Quran translation in romanian language

Chapter 1 (Sura 1)
1În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurãtor [Ar-Rahman, Ar-Rahim] ,
2Laudã lui Allah, al lumilor Stãpânitor,
3Cel Milostiv, Îndurãtor,
4În Ziua de Apoi Stãpânul Cârmuitor,
5Numai pe Tine Te adorãm, numai la Tine cerem ajutor,
6Pe drumul drept Tu fii-ne Cãlãuzitor,
7Drumul celor cu care fost-ai Tu dãruitor, nu al celor pe care Tu Te-ai mâniat,nici al rãtãciþilor.
Chapter 2 (Sura 2)
1Alif, Lam, Mim .
2Aceasta este Cartea , cea fãrã îndoialã; Ea este Cãlãuzã pentru cei smeriþi,
3Care cred în cele nevãzute ºi plinesc Rugãciunea [As-Salat] ºi din ceea ce le-am dãruit fac milostenie.
4ªi care cred în ceea ce þi-a fost pogorât þie ºi în ceea ce a fost pogorât înaintea ta ºi în Viaþa de Apoi ei se încred.
5Aceia sunt cãlãuziþi de Domnul lor ºi aceia sunt izbânditori.
6Pentru cei care nu cred e totuna de-i previi sau nu-i previi; ei nu cred .
7Allah a zãvorât inimile lor ºi urechile lor, iar peste ochii lor s-aaºternut o nãframã. ªi ei vor avea [parte de] chin mare.
8Printre oameni sunt unii care spun: "Noi credem în Allah ºi înZiua de Apoi", în vreme ce ei, de fapt, nu cred.
9Ei încearcã sã-i înºele pe Allah precum ºi pe cei care au crezut, dar nu se înºalã decât pe ei înºiºi, fãrã a-ºi da seama.
10În inimile lor este o boalã , iar Allah le va spori boala ºi vor aveaei parte de chinuri dureroase pentru ceea ce au minþit.
11Dacã li se spune lor: "Nu faceþi stricãciune pe pãmânt!", ei zic:"Noi, doarã, suntem fãcãtori de bine".
12Însã ei sunt cei fãcãtori de stricãciune, dar nu-ºi dau seama.
13Iar dacã li se spune lor: “Credeþi, aºa cum au crezut oamenii!”, ei zic: “Sã credem precum au crezut cei fãrã de minte?”. De bunã seamãei sunt cei fãrã de minte , dar nu o ºtiu!
14Iar dacã se întâlnesc cu cei care au crezut, zic ei: "Noi credem", dar când rãmân numai cu ºeitanii lor, zic ei: "Noi suntem cu voi, ne batem numai joc".
15Allah îºi bate joc de ei ºi-i pãsuieºte în fãrãdelegea lor ºi ei rãtãcesc în neºtire.
16Aceia sunt cei care au schimbat calea cea dreaptã cu rãtãcirea, dar negoþul lor nu le-a adus câºtig ºi ei nu au fost bine cãlãuziþi.
17Starea lor este ca pilda aceluia care a aprins un foc ºi când a luminat ceea ce se afla împrejurul lui, le-a luat Allah lumina lor ºii-a lãsat în întunecimi ºi nu mai zãresc nimic.
18Surzi, muþi, orbi sunt ei ºi nu se întorc.
19Sau ca o ploaie ce se prãvale din cer, cu beznã, tunet ºi fulger. κi vârã ei degetele în urechi din pricina trãsnetelor, de frica morþii; Allahîi împresoarã pe necredincioºi.
20Fulgerul aproape cã le rãpeºte vãzul. De fiecare datã când el[fulgerul] le face luminã, înainteazã, dar când se lasã bezna, ei se opresc. Iar dacã ar vrea, Allah le-ar r&a
21O, voi oameni, slãviþi-L pe Domnul vostru, care v-a fãcut pe voi ºi pe cei de dinaintea voastrã. Ca sã aveþi fricã [de El].
22[Slãviþi-L pe] cel care v-a fãcut vouã pãmântul un covor ºi cerulo zidire ºi a pogorât din cer apã ºi a scos prin ea, din roade, hranã pentru voi. De vreme ce voi ºtiþi [toate aces
23Iar dacã vã îndoiþi de cele pe care le-am pogorât Robului Nostru[Muhammed], aduceþi o Surã asemenea lui ºi chemaþi martorii voºtri cei afarã de Allah , dacã sunteþi sinceri!
24ªi dacã nu o faceþi - ºi nu o veþi face! - atunci feriþi-vã de Focul care mistuie oamenii ºi pietrele, pregãtit pentru necredincioºi!
25Deci vesteºte celor care cred ºi plinesc fapte bune cã ei vor avea grãdini pe sub care curg pâraie! De câte ori vor primi din ele un rod, ca hranã, vor zice: „Acestea sunt cele care le-am primit ºi mai înain
26Allah nu se sfiieºte sã dea ca pildã un þânþar sau ceva deasupra lui . Cei care au crezut ºtiu cã este adevãrul de la Domnul lor. Cât despre cei care nu cred, ei spun: „Ce a vrut Allah cu ace
27Aceia care rup legãmântul cu Allah, dupã încheierea lui ºidespãrþesc ceea ce Allah a poruncit sã fie împreunã ºi fac stricãciune pe pãmânt, aceia sunt pierz&atil
28Cum de nu credeþi în Allah? Doar aþi fost fãrã viaþã ºi El v-a datviaþã, apoi vã va face sã vã sãvârºiþi, apoi vã va învia, apoi la El vã ve&tho
29El este Acela care a creat pentru voi toate câte sunt pe pãmânt, apoi S-a înãlþat în cer ºi a tocmit cele ºapte ceruri ºi El este Atoateºtiutor [‘Alim].
30ªi când Stãpânul tãu le-a zis îngerilor: „Voi sã pun pe pãmânt un înlocuitor [khalifa] ”, i-au rãspuns: „Sã pui pe cineva care sã facã stricãciune pe el ºi sã pricinuiasc&ati
31ªi l-a învãþat pe Adam numele tuturor lucrurilor. Apoi le-a arãtat îngerilor ºi le-a zis: "Vestiþi-Mi Mie numele acestora, dacã voi sunteþi întru dreptate!".
32I-au rãspuns ei: “Mãrire Þie! Nu avem ºtire decât de ceea ce Tu ne-ai învãþat, cãci Tu eºti Atoateºtiutor [ºi] Înþelept” [Al-’Alim, Al-Hakim].
33ªi i-a zis El: „O, Adam, vesteºte-le numele lor!” ªi dupã ce le-a vestit numele lor, le-a zis: „Nu v-am spus cã Eu le ºtiu pe cele tainice din ceruri ºi de pe pãmânt, dupã cum ºtiu ceea ce dezv&at
34ªi atunci când am spus îngerilor: “Prosternaþi-vã dinaintea luiAdam !” ªi s-au prosternat ei, în afarã de Iblis , care nu a voit, cis-a semeþit ºi a rãmas printre cei necredincioºi.
35ªi zis-am Noi : „O, Adam, sãlãºluieºte tu împreunã cu soaþa ta în aceastã grãdinã! Mâncaþi din ea pe îndestulate, ori de unde voiþi, dar sã nu vã apropiaþi
36ªeitan i-a ademenit [sã mãnânce] din el ºi i-a scos pe ei de unde se aflau. ªi le-am zis lor: “Coborâþi ºi duºmani vã veþi fi unul altuia !ªi veþi avea pe pãmânt un sãla&o
37Adam a primit de la Domnul sãu cuvinte [cu care sã se roage] ºi[El] l-a iertat, cãci El este Iertãtor, Îndurãtor [At-Tawwab, Ar-Rahim].
38Am zis: „Coborâþi [din Rai] cu toþii ºi când va veni pentru voi dela mine o Cãlãuzire , cei care vor urma Cãlãuzirea Mea nu vor avea a se teme ºi nici nu se vor întrista.
39Iar aceia care nu cred ºi iau semnele Noastre drept minciuni, aceia fi-vor pãrtaºii Focului ºi în el veºnic se vor afla".
40O, voi fii ai lui Israel, aduceþi-vã aminte de binele ce v-am fãcut ºi þineþi-vã legãmântul fãcut Mie ºi-Mi voi þine legãmântul fãcut vouã ºi de Mine teme&thor
41Credeþi în ceea ce v-am pogorât , întãrind ceea ce voi aveþi ºi nu fiþi primii care nu cred în el ºi nu vindeþi semnele mele pentru un preþ mic ºi faþã de Mine fiþi cu fricã!
42ªi nu îmbrãcaþi adevãrul cu minciuna ºi nu ascundeþi adevãrul, când voi îl ºtiþi!
43Pliniþi rugãciunea, daþi Dania ºi prosternaþi-vã laolaltã cu cei care se pleacã !
44Porunciþi oamenilor evlavia ºi uitaþi de voi înºivã, cu toate cã voi citiþi Scriptura ? Voi nu pricepeþi?!
45Cãutaþi liman în rãbdare ºi în Rugãciune [As-Salat]! [Într-adevãr] ea este anevoioasã, însã nu pentru cei care cred,
46Care cred cã îl vor întâlni pe Domnul lor ºi cã la El se vor întoarce.
47O, voi, fii ai lui Israel, aduceþi-vã aminte de binele ce v-am fãcut ºi cã Eu v-am preferat [atunci] lumilor.
48ªi fiþi cu fricã de o Zi în care nu va putea face un suflet pentru alt suflet nimic ºi nu se va primi pentru el mijlocire, nici nu se va lua de lael schimb ºi nici cã vor putea fi ele ajutate!
49[ªi aduceþi-vã aminte cã] Noi v-am izbãvit de neamul lui Faraon,care vã supunea la rele chinuri, junghiindu-i pe fiii voºtri ºi cruþândviaþa doar muierilor voastre! În aceasta fost-
50ªi despicat-am pentru voi marea ºi v-am mântuit ºi am înecat neamul lui Faraon, pe când voi priveaþi.
51ªi Ne-am înþeles cu Moise pentru patruzeci de nopþi , iar voi aþi ales viþelul [pentru a-l adora], în lipsa lui [Moise] ºi aþi fost voi nelegiuiþi.
52V-am iertat vouã dupã aceea, nãdãjduind cã veþi fi mulþumitori.
53ªi datu-i-am lui Moise Scriptura, Cartea Doveditoare [Al- Furqan] , nãdãjduind cã veþi fi cãlãuziþi.
54ªi zis-a Moise atunci neamului sãu: “O, neam al meu, aþi fost nedrepþi cu voi înºivã prin adorarea viþelului. Deci cereþi iertare Creatorului vostru ºi rãpuneþi-v&atil
55ªi [aduceþi-vã aminte] când aþi zis voi: “O, Moise! Nu te vom crede pânã nu-L vom vedea pe Allah desluºit. ªi trãsnetul s-a abãtut asupra voastrã [ºi v-a ucis], în vreme ce voi privea&tho
56Apoi v-am înviat, dupã ce aþi murit, nãdãjduind cã veþi fi mulþu- mitori.
57ªi am fãcut sã vã umbreascã nori ºi am pogorât peste voi mana ºi prepeliþe. „Mâncaþi din bunãtãþile pe care vi le-am dãruit!”. Iar ei nu au fost nedrepþi cu Noi, ci f
58ªi zis-am Noi: „Intraþi în aceastã cetate ºi mâncaþi din [bunãtã- þile] ei oriunde veþi voi, pânã vã veþi sãtura. Intraþi pe poartã cu sme- renie, spunând: „&
59Dar au schimbat cei nedrepþi cuvântul cu un altul decât cel care lis-a poruncit ºi am pogorât asupra celor care au fost nedrepþi, pedeapsã din cer, pentru cã ei au fost nelegiuiþi.
60ªi când Moise a cerut apã pentru neamul sãu, i-am zis: “Loveºte cu toiagul tãu stânca!” ªi au þâºnit din ea douãsprezece izvoare. ªi a cunoscut fiecare seminþie locul sãu de bã
61ªi [luaþi aminte] când aþi spus voi: „O, Moise! Nu vom putea îndura un singur soi de bucate! Roagã-te pentru noi la Domnul tãu sã scoatã pentru noi din ceea ce dã la ivealã pãm
62Cei care au crezut în [Islam], precum ºi aceia dintre cei care s-au iudaizat, dintre creºtinii ºi sabeenii care au crezut în Allah ºi în Ziua de Apoi ºi au fãcut bine, vor avea rãsplata lor de la Domnul
63ªi am încheiat legãmântul cu voi ºi am înãlþat asupra voastrã Muntele . “Þineþi ceea ce v-am dat cu tãrie ºi amintiþi-vã ceea ce este într-aceea! Poate veþi fi cu
64Apoi v-aþi îndepãrtat, dupã aceea, ºi de n-ar fi fost harul lui Allah asupra voastrã ºi îndurarea Lui, aþi fi fost printre cei pierduþi.
65Voi ºtiþi ce au pãþit aceia dintre voi care au nesocotit Sabatul ºile-am zis lor: "Sã fiþi maimuþe dispreþuite!"
66ªi i-am fãcut pildã pentru cei din vremea lor ºi pentru cei de dupã ei, îndemnare pentru cei cu fricã.
67ªi [aduceþi-vã aminte când] Moise a zis neamului sãu: “Allah vã porunceºte sã junghiaþi o vacã!” ªi au rãspuns ei: “Ne iei în derâdere?” Iar el le-a rãspuns: “Sã
68Au zis: "Roagã-te pentru noi Domnului tãu sã ne arate limpede cum sã fie!". El a rãspuns: "Iatã, El zice ca ea sã fie o vacã nici prea bãtrânã, nici prea tânãrã, ci de vâ
69Au zis: "Roagã-te pentru noi Domnului tãu sã ne arate limpede culoarea ei!" A rãspuns: "Iatã, El zice sã fie o vacã de culoare galben strãlucitor, sã placã privitorilor".
70Au zis: “Roagã-te pentru noi Domnului tãu sã ne arate care sã fie ea, cãci vacile sunt la fel în ochii noºtri, dar noi, dacã va voi Allah, vomfi bine îndreptaþi!”
71A zis: „Iatã, El zice sã fie o vacã nu slãbitã, ce arã pãmântul ºi adapã semãnãturile, ci sãnãtoasã, fãrã nici o patã pe ea”.
72[ªi aduceþi-vã aminte când] aþi omorât un suflet ºi v-aþi învinuit unii pe alþii asupra lui. Însã Allah va scoate la ivealã ceea ce voi þineþi ascuns!
73ªi [atunci] Noi am zis: "Loviþi-l pe el cu o bucatã din ea!" ªi aºa[cum l-a înviat pe el], Allah îi va readuce la viaþã pe cei morþi ºi vãaratã semnele Sale. Poate astfel o sã price
74Apoi au încremenit inimile voastre, dupã aceea, asemenea pie- trelor sau chiar mai învârtoºite, cãci din unele pietre þâºnesc pâraie, iar altele se despicã ºi iese din ele apã, iar altele se prãbu&o
75Oare nãzuiþi ca ei sã creadã cu voi, când o parte din ei au auzit cuvântul lui Allah , apoi l-au rãstãlmãcit, dupã ce l-au priceput, cu bunã-ºtiinþa lor?
76ªi dacã se întâlnesc cu aceia care cred , ei zic: "Noi credem!". Dar când rãmân numai între ei, zic: "Voiþi voi sã le vorbiþi despre ceeace Allah v-a dezvãluit pentru ca ei sã facã din a
77Oare ei nu pricep cã Allah ºtie atât ceea ce ei tãinuiesc, cât ºi ceea ce ei rostesc cu glas tare?
78ªi printre ei sunt neînvãþaþi care nu cunosc Scriptura, ci au doar nãluciri ºi ei doar bãnuiesc.
79Dar vai acelora care plãsmuiesc Scriptura cu mâinile lor ºi spun "Aceasta este de la Allah", pentru a dobândi prin aceasta o micã simbrie! Vai pentru ceea ce mâinile lor au scris ºi vai lor pentru ceea ce agonisesc!
80Au zis ei : “Nu ne va atinge Focul decât câteva zile numãrate!” Spune-le: “Oare aveþi de la Allah fãgãduinþã? Allah nu va încãlca fãgãduinþa Sa! Sau voi spuneþi despre All
81Dar nu! Aceia care au sãvârºit un pãcat ºi pe care i-a împresurat pãcatul, aceia sunt oaspeþii Focului ºi ei în el vor rãmâne veºnic.
82Iar aceia care au crezut ºi au sãvârºit fapte bune, aceia sunt oaspeþii Raiului ºi ei în el vor rãmâne veºnic.
83ªi luaþi aminte [când] Noi am fãcut legãmânt cu fii lui Israel: „Sã nu-L adoraþi decât pe Allah ºi cu pãrinþii voºtri sã vã purtaþi bine, ca ºi cu rudele, cu orfanii &o
84Am fãcut legãmânt cu voi sã nu vãrsaþi sângele vostru ºi sã nu vã alungaþi din casele voastre. Atunci aþi încuviinþat aceasta ºi voi puteþifi martori.
85Apoi voi înºivã v-aþi mãcelãrit ºi aþi alungat o parte dintre voi din cãminele lor. V-aþi întrajutorat împotriva lor numai la fãrãdelege ºi duº- mãnie. Iar dacã
86Acelora care au preferat Viaþa lumeascã pe Viaþa de Apoi nu li se vor putea uºura chinurile ºi nici ajutaþi nu vor fi.
87I-am dãruit lui Moise Cartea ºi am fãcut sã-i urmeze alþi trimiºi.I-am dat lui Isus [´Isa], fiul Mariei [Maryam], semnele desluºite ºi l-am întãrit pre el cu duhul sfânt . Însã de fiecare
88Au zis ei: “Inimile noastre sunt învãluite”. Dar i-a blestemat Allah pentru necredinþa lor ºi doar puþin cred ei .
89ªi când le-a venit Cartea de la Allah, întãrind-o pe cea pe careo aveau ei - dupã ce mai înainte se rugaserã pentru ajutor împotriva celor care nu credeau -, când le-a venit ceea ce ºtiuserã , l-au tãgã
90Pe nimica toatã ºi-au dat sufletele lor, tãgãduind ceea ce Allah a pogorât, cu pizmã pentru ceea ce Allah pogoarã cu harul Lui acelora dintre robii Sãi pe care El îi voieºte. ªi au avut
91Iar când li s-a zis: “Credeþi în ceea ce a pogorât Allah!”, ei au rãspuns: “Noi credem în ceea ce ne-a fost pogorât!” ªi ei se leapãdã de ceea ce a venit mai apoi - ºi care este Adevãrul ce înt&at
92ªi pentru voi Moise a venit cu semnele doveditoare iar dupã aceea voi aþi ales viþelul în lipsa lui ºi aþi fost nelegiuiþi.
93ªi [aduceþi-vã aminte] când am încheiat legãmântul cu voi ºi am ridicat deasupra voastrã muntele At-Tur [zicând]: “Þineþi ceea ce v-am dat, cu tãrie, ºi ascultaþi!”. Au rãspu
94Spune: "Dacã voi aveþi casa cea veºnicã la Allah numai pentruvoi, fãrã de alþi oameni, atunci doriþi-vã moartea, dacã sunteþi cinstiþi!".
95Dar nicicând nu o vor dori, din pricina celor sãvârºite cu mâinile lor mai înainte. Dar Allah este ªtiutor al nelegiuiþilor.
96Vei afla cã ei sunt cei mai poftitori de viaþã dintre oameni, maimult chiar decât pãgânii . Ar vrea fiecare dintre ei sã i se dea sã trãiascã o mie de ani. Dar nu se va gãsi izb&a
97Spune: “Cine este duºman lui Gavriil ?” El l-a pogorât[Coranul] în inima ta, cu îngãduinþa lui Allah, adeverind ceea ce se afladinaintea lui, ca îndreptare ºi bunãvestire pentru credincioºi.
98Acela care este duºman al lui Allah, al îngerilor Sãi ºi al trimiºilorSãi, al lui Gavriil ºi al lui Mihail [sã ºtie cã] Allah este duºmanul necredincioºilor!
99Þi-am pogorât þie semne desluºite ºi nu le tãgãduiesc decât cei nelegiuiþi.
100De fiecare datã când au fãcut un legãmânt, s-au lepãdat de el o parte dintre ei [dintre iudei], ba cei mai mulþi dintre ei nu cred.
101ªi când a venit la ei un trimis al lui Allah , întãrind ceea ce eiaveau, o parte dintre cei care aveau Scriptura au lepãdat Cartea luiAllah în spatele lor, ca ºi când ei nu ar ºti nimic,
102ªi au urmat ceea ce ºeitanii au nãscocit în timpul împãrãþiei lui Solomon , dar nu a fost necredincios Solomon, ci ºeitanii au fost necredincioºi. Ei i-au învãþat pe oameni vrãjitor
103Dacã ei ar fi crezut ºi ar fi fost cu fricã, ar fi primit rãsplatã mai bunã de la Allah. O, de-ar fi ºtiut!
104O, voi, cei care aþi crezut, nu ziceþi “Ra’i-na!” , ci “Priveºte spre noi!”. ªi fiþi ascultãtori, cãci pentru necredincioºi osândã dureroasã va fi!
105Nu vor cei care nu cred dintre oamenii Scripturii , nici politeiºtii, sã se pogoare asupra voastrã binele de la Domnul vostru,dar Allah îi alege pentru îndurarea sa pe aceia care voieºte El, cãciAllah este St&atil
106Dacã Noi anulãm un verset sau îl facem uitat, aducem altul mai bun decât el sau asemenea lui. Nu ºtii cã Allah este cu putere peste toate?
107Nu ai ºtiut cã a lui Allah este împãrãþia cerurilor ºi a pãmântuluiºi cã nu aveþi, în afarã de Allah, ocrotitor ºi sprijinitor?
108Sau voiþi [voi, musulmanii] sã-i cereþi trimisului vostru, aºa cum is-a cerut lui Moise mai înainte? ªi cel care schimbã prin necredinþã credinþa, acela se abate de la drumul cel drept.
109Voit-au mulþi din neamul Scripturii sã vã facã din nou, dupãcredinþa voastrã, necredincioºi, din pricina pizmei din sufletele lor,dupã ce li s-a arãtat adevãrul.
110Pliniþi Rugãciunea [As-Salat] ºi daþi Dania [Az-Zakat], cãci binele pe care vi-l dãruiþi vouã înºivã, îl veþi gãsi la Allah, fiindcã Allah vede bine ceea ce faceþi.
111Au zis cã nu vor intra în Rai decât cei care sunt iudei sau creºtini! Acestea sunt doar dorinþele lor. Rãspunde-le: "Aduceþi dovada voastrã dacã aveþi dreptate!".
112Ba nu! Cel care s-a supus lui Allah ºi face bine, va avea rãsplata sa de la Domnul lui! Ei nu au a se teme ºi nici nu vor fi mâhniþi!
113Au zis iudeii: “Creºtinii nu au nici un temei!” ªi au zis creºtinii:“Iudeii nu au nici un temei!” ªi [totuºi] ei citesc Scriptura . ªi astfel auzis ºi cei care nu au ºtiinþã , asemenea vorbelor
114ªi cine este mai nedrept decât acela care a oprit ca în moscheile lui Allah sã se rosteascã numele Lui ºi s-a îndârjit sã le pustiascã? Aceºtia nu se cuvine sã intre în ele decât cu
115Ale lui Allah sunt Rãsãritul ºi Apusul ºi oriîncotro vã veþiîntoarce, acolo este Faþa lui Allah, cãci Allah este Cel cu HarNemãrginit [ºi El este] Atoateºtiutor [Was
116Au spus : “Allah ºi-a luat un fiu”. Nici vorbã! Ale Lui sunt cele din ceruri ºi de pre pãmânt! Toate Îi sunt ascultãtoare Lui!
117[El este] Fãcãtorul desãvârºit al cerurilor ºi al pãmântului ºi dacã hotãrãºte un lucru, El spune doar: „Fii” ºi acesta este!
118Au zis cei care nu ºtiu : “De-ar vorbi Allah cu noi sau de ne-ar veni vreun semn!” Aºa au spus ºi cei de dinaintea lor, cuvinte semãnând cu ale lor. Inimile lor seamãnã. ªi Noi am adus semne limpezi pen
119Noi te-am trimis cu Adevãrul, ca bun vestitor ºi prevenitor, dar nu vei fi întrebat despre oaspeþii Iadului.
120Nu se vor învoi cu tine iudeii ºi nici creºtinii pânã ce nu le veiur ma credinþa lor. Spune: "Cãlãuzirea lui Allah este singuraCãlãuzire adevãratã!" Dacã vei ur ma
121Aceia cãrora le-am dat Cartea , vor recita [Coranul] aºa cumtrebuie sã fie recitat , cãci aceia cred în el, iar cei care nu cred în el, aceia sunt pierzãtori.
122O, fii ai lui Israel, aduceþi-vã aminte de binele ce v-am fãcut ºi cãEu v-am preferat înaintea lumilor!
123ªi fiþi cu fricã de o Zi în care nu va putea face un suflet pentru alt suflet nimic ºi nu se va lua de la el schimb, nu se va primi pentru el mijlocire, nici nu va putea fi el ajutat!
124ªi [luaþi aminte] când pe Avraam l-a încercat Domnul sãu cu cu- vinte ºi le-a împlinit ºi a zis: „Eu te fac peste oameni Imam”. A întrebat: „ªi pe scoborâtorii mei?” I-a rãspuns: „Nu-i p
125ªi am fãcut Noi Casa loc de revenire pentru oameni ºi refugiu [ºi am zis] : "Þineþi locul lui Avraam ca loc de rugãciune!"ºi am încheiat cu Avraam ºi Ismail legãmânt [cerându-le]
126ªi [luaþi aminte] când a zis Avraam: “Doamne, fã-l un oraº al pãcii ºi hrãneºte poporul lui cu roade, pe aceia dintre ei care cred în Allah ºi în Ziua de Apoi”. ªi a rãspuns [Allah]: “Iar c
127ªi când Avraam ºi Ismail au ridicat temeliile Casei, [au zis ei]:“Doamne, primeºte-o de la noi! Tu eºti Cel care Aude Totul [ºi] Atoateºtiutor [As-Sami’, Al-’Alim]!
128Doamne, fã-ne pe noi supuºi [musulmani] Þie ºi fã dintre urmaºii noºtri o comunitate musulmanã [supusã Þie]! ªi aratã-ne nouã rânduielile noastre ºi ne ia
129Doamne, trimite-le lor un Trimis dintre ei, care sã le recite versetele Tale ºi sã îi înveþe Cartea ºi Înþelepciunea ºi sã îi curãþeascã pre ei . Doarã Tu eº
130ªi cine se leapãdã de religia lui Avraam, afarã de acela care senesocoteºte pe sine însuºi? Noi l-am ales, [pe Avraam] doarã, înaceastã lume ºi el se va afla în Lumea de Apoi pri
131Când i-a zis Domnul lui: "Supune-te!", el a rãspuns: "M-am supus [Þie], Stãpân al lumilor!"
132ªi Avraam a lãsat-o ca îndemnare fiilor sãi ºi asemenea ºi Iacob [zicând ei]: "O, fiii mei, Allah v-a ales vouã religia [Islamul] ºi, de aceea, sã nu muriþi altfel decât musulmani!"
133Sau aþi fost voi martori când a venit moartea la Iacob, atunci când el i-a întrebat pe fiii lui: “Pe cine veþi adora voi dupã moartea mea?” ªi i-au rãspuns ei: “Voim sã-l adorãm pe Domnul tãu
134Acest neam a trecut. El are ceea ce ºi-a agonisit, iar voi veþiavea ceea ce v-aþi agonisit. Voi nu veþi fi întrebaþi pentru ceea ce au fãcut ei.
135ªi au zis: "Fiþi iudei sau fiþi creºtini ºi sunteþi pe calea cea bunã!" Spune: "Ba [urmaþi] credinþa lui Avraam, adevãrat credincios, care nua fost dintre politeiºti!"
136Spuneþi : "Noi credem în Allah ºi în ceea ce ne-a fost trimis nouã ºi ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacobºi seminþiilor ; în ceea ce le-a fost dat lui Moise ºi lui Isus ºi în ceea
137Dacã ei vor crede în ceea ce voi credeþi, vor fi pe calea ceabunã! Dar dacã ei se vor abate, înseamnã cã ei se gãsesc într-o schismã ºi Allah te va feri de [rãul] lor, c&atild
138[Aceasta este] Legea lui Allah! ªi cine are o lege mai bunã decâtAllah?! Noi Lui Îi suntem slujitori!
139Spune: “Voiþi sã disputaþi cu noi în legãturã cu Allah? El doarã e Domnul nostru ºi Domnul vostru! Faptele noastre sunt ale noastre, iar faptele voastre sunt ale voastre. Noi numai Lui Îi suntem devota&t
140Sau voiþi voi sã ziceþi cã Avraam, Ismail, Isaac, Iacob ºi seminþiile lor au fost iudei sau creºtini? Spune: "Voi sunteþi mai ºtiutori sau Allah? ªi cine este mai nelegiuit decât acela care a &tho
141Acest neam a trecut. El are ceea ce ºi-a agonisit, iar voi veþi avea ceea ce v-aþi agonisit! Voi nu veþi fi întrebaþi pentru ceea ce au fãcut ei .
142Vor zice cei fãrã chibzuinþã dintre oameni: „Ce i-a întors de la Qibla lor pe care o avuseserã mai înainte?” Spune: „Ale lui Allah sunt Rãsãritul ºi Apusul. El îl cãlãuzeºte pe acela
143Astfel Noi am fãcut din voi o comunitate cumpãtatã, pentru ca sã fiþi martori în legãturã cu oamenii ºi pentru ca Profetul sã fie martor în legãturã cu voi. ªi nu am ales Qibl
144Noi vedem deseori îndreptarea feþei tale cãtre cer. Sã teîndreptãm cãtre o Qibla care-þi va plãcea. Aºadar, îndreaptã-þi faþaspre Moscheea cea Sfântã ! ªi
145Dacã tu ai aduce celor cãrora li s-a dat Scriptura toate semnele, nu ar ur ma ei Qiblei tale ºi nici tu nu ai ur ma Qiblei lor. ªinu ur meazã unii Qibla altora. Iar dacã tu ai ur ma poftei lor,
146Cei cãrora le-am dat Scriptura, îl cunosc [pe Muhammed] aºa cum îi cunosc pe fii lor, însã o parte dintre ei ascund adevãrul[despre el], cu toate cã îl cunosc .
147[E] Adevãrul de la Domnul tãu. Deci nu fi dintre aceia care se îndoiesc!
148Fiecare are o direcþie spre care se îndreaptã. Voi însã întreceþi-vãla faptele bune. Oriunde v-aþi afla, Allah vã va aduce pe toþi [la judecatã], cãci Allah este peste toate cu
149ªi de oriunde ai pleca, îndreaptã-þi faþa cãtre Moscheea Al- Haram ! Ea este Adevãrul de la Domnul tãu ºi Allah nu este fãrã bãgare de seamã la ceea ce voi faceþ
150ªi de oriunde ai pleca, îndreaptã-þi faþa cãtre Moscheea Al- Haram! Oriunde v-aþi afla, îndreptaþi-vã feþele cãtre ea, pentru ca lumea sã nu aibã un temei împ
151Tot astfel v-am trimis vouã un Profet dintre voi, care sã vã citeascã versetele noastre, sã vã curãþeascã ºi sã vã înveþe Cartea ºi Înþel
152Pomeniþi-Mã pe Mine ºi o sã-Mi aduc aminte de voi! ªi sã-Mi fiþi mulþumitori, sã nu fiþi fãrã credinþã faþã de Mine!
153O, voi, cei care credeþi! Cãutaþi ajutor întru rãbdare ºiRugãciune [As-Salat], cãci Allah este cu cei rãbdãtori!
154Nu spuneþi despre cei care sunt uciºi pe calea lui Allah "Ei sunt morþi!", cãci ei sunt vii, dar voi nu vã daþi seama!
155Vã vom încerca cu puþinã spaimã, foamete, lipsire de bunuri, de suflete ºi de roade, dar binevesteºte celor rãbdãtori,
156Care, dacã s-a abãtut asupra lor vreo nenorocire, spun: "Noi suntem ai lui Allah ºi noi la El ne întoarcem".
157Aceia sunt cei peste care se pogoarã binecuvântarea Domnului lor ºi îndurarea Lui ºi aceia sunt cei cãlãuziþi.
158As-Safa ºi Al-Marwa sunt dintre rânduielile lui Allah, iar cel care face pelerinajul la Casã sau Pelerinajul mic nu comite nici un pãcat dacã le înconjoarã. Iar acela care de bunãvoie face bine [sãºtie
159Iar pe aceia care ascund semnele cele limpezi ºi Cãlãuzirea pe care Noi le-am trimis, dupã ce le-am fãcut cunoscute oamenilor prin Scripturã , pe aceia îi blestemã Allah ºi îi
160În afarã de aceia care s-au cãit, au îndreptat [ceea ce au stricat mai înainte] ºi au dezvãluit [adevãrul]. Pe aceia îi voi ierta, cãci Eu sunt Iertãtor, Îndurãtor [At-Tawwab, Ar-Rahim].
161Aceia care au tãgãduit credinþa ºi au murit necredincioºi, peste aceia se va abate blestemul lui Allah, al îngerilor ºi al tuturor oamenilor.
162Vor rãmâne veºnic în el ; nu le vor fi uºurate chinurile ºi nu vor fi pãsuiþi.
163Domnul vostru este un Domn Unic. Nu existã divinitate în afarã de El. El este cel Milostiv, Îndurãtor [Ar-Rahman, Ar-Rahim].
164În facerea cerurilor ºi a pãmântului, în schimbarea nopþii ºi zilei,în corãbiile care plutesc pe mãri cu ceea ce foloseºte oamenilor, în apa pogorâtã de Allah din cer, cu care a înviat pãmântu
165Dar sunt printre oameni [ºi unii] care Îi fac în afarã de Allah semeni pe care îi iubesc asemenea iubirii pentru Allah. Dar cei care cred sunt mai stãruitori în iubirea pentru Allah. ªi dacã ar v
166Atunci când cei care sunt urmaþi se vor lepãda de aceia care urmeazã ºi vor vedea osânda ºi se vor rupe legãturile între ei,
167Atunci cei care i-au urmat vor zice: „O, de-ar fi pentru noi întoarcere [la viaþã] pentru ca sã ne lepãdãm de ei, aºa cum ei s-au lepãdat de noi!” Astfel le va arãta Allah faptele
168O, oameni, mâncaþi din ceea ce se aflã pe pãmânt ºi este îngãduit ºi bun [ca hranã] ºi nu urmaþi paºii lui ªeitan , cãci el vã este duºman mãrturisit.
169El vã porunceºte numai rãul ºi ticãloºia ºi sã spuneþi despreAllah ceea ce nu ºtiþi .
170Dacã li se spune : “Urmaþi ceea ce a trimis Allah!”, ei zic: “Ba noi urmãm cele cu care i-am gãsit pe pãrinþii noºtri!”. Chiar dacã pãrinþii lor au fost neºtiutori ºi n
171ªi de pildã cei care tãgãduiesc sunt ca ºi cel la care se strigã , însã el nu aude decât un þipãt ºi o chemare: surzi, muþi, orbi. Ei nu pricep nimic!
172O, voi cei care credeþi! Mâncaþi din bunãtãþile pe care vi le-am dãruit ºi mulþumiþi lui Allah dacã numai pe El voi Îl adoraþi!
173Ci El v-a oprit vouã doar mortãciunea, sângele, carnea de porcºi ceea ce a fost menit altcuiva decât lui Allah. Dar cel care a fost silit, fãrã sã pofteascã ºi fãrã sã întreac
174Cei care ascund ceea ce a pogorât Allah din Scripturã ºi obþin prin aceastã [ascundere] un preþ de nimic, aceia nu înghit în burþile lor decât focul. ªi Allah nu le va vorbi în Ziua Învierii ºi nu-i va
175Aceºtia sunt cei care au cumpãrat rãtãcirea în schimbul cãii drepte ºi chinul în schimbul iertãrii. ªi cât vor avea de îndurat în Foc!
176ªi aceasta pentru cã Allah a pogorât aceastã Carte cu Adevãrul, iar aceia care sunt în neînþelegere asupra Cãrþii se aflã în dezbinare, departe [de credinþã].
177Cuvioºia nu stã în a vã întoarce feþele spre Rãsãrit sau spre Apus, ci cuvioºia este a crede în Allah ºi în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte ºi în profeþi, a da din avere –
178O, voi cei care credeþi, v-a fost prescris talionul pentru cei uciºi: slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere. Iar celui cãruia i s-a iertat din partea fratelui sãu ceva, i se aratã bun&atild
179ªi aveþi în talion [pavãzã pentru] viaþã , o, cei dãruiþi cu minte,ºi poate cã o sã vã feriþi !
180Vi s-a prescris vouã - când vine la unul dintre voi moartea ºi lasã în urma lui avere - testamentul în favoarea pãrinþilor sãi ºi a rudelor celor mai apropiate, dupã obiceiul drept, ca o datorie pentru c
181Însã acela care-l schimbã dupã ce l-a auzit [sã ºtie cã] pãcatul este numai al acelora care îl schimbã. Allah este Cel care Aude Totul, Atoateºtiutor [Sami’, ‘Alim].
182Iar cine [dintre martori] se teme cã un testator s-a îndepãrtat de lege sau a sãvârºit un pãcat ºi face împãcare între ei, acela nu va fi împovãrat, cãci Allah este Iertãtor, Îndur&a
183O, voi cei care credeþi, v-a fost statornicit vouã Postul[As-Siyam] , aºa cum le-a fost prescris ºi celor dinaintea voastrã - Poate cã veþi fi cu fricã!
184Pentru puþine zile , însã, acela dintre voi care este bolnav sauîn cãlãtorie, [va posti] un numãr [egal] de alte zile . Va trebui caaceia care sunt în stare [sã posteascã, dar nu o fac
185[Aceste zile sunt] luna Ramadan , în care a fost trimis Coranul, drept cãlãuzã pentru oameni, dovezi limpezi pentru drumul cel drept ºi Îndreptar [Al-Furqan] . ªi oricare dintre voi care este prezent în acea
186ªi dacã te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, rãspund rugii celor care Mã cheamã, atunci când Mã cheamã, dar ºi ei sã-Mi rãspundã ºi sã cread
187Vi s-a îngãduit în noaptea Postului împreunarea cu muierile voastre; ele vã sunt veºmânt vouã, iar voi le sunteþi veºmânt lor . Allah ºtia cã voi vã vicleniþi . Apoi El a primit c&ati
188Nu vã luaþi unii altora averile pe nedrept ºi nu-i ademeniþi cuele pe judecãtori, ca sã mâncaþi o parte din averile oamenilor penedrept ºi cu bunã ºtiinþã.
189Te vor întreba despre lunile noi. Spune: "Ele servesc oamenilor pentru a socoti timpul ºi pentru Pelerinaj" . Evlavia nu stã în a intraîn casele voastre prin spatele lor , ci evlavia stã în a fi cu fricã [deAllah]! ªi intra
190Luptaþi pe calea lui Allah împotriva acelora care se luptã cu voi, dar nu începeþi voi lupta, cãci Allah nu-i iubeºte pe cei care încep lupte!
191Omorâþi-i unde-i prindeþi ºi alungaþi-i de acolo de unde v-au alun- gat! Iar schisma e mai rea decât omorul. Dar nu luptaþi împotriva lor aproape de Moscheea Al-Haram , doar dacã ei se luptã cu voi în ea. Iar
192Dacã, însã, ei contenesc, atunci Allah este Iertãtor, Îndurãtor[Ghafur, Rahim].
193Luptaþi-vã cu ei pânã ce nu va mai fi necredinþã ºi credinþa va fi numai în Allah! Dar dacã ei contenesc, atunci nu mai existã vrãjmãºie, decât împotriva celor nelegiuiþi.
194Luna cea sfântã pentru luna cea sfântã ºi în toate lucrurilesfinte se aplicã talionul. Aºadar, celui care v-a atacat rãspundeþi-i întocmai aºa cum v-a atacat el! ªi fiþi cu fricã
195Dãruiþi pe calea lui Allah! ªi nu vã aruncaþi cu propriile voastre mâini [pradã] pieirii! ªi faceþi bine, cãci Allah îi iubeºte pe binefãcãtori!
196Împliniþi Pelerinajul ºi ‘Umra pentru Allah! Dacã sunteþi împiedicaþi [în împlinirea lor], aduceþi ca ofrandã ceea ce puteþi! ªi nu vã tundeþi capetele voastre înainte ca ofr
197Pelerinajul are loc în lunile cunoscute . Aceluia care s-a decis sã facã Pelerinajul în aceste luni îi sunt oprite în timpul Pelerinajului împreunarea cu muierea, nesupunerea ºi cearta. ªi binele pe care îlfaceþi, Allah îl &
198Nu este un pãcat pentru voi sã cãutaþi un câºtig de la Domnul vostru, apoi, când grãbiþi de pe Arafat, pomeniþi-L pe Allah la Al Maº’ar al-Haram ºi pomeniþi-L pe El, aºa c
199Apoi grãbiþi de unde oamenii pornesc grãbiþi ºi cereþi iertare de la Allah, cãci Allah este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim]!
200ªi dacã aþi împlinit rânduielile voastre, pomeniþi-L slãvindu-L [pe Allah], aºa cum îi pomeniþi pe pãrinþii voºtri, ba chiar cu ºi mai mare râvnã sã-L pomeniþi . Dar sun
201ªi sunt printre ei [alþii] care spun: "Doamne, fã-ne nouã parte bunã în aceastã lume ºi parte bunã în Lumea de Apoi ºi apãrã-ne pe noi de chinurile Focului!"
202Aceia vor avea parte de ceea ce au agonisit, cãci Allah este grabnic la socotealã.
203Pomeniþi-L pe Allah în câteva zile statornicite! Cel care se grãbeºte [sã facã aceasta] în douã zile nu pãcãtuieºte, iar cel care va poposi încã ºi mai mult, tot nu pãcãt
204Printre oameni este unul ale cãrui vorbe în aceastã lume îþi placºi care Îl ia pe Allah drept martor pentru ceea ce este în inima lui, în vreme ce el este cel mai înverºunat la gâlceavã .
205ªi de îndatã ce pleacã, strãbate pãmântul, cãutând sã semene stricãciune ºi sã nimiceascã semãnãturile ºi dobitoacele. Allah însã nu iubeºte stric&ati
206Iar dacã i se spune: "Fii cu fricã de Allah!", îl cuprinde tãria fãrãdelegii. Gheena va fi de ajuns pentru el ºi ce pat rãu este acesta!
207ªi printre oameni este ºi acela care îºi dã sufletul cãutând mulþumirea lui Allah. ªi Allah este Milostiv cu robii [Sãi].
208O, voi, cei care credeþi! Intraþi în Islam pe deplin ºi nu urmaþi paºii lui ªeitan, cãci el vã este duºman învederat!
209Iar dacã vã veþi mai abate [de la Islam], dupã ce v-au venit semnele cele limpezi, atunci sã ºtiþi cã Allah este Atotputernic, Înþelept[Aziz, Hakim]!
210Ce altceva aºteaptã ei decât ca Allah sã vinã la ei în umbre de nouri ºi [sã vinã] îngerii, ºi ca soarta sã le fie hotãrâtã? Cãci la Allah se întorc [toate] lucrurile [pentru c
211Întreabã-i pe fiii lui Israel cât [de multe] semne limpezi le-am trimis Noi! Dar cel care schimbã binefacerea lui Allah, dupã ce ea a venit la el, atunci [sã ºtie cã] Allah este aspru la pedeaps&at
212Împodobitã le este celor care nu cred viaþa pãmânteascã ºi-i iau în derâdere pe cei care cred. Însã cei care se tem [de Allah] fi-vor maipresus decât ei în Ziua Învierii. ªi Allah împarte haru
213Oamenii au fost [la început] un singur neam. ªi i-a trimis Allah pe profeþi, vestitori ºi prevenitori, ºi a pogorât împreunã cu ei Scriptura cu Adevãrul, pentru a face judecatã între oameni, acolo unde
214Sau aþi socotit cã veþi intra în Rai înainte de a se fi abãtut asupra voastrã încã asemenea celor [care s-au abãtut] asupra celora care au fost înainte de voi? I-au lovit nenorociri ºi iar neno
215Te întreabã ce sã cheltuiascã. Spune-le: "Ceea ce cheltuiþi voidin bunuri trebuie sã fie pentru pãrinþi, pentru rude, pentru orfani,sãrmani ºi drumeþi [nevoiaºi]. ªi ori
216V-a fost prescrisã lupta, chiar dacã ea vã este neplãcutã. Or, se poate [întâmpla] ca voi sã urâþi un lucru care este bun pentru voi ºi sã iubiþi un lucru care este rãu pentru voi.
217Te întreabã despre luna cea sfântã ºi lupta în timpul ei. Spune:“Lupta într-însa e mare pãcat, dar împiedicarea de la calea lui Allah, lepãdarea de El ºi de Moscheea Al-Haram, precum ºi alungarea neamul
218Aceia care au crezut, s-au pribegit ºi au trudit în lupta pe calea lui Allah, aceia sã nãdãjduiascã în mila lui Allah, cãci Allah este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
219Ei te întreabã despre vin [khamr] ºi despre maysir . Spune: "În amândouã este mare pãcat ºi sunt ºi unele foloase pentru oameni, dar în amândouã pãcatul este mai mare decât folosul!" Ei te î
220Asupra acestei lumi ºi asupra Lumii de Apoi. ªi ei te întreabãdespre orfani. Spune: "A le face bine este cel mai potrivit lucru, iardacã vã amestecaþi cu ei, atunci sunt fraþii voºtri [întru credi
221Nu vã însuraþi cu politeiste înainte ca ele sã treacã încredinþã, cãci o roabã care crede este mai bunã decât o politeistã,chiar dacã ea vã pla
222Te întreabã despre [împreunarea] cu femeile în timpul menstru-aþiei. Spune: "Acesta este un rãu. Aºadar, staþi departe de femei în timpul menstruaþiei ºi nu vã apropiaþi de ele pânã nu se vor
223Soþiile voastre sunt ogor pentru voi. Veniþi la ogorul vostru când ºi cum voiþi, însã pregãtiþi-vã sufletele voastre mai înainte de aceasta ºi fiþi cu teamã de Allah ºi s&
224ªi nu folosiþi numele lui Allah în jurãmintele voastre pentru a vã sustrage sã faceþi bine, sã fiþi pioºi ºi sã aduceþi pace între oameni. ªi Allah este Cel care Aude totul, A
225Allah nu vã cere socotealã pentru vorbele nechibzuite din jurã- mintele voastre, ci El vã cere socotealã pentru ceea ce inimile voastre au dobândit . ªi Allah este Iertãtor [ºi] Blând [Ghafur, Halim].
226Pentru aceia care jurã sã nu se mai împreune cu muierile loreste sorocit un rãgaz de patru luni. Dar dacã ei se rãzgândesc , Allah este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
227Însã dacã au hotãrât divorþul, Allah este Cel care Aude, Atoate-ºtiutor [Sami´, ´Alim] .
228Muierile divorþate trebuie sã aºtepte trei menstruaþii ºi nu le este îngãduit sã ascundã ce a fãcut Allah în pântecele lor , dacã ele cred în Allah ºi în Ziua de Apoi. Iar bãrba&
229Divorþul [este îngãduit doar] de douã ori, dupã care [trebuie] sau þinerea [soþiei] în bunã înþelegere, sau slobozirea [ei] cu bunãtate. ªi nu vã este îngãduit sã lua&th
230Dacã [soþul] divorþeazã de ea [a treia oarã], [cãsãtoria cu] ea nu-i mai este îngãduitã apoi decât dupã ce ea se cãsãtoreºte cu un alt bãrbat. Iar d
231Iar dacã divorþaþi de femei ºi ele aproape împlinesc timpul lor , atunci luaþi-le înapoi cu bunãtate ori daþi-le drumul cubunãtate. Dar nu le luaþi înapoi pentru a
232Iar dacã divorþaþi de femei ºi ele împlinesc timpul lor, nu le împiedicaþi sã se întoarcã la soþii lor, dacã s-au învoit dupã cuviinþã. Aceasta vi se dã ca po
233Mamele [divorþate] îi alãpteazã pe copiii lor doi ani încheiaþi, pentru cei care voiesc sã se împlineascã timpul alãptãrii. Iar tatãlui îirevine datoria de a le asigura întreþinerea
234Aceia dintre voi care se sãvârºesc din viaþã ºi lasã dupã ei soþii, ele trebuie sã aºtepte [o perioadã de] patru luni ºi zece [zile] . Dupãce au împlinit timpul lor, nu
235Asemenea, nu pãcãtuiþi, dacã [în timpul acesta] le daþi de înþeles femeilor cã le cereþi în cãsãtorie sau doar nutriþi acest gând în sufletele voastre. Allah ºtie doar c&ati
236Nu este nici un pãcat pentru voi, dacã divorþaþi de femei înaintede a le atinge sau înainte de a le statornici dota . Dar dãruiþi-le lor- cel înstãrit dupã putinþa sa, iar cel sãrac dup&at
237Însã dacã divorþaþi de ele înainte de a le atinge , dar dupã cele-aþi hotãrât dota, atunci ele au dreptul la jumãtate din ce aþistatornicit, cu excepþia situaþiei în
238Împliniþi cu sârguinþã Rugãciunile, cu osebire Rugãciunea [As-Salat] de la mijloc ! ªi staþi în picioare dinaintea lui Allah, cusmerenie!
239De vã temeþi [de ceva], [rugaþi-vã] mergând pe jos sau cãlare, iar când sunteþi iarãºi în siguranþã, pomeniþi-L pe Allah , aºa cum El v-a învãþat, ceea ce voi nu &ord
240Aceia dintre voi care se sãvârºesc din viaþã ºi lasã dupã ei soþii[trebuie sã lase] o îndemnare [moºtenitorilor] pentru soþiile lor,[prevãzând] întreþinerea pentru
241Celor divorþate sã fie dãruite dupã cuviinþã . Aceasta este o obligaþie pentru cei care au fricã [de Allah].
242Astfel vã face Allah semnele Sale învederate, pentru ca voi sãpricepeþi!
243Nu i-ai vãzut pe aceia care au pãrãsit casele lor - cu toate cã erau cu miile - de teama morþii? Apoi Allah le-a zis: "Muriþi!" Apoi i-areadus la viaþã. Allah este mãrinimos cu oamenii, dar cei
244Aºadar, luptaþi pe calea lui Allah ºi sã ºtiþi cã Allah este Cel careAude Totul, Atoateºtiutor [Sami’, ‘Alim].
245Cine este acela care Îi dã lui Allah un împrumut bun? El i-l va înmulþi [în Viaþa de Apoi] de mai multe ori, cãci Allah micºoreazã sau mãreºte [darul Sãu] ºi voi la El vã veþ
246N-ai vãzut tu adunarea cãpeteniilor fiilor lui Israel, când dupã[vremea lui] Moise, i-au zis unuia dintre profeþii lor: “Alege-ne nouã un rege, ca sã luptãm pe calea lui Allah!”? Le-a zis el: “ªi dac&
247ªi le-a zis profetul lor : “Allah vi l-a trimis vouã pe Talut ca rege!”. Au rãspuns ei: “Cum sã cârmuiascã el peste noi, când noi suntem mai vrednici de domnie decât el? El nu a fost dãruit n
248ªi profetul lor le-a zis: "Un semn al stãpânirii sale este acela cãva veni la voi cu chivotul în care se aflã chezãºia liniºtii trimise deDomnul vostru , laolaltã cu rãmãºi
249ªi când a purces Talut cu oºtenii lui, a zis el: Iatã, Allah voieºte sã vã încerce cu un râu; acela care va bea nu va mai fi de partea mea,iar acela care nu va gusta din el va fi de partea mea, afar&atild
250ªi când au ieºit înaintea lui Jalut ºi a oºtenilor sãi, au zis ei:"Doamne, revarsã asupra noastrã statornicie, întãreºte picioarele noastre ºi ajutã-ne pe noi sã
251ªi i-au înfrânt cu îngãduinþa lui Allah, ºi Dawud l-a omorât pe Jalut, iar Allah i-a dãruit [lui Dawud] cârmuirea ºi înþelepciunea ºi l-a învãþat ceea ce a voit El. ªi dacã Allah nu i
252Acestea sunt versetele lui Allah, pe care Noi Þi le recitãm[Muhammed] întru adevãr. ªi tu eºti [neîndoielnic] dintre trimiºi!
253Printre aceºti trimiºi, Noi i-am pus pe unii înaintea altora: unora dintre ei le-a vorbit Allah , pe alþii i-a ridicat mai sus cu câteva trepte . I-am dat lui Isus, fiul Mariei, semne limpezi ºi l-am întãrit pre el
254O, voi cei care credeþi! Daþi [milostenie] din ceea ce Noi v-amdãruit înainte de a veni o Zi în care nu va mai fi de folos nici negoþ , nici legãturã [de prietenie] ºi nici mijlocire! Necredincio
255Allah! Nu existã divinitate afarã de El, Cel Viu, Veºnicul [Al- Qayyum] ! Nici aþipirea, nici somnul nu-L cuprind! Ale Lui sunt cele din ceruri ºi de pre pãmânt! Cine este acela care ar putea mijloci la El
256Nu este silire la credinþã! Rãzveditã este deosebirea dintre calea cea dreaptã ºi rãtãcire, iar acela care se leapãdã de Taghut ºi crede în Allah, acela s-a prins de cea ma
257Allah este ocrotitorul celor care cred; El îi scoate din întunecimila Luminã, în vreme ce acelora care nu cred le sunt ocrotitori Taghuþii, care-i scot de la Luminã la întunecimi ºi aceºtia sunt oaspeþii Focului º
258Oare nu l-ai vãzut pe acela care s-a certat cu Avraam înlegãturã cu existenþa Domnului sãu, dupã ce Allah i-a dat stãpânia ? ªi a zis Avraam: "Domnul meu este cel care d&a
259Sau ca acela care a trecut pe lângã o cetate pustiitã pânã în temelii ºi care a întrebat: “Cum o va readuce Allah la viaþã dupã moartea ei?” Allah l-a lãsat atunci pe el f&atil
260ªi [adu-þi aminte când] Avraam a zis: "Doamne, aratã-mi mie cum îi readuci la viaþã pe cei morþi?!", I-a rãspuns: "Tot nu crezi?" El i-a zis: "Ba da! Ci numai sã se liniºteascã inima mea!" El
261Pilda acelora care dau [din] averea lor pe calea lui Allah este ca pilda grãuntelui care face ºapte spice ºi în fiecare spic sunt o sutã de grãunþe, cãci Allah înmulþeºte [rãsplata] celui care
262Aceia care dau [din] averea lor pe calea lui Allah ºi nu vin, dupã darul fãcut, sã se laude cu el ºi nici cu necãjire, aceia au rãsplatã de laDomnul lor ºi teamã pentru ei nu va fi
263O vorbã cuviincioasã ºi de iertare este mai bunã decât o milostenie dupã care urmeazã necãjirea. Iar Allah este Înstãrit Îndeajuns [ºi] Blând [Ghaniyy, Hali
264O, voi, cei care credeþi! Nu faceþi deºarte milosteniile voastreprin pomenirea lor ºi prin necãjire, ca acela care cheltuieºte dinaverea lui de ochii lumii, fãrã sã creadã în Allah &
265Iar pilda acelora care cheltuiesc din averea lor [drept milostenie], în cãutarea mulþumirii lui Allah ºi întãririi sufletelor lor, este ca pilda unei grãdini de pe o colinã peste care vine o ploaie abundentã
266Oare doreºte vreunul dintre voi sã aibã o grãdinã de curmali ºi viþã de vie pe sub care sã curgã pâraie, cu tot felul de roade în ea, ºi sã-l ajungã bãtrâneþ
267O, voi, cei care credeþi! Faceþi milostenie din lucrurile bune pecare le-aþi dobândit ºi din [roadele] cele pe care le-am fãcut sã creascã pentru voi din pãmânt ºi nu vã întoarce&t
268ªeitan vã ameninþã cu sãrãcia ºi vã porunceºte lucruri urâte, învreme ce Allah vã fãgãduieºte iertare ºi har, cãci Allah este Cel cuHar Nemãr
269El dãruieºte înþelepciune cui voieºte El, iar cel care a fost dãruit cu înþelepciune, acela a fost dãruit cu un mare bine, dar [acest lucru] nu-l pricep decât cei ageri la minte.
270Ceea ce ne daþi ca milostenie ºi jurãmintele prin care vã legaþi[sã faceþi ceva bun] , acestea Allah le ºtie, iar cei nelegiuiþi nu vor avea pe nimeni ca sprijinitori.
271Dacã daþi milosteniile mãrturisit, binefaceri sunt ele, dar dacã nule faceþi cunoscute ºi le daþi sãracilor, atunci ele vor fi încã ºi mai bune pentru voi ºi vã vor ispã∨
272Nu e treaba ta, [o, Muhammed], cãlãuzirea lor [a celor nelegiuiþi pe calea cea bunã], cãci Allah cãlãuzeºte pe cine voieºte El ºi orice bunuri daþi voi ele sunt pentru
273[Daþi milostenie] pentru cei nevoiaºi, care se strãduiesc pe calea lui Allah ºi nu pot umbla prin lume ! Cel neºtiutor îi socoteºte înstãriþi din cauza pioºeniei lor. Îi cunoºti dupã se
274Cei care dãruiesc din bunurile lor [milostenie] noaptea ºi ziua, în tainã ºi fãþiº, au rãsplata lor la Domnul lor ºi ei nu au a se teme ºi nici nu vor fi ei mâhniþi.
275Cei care mãnâncã din camãtã nu se vor ridica [în Ziua de Apoi] decât aºa cum se poticneºte cel atins de ªeitan ºi aceastã [pedeapsã] pentru cã ei zic: "ªi negustoria e ca ºi c
276Allah nimiceºte camãta ºi sporeºte milosteniile. Allah nu-l iubeºte pe necredinciosul pãcãtos!
277Cei care cred ºi plinesc fapte bune, fac Rugãciunea [As-Salat] ºi dau Dania [Az-Zakat], au rãsplata lor de la Domnul lor ºi pentru ei nu este teamã ºi nici nu vor fi ei mâhniþi.
278O, voi, cei care credeþi! Fiþi cu fricã de Allah ºi lipsiþi-vã derestul de camãtã ce v-a mai rãmas [la oameni], dacã sunteþi credincioºi!
279Dacã nu o veþi face, vi se vesteºte rãzboi din partea lui Allah ºi a Trimisului Sãu. Însã dacã vã veþi cãi, veþi avea banii voºtri [mai puþin camãta]. Nu
280Aceluia care este strâmtorat sã i se dea pãsuire pânã îi va fi uºor, iar sã faceþi milostenie e ºi mai bine pentru voi, dacã ºtiþi!
281ªi fiþi cu fricã de Ziua în care vã veþi întoarce la Allah, când fiecare suflet va fi rãsplãtit dupã ceea ce a agonisit, iar ei [oamenii] nu vor fi nedreptãþiþi.
282O, voi, cei care credeþi! Dacã voi contractaþi o datorie pentru un anumit timp, atunci însemnaþi-o în scris! ªi sã o însemne, între voi, un scrib cu dreptate! Scribul nu are voie sã refuze a scrie, a
283ªi dacã sunteþi într-o cãlãtorie ºi nu gãsiþi un scrib, atunci un zãlog primit [este de ajuns]. Iar dacã aveþi încredere unul în altul, atunci sã înapoiez
284Ale lui Allah sunt toate din ceruri ºi de pre pãmânt. ªi dacã arãtaþi sau ascundeþi ceea ce este în sufletele voastre, Allah vã va cere socotealã pentru acest lucru. Apoi El îl va iert
285Trimisul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul sãu,asemenea ºi dreptcredincioºii. Fiecare [dintre ei] a crezut în Allah, în îngerii Lui, în scripturile Lui ºi în trimiºii Lui. [ªi ei zic]: “Noi nu facemnici o
286Allah nu impune nici unui suflet decât ceea ce este în putinþa lui. El are ca rãsplatã ceea ce ºi-a agonisit [faptele bune] ºi împotriva lui ceea ce a dobândit [faptele rele]. Doamne, nu ne pedepsi pe noi, dacã am ui
Chapter 3 (Sura 3)
1Alif, Lam, Mim.
2Allah! Nu existã altã divinitate în afarã de El, Cel Viu [Al-Hayy], CelVeºnic [Al-Qayyum]!
3El þi-a pogorât Cartea cu Adevãrul [Coranul], întãrindu-le pe cele de dinaintea ei. El a pogorât Tora ºi Evanghelia,
4Mai înainte, drept cãlãuzã pentru oameni ºi a pogorât Îndreptarul[Al-Furqan] . Cei care nu cred în semnele lui Allah vor avea parte dechin aspru. Allah este Atotputernic [’Aziz] [ºi] Dãtãtor de pedeaps&a
5Lui Allah nu-I este nimic ascuns, nici de pre pãmânt ºi nici din cer.
6El este Acela care vã plãmãdeºte în mitre, precum voieºte. Nu este altã divinitatea în afara Lui, Atotputernicul, Înþeleptul [Al-Aziz, Al-Hakim].
7El este Acela care þi-a pogorât Cartea. În ea sunt versete desluºite- ºi ele sunt temeiurile Cãrþii - ºi altele nedesluºite. Cei cu înclinare[cãtre rãtãcire] în inimi le urmãresc pe
8Doamne! Nu duce în rãtãcire inimile noastre, dupã ce Tu ne-ai cãlã- uzit ºi dã-ne nouã îndurarea Ta, cãci Tu eºti Cel Dar nic [Al-Wahhab]!
9Doamne! Tu îi vei aduna pe oameni într-o Zi, în legãturã cu care nu este nici o îndoialã. Allah [cu adevãrat] nu-ªi calcã fãgãduinþa!"
10Acelora care nu cred, nu le vor fi de folos nici averile lor ºi nici copiii lor la Allah întru nimic. Aceºtia vor fi vreascuri pentru Foc,
11Asemenea neamului lui Faraon ºi celor de dinaintea lui, care au tãgãduit semnele Noastre. Dar Allah i-a nimicit pentru pãcatele lor ºi Allah este aspru în pedeapsã.
12ªi spune celor care nu cred: “Veþi fi biruiþi [curând] ºi veþi fi adu- naþi spre Gheena! ªi ce pat groaznic veþi avea!”
13"Aþi avut un semn în cele douã oºtiri ce s-au ciocnit: o oºtire carelupta pe calea lui Allah ºi o alta, necredincioasã, care i-a vãzut [pe credincioºi] de douã ori mai mulþi decât ei
14Frumoasã a fost fãcutã sã parã în ochii oamenilor dragostea pentru cele jinduite - femeile, progeniturile, multe grãmezi de aur ºi argint, caii de rasã aleasã, animalele ºi ogoarele. Acest
15Spune: „Pot eu sã vã vestesc ceva mai bun decât acestea? Aceia care sunt cu fricã au de la Domnul lor grãdini pe sub care curg râuri, în care vor avea veºnic sãlaº, ºi soþii curate ºi mulþ
16Care zic: „Doamne, noi credem! Iartã-ne nouã greºalele noastre ºi fereºte-ne pe noi de chinurile Focului!”
17[Aceºtia sunt] cei rãbdãtori, cei sinceri, cei smeriþi, cei care dau milostenie, cei care cer iertare înainte de revãrsatul zorilor.
18Allah mãrturiseºte cã nu existã altã divinitate în afarã de El. ªi îngerii ºi cei înzestraþi cu ºtiinþã [mãrturisesc] cu dreptate cã: „Nu existã al
19[Unica] religie acceptatã de Allah este Islamul ºi nu au fost deose- biri între cei cãrora le-a fost datã Scriptura decât dupã ce a ajuns laei ªtiinþa , din pricina pizmei lor. Iar cel care nu crede în semnele
20Dacã ei se împotrivesc þie, spune-le: „M-am supus în faþa lui Allah , eu ºi cei care m-au urmat!” ªi spune celor cãrora li s-a dat Scriptura, precum ºi celor în neºtiinþã : „V-a&
21Acelora care nu cred în semnele lui Allah ºi-i omoarã pe profeþi pe nedrept ºi-i omoarã pe aceia dintre oameni care poruncesc dreptatea, acelora vesteºte-le osândã dureroasã.
22Aceia sunt cei ale cãror fapte sunt în deºert în aceastã viaþã ca ºi în Viaþa de Apoi ºi ei nu vor avea sprijinitori!
23Oare nu i-ai vãzut pe aceia cãrora li s-a dat o parte din Carte? Ei sunt chemaþi la Cartea lui Allah pentru a judeca în certurile dintre ei, dar unii dintre ei întorc spatele ºi se îndepãrteazã.
24Aceasta pentru cã ei zic: "Focul nu ne va atinge decât numaicâteva zile numãrate!" Dar i-a înºelat în credinþa lor ceea ce ei au nãscocit.
25Dar cum va fi, când îi vom aduna, într-o Zi în legãturã cu care nu este nici o îndoialã, când fiecare suflet va fi rãsplãtit dupã ceea ce a agonisit ºi când ei nu vor fi nicicum nedreptãþiþ
26Spune: “O, Doamne, Stãpân peste toate! Tu dai stãpânirea ace- luia care voieºti Tu ºi iei stãpânirea de la cel care voieºti Tu. Tu îl cinsteºti pe cel care voieºti Tu ºi îl umileºti pe
27Tu faci sã intre noaptea în zi ºi faci sã intre ziua în noapte. Tu faci sã se iveascã viul din mort ºi faci sã se iveascã mortul din viu ºi Tu îl dãruieºti [cu cele necesare traiului] p
28Dreptcredincioºii sã nu-i ia pe necredincioºi drept aliaþi în loculdreptcredincioºilor. Cel care face aceasta nu va mai avea legãturã cuAllah, afarã de situaþia în care cãutaþi o pav&ati
29Spune: „De veþi þine ascuns ceea ce se aflã în piepturile voastre sau de veþi da pe faþã acestea, Allah le ºtie. El ºtie tot ce se aflã în ceruri ºi tot ceea ce se afl&atil
30În ziua în care fiecare suflet se va afla în faþa binelui ce l-a fãcut ºia rãului ce l-a fãcut, va dori ca între el ºi acesta [rãul] sã fie o mare distanþã. Allah vã avertizeaz
31Spune: „[O, Profetule] Dacã Îl iubiþi pe Allah, urmaþi-mã ºi Allah vã va iubi ºi vã va ierta pãcatele voastre! Allah e Iertãtor, Îndurãtor[Al-Ghafur, Ar-Rahim]
32Spune: “Fiþi cu supunere faþã de Allah ºi de Trimis , dar dacã întoarceþi spatele, Allah nu-i iubeºte pe necredincioºi!”
33Allah i-a ales pe Adam, pe Noe, familia lui Avraam ºi familia luiImran peste toate lumile [din vremea lor],
34Ca scoborâtori unii din alþii. Allah este Cel care Aude Totul, Atoateºtiutor [Sami’, ‘Alim].
35Muierea lui Imran a zis: “Doamne, Îþi juruiesc [numai] Þie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Þie! Primeºte-l de la mine! Tu eºti Cel care Aude Totul, Atoateºtiutor [As-Sami’, Al-’Alim] !”.
36ªi când a nãscut, a zis ea: “Doamne, am zãmislit o copilã!”, dar Allah ºtia bine ceea ce nãscuse ea. ªi un bãiat nu este întocmai ca o copilã! “Eu i-am pus numele Maria ºi o încredinþez
37Domnul ei a acceptat-o cu bunã primire ºi a lãsat-o sã creascã cu bunã creºtere ºi a încredinþat-o lui Zaharia . ªi de fiecare datã când intra Zaharia la ea în templu, gãsea lâng&
38Atunci, Zaharia s-a rugat Domnului sãu, zicând: “Doamne, dãruieºte-mi mie de la Tine vlãstare binecuvântate, cãci Tu eºti Cel care Aude ruga!”.
39Atunci, l-au chemat îngerii, în vreme ce el se ruga, stând în pi- cioare, în templu, [zicându-i]: “Iatã cã Allah þi-l vesteºte pe Yahya, care va adeveri un cuvânt al lui Allah . [ªi el va fi] un bãrbat no
40El a zis: “Doamne, cum sã am eu un bãiat, când m-au ajunsbãtrâneþile, iar muierea mea este stearpã?” ªi i-a rãspuns [Allah]:“Aºa!” Allah face ceea ce voieºte!
41A zis [Zaharia]: “Doamne, dã-mi mie un semn!”. I-a rãspuns [Allah]:“Semnul tãu va fi cã nu vei putea vorbi cu oamenii, vreme de trei zile,decât prin semne! Pomeneºte-L pe Domnul tãu des ºi laudã-L pe El
42Îngerii au zis: “O, Maria! Allah te-a ales ºi te-a fãcut curatã. El te-a ales peste femeile lumilor!
43O, Maria! Fii cu ascultare faþã de Stãpânul tãu, prosterneazã-te ºi pleacã-te, rugându-te împreunã cu cei ce se pleacã!”
44Acestea sunt dintre veºtile necunoscutului pe care Noi þi le reve-lãm. Tu nu ai fost lângã ei, când ei au aruncat calemurile lor[pentru a hotãrî] care dintre ei s-o ocroteascã pe Maria ºi nu ai fost
45Îngerii au zis: “O, Maria! Allah îþi vesteºte un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Masih, Isa , fiul Mariei, mãreþ în aceastã lume ca ºi în lumea de Apoi ºi unul dintre cei mai apropiaþi [de A
46El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel ºi când va fi bãrbat între douã vârste ºi va fi dintre cei evlavioºi”.
47Ea a zis: “Doamne, cum sã am un copil fãrã sã mã fi atins un bãrbat?” I-a rãspuns El: “Întocmai aºa!” Allah creeazã ceea ce voieºteEl. Când El hotãrã&
48ªi El îl va învãþa scrierea ºi înþelepciunea, Tora ºi Evanghelia.
49ªi trimis la fiii lui Israel [le va zice]: “Eu vin la voi cu semn de la Domnul vostru! Eu plãmãdesc pentru voi din lut ca un chip de pasãre ºi suflu asupra sa ºi se va face o pasãre vie, cu voia lui
50Eu întãresc ceea ce a fost revelat în Tora mai înainte de mine ºivã voi îngãdui o parte din cele ce v-au fost oprite . Eu v-am adussemne de la Domnul vostru, deci fiþi cu fricã de Allah ºi daþ
51Allah este Stãpânul meu ºi Stãpânul vostru. Aºadar, adoraþi-L peEl! Aceasta este o cale dreaptã!”
52Apoi, când Isus a simþit necredinþa lor, le-a zis: “Cine sunt sprijini- torii mei [în chemarea] la Allah?” Apostolii au rãspuns: “Noi suntem sprijinitorii [religiei] lui Allah! Noi credem în Allah ºi fã mãrturie c&at
53Doamne! Noi credem în ceea ce Tu ai pogorât ºi-l ur mãm peTrimis, deci scrie-ne pe noi printre cei care fac mãrturie”.
54ªi ei au viclenit , dar Allah a fãcut ca planurile lor sã nu izbuteascã, fiindcã Allah este cel mai bun dintre plãnuitori!
55Când Allah a spus: “O, Isus! Eu îþi voi da o rãsplatã îmbelºugatã,te voi înãlþa la Mine, te voi mântui de cei care nu cred ºi îi voi pune pe cei care te-au urmat peste cei care nu cred pânã în ziua
56Cât despre cei care au tãgãduit, pe ei îi voi supune la chinuri grele atât în aceastã lume, cât ºi în Lumea de Apoi ºi ei nu vor avea pe nimeni sã-i ajute.”
57Cât despre cei care cred ºi sãvârºesc fapte bune, El le va da rãsplata cuvenitã lor. Allah nu-i iubeºte pe cei nelegiuiþi!
58Acestea þi le recitãm þie din versete ºi Mesajul Înþelepciunii.
59Înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam , pe care El l-a fãcut din lut ºi apoi i-a zis lui "Fii" ºi el a fost.
60Adevãrul vine de la Domnul tãu ºi nu va fi dintre aceia care se îndoiesc!
61Acelora care se contrazic cu tine [o, Muhammed], în privinþa lui[Isus], dupã ºtiinþa care ai primit-o, spune-le: „Veniþi, sã-i chemãm pefraþii noºtri ºi pe fii voºtri, pe muierile noastre &
62Aceasta este povestea cea adevãratã ºi nu existã divinitate în afarã de Allah, iar Allah este Puternic, Înþelept [Al-’Aziz, Al-Hakim].
63Iar dacã ei întorc spatele, Allah îi ºtie pe cei care seamãnã stricare!
64Spune: „O, voi oameni ai Scripturii, veniþi la un cuvânt comun între noi ºi voi : sã nu-L adorãm decât pe Allah, sã nu-L asociem cu nimic, sã nu ne luãm unii pe alþii drept dumnezei, în afarã de
65O, voi oameni ai Scripturii, de ce vã contraziceþi asupra lui Avraam, când Tora ºi Evanghelia nu au fost revelate decât dupã el? Voi nu aveþi judecatã?
66Voi sunteþi aceia care aþi avut dispute asupra lucrurilor de careaþi avut cunoºtinþã, dar de ce stârniþi dispute despre lucruri pe care nu le cunoaºteþi? ªi Allah ºtie, în vreme ce voi nu ∨
67Avraam nu a fost nici iudeu, nici creºtin. El a fost credincios adevãrat ºi întru totul supus lui Allah [musulman], ºi nu a fost dintre cei care-I fac semeni .
68Cei mai îndreptãþiþi oameni sã se socoteascã apropiaþi de Avraam sunt aceia care l-au urmat pe el ºi pe acest Profet ºi aceia care cred. Iar Allah este Ocrotitorul credincioºilor.
69O parte dintre oamenii Scripturii ar fi vrut sã vã pricinuiascã rãtã- cirea, dar ei nu-ºi pricinuiesc decât lor înºiºi rãtãcire, fãrã sã-ºi dea seama.
70O, voi oameni ai Scripturii, de ce tãgãduiþi [voi] versetele luiAllah , când voi mãrturisiþi [cã sunt de la El]?
71O, oameni ai Scripturii, de ce îmbrãcaþi voi adevãrul cu neadevãrºi ascundeþi adevãrul cu bunã ºtiinþã?
72O parte dintre oamenii Scripturii zic: “În faptul zilei, [prefaceþi- vã cã voi] credeþi în ceea ce li s-a revelat celor care cred, dar lepãdaþi- vã [de aceasta] la sfârºitul ei; poate cã ei
73[Oamenii Cãrþii spun semenilor lor:] „ªi nu credeþi decât numai acelora care urmeazã religia voastrã!” Spune: „Adevãrata Cãlãuzire este Cãlãuzirea lui Allah!” [ªi ei mai
74Allah alege pentru îndurarea Sa pe acela care voieºte El, cãciAllah este Cel cu har nemãrginit.
75Printre oamenii Scripturii [iudeii] sunt unii care, dacã le-ai încredinþat un qintal , þi-l dau înapoi, dar printre ei sunt ºi alþii care, dacã le-ai încredinþat un dinar nu þi-l dau înapoi decât
76Dimpotrivã, cei care-ºi þin fãgãduinþa ºi au fricã [de Allah], [aceia trebuie sã ºtie cã] Allah îi iubeºte pe cei care se tem [de El].
77Însã aceia care-ºi vând fãgãduinþa datã lui Allah ºi jurãmintele lor pe un preþ de nimic, aceia nu vor avea parte în Viaþa de Apoi; Allah nu le va vorbi lor, nici nu-ºi va îndrep
78Printre ei sunt unii care stâlcesc Cartea cu limbile lor, pentru ca sã vã facã sã credeþi cã [aceasta] este din Carte, însã aceasta nu este din Carte, ºi ei spun: “Aceasta este de la Allah
79Nu se cuvine ca un om cãruia Allah i-a dãruit Cartea, Cârmuirea ºiProfeþia sã spunã apoi lumii: “Fiþi adoratorii mei, ºi nu ai lui Allah”, ci[se cuvine sã spunã]: “Fiþi supuºi Dom
80ªi el nu vã va putea porunci sã-i luaþi pe îngeri ºi pe profeþidrept Domni. Oare ar putea sã vã porunceascã necredinþa dupã ce aþi fost supuºi [ai lui Allah, musulmani]?!
81ªi când Allah a încheiat un legãmânt cu profeþii, [le-a zis El]: “Vã dau vouã o Carte ºi Înþelepciune. Apoi, dacã va veni la voi un trimispentru a întãri ceea ce aveþi, voi tre
82ªi oricine va respinge dupã aceasta, aceia sunt nelegiuiþi.
83Doresc ei o altã religie decât religia lui Allah, de vreme ce Lui Is-au supus, de voie ori de nevoie? Toate din ceruri ºi de pre pãmânt laEl se întorc.
84Spune, [o, Muhammed]: “Noi credem în Allah, în ceea ce ne-a po- gorât nouã ºi a pogorât lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob ºi seminþiilor , precum ºi în [cãrþile] date lui Moise, lui Isus ºi tuturor
85Acela care doreºte o altã religie decât Islamul, nu-i va fi acceptatã, ºi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduþi.
86Cum sã-i cãlãuzeascã Allah pe aceia care au refuzat credinþa, dupã ce au crezut ºi dupã ce au mãrturisit cã Trimisul este adevãrat ºi dupã ce le-au venit semn
87Rãsplata acestora este blestemul lui Allah, al îngerilor ºi al tuturor oamenilor!
88În veci vor rãmâne în el [în Iad], iar chinurile lor nu vor fi uºurateºi nici rãgaz nu li se va da,
89Afarã de aceia care se cãiesc dupã aceea ºi se îndreaptã, cãciAllah este Iertãtor, Îndurãtor [Al-Ghafur, Al-Rahim].
90Acelora care nu mai cred dupã ce înainte crezuserã, iar apoisporesc necredinþa lor nu le va fi primitã cãinþa ºi aceia sunt cei rãtãciþi .
91De la aceia care nu cred ºi mor necredincioºi nu se va primi niciodatã de la vreunul dintre ei nici chiar întregul pãmânt în aur, chiar dacã ei ar voi sã se rãscumpere cu el. Aceia vor avea parte
92Voi nu veþi ajunge la [adevãrata] evlavie decât dacã veþi face daruri din ceea ce vã este drag . ªi Allah ºtie tot ceea ce voi dãruiþi.
93Toate mâncãrurile le-au fost îngãduite fiilor lui Israel, în afarã deceea ce Israel însuºi ºi-a oprit, înainte ca Tora sã fi fost trimisã. Spune-le: "Aduceþi Tora ºi citiþi-o, dac&a
94ªi aceia care nãscocesc dupã toate acestea minciuni pe seama lui Allah, aceia sunt cu adevãrat nelegiuiþi.
95Spune: “Allah a grãit adevãr! Urmaþi, aºadar, religia lui Avraam cel drept întru credinþã, care nu a fost pãgân! ”
96Cea dintâi Casã [de închinare] ridicatã pentru oameni este aceea din Bakka , cea binecuvântatã ºi cãlãuzire pentru toate lumile.
97În ea sunt semne limpezi, [printre care] locul unde a stat Avraam, iar acela care intrã în ea este în siguranþã. Este o datorie a oamenilor faþã de Allah [sã împlineascã] Pelerinajul la aceast
98Spune: “O, oameni ai Scripturii, de ce tãgãduiþi semnele luiAllah ? Doarã Allah este martor la cele pe care le fãptuiþi!”
99Spune: “O, oameni ai Scripturii, de ce îi abateþi de la calea lui Allah pe cei care cred ºi de ce voiþi voi sã o faceþi strâmbã când voi sunteþi martori?” Iarã Allah nu este cu nebãgare de
100O, voi cei care credeþi! Dacã voi urmaþi unei pãrþi dintre aceiacãrora li s-a dãruit Cartea, aceasta vã va împinge de la credinþa voastrã, fãcându-vã din nou necre
101ªi cum aþi putea voi sã tãgãduiþi, când vi se recitã versetele lui Allah ºi între voi se aflã Trimisul Lui? Iar acela care se va þine neclintit de Allah, va fi cãlãuzit pe un dr
102O, voi cei care credeþi! Fiþi cu fricã de Allah, aºa cum se cuvine sã fie frica de El ºi sã nu vã sãvârºiþi din viaþã decât fiind musulmani!
103ªi þineþi-vã cu toþii strâns de Frânghia lui Allah ºi nu vã scin- daþi ! ªi aduceþi-vã aminte de îndurarea lui Allah pentru voi, cãci aþi fost duºmani [înainte de Islam]
104Sã se facã din voi o comunitate care sã cheme la tot ceea ce este bun, sã porunceascã ceea ce este drept [ma’ruf] ºi sã opreascãde la ceea ce este nedrept [munkar]! Aceºtia sunt cei care
105Nu fiþi asemenea acelor care s-au scindat ºi au fost cu neînþelegere dupã ce le-au venit semnele limpezi, cãci aceia vor avea parte de chin cumplit!
106Într-o Zi, unele chipuri se vor lumina, iar alte chipuri se vor întu- neca. Acelora cu chipurile întunecate [li se va spune]: “V-aþi lepãdatde credinþã, dupã ce aþi fost credincioºi? Gustaþi
107Cât despre cei cu chipurile luminoase, ei se vor afla sub îndurarea lui Allah ºi în ea vor sãlãºlui în veci.
108Acestea sunt versetele lui Allah. Noi þie, [Muhammed], þi le recitãm întru adevãr. ªi Allah nu voieºte nedreptãþirea lumilor.
109Ale lui Allah sunt cele din ceruri ºi de pre pãmânt ºi la Allah se întorc toate .
110Sunteþi cea mai bunã comunitate care s-a ivit pentru oameni. Voi porunciþi ceea ce este drept ºi opriþi ceea ce este nedrept ºi credeþiîn Allah. Dacã oamenii Scripturii ar fi crezut ar fi fost bine pentru
111Ei nu vor putea niciodatã sã vã pricinuiascã decât numai micãvãtãmare [cu vorba]. Iar dacã se vor lupta cu voi, vã vor întoarcespatele [fugind] ºi nu vor fi ajutaþi [de
112Ei sunt loviþi de umilinþã, oriunde se aflã, doar dacã vor fi ajutaþi de Allah sau de un legãmânt cu oamenii. Ei ºi-au atras mânia lui Allahºi umilinþa cade asupra lor ºi asta pentru c&at
113Dar ei nu sunt toþi la fel. Se aflã printre oamenii Scripturii o comunitate dreaptã, care recitã versetele lui Allah în timp de noapte ºi se prosterneazã [rugându-se].
114Ei cred în Allah ºi în Ziua de Apoi, poruncesc ceea ce estedrept ºi opresc de la ceea ce este nedrept ºi se grãbesc la faptelebune; aceºtia sunt printre cei cucernici.
115ªi binele pe care ei îl fac nu poate fi tãgãduit, cãci Allah îi ºtie bine pe cei cuvioºi.
116Cât despre cei care au tãgãduit, nici averile lor, nici copiii lor nule vor fi de nici un folos la Allah. Aceºtia sunt oaspeþii Focului ºi în elvor sãlãºlui veºnic.
117Ceea ce cheltuiesc ei în aceastã viaþã seamãnã cu un vânt care aduce frig tãios, ce se abate peste ogoarele unor oameni, care au fost nedrepþi cu ei înºiºi, ºi le prãpãdeºte
118O, voi cei care credeþi! Nu luaþi prieteni de încredere dintre cei ce nu sunt ai voºtri, cãci ei nu vor înceta sã vã încurce! Ei doresc numai rãul vostru. Ura se iveºte din gurile lor, dar ceea ce ascund
119Iatã cã voi îi iubiþi pe ei, în vreme ce ei nu vã iubesc pe voi. Voi credeþi în întreaga Carte . Când se întâlnesc cu voi, ei zic: “Noi credem [în Islam]”, dar când rãmân singuri, îºi mu&ord
120Dacã voi aveþi parte de ceva bun, ei sunt mâhniþi, iar dacã vi se întâmplã ceva rãu, ei se bucurã de aceasta. Însã dacã veþi fi cu rãbdareºi vã veþi teme [d
121[Adu-þi aminte, o, Muhammed,] când ai plecat dimineaþa de la familia ta, pentru a stabili credincioºilor locurile de luptã! Allah este Cel care Aude Totul, Atoateºtiutor [As-Sami, Al-’Alim].
122[Adu-þi aminte], când douã oºtiri de-ale voastre s-au gândit sã se întoarcã, [socotind cã nu vor izbândi], dar Allah a fost Ocrotitorul lor?! Pe Allah trebuie sã se bizuie credincioºii!
123Allah v-a fãcut biruitori la Badr , mãcar cã eraþi umili. Deci fiþi cu fricã de Allah ºi poate cã voi o sã fiþi mulþumitori!
124[ªi adu-þi aminte], când tu le-ai spus credincioºilor: “Nu v-a îndestulat Domnul vostru ajutându-vã cu trei mii de îngeri pogorâþi[anume pentru aceasta]?!”
125Ba da! Dacã voi rãbdaþi ºi aveþi fricã [de Allah], atunci când[duºmanii] se nãpustesc asupra voastrã numaidecât, Domnul vostru vã va trimite întãri cinci mii de îngeri înz
126ªi Allah nu a fãcut-o decât o veste bunã ºi pentru ca inimile voastre sã se liniºteascã prin aceasta. Victoria nu poate veni decât dela Allah, Puternicul, Înþeleptul [Al-’Aziz, Al-Hakim];
127Pentru a nimici o parte dintre necredincioºi sau pentru a-i supune prin umilire, astfel încât sã se întoarcã dezamãgiþi.
128Tu, [Muhammed,] nu ai nici un amestec în aceasta; fie cã El pri- meºte cãinþa lor, fie cã îi osândeºte, pentru cã ei sunt într-adevãr nelegiuiþi .
129Ale lui Allah sunt toate cele din ceruri ºi de pre pãmânt; El iartã pe cine voieºte ºi osândeºte pe cine voieºte. Cãci Allah este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
130O, voi cei care credeþi, nu luaþi camãtã înmulþitã fãrã mãsurã. ªi fiþi cu fricã de Allah, ca sã izbândiþi!
131ªi fiþi cu teamã de Focul cel pregãtit pentru necredincioºi!
132ªi fiþi supuºi faþã de Allah ºi faþã de Trimis, ca sã fiþi iertaþi!
133ªi grãbiþi-vã spre iertarea Domnului vostru ºi spre Raiul cel întins cât cerurile ºi pãmântul, pregãtit pentru cei evlavioºi,
134Care dau milostenii atât atunci când au parte de belºug, cât ºi atunci când sunt la necaz, care-ºi stãpânesc mânia ºi care iartã oamenilor, cãci Allah îi iubeºte pe cei care plinesc fapte bune
135ªi pe cei care, dacã au sãvârºit o faptã josnicã sau au fost nedrepþi cu propriile lor suflete , îºi aduc aminte de [mãreþia lui] Allah ºi cer iertare pentru p&atild
136Rãsplata acestora va fi iertarea Domnului lor ºi Grãdini pe subcare curg pâraie ºi în ele vor avea sãlaº veºnic. ªi ce minunatãrãsplatã pentru cei care fac bine!
137Înainte de voi, multe legi s-au statornicit. Umblaþi prin lume ºi vedeþi care-i sfârºitul mincinoºilor!
138Aceasta este desluºire pentru oameni, cãlãuzire ºi îndemn pentru cei cu fricã [de Allah].
139Nu fiþi slabi ºi nici întristaþi, cãci voi veþi fi cei biruitori, dacã sunteþi credincioºi!
140Dacã aþi primit o ranã, ºi ceilalþi oameni au primit rãni ase- menea ei. Astfel schimbãm Noi aceste zile între oameni , pentru caAllah sã-i cunoascã pe cei care cred ºi sã al
141ªi pentru ca Allah sã-i deosebeascã pe cei care cred ºi sã-i pedepseascã pe cei necredincioºi.
142Sau aþi crezut voi cã veþi intra în Rai fãrã ca Allah sã-i ºtie pe cei care au luptat dintre voi ºi sã-i ºtie pe cei care au fost statornici?
143Bineînþeles, voi doreaþi moartea înainte de a o întâlni, dar acum aþi vãzut-o, aþi privit [la ea cu ochii voºtri] .
144ªi Muhammed nu este decât un trimis - ºi au mai fost înainte de el ºi alþi trimiºi. Dacã el ar muri sau ar fi ucis, v-aþi întoarce voi pe cãlcâiele voastre? Cel care s-ar întoarce pe cãlcâiele lui nu
145Nici un suflet nu va putea muri fãrã de voia lui Allah, dupã sorocul scris. Cel care vrea rãsplata în aceastã lume, Noi i-o vom da în ea, iar cel care vrea rãsplata în Lumea de Apoi, Noi i-o vom da î
146Câþi profeþi au luptat - ºi laolaltã cu ei nenumãraþi ucenici - ºi nu au slãbit în faþa loviturilor pe care le-au primit pe calea lui Allah!Nu au slãbit ºi nu au cedat niciodat&ati
147ªi ei n-au avut alt cuvânt decât sã spunã: "Doamne, iartã-ne nouã pãcatele noastre ºi silnicia din purtarea noastrã, întãreºte-ne pi-cioarele noastre ºi ajutã-ne pe
148ªi [ca urmare] Allah le-a dãruit lor rãsplatã în aceastã lume ºi bunã rãsplatã în Lumea de Apoi, cãci Allah îi iubeºte pe cei care fac bine [Al-Muhsinin].
149O, voi cei care credeþi! Dacã vã veþi supune celor care au tãgã- duit, ei vã vor face sã vã întoarceþi pe cãlcâiele voastre ºi veþi redeveni pierduþi!
150Însã Allah este Stãpânul vostru ºi El este cel mai bun dintre spri- jinitori.
151Noi vom semãna spaimã în inimile celor care tãgãduiesc, pentru cã I-au asociat lui Allah [idoli], fãrã ca El sã fi trimis nici o dovadã pentru aceasta, iar sãlaºul l
152Allah ªi-a þinut fãgãduinþa Sa faþã de voi, cãci cu îngãduinþa Luii-aþi nimicit [pe duºmani] pânã ce v-aþi poticnit ºi v-aþi împotrivit unii altora asupra
153[Aduceþi-vã aminte] când fugeaþi voi urcând, fãrã sã vãîntoarceþi spre nimenea, în vreme ce în ur ma voastrã, Trimisul vã chema [sã vã întoarce&tho
154Apoi a pogorât El asupra voastrã, dupã durere, o liniºte, un somn, care i-a învãluit pe o parte dintre voi, iar o altã parte a fost cuprinsã de griji, bãnuind despre Allah lucruri ne
155Pe aceia dintre voi care au întors spatele în ziua când s-auîntâlnit cele douã oºti, numai ªeitan i-a fãcut sã se poticneascã pentru unele [fapte rele] pe care le-au agonisit. Dar Allah i-a iertat, c&ati
156O, voi cei care credeþi! Nu fiþi asemeni celor care nu cred ºi care spun despre fraþii lor ce bat drumurile sau purced la luptã: “Dacãar fi fost la noi, ei nu ar fi murit ºi nu ar fi fost omorâ&tho
157Iar de veþi fi omorâþi pe calea lui Allah sau de veþi muri, iertarea lui Allah ºi îndurarea sa sunt mai bune decât ceea ce agonisesc ei [din averi].
158ªi dacã veþi muri sau veþi fi uciºi, la Allah vã veþi aduna.
159ªi datoritã îndurãrii lui Allah, tu, [Muhammed], ai fost aºa de blând cu ei! Iar de ai fi fost fãrã blândeþe ºi aspru la inimã, ei ar fi fugit din preajma ta. Deci iartã-le lor ºi roag&a
160Dacã Allah vã face sã izbândiþi, nimeni nu vã va putea birui, dar de vã va pãrãsi pe voi, cine este acela care ar putea sã vã ajute dupã El? În Allah trebuie sã se î
161Un profet nu poate sã-ºi însuºeascã o pradã! Iar acela care ºi-o va însuºi va veni în Ziua de Apoi cu ceea ce ºi-a însuºit. Atunci fiecare suflet va primi pe de-a-ntregul rãsplata care ºi-a a
162Acela care a cãutat mulþumirea lui Allah sã fie la fel ca acela care ºi-a atras mânia lui Allah ºi [al cãru-i Sãlaº] va fi Gheena? ªi ce neplãcutã menire!
163Ei sunt [pe] trepte [diferite] la [rãsplata lui] Allah ºi Allah vede bine ceea ce fac ei.
164Allah ªi-a arãtat bunãvoinþa faþã de credincioºi, trimiþându-le un profet chiar din mijlocul lor, care sã le recite versetele Sale, sã-i curã-þeascã ºi sã-i
165Când o nenorocire v-a lovit - dar voi aþi lovit altã datã de douã ori pe-atât! - aþi zis: “De unde a venit aceasta?”. Spune-le lor: “A venit de la voi înºivã!”. Allah are putere peste toate!
166ªi ceea ce a venit peste voi, în ziua când cele douã oºti s-au întâlnit , a fost cu voia lui Allah, pentru ca El sã-i deosebeascã pe credincioºi.
167ªi sã-i deosebeascã pe aceia care numai se fãþãreau. Li s-a zis lor: “Veniþi ºi luptaþi pe calea lui Allah sau îmboldiþi!”. Au rãspuns ei:“De bunã seamã, v-am urma, dac&at
168Aceºtia sunt cei care au rãmas [în cãminele lor], zicând fraþilorlor: “Dacã ne-ar fi dat ascultare, n-ar fi fost omorâþi”. Spune-le:“Þineþi atunci moartea departe de voi, dacã voi spune&t
169Sã nu crezi cã cei care au fost uciºi pe calea lui Allah [martirii] sunt morþi! Dimpotrivã, ei sunt vii la Domnul lor ºi sunt bine dãruiþi [din roadele Raiului] ,
170Veseli de binefacerea pe care le-a dãruit-o Allah. Ei se bucurãpentru aceia care au rãmas în urma lor ºi nu li s-au alãturat încã, pentru cã ei nu au a se teme ºi nici nu sunt mâhniþi
171Ei se bucurã de binefacerea lui Allah ºi de harul Lui, precum ºi de aceea cã Allah nu lasã sã se piardã rãsplata credincioºilor.
172Aceia care au rãspuns chemãrii lui Allah ºi a Trimisului, cu toate cã au fost loviþi, aceia dintre ei care au fãcut bine ºi au fost cu fricã [de Allah] vor avea mare rãsplatã.
173Acelora cãrora lumea le-a spus: “Oamenii s-au adunat împotriva voastrã, deci temeþi-vã de ei!”, credinþa le-a sporit ºi au zisei: “Ne este de ajuns [ajutorul lui] Allah ºi El este Cel mai bun
174ªi ei s-au întors [dupã aceea] cu binefacerea lui Allah ºi harulSãu, fãrã sã-i fi atins nici un rãu. Ei au cãutat mulþumirea lui Allah, cãci Allah este Dãtãtor de har n
175Acela este ªeitan, care vã îndeamnã sã vã temeþi de pãrtaºii sãi, dar voi nu vã temeþi de ei! Ci temeþi-vã de Mine, dacã sunteþi credincioºi
176ªi sã nu te mâhneascã aceia care se grãbesc la necredinþã! Ei doarã nu-i pot strica întru nimic lui Allah. Allah nu voieºte sã le facã lor parte în Lumea de Apoi, ci pentru ei este mare chi
177Aceia care cumpãrã necredinþa cu credinþã, nu-I pot strica întru nimic lui Allah, iar pentru ei va fi chin dureros.
178ªi sã nu socoteascã cei care nu cred cã rãgazul pe care li-l dãm va fi spre binele lor, ci Noi avem îndelungã rãbdare cu ei pentru a creºte întru pãcate. Iar ei vor avea par
179Allah nu-i va lãsa pe credincioºi în starea în care voi sunteþi, decât numai pânã ce-l va despãrþi pe cel rãu de cel bun. ªi Allah nuvã va dezvãlui vouã tainele celor nev&at
180Sã nu creadã aceia care sunt zgârciþi cu ceea ce Allah le-a dãruit din harul Sãu cã aceasta este spre binele lor! Dimpotrivã, aceasta este spre rãul lor, cãci cele cu care au fost zgârciþ
181Allah a auzit vorbele acelora care au zis: “Allah este sãrac, iar noi suntem bogaþi” . Vom scrie ceea ce au zis ei, precum ºi omorârea de cãtre ei a profeþilor pe nedrept ºi Noi le vom zice:“Gusta
182Aceasta pentru ceea ce au sãvârºit mâinile voastre mai înainte, pentru cã Allah nu este nedrept cu robii [Sãi].
183Acelora care au zis: “Allah ne-a poruncit sã nu credem într-untrimis pânã ce el nu va aduce o jertfã pe care s-o mistuie focul”spune-le: “V-au venit trimiºi înainte de mine cu semne învederate ºicu ceea ce a
184[O, Muhammed,] dacã ei te vor socoti mincinos, ºi alþi trimiºi di- naintea ta au fost socotiþi mincinoºi, [deºi] au venit cu semne desluºite, cu psalmi ºi cu Cartea cea Luminoasã.
185Fiecare suflet va gusta moartea, desigur voi veþi primi [întreaga] voastrã rãsplatã în Ziua Învierii! Cel care va fi îndepãrtat de Foc ºi adus în Rai va fi izbânditor. Viaþa aceasta nu este decât pl&atil
186Veþi fi încercaþi [în privinþa] bunurilor voastre ºi [în privinþa] sufle- telor voastre. Veþi auzi de la cei cãrora Cartea le-a fost dãruitã mai înaintea voastrã ºi de la
187[Aduceþi-vã aminte cã] Allah a fãcut cu acei cãrora le-a fost dãruitã Cartea legãmântul: “Faceþi-o cunoscutã oamenilor ºi nu o ascundeþi !”. Dar ei au arunc
188Nu-þi închipui cã cei care se bucurã de ceea ce au fãcut ºi cei cãrora le place sã fie lãudaþi pentru ceea ce nu au fãcut ºi nu-þi închipui cã ei vor birui c
189A lui Allah este împãrãþia cerurilor ºi a pãmântului ºi El este cu putere peste toate.
190În crearea cerurilor ºi a pãmântului ºi în schimbarea nopþii ºi a zilei sunt semne pentru cei dãruiþi cu minte,
191Care îl pomenesc pe Allah, stând [în picioare], ºezând [jos] saupe o parte ºi cugetã la facerea cerurilor ºi a pãmântului, [zicând]:“Doamne, n-ai fãcut acestea în deºert! Slavã Þie! Apãrã
192"Doamne! Pe acela pe care îl faci sã intre în Foc, Tu îl acoperi de ruºine, iar pentru cei nelegiuiþi nu este cine sã-i ajute!
193Doamne! Noi am auzit un vestitor chemând la credinþã: “Cre- deþi în Domnul vostru!” ªi am crezut. Doamne, iartã-ne nouã pãcatele noastre, ºterge faptele noastre rele ºi ia-ne sufletele împreunã
194Doamne! Dã-ne nouã ceea ce ne-ai fãgãduit prin trimiºii Tãi ºi nu ne acoperi pe noi de ruºine în Ziua Învierii, cãci Tu nu-Þi calci fãgã- duinþa!"
195Domnul lor le-a rãspuns: “Eu nu las sã se piardã nici o faptãplinitã de vreunul dintre voi, bãrbat sau muiere, deopotrivã unul cualtul! Iar pe cei care au pribegit, care au fost alungaþi din cã
196Sã nu te înºele peregrinatul prin þãri al celor care nu sunt cre- dincioºi!
197Puþinã plãcere [în lumea aceasta] ºi apoi refugiul lor esteGheena! ªi ce pat rãu este acesta!
198Cât despre aceia care au fricã de Domnul lor, ei vor aveaGrãdini pe sub care curg pâraie, în care vor sãlãºlui veºnic: loc de primire de la Allah. ªi, ceea ce este la Allah, este mai bun
199Printre oamenii Scripturii sunt unii care cred în Allah, în ceea cevi s-a trimis vouã ºi ceea ce li s-a trimis lor, smeriþi înaintea lui Allah, care nu vând versetele lui Allah pe un preþ de nimic. Aceia vor avearãsplat&ati
200O, voi cei care credeþi! Fiþi rãbdãtori ºi îndemnaþi la rãbdare,luptaþi statornic ºi fiþi cu fricã de Allah, pentru ca sã aveþi parte de izbândã!
Chapter 4 (Sura 4)
1O, voi, oameni! Fiþi cu fricã de Domnul vostru care v-a fãcut dintr-o singurã fiinþã ºi a fãcut din aceasta ºi pe perechea ei ºi care a rãspândit din cele douã [fiin&
2ªi daþi orfanilor bunurile lor ºi nu-l schimbaþi pe cel rãu cu cel bun.ªi nu mâncaþi bunurile lor împreunã cu bunurile voastre, cãci aceasta este un mare pãcat!
3Iar dacã vã temeþi cã veþi fi nedrepþi cu orfanii, luaþi de soþii pe acelea care vã plac dintre femei - douã, trei sau patru , dar dacã vã temeþi cã
4ªi oferiþi femeilor zestrea de bunã-voie, iar dacã ele se lipsesc - nesilite - de ceva, atunci voi cheltuiþi-o dupã cum doriþi, cu plãcere!
5ªi nu încredinþaþi celor nepricepuþi averile voastre, pe care Allahle-a fãcut pentru voi mijloc de trai, ci hrãniþi-i din ele, îmbrãcaþi-i ºispuneþi-le lor vorbe cuviincioase!
6Cercaþi-i pe orfani pânã ce ei ajung la vârsta cãsãtoriei ºi dacã simþiþi la ei judecatã sãnãtoasã, încredinþaþi-le bunurile lor! Nu le cheltu
7Bãrbaþilor le revine o parte din ceea ce au lãsat în urmã pãrinþii ºi rudele; asemenea le revine ºi femeilor o parte din ceea ce au lãsat în urmã pãrinþii ºi rudele, de va
8Dacã la împãrþire sunt de faþã rude apropiate, orfani ºi sãrmani,oferiþi-le lor [ceva] din ea [din moºtenire] ºi spuneþi-le lor vorbecuviincioase!
9Sã se teamã aceia care, dacã au lãsat în urma lor descendenþi slabi , sunt îngrijoraþi pentru ei; sã fie cu fricã de Allah ºi sã spunã vorbe bine chibzuite!
10Cei care mãnâncã bunurile orfanilor pe nedrept , aceia mãnâncã în pântecele lor foc ºi ei vor arde în Iad.
11Allah vã porunceºte în privinþa [moºtenirii] copiilor voºtri: un fiu are [o parte] cu partea a douã fiice. Dacã sunt fete, mai mult decât douã, primesc ele douã treimi din ceea ce a l&a
12Voi aveþi jumãtate din ceea ce lasã dupã ele soþiile voastre, dacã ele nu au nici un copil. Dar dacã ele au un copil, vã revine un sfert din ceea ce lasã în ur ma lor, dupã testament sau
13Acestea sunt orânduielile lui Allah, iar acela care este supus lui Allah ºi Trimisului Sãu, pe acela îl va face [Allah] sã intre în Grãdini pe sub care curg pâraie, pentru a rãmâne veºnic în ele, iar aceasta este mar
14Însã pe acela care nu este supus lui Allah ºi Trimisului Sãu ºi calcã orânduielile Lui, îl va face [Allah] sã intre în Foc, rãmânând veºnic în elºi el va avea parte de chinuri înjositoare.
15Împotriva acelora care preacurvesc dintre muierile voastre , chemaþi sã facã mãrturie patru dintre voi. Iar de au mãrturisit, atunci þineþi-le închise în case pânã la moarte sau Allah va p
16Pe cei doi dintre voi [bãrbaþi sau femei] care se împreunã între ei pedepsiþi-i cu asprime. Dar dacã ei se cãiesc ºi se îndreaptã,atunci lãsaþi-i în pace, cãci Allah
17Însã Allah primeºte doar cãinþa acelora care sãvârºesc rãul întru neºtiinþã, dar se cãiesc de îndatã. Pe aceia Allah îi iartã, cãci Allah este Atoateºtiu
18Însã iertare nu este pentru aceia care sãvârºesc fapte rele pânã în clipa când moartea se iveºte la unul dintre ei ºi atunci el strigã“M-am cãit acum!” ºi nici pentru aceia care mo
19O, voi cei care credeþi! Nu vã este îngãduit sã moºteniþi femei în pofida voinþei lor ºi nici sã le opriþi sã se cãsãtoreascã [din nou] cu alþii, ca sã
20Dacã vreþi sã schimbaþi o soþie cu altã soþie [prin divorþ] ºi i-aþi dat uneia dintre ele un qintal , nu luaþi nimic din el înapoi. Oare [voiþi voi sã-l] luaþi înapoi
21Cum sã-l luaþi înapoi dupã ce v-aþi bucurat împreunã ºi ele au primit de la voi legãmânt sfânt?
22Nu vã însuraþi cu muierile cu care au fost însuraþi pãrinþii voºtri - doar dacã s-au petrecut mai înainte - cãci aceasta este o josnicie ºi un pãcat cumplit! ªi ce cale rea este aceast&a
23Vã sunt oprite [pentru cãsãtorie] mamele voastre, fiicele voastre, surorile voastre, mãtuºile voastre dupã tatã, mãtuºile voastre dupã mamã, fiicele fratelui, fiicele surori
24[Asemenea, vã este oprit sã luaþi] femeile cãsãtorite, afarã de ace- lea care se aflã sub stãpânirea dreptei voastre. Aceasta este po- runca lui Allah pentru voi! ªi vã este îng&
25Acela dintre voi care nu are mijloace necesare sã se însoare cu muieri slobode ºi credincioase poate [sã-ºi ia de nevastã una] din fetele voastre credincioase aflate sub dreapta voastrã, cãci Allah cun
26Allah voieºte sã vã facã vouã limpezi [poruncile Sale] ºi sã vã arate rânduielile acelora de dinainte de voi [cei bine cãlãuziþi] ºi El vã iartã pe voi. ªi Al
27ªi Allah voieºte sã vã ierte pe voi, în vreme ce aceia, care ur-meazã poftele lor, râvnesc ca voi sã vã abateþi cât mai mult [de la El].
28Allah voieºte sã vã uºureze [datorinþele,] cãci omul a fost creat slab.
29O, voi cei care credeþi! Nu vã mâncaþi averile voastre unii altora pe nedrept, doar dacã este un negoþ [legal], cu bunã învoialã între voi!ªi nu vã ucideþi voi înºivã! Allah este
30Însã cel care sãvârºeºte aceasta prin necumpãtare ºi fãrãdelege,pe acela Noi îl vom face sã ardã în Foc, cãci pentru Allah aceasta este un lucru uºor!
31De vã veþi feri de pãcatele mari, care vã sunt oprite, vã vom ierta pentru faptele voastre rele [mãrunte] ºi vã vom lãsa sã intraþi într-un loc nobil.
32Nu râvniþi la ceea ce Allah a dãruit [cu harul Sãu] unora dintre voi mai mult decât altora. Bãrbaþii vor avea parte de ceea ce au agonisitºi femeile vor avea parte de ceea ce au agonisit. Deci rugaþi
33Tuturor le-am dat moºtenitori, pentru ceea ce le lasã pãrinþii ºirudele apropiate. ªi acelora cu care aþi împreunat mâinile voastre drepte , daþi-le partea lor [din moºtenire] , cãci Al
34Bãrbaþii sunt proteguitori ai muierilor, datoritã calitãþilor deosebite cu care i-a dãruit Allah ºi datoritã cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor. Iar cele evlavioase [dintre femei]
35Dacã vã temeþi de o pricinã între ei doi [cei doi soþi], atuncitrimiteþi un arbitru din neamul lui ºi un arbitru din neamul ei. Dacã voiesc ei [arbitrii] împãcarea, Allah va readuce î
36Adoraþi-L pe Allah ºi nu-I asociaþi Lui nimic! Purtaþi-vã bine cu pãrinþii, cu rudele, cu orfanii, cu sãrmanii, cu vecinul apropiat ºi cu vecinul strãin , cu tovarãºul de alã
37Acelora care sunt zgârciþi ºi-i îndeamnã pe oameni la zgârcenie ºi ascund ceea ce le-a dãruit Allah din harul Sãu, le-am pregãtit necredincioºilor osândã umilitoare.
38ªi aceia care cheltuiesc banii lor [fac milostenie] numai ca sã-i vadã oamenii ºi nu cred în Allah ºi nici în Ziua de Apoi. Iar acela cãruiaªeitan îi este tovarãº, rãu tovarã
39ªi ce vinã li s-ar putea aduce, dacã ar crede în Allah ºi în Ziua deApoi ºi ar face milostenii din ceea ce le-a dãruit Allah? Allah esteAtoateºtiutor [‘Alim] cu privire la ei!
40Allah nu este nedrept [faþã de nimeni], nici cât greutatea unui grãunte de praf, iar dacã este o binefacere, El o înmulþeºte ºi dã dinpartea Sa rãsplatã mare.
41ªi cum le va fi [celor nedrepþi] când vom aduce din fiecare comunitate un martor ºi te vom aduce pe tine, [Muhammed], martor împotriva acestora?!
42În ziua aceea, vor dori aceia care nu au crezut ºi nu i-au dat ascultare Trimisului sã fie pãmântul întins peste ei ºi ei nu vor putea sã ascundã de Allah nici un cuvânt!
43O, voi cei care credeþi! Nu vã apropiaþi de Rugãciune [As-Salat] atunci când sunteþi beþi, ca sã ºtiþi ce spuneþi [lui Allah], nici atunci când sunteþi necurãþaþi - do
44Nu i-ai vãzut, [o, Muhammed,] pe aceia cãrora li s-a dat o parte din Carte, cum cumpãrã ei rãtãcirea ºi voiesc ca ºi voi sã rãtãciþi de la drumul [drept]?
45Însã Allah îi cunoaºte mai bine pe duºmanii voºtri ºi Allah este de ajuns ca Ocrotitor ºi Allah este de ajuns ca Ajutor.
46Printre cei care au îmbrãþiºat iudaismul, sunt unii care schimono- sesc sensurile cuvintelor ºi zic: "Am auzit ºi nu ne-am supus!" ºi "As-cultã, dar sã nu auzi!" ºi Ra´i-na!" , stâlcindu-ºi limbile
47O, voi cei cãrora vi s-a dãruit Cartea! Credeþi în ceea ce am po- gorât Noi, întãrind ceea ce voi aveaþi deja, înainte ca Noi sã mutilãmchipuri ºi sã le întoarcem pe dosurile lor sau s&at
48Allah nu iartã sã I se facã vreun pãrtaº. Afarã de aceasta, El iartãcui voieºte. Iar acela care pune în rând cu Allah un pãrtaº, nãscoceºte un mare pãcat!
49Nu i-ai vãzut pe aceia care se laudã cã sunt evlavioºi? Însã numaiAllah este Acela care socoteºte a fi evlavios pe cine voieºte El ºi nu vorfi nedreptãþiþi [la rãsplatã
50Priveºte cum nãscocesc ei minciuni punându-le pe seama luiAllah! ªi aceasta este îndeajuns un pãcat vãdit.
51Nu i-ai vãzut pe aceia cãrora le-a fost datã o parte din Carte ? Ei cred în Jibt ºi în Taghut ºi zic celor care nu cred : “Aceºtiasunt mai bine cãlãuziþi pe drum decât cei care cred! ”
52Aceºtia sunt cei pe care i-a blestemat Allah, iar celui pe care Allahl-a blestemat nu-i vei afla [în veci] ajutor.
53Oare au ei parte de stãpânie?! Atunci nu dau ei oamenilor nici mãcar cât punctul de pe sâmburele de curmalã !
54Îi pizmuiesc ei pe oameni pentru ceea ce El le-a dat cu harulSãu? Or Noi i-am dat neamului lui Avraam Cartea ºi Înþelepciunea ºi le-am dat lor o mare împãrãþie!
55Unii dintre ei au crezut în El, alþii s-au lepãdat de El ºi foculGheenei le va fi de ajuns!
56Cei ce nu cred în Versetele Noastre , pe aceia îi vom lãsa sã ardã în Foc ºi de fiecare datã când pieile lor se vor coace, le vom schimba cu alte piei, ca sã guste chinul! Allah este Puternic [º
57Însã pe aceia care cred ºi sãvârºesc fapte bune îi vom conduce în grãdini pe sub care curg pâraie. În ele vor fi veºnic sãlãºluitori ºi vor avea în ele soaþe curãþ
58Allah vã porunceºte sã daþi înapoi stãpânilor lor lucrurile încredin-þate, iar dacã judecaþi între oameni, sã judecaþi cu dreptate! Cât de minunat este acest lucru la care vã pov&atil
59O, voi cei care credeþi! Fiþi cu supunere faþã de Allah ºi fiþi cu supunere [ascultare] faþã de Trimisul Sãu ºi faþã de diriguitorii voºtri! Apoi, dacã av
60Nu i-ai vãzut pe aceia care pretind cã ei cred în ceea ce þi s-a trimis þie, [Muhammed,] ºi în ceea ce s-a trimis mai înainte de tine? Ei voiesc sã-l ia ca judecãtor pe Taghut, cu toate cã
61Iar dacã li se zice lor: "Veniþi spre ceea ce a trimis Allah ºi spreTrimis!", îi vei vedea pe fãþarnici cum se întorc, îndepãrtându-se de tine.
62Însã cum va fi dacã îi va lovi o nenorocire pentru ceea ce au fãcut mai înainte mâinile lor?! Atunci ei vor veni spre tine ºi vor jura pe Allah: "Noi nu am voit decât bine ºi împãcare!".
63Aceºtia sunt cei despre care ºtie Allah ce se aflã în inimile lor.Deci depãrteazã-te de ei, povãþuieºte-i pe ei ºi spune-le lor - în privinþa lor - vorbe convingãtoare.
64Noi nu trimitem nici un trimis, decât pentru a i se da ascultare, cuvoia lui Allah. ªi dacã, dupã ce au fost ei nedrepþi cu propriile lorsuflete, vor veni ei la tine ºi se vor ruga de iertare lui Allah ºi s
65Însã, nu! [Jur] pe Domnul Tãu! Nu vor crede ei [cu adevãrat] pânã ce nu te vor lua pe tine ca judecãtor pentru cele care se iscã între ei ºi nu vor mai afla în sufletele lor temere faþã de
66Dacã Noi le-am fi poruncit: "Omorâþi-vã voi înºivã!" sau "Ieºiþi din cãminele voastre!", nu ar fi fãcut-o decât puþini dintre ei. Dar dacã eile-ar fi fãcut pe cele la care
67ªi atunci Noi le-am fi dat din partea Noastrã rãsplatã mare.
68ªi i-am fi cãlãuzit Noi pe un drum drept .
69Cei care se supun lui Allah ºi Trimisului, aceia vor fi împreunã cucei pe care i-a binecuvântat Allah cu harul Sãu, ca ºi profeþii,adevãraþii evlavioºi, martirii ºi cei pioºi. ∨
70Acest har este de la Allah ºi Allah este de ajuns ca Atoateºtiutor[‘Alim]!
71O, voi cei care credeþi! Luaþi seama ºi purcedeþi [la luptã] în grupuri sau purcedeþi [la luptã] cu toþii deodatã!
72Printre voi este unul care rãmâne în urmã [când se purcede la luptã] ºi dacã asupra voastrã se abate o nenorocire, zice el: "Allah s-aîndurat de mine cu harul Lui, cãci nu am fost de f
73Dar dacã asupra voastrã coboarã harul lui Allah, atunci el va zice, ca ºi când între voi ºi între el nu ar fi fost nici o prietenie: “Ce pãcat cã nu am fost laolaltã cu ei, cãci aº fi câ&ord
74Sã lupte, aºadar, pe calea lui Allah aceia care dau viaþa lumeascãde acum pentru Viaþa de Apoi! Iar aceluia care luptã pe calea luiAllah, de va fi ucis sau de va birui, Noi îi vom da mare rãsplat&a
75ªi ce este cu voi de nu luptaþi pe calea lui Allah, ºi pentru bãrbaþii, muierile ºi copiii slabi care zic: “Doamne! Scoate-ne pe noi din cetatea asta cu neam nelegiuit ºi dã-ne nouã din partea
76Cei care cred, luptã pe calea lui Allah, iar cei care nu cred, luptãpe calea lui Taghut . Aºadar, luptaþi împotriva aliaþilor lui ªeitan, cãci vicleºugul lui ªeitan este, neîndoielnic, slab!
77Nu i-ai vãzut pe aceia cãrora li s-a zis: "Reþineþi-vã mâinile voastre[de la luptã], pliniþi Rugãciunea [As-Salat] ºi achitaþi Dania [Az-Zakat]!"? Apoi, când li s-a poruncit lupta, o parte d
78Oriunde aþi fi, moartea vã va ajunge, chiar de-aþi fi în turnuri semeþe. Dacã au parte de bine, ei zic: "Aceasta este de la Allah!", iar dacã îi loveºte un rãu, ei zic: "Aceasta este de la ti
79Binele de care ai parte îþi vine de la Allah, iar rãul care te loveºteîþi vine de la tine însuþi. Noi te-am trimis ca Vestitor [trimis, profet]pentru oameni. Iar Allah este de ajuns ca martor!
80Cel ce se supune Trimisului se supune, neîndoielnic, ºi lui Allah. Cât despre cei care întorc spatele, Noi nu te-am trimis sã fii peste ei pãzitor!
81Ei zic: “Supunere!”. Dar de îndatã ce au ieºit de la tine, o parte dintre ei nãscocesc noaptea [în gând, pe ascuns] cu totul altceva decât ceea ce ai spus. Allah scrie ceea ce nãscocesc ei noaptea [în gând, pe ascuns]. Înd
82Oare nu cugetã ei la Coran? Dacã ar fi el de la altcineva decât de la Allah, ar gãsi în el multe nepotriviri!
83Când vine la ei o ºtire de liniºte sau de spaimã, ei o rãspândesc de îndatã. Dacã însã ei ar împãrtãºi-o Trimisului sau cârmuitorilor lor, aceia dintre ei, care cautã sã fie du
84Luptã-te pe calea lui Allah - tu nu eºti rãspunzãtor decât pentru tine! - ºi îndeamnã-i pe dreptcredincioºi [la luptã]! Poate cã Allah va opri rãul celor care nu cred, cãci Allah este
85Cel care face o bunã mijlocire [într-o chestiune] va avea ºi el o parte din ea, iar cel care face o rea mijlocire, asemenea va avea parte din rãspunderea [pentru ea], cãci Allah este cu putere peste toate [Al- Muqit].
86Dacã vi se dã bineþe, rãspundeþi cu bineþe încã ºi mai frumos sau[cel puþin] rãspundeþi ! Allah este Atoatesocotitor [Hasib].
87Allah! Nu existã altã divinitate în afarã de El! El [jurã cã] vã va aduna în Ziua Învierii, neîndoielnic, cãci cine este mai adevãrat decât Allah în ceea ce se spune?
88De ce sunteþi despãrþiþi în douã grupuri în privinþa fãþarnicilor, când Allah i-a întors [la necredinþã] pentru ceea ce au dobândit ei?Voiþi voi sã-i cãl&atild
89Ei ar vrea ca voi sã nu credeþi, aºa cum nici ei nu cred, astfel încât sã fiþi deopotrivã. Nu vã luaþi dintre ei pãrtaºi, pânã ce ei nu vorpurcede pe calea lui Allah
90Afarã de aceia care se unesc la un neam cu care voi aveþi un legãmânt sau vin la voi cu piepturile prea strânse pentru ca sã mai lupte împotriva voastrã sau ca sã mai lupte împotriva neam
91Veþi gãsi pe alþii care vor voi sã aibã încrederea voastrã ºi sã aibãºi încrederea neamului lor. De fiecare datã când vor fi îndemnaþi la ispitã, ei se vor lãsa îm
92Nu se cade ca un dreptcredincios sã omoare un alt dreptcre-dincios, decât [dacã se întâmplã] din greºealã. Cel care omoarã un dreptcredincios din greºealã, trebuie sã sloboze
93Cel care omoarã un dreptcredincios precugetat, rãsplata îi va fi Gheena, în care va rãmâne veºnic, Allah se va mânia pe el, îl va bles- tema ºi-i va pregãti lui chin mare.
94O, voi cei care credeþi! Dacã purcedeþi [la luptã] pe calea lui Allah, luaþi bine seama ºi nu spuneþi aceluia care vã dã vouã bineþe [cu Es-selamu ’aleikum]: “Tu nu eº
95Nu sunt egali dreptcredincioºii care rãmân în casele lor - afarã decei care au un beteºug - cu cei care luptã pe calea lui Allah, cubunurile ºi cu sufletele lor. Allah vine cu mai mult har asup
96Trepte din partea Sa, cu iertare ºi îndurare, cãci Allah esteIertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
97Îngerii, când iau sufletele celor care au fost nedrepþi cu ei înºiºi,le zic lor: "Ce aþi fãcut voi [pentru credinþa voastrã]?" ªi rãspund ei:"Noi am fost slãbiþi pe pãmâ
98Afarã de cei neputincioºi dintre bãrbaþi, de femei ºi copii, care nu sunt în stare sã se descurce ºi nu gãsesc nici o cale,
99Pe aceºtia poate cã o sã-i ierte Allah, cãci Allah este Îndurãtor, Iertãtor [‘Afuww, Ghafur].
100ªi cine pribegeºte pe calea lui Allah, va afla pe pãmânt multe[adãposturi] ºi bogãþie. ªi cel ce iese din casa sa , ca sã purceadã cãtre Allah ºi Trimisul Sãu , ºi apoi
101Iar dacã purcedeþi spre alt pãmânt, nu va fi un pãcat pentruvoi de veþi scurta Rugãciunea [As-Salat], dacã vã temeþi cã cei care nu cred vã vor pricinui vreun rã
102Iar atunci când tu, [Muhammed,] te vei afla printre ei [în timpul luptei] ºi vei conduce Rugãciunea lor [As-Salat], o parte dintre ei sã stea împreunã cu tine ºi sã-ºi pãstreze ar mele lor. Apoi,
103Dacã aþi împlinit Rugãciunea [As-Salat], pomeniþi numele luiAllah, stând în picioare, aºezaþi sau întinºi pe o parte! Dar când sunteþi în pace, atunci împliniþi Rugãciunea [A
104Nu slãbiþi urmãrirea oamenilor [necredincioºi], chiar dacãsuferiþi, cãci ei suferã la fel cum suferiþi voi, dar voi nãdãjduiþi de laAllah ceea ce ei nu nãdã
105Noi þi-am trimis Cartea cu Adevãrul, ca sã judeci între oameni aºa cum þi-a arãtat Allah. ªi nu fi apãrãtor al celor haini!
106ªi cere-I iertare lui Allah, cãci Allah este Iertãtor, Îndurãtor[Ghafur, Rahim]!
107ªi nu te certa în folosul acelora care se hainesc pe ei înºiºi! Allah nu-l iubeºte pe cel care este hain ºi pãcãtos !
108Ei încearcã sã se ascundã de oameni, dar ei nu se pot ascundede Allah, cãci El este cu ei atunci când nãscocesc în timpul nopþii vorbe ce Lui nu-I plac ºi Allah este ºtiutor a toate câte se f
109Iatã cã voi le-aþi luat apãrarea în aceastã lume. Dar cine le valua apãrarea înaintea lui Allah în Ziua Învierii sau cine le va fi lor ocrotitor?
110Acela care sãvârºeºte un rãu sau este nedrept cu sine însuºi iarapoi se roagã lui Allah de iertare, acela Îl va afla pe Allah Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
111Acela care dobândeºte un pãcat îl dobândeºte numai împotriva sa, iar Allah este Atoateºtiutor [ºi] Înþelept [´Alim, Hakim].
112Iar acela care dobândeºte o greºealã sau un pãcat ºi apoi îl pune pe seama unui nevinovat, acela s-a încãrcat cu nedreptate ºi cu pãcat vãdit.
113De n-ar fi fost harul lui Allah asupra ta, [Muhammed], ºi îndura- rea Lui, ar fi cercat o parte dintre ei sã te împingã sã rãtãceºti[drumul] , dar ei nu se împing la rãtãcire decât p
114Nu este nimic bun în cea mai mare parte a vorbelor lor tainice, în afara acelora care poruncesc milostenia, fapta bunã ºi împãcareaîntre oameni. Iar aceluia care face aceasta, cãutând mulþumirea luiAllah, îi vom d
115Însã pe acela care se împotriveºte Trimisului, dupã ce i s-a arãtat lui calea cea dreaptã, ºi care urmeazã un alt drum decât cel aldreptcredincioºilor, îl vom pune Noi împreunã
116Allah nu iartã sã I se facã semeni, dar iartã orice, în afarã de aceasta, celui care voieºte El. Acela care îi face lui Allah semeni, acelas-a rãtãcit departe!
117Nu adorã în locul Lui decât niºte fãpturi femeieºti ºi nu adorã decât un ºeitan rãzvrãtit.
118Allah l-a blestemat [pe ªeitan], iar el a zis: "Voi sã iau o parte anumitã din robii Tãi,
119Îi voi duce întru rãtãcire, le voi da speranþe deºarte, le voiporunci, ºi ei vor tãia urechile dobitoacelor ºi le voi porunci sãschimbe creaþia lui Allah". Dar acela
120El le face fãgãduinþe ºi le dã speranþe amãgitoare, cãci ªeitan nu le fãgãduieºte decât himere.
121Adãpostul acestora va fi Gheena ºi nu vor afla de ea scãpare.
122Cât despre aceia care cred ºi plinesc fapte bune, pe ei îi vom face sã intre în Grãdini pe sub care curg pâraie, în care vor rãmâneveºnic. Fãgãduinþa lui Allah este adevãr. ªi cine sp
123Nu este dupã dorinþele voastre, nici dupã dorinþele oamenilor Scripturii. Cine face un rãu va fi rãsplãtit pentru el ºi nu va gãsi în sprijinul sãu, împotriva lui Allah, nici
124Oricine face fapte bune, bãrbat sau femeie – credincios fiind - aceia vor intra în Rai ºi nu vor fi nedreptãþiþi nici cât un punct .
125ªi cine are credinþã mai bunã decât acela care se supune luiAllah ºi plineºte fapte bune, urmând religia lui Avraam cel dreptîntru credinþã? ªi Allah l-a primit pe Avraam ca ales.
126Ale lui Allah sunt cele din ceruri ºi cele de pre pãmânt. ªi Allah este Atotcuprinzãtor .
127Ei îþi cer sfatul în privinþa muierilor. Spune: “Allah vã stabileºte rânduieli în privinþa lor ºi vã este vestit în Carte despre orfelinele, cãrora nu le daþi ceea ce le-a fost prescris &o
128Dacã o femeie se teme de nepãsarea sau îndepãrtarea bãrba- tului ei, atunci nici o vinã nu va fi asupra lor dacã ajung la o împãcare, cãci împãcarea este mai bunã, iar sufletele
129Nu veþi putea sã vã purtaþi întocmai la fel cu [toate] soaþele, chiar dacã aþi voi cu tot dinadinsul. Dar nu vã întoarceþi cu totul [cãtrevreuna dintre ele], lãsând-o
130Iar dacã cei doi se despart , atunci Allah poate sã-i înzestreze pe amândoi cu dãrnicia Sa. ªi Allah este Cel cu Har Nemãrginit [ºi] Înþelept [Wasi´, Hakim].
131Ale lui Allah sunt toate cele din ceruri ºi de pre pãmânt. Noi le- am poruncit celor cãrora le-a fost datã Cartea înaintea voastrã, pre- cum ºi vouã: "Fiþi cu fricã de Allah!". Iar dacã voi
132Ale lui Allah sunt cele din ceruri ºi de pre pãmânt ºi Allah este de ajuns ca Ocrotitor [Wakil].
133Dacã El ar voi, v-ar lua - o, oameni! – ºi ar aduce alþii [în locul vostru], cãci Allah are putere sã facã aceasta.
134Dacã voieºte cineva rãsplatã în lumea aceasta, la Allah se aflã rãsplata ºi pentru aceastã lume ºi pentru Lumea de Apoi, cãci Allah este Cel care Aude Totul [ºi] Cel care Vede Totul [Sa
135O, voi cei care credeþi! Fiþi fãptuitori neclintiþi ai dreptãþii, mar- tori înaintea lui Allah, chiar împotriva voastrã, împotriva pãrinþilor ºi rudelor voastre - fie bogat sau sãrac -
136O, voi cei care credeþi! Fiþi cu credinþã neclintitã în Allah ºi în Trimisul Sãu, în Cartea pe care a pogorât-o asupra Trimisului Sãu ºi în Cartea pe care a pogorât-o mai înainte! Cel care nu crede
137Pe aceia care cred, apoi nu mai cred, apoi iarãºi cred, apoi iarãºi nu mai cred, apoi sporesc în necredinþã, Allah nu-i va ierta ºi nu-i va cãlãuzi pe o cale [dreaptã].
138Vesteºte-le fãþarnicilor cã ei vor avea parte de un chin dureros;
139Cei ce-ºi fac din necredincioºi aliaþi în locul credincioºilor, oareaceºtia cautã putere la ei? Puterea se aflã numai la Allah, în întregime!
140El doarã v-a arãtat [revelat] în Carte cã dacã veþi auzi cã versetele lui Allah sunt tãgãduite sau luate în derâdere, sã nu staþi împreunã cu ei decât dacã vor
141Cei care vã pândesc pe voi, atunci când aveþi parte de biruinþã zic ei: "Oare nu am fost noi împreunã cu voi?", iar dacã izbânda este de partea necredincioºilor, atunci ei zic: "Oare nu am fost noi mai tari de
142Cei fãþarnici încearcã sã-L înºele pe Allah, dar El întoarce înºelãtoria lor [împotriva lor înºiºi!] Când se ridicã pentru Rugãciune[As-Salat], se ridicã ei cu lene
143Ei sunt ºovãitori întru aceasta, [nehotãrându-se] nici la aceºtia, nici la aceºtia. ªi pentru acela pe care Allah l-a dus în rãtãcire nu vei afla drum .
144O, voi cei care credeþi! Nu-i luaþi pe necredincioºi ca aliaþi în locul credincioºilor. Oare vreþi voi sã-I daþi lui Allah o dovadã desluºitã împotriva voastrã?!
145Cei fãþarnici vor ajunge în fundul cel mai de jos al Iadului ºi nu vei afla ajutor pentru ei,
146Afarã de cei ce se cãiesc, se îndreaptã, se leagã cu putere deAllah ºi sunt sinceri în credinþa lor faþã de Allah. Aceºtia vor fi laolaltãcu dreptcredincioºii, iar Allah le va d&at
147Ce face Allah cu pedepsirea voastrã, dacã mulþumiþi ºi credeþi? Allah este Mulþumitor [ºi] Atoateºtiutor [ªaker, ‘Alim].
148Lui Allah nu-I place rostirea de vorbe urâte în auzul lumii, doardacã cineva este nedreptãþit . Iar Allah este Cel care Aude Totul, Atoateºtiutor [Sami´, ´Alim].
149Dacã voi faceþi bine pe faþã sau într-ascuns sau dacã iertaþi o faptã rea, Allah este Îndurãtor [ºi] Atotputernic [´Afuww, Qadir].
150Aceia care nu cred în Allah ºi în trimiºii Sãi ºi vor sã-l separe pe Allah de trimiºii Sãi, zicând: "Noi credem în unii dintre ei, dar nu credem în alþii" ºi voiesc sã gãseascã un d
151Aceia sunt în adevãr necredincioºi ºi pentru cei necredincioºi am pregãtit Noi osândã ruºinoasã.
152Acelora care cred în Allah ºi în trimiºii Sãi ºi nu fac deosebire între ei [între trimiºi], acelora le vom dãrui rãsplata cuvenitã lor, cãci Allah este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur
153Oamenii Scripturii îþi cer sã le pogori o Scripturã din cer. Au cerut doarã ºi de la Moise chiar mai mult de atât, zicând: “Aratã-ni-L nouã pe Allah, pe faþã!” Atunci i-a pãlit trãs
154ªi am ridicat Noi deasupra lor Muntele Tor , când am încheiat legãmânt cu ei ºi le-am zis Noi: "Intraþi prin poartã, prosternându-vã!".ªi le-am mai zis Noi: "Nu încãlcaþi Sabatul!". ªi
155[Noi i-am blestemat] din pricina încãlcãrii legãmântului lor ºi necredinþei lor în revelaþiile lui Allah ºi uciderii de cãtre ei a profeþilor pe nedrept ºi rostirii cuvintelor: "Inimil
156ªi din pricina necredinþei lor ºi a clevetirilor grele pe seamaMariei ,
157ªi din pricina vorbelor lor: "Noi l-am omorât pe Mesia Isus, fiulMariei, trimisul lui Allah!", în vreme ce ei nu l-au omorât, nici nu l-aurãstignit pe cruce , ci a fost fãcut [cineva] sã semene cu el! Cei care au avu
158Ci Allah l-a înãlþat la El. Iar Allah este Puternic ºi Înþelept [´Aziz, Hakim].
159Nu va fi nici unul dintre oamenii Cãrþii care sã nu creadã în el,înaintea morþii sale . Iar în Ziua de Apoi, el va fi martorîmpotriva lor.
160ªi din pricina ticãloºiilor celor care s-au iudaizat, Noi le-am oprit o parte dintre bunãtãþile care le fuseserã îngãduite; ºi din pricina închiderii de cãtre ei a drumului lui Allah pentru m
161ªi din pricina luãrii de cãtre ei a cametei - mãcar cã le-a fost opritã ; ºi din pricina mâncãrii de cãtre ei pe nedrept a averii oame- nilor. ªi le-am pregãtit celor ne
162Dar celor temeinici în ºtiinþã dintre ei ºi dreptcredincioºilor carecred în ce þi s-a trimis þie ºi în ceea ce s-a trimis înainte de tine,precum ºi acelora care îndeplinesc Rugã
163Noi þi-am revelat þie dupã cum am revelat ºi lui Noe ºi profeþilor de dupã el, precum Le-am revelat ºi lui Avraam, Ismail, Isaac, Iacob ºi seminþiilor ºi lui Isus, Iov ºi lui Iona , Aaro
164Poveºtile câtorva trimiºi þi le-am spus Noi mai înainte, iar poveºtile altor trimiºi nu þi le-am spus, ºi Allah i-a vorbit într-adevãr lui Moise
165[ªi a trimis] trimiºi - vestitori ºi prevenitori - pentru ca oamenii sã nu mai aibã nici un fel de scuzã faþã de Allah , dupã trimiºi. Iar Allah este Puternic [ºi] În&th
166Allah va fi martor pentru ceea ce þi-a pogorât, cãci l-a pogorât[Coranul] în deplinã cunoºtinþã . ªi îngerii vor face mãrturie. ÎnsãAllah este îndeajuns ca Martor [ªahid].
167Aceia care nu cred ºi închid drumul lui Allah , pribegesc într-o rãtãcire îndepãrtatã.
168Pe aceia care nu cred ºi sunt nedrepþi, Allah nu-i va ierta nicidecum, nici nu-i va cãlãuzi pe ei pe un drum,
169Afarã de drumul Gheenei, în care vor sãlãºlui veºnic, cãci aceasta este [lucru] uºor pentru Allah.
170O, voi oameni! Trimisul v-a adus vouã Adevãrul de la Domnul vostru, deci credeþi ºi va fi mai bine pentru voi! ªi chiar dacã tãgãduiþi[tot], sunt ale lui Allah cele din ceruri ºi de pre p&atil
171O, voi oameni ai Scripturii! Nu exageraþi în privinþa religiei voastre ºi nu spuneþi despre Allah decât adevãrul! Mesia Isus, fiul Mariei, este trimisul lui Allah, cuvântul Sãu pe care El l-a transmis Mariei ºi u
172Mesia nu se va dezice niciodatã de ai fi rob lui Allah ºi nici îngerii apropiaþi, iar acela care se dezice de la slujirea Lui ºi se aratã trufaº îi va aduna la El laolaltã.
173Cât despre aceia care cred ºi plinesc fapte bune, acestora le va acorda rãsplatã din belºug, pe care o va mai ºi spori cu harul Sãu. Cât despre cei care sunt semeþi ºi trufaºi, acestora le va
174O, voi oameni! V-a venit vouã Dovadã de la Domnul vostru, cãciNoi am pogorât asupra voastrã o luminã limpede.
175Aºadar, pe aceia care cred în Allah ºi cautã ocrotire la El îi vaaduce sub îndurarea ºi harul Lui, ºi-i va cãlãuzi cãtre El pe un drum drept.
176Ei îþi cer sfatul Spune-le: “În privinþa rãposatului cel fãrã de ascendenþi ºi descendenþi, Allah vã sfãtuieºte: Dacã un bãrbat s-a stins din viaþã &ord
Chapter 5 (Sura 5)
1O, voi cei care credeþi! Þineþi-vã cu statornicie învoielile! Vã esteîngãduit vouã [sã mâncaþi carne de] vitã, în afarã de ceea ce vi s-aprescris . Nu vã es
2O, voi cei care credeþi! Nu pângãriþi rânduielile lui Allah, nici lunasfântã , nici animalele de jertfã, nici zgãrzile, nici pe cei care seîndreaptã spre Casa Sfântã, cãutând har
3Vã sunt oprite mortãciunea, sângele [scurs], carnea de porc, animalele cele asupra cãrora a fost pomenit numele altcuiva decât al lui Allah [la junghierea lor], ce a pierit înãbuºit, lovit, în urma cãderii
4Ei te întreabã ce le este îngãduit [sã mãnânce]. Spune: “Vã sunt îngãduite vouã cele bune ºi cele pe care le învãþaþi pe animalele ºi pãsã
5"Astãzi vã sunt îngãduite vouã cele bune . Mâncarea celor cãrora lis-a dãruit Scriptura vã este îngãduitã ºi vouã , iar mâncarea voastrã leeste îngãduitã &o
6O, voi cei care credeþi! Atunci când vã gãtiþi pentru Rugãciune [As- Salat], spãlaþi-vã feþele voastre ºi mâinile voastre, pânã la coate, tre- ceþi-vã mâinile voastre ud
7ªi aduceþi-vã aminte de harul lui Allah asupra voastrã ºi de legãmântul pe care El l-a fãcut cu voi, atunci când aþi zis: "Am auzit ºi ne-am supus!" ªi fiþi cu fricã de A
8O, voi cei care credeþi! Fiþi statornici faþã de Allah ºi martori drepþi! Sã nu vã împingã ura împotriva unui neam sã nu fiþi drepþi! Fiþi drepþi, cãci aceasta
9Allah le-a fãgãduit celor care cred ºi plinesc fapte bune iertare ºi rãsplatã nemãsuratã.
10Cât despre cei care nu cred ºi þin de minciunã semnele Noastre, aceia vor fi locuitori ai Iadului.
11O, voi cei care credeþi! Aduceþi-vã aminte de binefacerile lui Allah asupra voastrã! În ziua când unii oameni au voit sã întindã mâinile lor spre voi [pentru a vã ataca] , El a oprit mâinile lor de la
12Allah a încheiat un legãmânt cu fiii lui Israel. Noi am trimis dintre doisprezece aleºi. ªi Allah a zis: “Eu voi fi cu voi, dacã veþi împlini Rugãciunea [As-Salat], veþi achita Dania [Az-
13Apoi, din cauza încãlcãrii legãmântului lor, i-am blestemat Noi ºile-am împietrit inimile, cãci ei au rãstãlmãcit cuvintele ºi au uitat o parte din ceea ce li s-a reamintit. Tu nu vei în
14ªi am încheiat Noi legãmânt cu aceia care au zis: "Noi suntem creºtini", dar au uitat ei o parte din ceea ce li s-a reamintit . Deci, am stârnit Noi urã ºi vrajbã între ei pânã la Ziua Învierii. Atunci le
15O, oameni ai Scripturii! A venit la voi Trimisul Nostru ca sã vã arate multe lucruri din cele pe care voi le-aþi ascuns din Scripturã, trecând peste multe altele. V-au venit vouã o luminã ºi o Carte
16Prin ea Allah îi cãlãuzeºte pe cãile pãcii ºi mântuirii pe aceia care cautã mulþumirea Lui. ªi El îi scoate din întunericuri la luminã, prin graþia Sa, ºi îi cãlãuze&
17Necredincioºi sunt aceia care zic: "Dumnezeu este Mesia, fiul Mariei". Spune: "Cine L-ar putea împiedica pe Allah, dacã ar voi sã-l facã sã piarã pe Mesia, fiul Mariei, ca ºi pe mama lui ºi pe toþi
18ªi zis-au iudeii ºi creºtinii: “Noi suntem fiii lui Allah ºi cei dragi Lui”. Spune: “ªi de ce vã osândeºte pentru pãcatele voastre?” Nu, ci voi sunteþi fãpturi omeneºti dintre acelea pe
19O, oameni ai Scripturii! Trimisul nostru [Muhammed] a venit la voi ca sã vã arate vouã [rânduielile], la o vreme dupã [ceilalþi] trimiºi, pentru ca voi sã nu ziceþi: “Nu ne-a venit nouã nici un v
20[Aduceþi-vã voi aminte] când Moise i-a zis neamului sãu: “O, poporal meu! Aduceþi-vã aminte de harul lui Allah asupra voastrã, cãci El a fãcut dintre voi profeþi ºi v-a fãcut pe voi
21O, popor al meu! Intraþi în pãmântul sfânt, pe care Allah vi l-a hãrãzit ºi nu daþi înapoi, [refuzând lupta], cãci veþi fi cei care pierd!".
22Au zis ei: "O, Moise, acolo este un neam de oameni puternici. Noi nu vom intra în el pânã ce ei nu vor ieºi din el. Dacã vor ieºi ei, atunci vom intra noi".
23Au zis doi bãrbaþi dintre cei care se temeau de Allah ºi care fuseserã copleºiþi de harul Lui: "Intraþi peste ei pe poartã ºi, dacã veþitrece de ea, veþi fi înving
24Ei au rãspuns: "O, Moise, noi nu vom intra în nici un caz, câtã vreme ei sunt acolo! Du-te tu ºi Domnul tãu ºi luptaþi! Noi vom ºedea aici!"
25El a zis: "Doamne! Eu nu am putere decât asupra mea ºi a fratelui meu, deci desparte-ne pe noi de acest neam de nelegiuiþi!"
26Allah i-a rãspuns: "[Þara] asta le va fi opritã vreme de patruzecide ani, în care vor rãtãci prin lume. Nu-þi face griji pentru neamul acesta de nelegiuiþi!"
27Istoriseºte-le lor povestea celor doi fii ai lui Adam, aºa cum a fost ea cu adevãrat ! Când au adus ei ofrandã, cea adusã de unul dintreei a fost primitã, iar cea adusã de celãlalt nu a fost primit&atil
28De vei întinde tu mâna spre mine ca sã mã omori, eu nu voiîntinde mâna spre tine ca sã te omor, cãci eu am fricã de Allah,Stãpânul lumilor.
29Eu voiesc sã porþi pãcatul meu împreunã cu pãcatul tãu ºi sãajungi printre oaspeþii Focului, cãci aceasta este rãsplata celor nelegiuiþi!".
30Însã sufletul sãu i-a înlesnit calea sã-l omoare pe fratele lui ºi l-a omorât, intrând astfel în rândul celor pierduþi.
31ªi a trimis Allah apoi un corb, ca sã scurme pãmântul, pentru a-iarãta cum sã îngroape cadavrul fratelui sãu. Atunci el a zis: "Vai de mine! Oare sunt eu mai neputincios decât acest corb ºi nu sunt în stares&a
32De aceea am prescris Noi pentru fiii lui Israel cã cel care ucide un suflet nevinovat de uciderea altui suflet sau de o altã stricãciune pe pãmânt, este ca ºi când i-ar ucide pe toþi oamenii, iar cel care
33Iarã rãsplata acelora care luptã împotriva lui Allah ºi a Trimisului Sãu ºi cautã sã semene pe pãmânt stricãciune este cã ei vor muri omorâþi sau rãstigniþi pe cr
34Afarã de aceia care se cãiesc înainte de a-i prinde. ªi sã ºtiþi cãAllah este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
35O, voi cei care credeþi! Fiþi cu fricã de Allah, cãutaþi calea pentru a vã apropia de El ºi luptaþi pe calea Lui. Poate cã voi o sã izbândiþi!
36Cât despre cei care nu cred, de-ar avea ei tot ce se aflã pe pãmânt ºi încã o datã pe atât, pentru a se rãscumpãra cu aceasta de osânda din Ziua Învierii, tot nu li se va primi lor. ª
37Ei ar voi sã iasã din Foc, dar nu vor ieºi din el, cãci chinul lor va fi veºnic.
38Cât despre hoþ ºi hoaþã, tãiaþi-le lor mâinile, ca rãsplatã pentru ceea ce au dobândit [prin furt] ºi ca pedeapsã de la Allah, cãci Allah este Puternic [ºi] În&thor
39Dar pe acela care se cãieºte în urma fãrãdelegilor lui ºi se îndreaptã, Allah îl va ierta, cãci Allah este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
40Nu ºtii tu cã a lui Allah este împãrãþia cerurilor ºi a pãmântului? El osândeºte pe cine voieºte ºi iartã pe cine voieºte El, cãci Allah este cu putere peste toate.
41O, Trimisule! Sã nu te întristeze cei care se grãbesc spre necredinþã, dintre aceia care zic cu gurile lor: “Noi credem!”, fãrã ca inimile lor sã creadã, ºi nici dintre aceia care s-a
42Ei ascultã numai de minciunã ºi sunt lacomi dupã tot ceea ce esteoprit. Dacã vor veni la tine, atunci ori judecã între ei oriîndepãrteazã-te de ei! Dacã te vei îndepãrta
43Dar cum îþi vor cere ei sã le fii judecãtor, cãci ei au Tora, în carese aflã judecata lui Allah? Iar dupã aceea vor întoarce ei spatele. Aceºtia nu sunt nicidecum credincioºi.
44Noi am pogorât Tora, în care este cãlãuzire dreaptã ºi luminã.Dupã ea judecã profeþii cei supuºi voinþei lui Allah, rabinii ºi învãþaþii, pentru cei care s-
45ªi Noi am prescris, pentru ei, în ea: suflet pentru suflet , ochi pentru ochi, nas pentru nas, ureche pentru ureche, dinte pentru dinteºi rãnile dupã legea talionului. Dacã, însã, cineva renunþã
46ªi l-am trimis Noi, dupã ei, pe Isus, fiul Mariei, întãrind [Tora]care se afla dinaintea lui ºi i-am dat lui Evanghelia, în care estecãlãuzire ºi luminã, întãrind Tora care se afla din
47Deci sã judece neamul Evangheliei dupã ceea ce Allah a trimis în ea! Iar aceia care nu judecã dupã ceea ce a pogorât Allah, aceia sunt netrebnici.
48Iar þie, [Muhammed], þi-am trimis Cartea cu Adevãrul, întãrindScriptura de dinaintea ei ºi întrecând-o pe ea . Deci fã judecatã întreei dupã ceea ce þi-a trimis Allah º
49Aºadar, fã judecatã între ei dupã ceea ce þi-a trimis Allah ºi nu urma poftele lor ºi fii cu bãgare de seamã, sã nu te ispiteascã pentrua te îndepãrta de ceva din ceea ce &thor
50ªi, oare, voiesc ei judecata din vremea pãgâniei? Dar cine, oare, ar putea fi mai bun judecãtor decât Allah, pentru un neam care se crede statornic?
51O, voi cei care credeþi! Nu-i luaþi pe iudei ºi pe creºtini ca aliaþi! Ei sunt aliaþi unii cu alþii. Aceia dintre voi care vi-i faceþi aliaþi sunteþica ºi cum aþi face parte dintr
52Tu îi vei vedea pe cei cu boalã în inimi, grãbindu-se spre ei ºi zicând: "Ne e teamã cã o nenorocire se va abate asupra noastrã". Dar s-ar putea ca Allah sã aducã biruinþa sau o altã orân
53Iar cei credincioºi vor zice atunci: "Aceºtia sunt cei care s-au legatde Allah prin jurãminte sfinte cã vor fi alãturi de voi?" Iatã cã faptele lor sunt deºarte, iar ei au devenit pierduþ
54O, voi cei care credeþi! Acela dintre voi care se leapãdã de religiasa [sã ºtie cã] Allah va aduce [în locul lui] un neam [de oameni] pe care-i iubeºte ºi care-L iubesc pe El, blânzi faþ
55Ci aliaþii voºtri sunt numai Allah, Trimisul Lui ºi cei care cred, ceicare plinesc Rugãciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat] ºi se înclinã adânc [înaintea lui Allah].
56Iar cei care-i iau drept aliaþi pe Allah, pe Trimisul Lui ºi pe ceicare cred [vor izbândi, cãci aceasta este] tabãra lui Allah care va fi biruitoare!
57O, voi cei care credeþi! Nu-i luaþi ca aliaþi pe aceia care au luat religia voastrã în derâdere ºi în bãtaie de joc, fie dintre cei cãrora le-a fost trimisã Cartea înaintea voastrã, fie dintre nec
58Iar când voi chemaþi la Rugãciune [As-Salat], ei o iau în râs ºi în bãtaie de joc, ºi aceasta pentru cã ei sunt un neam care nu pricepe.
59Spune: “O, voi oameni ai Scripturii! Ne urâþi voi pe noi pentru altceva decât pentru cã noi credem în Allah ºi în ceea ce ne-a fost trimis nouã ºi în ceea ce a trimis mai înainte? Dar cei mai mulþi dintre v
60Spune: "Sã vã vestesc eu despre ceva ºi mai rãu decât aceasta, ca rãsplatã de la Allah? Aceia pe care i-a blestemat Allah ºi pe care s-a mâniat ºi i-a prefãcut pe unii dintre ei în maimuþe &o
61ªi dacã ei vin la voi vã spun: "Credem!". Însã ei intrã cu necre-dinþa ºi ies cu ea, iar Allah ºtie prea bine ce ascund ei.
62Îi vei vedea pre mulþi dintre ei cum se grãbesc spre pãcat, spre nelegiuire ºi spre mâncarea celor oprite. ªi cât de mare este rãul pe care ei îl fac!
63Oare rabinii ºi învãþaþii lor nu-i opresc de la rostirea vorbelor pãcãtoase ºi de la mâncarea celor oprite? Ce mare rãu sãvârºesc!
64ªi zic iudeii: "Mâna lui Allah este închisã!" , însã mâinile lor suntînchise ºi blestemaþi au fost pentru ceea ce au spus. Dimpotrivã, mâinile Lui sunt larg deschise ºi El dãruieºte dup&atil
65De-ar crede oamenii Scripturii ºi de-ar fi cu fricã [de Allah],le-ar ierta faptele lor rele ºi i-ar duce în Grãdinile pline de tihnã ºi plãcere [An-Na’im].
66Dacã ei ar împlini Tora ºi Evanghelia ºi ceea ce li s-a pogorât dela Domnul lor , atunci ar mânca ei din cele care se aflã deasupra lorºi din cele care se aflã sub picioarele lor . Printre ei se aflã un grup car
67O, Trimisule! Vesteºte ceea ce þi-a fost trimis de la Domnul tãu!Dacã nu o faci, înseamnã cã nu ai transmis mesajul Lui. Însã Allah te ocroteºte de oameni ºi Allah nu cãlãuze&ord
68Spune: "O, oameni ai Cãrþii! Voi nu vã sprijiniþi pe nimic , pânã ce nu veþi împlini Tora ºi Evanghelia ºi ceea ce vi s-a trimis de cãtreDomnul vostru!" Cele ce þi le-a trimis Domnul t&
69Cei care au crezut, cei care s-au iudaizat, Sabeenii ºi creºtinii, aceia dintre ei care vor crede în Allah ºi în Ziua de Apoi ºi vor sãvârºi fapte bune, nu au a se teme ºi nici nu se vor întrista.
70Noi am încheiat legãmânt cu fiii lui Israel ºi am trimis la eiprofeþi. Dar de fiecare datã când vine la ei un trimis cu ceea ce nuera plãcut pentru sufletele lor, parte din ei i-au învinuit cã minþ
71Au socotit cã nu va fi pedeapsã împotriva lor ºi au rãmas ei orbi ºi surzi. Apoi, Allah a primit cãinþa lor. Apoi, din nou, rãmaserã mulþi dintre ei orbi ºi surzi. Însã All
72Necredincioºi sunt aceia care spun: "Dumnezeu e Mesia, fiulMariei!" Doar a zis Mesia: "O, fii ai lui Israel, adoraþi-L pe Allah,Domnul meu ºi Domnul vostru!" Pe cel care aºazã lângã Allah
73Necredincioºi sunt ºi aceia care spun: “Dumnezeu este treimea dintrei” , cãci nu existã altã divinitate în afarã de [Allah] cel Unic ºi de nu vor înceta sã vorbeascã astfel, îi va atinge ºi pe
74ªi, oare, nu vin ei sã se cãiascã la Allah ºi sã-i cearã Lui iertare? Allah doarã este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
75Mesia, fiul Mariei, nu este decât un trimis, asemenea trimiºilorde dinainte de el, iar mama lui este o femeie cu evlavie adevãratã. Amândoi mâncau bucate [de rând] . Priveºte ce semne învederate le trimitem Noi º
76Spune: "Voiþi voi sã adoraþi în locul lui Allah pe altcineva care nu vã aduce nici stricãciune, nici folos ? Doarã Allah este Cel care Aude Totul, Atoateºtiutor [As-Sami´, Al-´Alim]".
77Spune: “O, voi oameni ai Scripturii! Nu treceþi în credinþa voastrã peste adevãr ºi nu urmaþi poftele unor oameni care sunt rãtãciþi, de mai înainte , ºi care i-au dus întru
78Blestemaþi au fost aceia dintre fiii lui Israel care nu au crezut,prin ce au spus David ºi Isus, fiul Mariei, ºi asta pentru cã s-aurãzvrãtit ºi au cãlcat poruncile,
79Nu s-au oprit unii pe alþii de la fãrãdelegile pe care le-au sãvârºit.- ªi ce fapte rele au sãvârºit! -
80[ªi pentru cã] îi vezi pe mulþi dintre ei fãcând alianþã cu ceicare nu cred! Vai de cele pe care sufletele lor le trimit înainte! Allah se mânie pe ei ºi în chinuri vor rãmâne ei v
81Dacã ar crede în Allah , în Profet ºi în ceea ce i s-a trimis lui , nu ºi i-ar face aliaþi. Însã mulþi dintre ei sunt nelegiuiþi!
82Vei gãsi cã iudeii ºi cei care [Îi] fac asociaþi [lui Allah] sunt cei mai îndârjiþi în duºmãnia lor faþã de cei care cred , dupã cum vei gãsi cã cei mai prietenoºi
83De vor auzi ce i s-a dezvãluit Trimisului , vei vedea ochii lor cum se umplu de lacrimi la aflarea Adevãrului ºi vor zice ei: "Doamne, noi credem! Scrie-ne pe noi împreunã cu cei care depun mãrturie [în legãtur&ati
84ªi de ce sã nu credem în Allah ºi în Adevãrul care ne-a venit? ªide ce sã nu dorim sã ne facã Domnul nostru sã intrãm [în Rai]împreunã cu cei cucernici?".
85Iar Allah i-a rãsplãtit pentru ceea ce au spus cu Grãdini pe sub care curg râuri ºi în care vor sãlãºlui veºnic, cãci aceasta este rãsplata celor care fac bine.
86Cât despre cei care nu cred ºi þin de mincinoase versetele noastre, aceia vor fi oaspeþii Iadului.
87O, voi cei care credeþi! Nu opriþi bunãtãþile pe care Allah vi le-aîngãduit ºi nu cãlcaþi [poruncile], cãci Allah nu-i iubeºte pe cei ce încalcã [poruncile] !
88Mâncaþi din ceea ce Allah v-a dãruit, ca fiind îngãduit ºi bun, ºi fiþi cu fricã de Allah, în care voi credeþi!
89Allah nu vã va mustra pentru jurãmintele voastre rostite la întâmplare, însã vã va mustra pentru jurãmintele prin care v-aþi legat cu bunã ºtiinþã. Ispãºirea pentru e
90O, voi cei care credeþi! Vinul, jocul de noroc, pietrele ridicate[idolii] ºi sãgeþile [pentru prezicere] sunt numai murdãrii din lucrãtura lui ªeitan. Deci feriþi-vã de ele ca sã izbândi&thor
91Doarã ªeitan doreºte sã semene între voi duºmãnie ºi urã, prin vin ºi prin jocul de noroc, ºi sã vã abatã de la pomenirea lui Allah ºi de la Rugãciune [As-Salat].
92Aºadar, fiþi cu supunere faþã de Allah, fiþi cu supunere faþã de Trimisul [Lui] ºi feriþi-vã ! Iar dacã vã veþi abate, sã ºtiþi cã Trimi
93Nu este un pãcat pentru aceia care cred ºi împlinesc fapte bune,dacã au gustat [din vin, înainte de oprirea lui], dacã apoi au fost cufricã [de Allah], au crezut ºi au sãvârºit fapte bune, apoi
94O, voi cei care credeþi! Allah vã ispiteºte cu un vânat , pe careîl puteþi prinde cu mâinile voastre sau cu lãncile voastre, pentru ca sãºtie Allah cine se teme de El când [omul nu] este vãzut [de altcine
95O, voi cei care credeþi! Nu ucideþi vânatul când sunteþi în stare de sacralizare [ihram]! Iar acela care omoarã într-adins este pedepsit sã dea din vite atâta cât a omorât, dupã ce vor judeca fapta lui
96Vânatul pe mare vã este îngãduit, iar mâncarea lui este pentru voi, ca ºi pentru cãlãtori, merindã . Vã este oprit vânatul pe uscat, cât timp sunteþi în stare de sacralizare [ihram]. ªi f
97Allah a fãcut Al-Ka´aba, Casa Sfântã, spre folosul oamenilor,precum ºi luna sfântã, jertfa ºi zgãrzile . Aceasta pentru ca voi sã cunoaºteþi cã Allah ºtie tot ce este în ceruri
98Sã ºtiþi cã Allah este aspru în pedeapsã, dar cã Allah este ºiIertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim]!
99Trimisului nu-i revine decât sã vã vesteascã [mesajul], însã Allahºtie atât ce arãtaþi, cât ºi ceea ce þineþi ascuns!
100Spune: "Rãul ºi binele nu sunt totuna, chiar dacã mulþimearãului þi-ar plãcea!". Deci, fiþi cu fricã de Allah, voi cei înþelepþi, pentru ca sã izbândiþi!
101O, voi cei care credeþi! Nu întrebaþi despre lucruri care, dacã vis-ar descoperi, nu v-ar plãcea! Însã, dacã întrebaþi despre ele, în timp ce Coranul este revelat, atunci ele vi se vor descoperi . &Icir
102Au întrebat despre ele ºi alþi oameni înaintea voastrã ºi apoi au ajuns sã nu creadã în ele.
103N-a statornicit Allah nimic despre Bahira, nici despre Sa´iba,nici despre Wasila ºi nici despre Ham . Însã, cei care nu cred au nãscocit minciuni împotriva lui Allah ºi cei mai mulþi dintre ei nu au judecatã.
104Când li se spune: "Veniþi la ceea ce a pogorât Allah ºi la Tri- mis!", ei zic: "Pentru noi sunt de ajuns cele cu care i-am gãsit pe pãrinþii noºtri!". Dar dacã pãrinþii lor nu ºtia
105O, voi cei care credeþi! Fiþi cu grijã faþã de sufletele voastre ºi nu vã vor dãuna cei rãtãciþi, dacã sunteþi pe calea cea bunã! LaAllah este întoa
106O, voi cei care credeþi! Dacã moartea se apropie de unul dintre voi , sã fie martor între voi la facerea testamentului doi [bãrbaþi]cinstiþi din rândul vostru sau alþi doi, nu din rândul vostru, dacã su
107De se va descoperi cã ei doi sunt vinovaþi de pãcat, alþi doi dintre cei cãrora li s-a fãcut nedreptate , mai cinstiþi, le vor lua loculºi amândoi vor jura pe Allah: "Mãrt
108Acesta este mijlocul cel mai sigur pentru a-i îndupleca sã facã mãrturia dupã adevãr, cãci se vor teme sã nu vinã alte jurãminte dupã jurãmintele lor. ªi fiþi cu fric
109Într-o Zi , Allah îi va aduna pe [toþi] trimiºii ºi le va zice: "Ce vis-a rãspuns [când aþi vestit]?" Ei vor zice: "Noi nu avem ºtiinþã! Tu eºtiMarele ªtiutor al celor neºtiute!".
110ªi când Allah va zice: “Isus, fiu al Mariei, adu-þi aminte de harul Meu asupra ta ºi asupra mamei tale, când Eu te-am întãrit cu Duhul Sfânt, sã vorbeºti oamenilor din leagãn ºi când vei fi bãrbat în
111ªi când Eu le-am revelat apostolilor, zicând: "Credeþi în Mine ºi în Trimisul Meu!", au rãspuns ei: "Noi credem, deci mãrturiseºte cã noi suntem cu desãvârºire supuºi [musulmani]!".
112[Aminteºte-þi tu] când apostolii au zis: "O, Isus, fiu al Mariei, poate, oare, Domnul tãu sã ne coboare o masã servitã din cer?" El le-a zis: "Fiþi cu fricã de Allah, dacã sunteþ
113Ei au zis: "Voim sã mâncãm din ea, ca sã se liniºteascã inimile noastre ºi ca sã ºtim cã tu ne-ai spus nouã numai adevãrul ºi sã fim întru aceasta printre martori".
114Atunci a zis Isus, fiul Mariei: "O, Allah, Stãpân al nostru! Coboarã-ne nouã o masã servitã din cer ca sã ne fie nouã sãrbãtoare - pentru cel dintâi ºi pentru cel din urm&atil
115ªi i-a rãspuns Allah: “O voi coborî vouã, dar pe acela care nu va crede nici dupã aceasta îl voi osândi cu un chin cu care nu voi mai pedepsi pe nimeni din toate lumile!”.
116ªi când va zice Allah : "O, Isus, fiu al Mariei! Le-ai spus tuoamenilor: "Luaþi-mã pe mine ºi pe mama mea drept dumnezei înlocul lui Allah?", el îi va rãspunde: "Mãrire Þie! Eu nu aº fi putut s&at
117Eu nu le-am spus decât ceea ce mi-ai poruncit: "Adoraþi-L pe Allah, Domnul meu ºi Domnul vostru!" ªi am fost martor asupra lor atâta vreme cât m-am aflat printre ei. ªi dupã ce m-ai luat la Tine ,ai fost doar Tu Privegheto
118De-i osândeºti, ei sunt doarã robii Tãi, iar de-i ierþi pe ei, Tu eºti[cel] Puternic, Înþelept [‘Aziz, Hakim]!”.
119[ªi] va zice Allah : "În aceastã Zi, celor care cred în adevãr leva fi de folos adevãrul, iar ei vor avea parte de Grãdini pe sub care curg pâraie ºi veºnic vor sãlãºlui în ele". Allah e
120A lui Allah este împãrãþia cerurilor ºi a pãmântului, precum ºi toate care se aflã în ele, cãci El este cu putere peste toate!
Chapter 6 (Sura 6)
1Laudã lui Allah care a creat cerurile ºi pãmântul ºi a rânduit întune-ricurile ºi lumina ! Cu toate acestea, cei care nu cred Îi fac egaliDomnului lor.
2El este Acela care v-a creat din lut. Apoi a hotãrât un termen ºila el se aflã un [alt] termen hotãrât. Dar cu toate acestea, voi vãîndoiþi!
3ªi El, Allah, este în ceruri ºi pre pãmânt . El ºtie ceea ce voi tãinuiþiºi ceea ce voi rostiþi , dupã cum ºtie ºi ceea ce agonisiþi voi .
4ªi nu le vine lor nici un semn dintre semnele Domnului lor, fãrã ca ei sã se întoarcã de la ele .
5ªi au socotit drept minciunã Adevãrul, atunci când le-a venit.Însã le vor veni lor veºti despre acelea pe care le-au luat în derâdere .
6Oare n-au vãzut ei câte dintre neamuri am nimicit Noi înaintea lor? Pe aceia îi întãriserãm Noi pe pãmânt cum nu v-am întãrit pe voi! ªile-am trimis Noi lor cerul îmbelºugat ºi am fãcut Noi s&atild
7ªi de þi-am fi pogorât Noi þie, [Muhammed], o Carte scrisã pe foi,[coborâtã din cer] ºi ar fi atins-o cu mâinile lor, ar fi zis cei care nu cred:“Aceasta nu este decât vrãjitorie învederatã ”.
8“De ce nu a fost pogorât asupra lui [Muhammed] un înger?” Însã de-am fi trimis Noi cu el un înger, treaba ar fi fost terminatã, cãci dupã aceea nu li s-ar mai fi dat lor nici un rãgaz!
9De l-am fi fãcut Noi un înger [pe Profet], l-am fi fãcut Noi cu chip de om ºi s-ar fi aflat în aceeaºi încurcãturã în care sunt ei.
10Însã au fost batjocoriþi trimiºi ºi înainte de tine, darã pe aceia carei-au batjocorit i-a cuprins tocmai aceia de care ei ºi-au bãtut joc.
11Spune: "Umblaþi prin lume ºi vedeþi care este urmarea pentru aceia care socotesc adevãrul minciunã!"
12Spune: "Ale cui sunt cele din ceruri ºi de pre pãmânt?!" Spune:"Ale lui Allah!" ªi-a prescris Lui însuºi îndurarea. ªi vã va aduna înZiua Învierii, asupra cãreia nu este nici o îndoialã. ∨
13Ale Lui sunt [toate] cele care sãlãºluiesc noaptea ºi ziua ºi El este Cel care Aude Totul [ºi e] Bine ªtiutor [Sami´, ´Alim].
14Spune: “Oare sã-mi iau eu alt aliat decât Allah, Creatorul cerurilor ºi al pãmântului?! El este Cel care îi hrãneºte [pe toþi] ºi cãruia nu I se dã hranã”. Spune: “Mi s-a porunci
15Spune: “Mi-e fricã - de nu mã voi supune Domnului meu - de chinul unei Zile Mari!”
16Cel de la care va fi îndepãrtatã [pedeapsa] în Ziua Aceea, pe acela l-a iertat. ªi aceasta este izbândã limpede!
17De te va atinge Allah cu vreun rãu, nimeni în afarã de El nu-l va putea îndepãrta. Iar de te va atinge cu ceva bun, El este peste toate cu putere.
18El este Stãpânul Suprem [Al-Qahir] peste robii Lui ºi El este Înþe- leptul [ºi] Bine ªtiutorul [Al-Hakim, Al-Khabir].
19Spune: “Cine este cu cea mai mare mãrturie?” Spune: “Allah! El este Martor între mine ºi între voi ºi mie mi-a fost revelat acest Coran, pentru ca sã vã previn cu el pe voi ºi pe aceia la care va ajunge”.ªi oare v
20Cei cãrora le-am dãruit Cartea îl cunosc [pe Muhammed], întocmai cum îi cunosc pe copiii lor, însã aceia care ºi-au pierdut sufletele [sunt] aceia care nu cred.
21ªi cine este mai nelegiuit decât acela care nãscoceºte minciuni peseama lui Allah sau socoteºte mincinoase versetele Lui? Iar cei nelegiuiþi nu vor izbândi!
22ªi în Ziua când Noi îi vom aduna pe toþi, atunci le vom zice acelora care au fãcut asociaþi: "Unde sunt asociaþii voºtri pe care i-aþi pretins?".
23Atunci nu vor avea alt rãspuns decât sã zicã: “[Jurãm] pe Allah, Stãpânul nostru, Noi nu am fãcut niciodatã asociaþi!”.
24Priveºte cum se mint pre ei înºiºi ºi cum pãrãsesc ei ceea ce au nãscocit!
25Printre ei sunt unii care ascultã la tine, însã Noi am pusacoperãminte peste inimile lor, pentru ca ei sã nu-l priceapã, ºi surzenie în urechile lor, cãci chiar ºi dacã ei v&a
26ªi ei îi opresc [pe oameni] de la aceasta ºi se îndepãrteazã ºi ei înºiºi de la aceasta. Dar ei nu se fac sã piarã decât pe ei înºiºi, fãrã ca sã-ºi dea seama.
27ªi de i-ai vedea stând la marginea Focului , zicând: “O, de ne-am întoarce noi [la viaþã], n-am mai socoti semnele Domnului nostru mincinoase ºi am fi în rândul celor credincioºi!”.
28Dar nu! Iatã cã li se aratã ceea ce au ascuns mai înainte. ªi dacãs-ar întoarce [la viaþa pãmânteascã], ar reveni neîndoielnic la cele cele-au fost oprite, cãci ei sunt mincinoºi.
29ªi ei zic: "Nu existã [altã viaþã] decât viaþa noastrã pãmânteascã ºi noi nu vom fi înviaþi!"
30Dar dacã i-ai vedea când vor sta dinaintea Domnului lor ºi El le va zice: “Nu este acest lucru adevãrat?” Vor rãspunde ei: “Ba da, pe Domnul nostru!”. Iar El le va spune atunci: “Gustaþi chinul pentru cã nu aþ
31Vor pierde cei care tãgãduiesc întâlnirea cu Allah. Iar când Ceasulle va veni deodatã, vor zice ei: "Vai de noi, pentru ceea ce amnesocotit în ea!" ªi vor purta poverile [pentru pãcatele] lor în spin
32Aceastã viaþã lumeascã nu este decât joacã ºi glumã, iar Lumea de Apoi va fi mai bunã pentru cei cu fricã. Oare voi nu pricepeþi!?
33ªtim cã te mâhneºte ceea ce spun ei, însã ei nu te socotesc pe tine mincinos, ci nelegiuiþii tãgãduiesc versetele lui Allah .
34Într-adevãr, au fost socotiþi mincinoºi [ºi alþi] trimiºi de dinaintea ta, [Muhammed]! Însã ei au îndurat sã fie socotiþi mincinoºi ºi sã fie oropsiþi, pânã
35Dacã nepãsarea lor þi se pare greu de suportat ºi de-ai puteacãuta un tunel în pãmânt sau o scarã cãtre cer ca sã le aduci ominune , [fã-o]! Iar dacã
36Ci vor rãspunde aceia care aud . ªi pe morþi îi va înviaAllah . Apoi la El vor fi întorºi .
37Ei zic: “Numai de i s-ar trimite lui [Muhammed] o minune de la Domnul Sãu!” Spune: “Allah poate sã trimitã o minune, dar cei mai mulþi dintre ei nu ºtiu!”
38Nu este vietate pe pãmânt, nici pasãre care zboarã cu aripile ei, decât în neamuri, ca ºi voi. Nu am lãsat nimic nepomenit în Carte . Apoi, la Domnul lor vor fi adunaþi.
39Iar aceia care socotesc mincinoase versetele Noastre sunt surzi ºi muþi, în întunericuri. Allah pe cine voieºte îl duce în rãtãcire ºi pe cine voieºte îl duce pe drum drept.
40Spune: “Spuneþi-mi mie! Atunci când va veni la voi chinul lui Allah sau va veni la voi Ceasul , veþi chema pe altcineva decât pe Allah, dacã voi spuneþi adevãrul?”
41Nu, ci numai pe El îl veþi chema, iar El va risipi pricina rugii voastre , dacã El va voi, iar voi veþi uita ceea ce Îi asociaþi [Lui].
42Noi am trimis [profeþi] la neamuri, înainte de tine, ºi le-am cercat cu nenorociri ºi suferinþe - nãdãjduind sã se roage [de îndurare]!
43ªi de s-ar fi rugat ei, când i-a ajuns asprimea Noastrã! Însã inimile lor s-au împietrit ºi ªeitan le-a împodobit ceea ce fãceau ei.
44Când au uitat ei ceea ce li s-a amintit , Noi le-am deschis lor porþile tuturor lucrurilor. Iar când se bucurau ei de ceea ce li s-a dat,i-am apucat Noi deodatã ºi iatã-i pe ei deznãdãjduiþi.
45Deci a fost stârpit neamul celor care au fost nelegiuiþi. Laudã luiAllah, Domnul lumilor!
46Spune: “Spuneþi-mi! Dacã Allah v-ar lua auzul vostru ºi vãzul vostru ºi v-ar pecetlui inimile , care Domn în afara lui Allah vi le-ar putea da înapoi? Priveºte cum tâlcuim Noi semnele , iarã ei se întor
47Spune: “Ce credeþi voi? Dacã ar veni peste voi osânda lui Allah pe neaºteptate sau pe faþã , oare ar fi pierduþi [alþii] decât neamul celor nelegiuiþi?”
48Noi nu-i trimitem pe trimiºi decât ca vestitori de bine ºi prevestitori , iar aceia care cred ºi îndreaptã [faptele lor] nu au a se teme ºi nici nu vor fi mâhniþi.
49Însã pe cei ce þin drept mincinoase semnele Noastre îi va atinge chinul, pentru cã ei sãvârºesc nelegiuiri.
50Spune [-le lor]: "Eu nu vã spun cã la mine se aflã comorile luiAllah, nici cã eu aº ºti necunoscutul ºi nici nu vã spun cã eu aº fiînger, ci eu ur mez doar ceea ce mi se dezvãl
51ªi sã-i previi cu el [Coranul] pe cei ce se tem, cã ei vor fi adunaþi la Domnul lor ºi cã ei nu au în afarã de El nici ocrotitor, nici mijlocitor! Poate cã ei vor fi cu fricã!
52ªi nu-i alunga pe cei care Îl implorã pe Domnul lor, dimineaþa ºi seara, dorind Faþa Sa . Nu-þi revine þie sã le þii socotealã de nimic ºi nu le revine lor sã-þi þ
53ªi astfel i-am încercat Noi [pe oameni], unii prin alþii, pentru ca ei sã zicã: "Aceºtia sunt cei pe care i-a binecuvântat Allah cu harul Sãu dintre noi?" Oare nu este Allah cel care-i cunoaºte cel mai bine pe ce
54ªi dacã vin la tine, [Muhammed,] aceia care cred în versetele Noastre , spune: “Pacea fie asupra voastrã! Domnul vostru ªi-a prescris Sie însuºi îndurarea. Deci acela dintre voi care face un rãu din ignoran&
55Astfel lãmurim Noi versetele în amãnunþime, pentru ca sã se vadã limpede drumul pãcãtoºilor.
56Spune: "Mie îmi este oprit sã-i ador pe aceia cãrora voi vã rugaþi în afarã de Allah" . Spune: "Eu nu urmez poftele voastre , cãci eu aº fi atunci rãtãcit ºi nu aº mai fi printre cei b
57Spune: "Eu mã bizui numai pe dovadã limpede de la Domnul meuºi voi aþi þinut aceasta de minciunã" . Nu stã în puterea mea ceea ce voiþi voi sã vinã mai degrabã . Hotãrârea [în
58Spune: "Dacã ar sta în puterea mea ceea ce voiþi voi sã se întâm-ple mai degrabã, ar fi hotãrâtã treaba între mine ºi voi" . Allah îi cunoaºte mai bine pe cei nelegiuiþi.
59ªi la El sunt cheile necunoscutului ºi nu le ºtie decât numai El. ªiEl cunoaºte ceea ce este pe uscat ºi ceea ce este pe mare. ªi nu cadenici o frunzã fãrã ca El sã o ºtie. &ord
60El este Cel ce vã ia la Sine noaptea ºi El ºtie ceea ce voi aþidobândit peste zi . Apoi El vã readuce la viaþã în timpul ei, pânã se va împlini un termen hotãrât . Atunci la El va fi întoarcerea v
61El este Stãpânul Suprem [Al-Qahir] peste robii Sãi. ªi El trimite asupra voastrã pãzitori. Iar când moartea ajunge la unul dintre voi, pe acela îl iau la sine trimiºii Noºtri, fãrã s&atild
62Apoi sunt aduºi înapoi la Allah, Stãpânul lor adevãrat, cãci la Eleste judecata ºi El este Cel mai grabnic dintre cei care cer socotealã.
63Spune: "Cine vã mântuieºte de întunericurile uscatului ºi alemãrii când voi Îl invocaþi cu smerenie ºi într-ascuns: "De ne va mântui de acestea , vom fi printre mulþumitori!"?
64Spune: "Allah vã mântuieºte de acestea ºi de orice primejdie ºi totuºi voi Îi faceþi Lui asociaþi!"
65Spune: “El este în stare sã trimitã împotriva voastrã chin, fie de deasupra voastrã, fie de sub picioarele voastre, sau sã vã amestece în secte ºi sã vã facã sã gustaþi v&a
66Însã neamul tãu îl socoteºte mincinos, în vreme ce el esteAdevãrul. Spune: "Eu nu voi fi ocrotitor al vostru !
67Fiecare profeþie are un timp al sãu ºi [în curând] le veþi cunoaºte."
68ªi de-i vei vedea pe aceia care intrã în discuþii deºarte asupraversetelor Noastre, îndepãrteazã-te de ei, pânã ce ei vor începe o altã discuþie! Iar dacã ªeitan te va face
69Celor care se tem [de Allah] nu li se va cere socotealã pentru nimic din ceea ce fac [necredincioºii], ci numai sã le aducã lor aminte; poate cã ei vor rãmâne temãtori [de Allah] .
70Lasã-i pe aceia care socotesc religia lor joacã ºi zãbavã ºi pe carei-a ademenit viaþa lumeascã, dar aminteºte[-le lor] prin acesta cã un suflet care se expune la pierzanie prin ceea ce a dob
71Spune: “Voiþi sã invocãm noi în locul lui Allah ceva care nici nu ne foloseºte, nici nu ne stricã? ªi sã ne întoarcem pe cãlcâiele noastre , dupã ce Allah ne-a cãlãuzit, asemene
72ªi împliniþi Rugãciunea [As-Salat] ºi fiþi cu fricã de El, cãci El esteCel la care vã veþi aduna!"
73ªi El este cel care a fãcut cerurile ºi pãmântul întru adevãr. ªi înZiua când El zice “Fii”, [orice lucru] va fi. Cuvântul Sãu este Adevãrulºi a Lui va fi împãrãþia în ziua când
74[Adu-þi aminte când] Avraam i-a zis lui ´Azar, tatãl sãu: "Tu ieiidolii drept zei? Eu te vãd împreunã cu neamul tãu într-o rãtãcire limpede!"
75ªi aºa i-am arãtat Noi lui Avraam împãrãþia cerurilor ºi a pãmân- tului, pentru ca el sã fie dintre aceia care cred cu convingere.
76Când noaptea l-a acoperit, a vãzut el o planetã ºi a zis:"Acesta este Domnul meu!" ªi când ea a asfinþit, a zis el: "Eu nu-i iubesc pe cei care apun!"
77ªi când a vãzut el Luna rãsãrind, a zis : "Acesta este Domnulmeu!". Dar când a apus, a zis el: "Dacã Domnul meu nu mã cãlãuzeºte, voi fi din neamul celor rãtãciþi
78ªi când a zãrit el Soarele rãsãrind, a zis: "Acesta este Domnul meu! Acesta este mai mare!" Apoi, când a asfinþit, a zis el: "O, neamal meu! Eu sunt nevinovat pentru tot ceea ce voi îi asociaþi [lui Allah]!
79Ci eu îmi îndrept faþa cu credinþã doar cãtre Cel care a creat cerurile ºi pãmântul; ºi niciodatã nu voi mai fi dintre cei care-I fac Lui asociaþi!”
80ªi s-a certat neamul lui cu el, însã el le-a zis: "Voiþi voi sã vã certaþi cu mine asupra lui Allah, când El m-a cãlãuzit? Eu nu mã temde ceea ce-I alãturaþi voi, cãci
81ªi cum m-aº teme eu de ceea ce voi I-aþi alãturat , când voi nu vã temeþi sã-I alãturaþi lui Allah [lucruri] pentru care El nu v-a trimisvouã nici o dovadã? Care dintre cel
82Cei care cred ºi nu amestecã puritatea credinþei lor cunedreptatea, aceia sunt în siguranþã ºi ei sunt bine cãlãuziþi.
83Aceasta este dovada pe care am dat-o Noi lui Avraam împotriva neamului sãu. Noi îi ridicãm cu trepte pe cei pe care voim. Domnul Tãu este Înþelept, Atoateºtiutor [Hakim, ‘Alim]."
84ªi Noi i-am dãruit lui pe Isaac ºi pe Iacob ºi pe amândoi i-amcãlãuzit - ºi pe Noe l-am cãlãuzit Noi încã ºi mai înainte - ºi printre urmaºii sãi sunt David, Solomon, Iov
85ªi Zaharia, Ioan, Isus ºi Elie - toþi fiind printre cei cuvioºi!
86ªi Ismail, Eliseu , Iona ºi Lot - pe toþi i-am preaales Noi deasupra tuturor lumilor [seminþiilor]!
87ªi am ales Noi dintre pãrinþii lor ºi dintre urmaºii lor ºi dintre fraþii lor ºi i-am cãlãuzit Noi pe un drum drept.
88Aceasta este cãlãuzirea lui Allah, dupã care El îi îndrumã pe cei care voieºte dintre robii Sãi. Dar dacã ei i-ar fi alãturat Lui asociaþi, arfi fost în deºert [tot] ceea ce ei au fã
89Aceºtia sunt cei cãrora Noi le-am încredinþat scriptura , înþelepciunea ºi profeþia. ªi dacã aceºtia nu cred în ele, atunci le încredinþãm Noi unui neam care nu le tãgãduie&o
90Pe aceºtia i-a cãlãuzit Allah. Aºadar, urmeazã îndrumarea lor! Spune: "Eu nu vã cer pentru aceasta rãsplatã!" . Aceasta nu este decât un îndemn pentru toate lumile .
91Ei nu-L preþuiesc pe Allah la mãsura Sa dreaptã, când zic: "Allahnu a pogorât asupra oamenilor nimic!". Spune: "Cine a pogorâtCartea pe care Moise a adus-o ca luminã ºi îndrumare [cãlãuz&at
92Aceastã Carte binecuvântatã, pe care Noi am pogorât-o, întãreºte ceea ce exista deja înaintea ei, pentru ca tu sã o previi pe Mama cetãþilor ºi împrejurimile ei . Aceia care cred în Ziua de Apoi,
93ªi cine este mai nelegiuit decât acela care nãscoceºte minciuni ºile pune pe seama lui Allah sau care zice: “Mi s-a revelat mie”, când lui nu i-a fost revelat nimic, sau decât acela care zice: “Voi pogorî ºi euceva asemã
94ªi acum aþi venit la Noi , singuri , precum v-am creat pe voila început , ºi aþi lãsat în urma voastrã tot ceea ce Noi v-am dãruit.ªi nu-i vedem Noi, împreunã cu voi, pe mijlocitorii voºtri, des
95Allah este Cel care face sã se crape seminþele ºi sâmburii. El dã viaþã la ceea ce este mort ºi face sã moarã ceea ce este viu. Acesta este Allah! Cum, atunci, vã lãsaþi voi ab
96El face sã se iveascã zorile ºi a statornicit noaptea pentru odihnãºi Soarele ºi Luna pentru socotirea [timpului]. Aceasta este hotãrâreaºi rânduiala Celui Puternic [ºi] Atoateºtiutor [Al-´Aziz, A
97El este Cel care v-a fãcut stelele, pentru ca sã vã cãlãuziþi dupãele în întunericurile uscatului ºi ale mãrii. Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care ºtiu .
98El este Cel care v-a creat dintr-un singur suflet ºi v-a dat loc de odihnã ºi loc de repaus . Noi am tâlcuit semnele pentru oamenii care pricep.
99El este Acela care a fãcut sã coboare apã din cer . Apoi, prin ea, Noi am fãcut sã încolþeascã toate plantele, din care dupã aceea am fãcut sã iasã verdeaþ&
100ªi au fãcut ca asociaþi ai lui Allah djinnii , în vreme ce El i-acreat pe ei . ªi I-au nãscocit Lui fii ºi fiice în neºtiinþa [lor]. Mãrire Lui! El este deasupra tuturor celor cu care Î
101Fãcãtorul desãvârºit [Badi´] al cerurilor ºi al pãmântului! Cum sã aibã El un fiu, de vreme ce El nu a avut o soaþã? El le-a creat pe toateºi El pe toate le ºtie.
102Acesta este Allah, Domnul vostru! Nu existã altã divinitate în afarã de El, Cel care le-a fãcut pe toate! Aºadar, adoraþi-L pe El! ªi El este peste toate ocrotitor!
103Privirile nu-L ajung , însã El prinde toate privirile . El esteCel Blând [ºi] Bine ªtiutor [Latif, Khabir]!
104V-au venit vouã dovezi de la Domnul vostru. Cel ce le vede limpede o face pentru sufletul sãu, iar cel care rãmâne orb [la ele] o face împotriva lui [sufletului sãu], fiindcã eu nu sunt Pãzitor peste
105Astfel schimbãm Noi semnele . Ei n-au decât sã zicã: "Tu aiînvãþat!" , dar Noi îl vom tâlcui limpede pentru oamenii careºtiu .
106Urmeazã ceea ce þi-a fost revelat de cãtre Domnul tãu. Nu existã altã divinitate în afara Lui! ªi nu-i lua în seamã pe cei care-I fac asociaþi!
107Dar dacã Allah ar voi, ei nu I-ar face asociaþi! Însã Noi nu te-am fãcut pãzitor peste ei ºi tu nu eºti nici chezaº pentru ei .
108Nu-i ocãrâþi pe aceia care sunt invocaþi afarã de Allah , ca sã nu-L ocãrascã ei pe Allah, întru duºmãnie ºi nepricepere! Astfel amîmpodobit Noi [în ochii] fiecãrei comunit&atild
109Ei jurã pe Allah cu toatã puterea jurãmintelor lor cã, dacã le va veni vreo minune , ei vor crede în ea [fãrã ºovãire]. Spune: "Doarã minunile se aflã numai la Allah! ", îns&atild
110Noi le vom întoarce inimile ºi privirile lor, pentru cã ei nu au crezut prima oarã ºi Noi îi vom lãsa sã rãtãceascã în nelegiuirea lor.
111ªi de-am fi pogorât Noi îngerii la ei, ºi de le-ar fi vorbit lor morþii ºi-am fi adunat Noi dinaintea lor toate cele, ei tot nu ar fi crezut, doar dacã ar fi voit Allah. Dar cei mai mulþi dintr
112Astfel am fãcut Noi pentru fiecare profet duºmani - ºeitani,dintre oameni ºi djinni, care sã se ispiteascã unii pe alþii cu vorbe împodobite, în chip înºelãtor . Însã
113Sã asculte la ele inimile acelora care nu cred în Viaþa deApoi, sã afle plãcere în ele ºi sã sãvârºeascã ceea ce ei sãvârºesc !
114[Voiþi voi] sã caut eu un alt judecãtor în afara lui Allah, când El este Cel care v-a trimis vouã Cartea lãmuritã? Aceia cãrora le-amdat Noi Cartea ºtiu cã ea este pogorâtã de la
115Cuvântul Domnului tãu a fost plin de adevãr ºi dreptate. Nueste nimeni care sã schimbe cuvintele Sale , iar El este Cel careAude Totul [ºi] Atoateºtiutor [As-Sami´, Al-Alim]!
116De te-ai supune celor mai mulþi de pe pãmânt , ei te-ar abate de la calea lui Allah, cãci ei nu urmeazã decât bãnuielile [lor]ºi ei nu fac decât sã nãscoceascã minciuni.
117Cu adevãrat Domnul tãu îi cunoaºte cel mai bine pe aceia carese abat de la calea Lui ºi El este Cel care-i cunoaºte cel mai bine ºi pe aceia care urmeazã calea cea dreaptã.
118Mâncaþi [numai] din cele peste care s-a pomenit numele luiAllah , dacã voi sunteþi încrezãtori în versetele Lui.
119Ce aveþi voi ca sã nu mâncaþi din cele peste care s-a pomenitnumele lui Allah? El doarã v-a lãmurit vouã limpede ceea ce v-a oprit, afarã de cele la care sunteþi nevoiþi . Mulþi se am&atil
120Pãziþi-vã de pãcatul învederat, ca ºi de cel ascuns! Cei care dobândesc pãcatul vor primi rãsplata pentru ceea ce au sãvârºit.
121ªi nu mâncaþi din cel peste care nu s-a pomenit numele luiAllah, cãci aceasta este nelegiuire! ªeitanii îi vor ispiti pe aliaþii lor sãse certe cu voi. De le veþi da ascultare, veþ
122Oare acela care a fost mort ºi pe care Noi l-am readus laviaþã ºi i-am dat lui luminã, dupã care se cãlãuzeºte, ºi umblãprintre oameni poate sã fie asemenea cu
123ªi tot astfel am pus Noi în fiecare cetate pe marii ei fãcãtori de rele sã unelteascã , însã ei nu vor unelti decât împotriva lor înºiºi, fãrã ca ei sã-ºi dea seama.
124ªi dacã a venit la ei un semn , au zis ei: “Nu vom crede noi pânã nu ni se va da ceva asemãnãtor cu ceea ce a fost dat trimiºilor lui Allah . Însã Allah ºtie mai bine cui trimite mesajul Sãu.
125De voieºte Allah sã cãlãuzeascã pe cineva, atunci îi deschidepieptul pentru Islam , iar dacã voieºte sã ducã pe cineva la rãtãcire, atunci îi face pieptul îngust
126Acesta este drumul drept al Domnului tãu. Noi am tâlcuit în amãnunþime semnele pentru oamenii care îºi amintesc.
127Ei vor avea Casa Pãcii la Domnul lor. ªi El este Ocrotitorul lor pentru ceea ce fac.
128În Ziua în care îi va aduna El pe toþi , [le va zice]: "O, obºte a djinnilor! Prea mult i-aþi silnicit pe oameni!" Iar aliaþii lor din rândul oamenilor vor zice: "O, Doamne! Noi am avut folos unii de la alþii, dar noi a
129Astfel îi vom pune noi pe unii nelegiuiþi peste alþii , dupã cum ºi-au agonisit.
130O, obºte a djinnilor ºi a oamenilor! N-au venit, oare, la voi trimiºi, aleºi dintre voi, care sã vã vesteascã semnele Mele ºi sã vã previnã asupra întâlnirii cu aceastã
131Aceasta pentru cã Domnul tãu nu a fost nimicitor al cetãþilor, cu nedreptate, dacã locuitorii lor nu au fost preveniþi.
132Pentru fiecare sunt trepte [deosebite] , dupã cele pe carele-a fãptuit, cãci Domnului tãu nu-I este necunoscut ceea ce ei fac.
133Domnul tãu nu are nevoie [de nimeni ºi de nimic] ºi este cuîndurare. El dacã ar voi, v-ar putea face sã pieriþi ºi ar lãsa în urma voastrã ceea ce El ar voi, tot aºa cum v-a creat ºi pe vo
134Cele care vi se fãgãduiesc vor veni [neîndoielnic], iar voi nu le veþi putea împiedica.
135Spune: "O, neam al meu! Pliniþi dupã putinþa voastrã ºi eu voiplini [dupã putinþa mea]! ªi veþi afla voi cine va avea izbândã înCasã" . Este acesta [lucru] neîndoielnic: Cei
136Ei I-au hotãrât lui Allah o parte din recoltele ºi din dobitoa- cele pe care El le-a izvodit ºi au zis: "Aceasta este pentru Allah -dupã pretenþia lor mincinoasã! - iar asta este pentru asociaþii no&o
137Tot astfel i-au ademenit asociaþii lor pe mulþi dintre idolatri sã-ºiomoare copiii , ca sã-i piardã ºi pe ei ºi ca sã le întunece religia lor. ªi de-ar fi voit Allah, n-ar fi fãcut ei ace
138ªi au zis ei : “Acestea sunt vite ºi recolte oprite. Nu mãnâncã din ele decât aceia care voim noi!” , dupã pretenþia lor minci- noasã ! Sunt ºi vite ale cãror spinãri au fost oprite
139ªi au mai spus ei: "Ceea ce se aflã în pântecul acestor vite este menit numai bãrbaþilor noºtri ºi este oprit soaþelor noastre!"Dacã, însã, acesta [se naºte] mort, atunci sunt ei p&at
140Au pierdut aceia care ºi-au omorât copiii, din neghiobie ºi neºti- inþã , ºi care au oprit ceea ce Allah le-a dat pentru trai, nãscocindminciuni pe seama lui Allah! Ei sunt în rãtãcire º
141El este Cel care face sã creascã grãdini cu spalieri ºi fãrãspalieri ; curmalii ºi culturile cu felurite roade, mãslinii ºi rodiile, asemãnãtoare ºi deosebite. Mâncaþi din
142ªi [El a creat] printre vite unele pentru purtat poveri ºi altele pentru întins [pe jos] . Mâncaþi din ceea ce v-a menit Allah pentrutrai ºi nu urmaþi paºii lui ªeitan , cãci el vã este duº
143[El a creat] opt suflete în perechi : douã ovine ºi douã ca- prine. Spune : “Pe cei doi bãrbãtuºi i-a oprit El sau pe cele douã femeiuºe, ori ce este cuprins în pântecele celor dou&ati
144Douã cãmile ºi douã bovine. Spune: "Cei doi bãrbãtuºi i-a opritEl sau cele douã femeiuºe, ori ce este cuprins în pântecele celor douãfemeiuºe? Sau aþi fost voi, cumva, marto
145Spune: "Eu nu gãsesc în ceea ce mi-a fost revelat mie cevaoprit de a fi mâncat de cãtre cel care mãnâncã , decât dacã este mortãciune sau sânge care s-a scurs sau carne de porc - aceastafiind murd&at
146Iar acelora care s-au iudaizat le-am oprit Noi pe toate cele cu o unghie, iar de la bovine ºi ovine le-am oprit Noi lor grãsimile, în afarãde ceea ce poartã pe spatele lor sau este în mãruntaie sau se amestec&
147Iar dacã te invinuiesc de minciunã, atunci spune-le: "Domnulvostru este cu nemãrginitã îndurare, însã nu se va putea întoarce asprimea sa de la neamul de nelegiuiþi".
148Vor zice aceia care Îi fac asociaþi : "De ar fi voit Allah, nuI-am fi fãcut asociaþi nici noi, nici pãrinþii noºtri ºi nici nu am fi oprit nimic" ! Tot astfel i-au învinuit ºi cei de dinaintea lor de
149Spune: "Numai la Allah se aflã dovada convingãtoare! Iar dacãEl ar fi voit, v-ar fi cãlãuzit pe voi toþi".
150Spune: "Aduceþi-i pe martorii voºtri care pot întãri cã Allah le-aoprit pe acestea!" Iar dacã ei fac mãrturie, tu sã nu mãrturiseºti împreunã cu ei ºi sã nu urmezi po
151Spune: "Veniþi sã vã citesc ceea ce Domnul vostru v-a oprit [cu adevãrat]: Sã nu-I asociaþi Lui nimic; sã fiþi buni cu pãrinþii ; sã nu-i omorâþi pe copiii voºtri de team
152ªi sã nu vã apropiaþi de averea orfanului, decât cu ceea ce aþiputea s-o faceþi ºi mai bunã, pânã când el nu ajunge la maturitate; ºi împliniþi mãsurarea º
153"ªi acesta este drumul Meu drept! Deci urmaþi-l ºi nu urmaþicãile care vã abat de la drumul Lui !" Acestea vi le-a poruncit;poate cã voi veþi fi cu fricã!
154Apoi, Noi i-am dat lui Moise Cartea , împlinind binecuvân-tarea, ca rãsplatã pentru acela care a fãcut bine, ca o înfãþiºareamãnunþitã a tuturor lucrurilor, drept cãlãuz&
155Iar aceasta este o Carte binecuvântatã pe care Noi ampogorât-o. Urmaþi-o ºi temeþi-vã! Poate cã vi se va arãta îndurare!
156Pentru ca voi sã nu spuneþi: "Doarã Cartea a fost pogo-râtã pentru douã neamuri, înaintea noastrã, dar noi am rãmas nepãsãtori faþã de studiul lor" .
157Sau sã spuneþi: "Dacã ne-ar fi fost trimisã nouã Cartea , noi am fi fost, neîndoielnic, mai bine cãlãuziþi decât ei! ªi iatã cã de la Domnul vostru v-a venit vouã dovad&atild
158Oare aºteaptã ei altceva decât sã vinã îngerii la ei sau sãvinã Domnul tãu sau sã le vinã unele semne de la Domnul tãu ? În ziua când vor veni unele semne de la
159Tu nu eºti rãspunzãtor cu nimic pentru aceia care ºi-au fãrâmiþat religia lor în secte . Soarta lor depinde numai de Allah. ªi apoi El le va vesti ceea ce au fãcut.
160Acela care va veni cu o faptã bunã va avea parte de zeceasemenea ei, iar acela care va veni cu o faptã rea nu va fi rãsplãtit decât cu o faptã pe mãsura ei. Dar nu li se va face nici o nedreptate!
161Spune: "Într-adevãr, Domnul meu m-a cãlãuzit pe un drumdrept , o religie adevãratã - religia lui Avraam cel drept întru credinþã, care nu a fost printre cei care au fãcut aso
162Spune: "Într-adevãr, Rugãciunea mea, actele mele de devo- þiune, viaþa mea ºi moartea mea îi aparþin lui Allah, Stãpânul lumilor!
163El nu are nici un asociat! Astfel mi s-a poruncit ºi eu sunt primul dintre musulmani!".
164Spune: "Sã caut eu un alt Domn în afarã de Allah, când El este Stãpân peste toate? Nici un suflet nu va agonisi decât împotrivasa. ªi nici un [suflet] purtãtor de poveri nu va purta povara altuia!". ªi apoi
165El este acela care v-a fãcut pe voi urmaºi pe pãmânt, carev-a ridicat pe unii dintre voi deasupra altora, în trepte , pentru a vã cerca întru ceea ce v-a dat. Cu adevãrat Domnul tãu este repede lapedeapsã,
Chapter 7 (Sura 7)
1Alif, Lam, Mim, Sad
2O Carte care þi-a fost revelatã - ºi sã nu fie în inima ta nici oneliniºte din pricina ei! -, pentru ca tu sã previi prin ea , ºi un îndemn pentru dreptcredincioºi.
3Urmaþi ceea ce vi s-a trimis de la Domnul vostru ºi nu urmaþi alþi aliaþi în afarã de El! Dar voi numai puþin vã aduceþi aminte.
4Câte cetãþi am nimicit Noi! ªi pedeapsa Noastrã le-a lovit în timpul nopþii sau pe când ei dormeau, la vremea prânzului.
5ªi când pedeapsa Noastrã i-a lovit, strigãtul lor a fost numai acesta: "Într-adevãr, noi am fost nelegiuiþi!"
6Îi vom întreba Noi pe cei cãrora li s-a trimis, dar îi vom întreba Noiºi pe cei trimiºi !
7ªi le vom povesti Noi , în deplinã cunoºtinþã, cãci Noi nu am fost[niciodatã] absenþi!
8ªi cântãrirea în ziua aceea va fi dreaptã , iar aceia ale cãror talere vor atârna mai greu , aceia vor fi cu izbândã .
9Iar aceia ale cãror talere vor fi uºoare , aceia îºi vor pierde sufle- tele, cãci ei au fost nedrepþi faþã de semnele Noastre .
10Noi v-am dat vouã putere pe acest pãmânt ºi v-am dat pe el celede trebuinþã pentru trai, dar numai puþini dintre voi aduceþi mulþumire.
11Noi v-am creat ºi v-am dat chip ºi le-am zis apoi îngerilor:"Prosternaþi-vã înaintea lui Adam! " ªi s-au prosternat ei, afarã deIblis , care nu a fost printre cei care s-au prosternat.
12L-a întrebat: "Ce te-a oprit sã te prosternezi, când þi-am poruncit?" A rãspuns: "Eu sunt mai bun decât el! Pe mine m-ai fãcut din foc, iar pe el l-ai fãcut din lut!"
13A grãit [Allah]: “Coboarã de aici , ca sã nu te mai arãþi semeþ aici! Deci ieºi afarã ºi tu vei fi dintre cei vrednici de dispreþ!”.
14A rãspuns: "Dã-mi un rãgaz pânã în Ziua când vor fi înviaþi [din morþi]!"
15A grãit [Allah]: "Vei fi dintre aceia cãrora li se va da pãsuire!"
16A zis [Iblis]: "Pentru cã m-ai ademenit , îi voi pândi pe ei pe drumul Tãu cel drept
17ªi îi voi împresura în valuri, din faþã ºi din spatele lor, de la dreapta ºi de la stânga lor, ºi nu-i vei afla pe cei mai mulþi dintre ei mulþumitori”.
18A grãit [Allah] : "Ieºi de aici , dispreþuit ºi alungat! Cât despre aceia dintre ei care te vor urma, voi umple Gheena cu voi toþi!
19Iar tu, o, Adam! Sãlãºluieºte tu împreunã cu soaþa ta în Rai! Mân- caþi voi ori de unde voiþi, însã nu vã apropiaþi de acest pom , cãci altfel veþi fi dintre cei nelegiui&t
20Dar ªeitan i-a ispitit, voind sã le arate goliciunile care le fuseserã ascunse, zicând: “Domnul vostru nu v-a oprit de la acest pom decât pentru ca voi sã nu deveniþi îngeri ºi sã nu fiþi nemuri
21ªi el s-a juruit lor: "Eu sunt pentru voi un bun sfãtuitor!"
22Aºadar, el i-a înºelat prin amãgire. ªi când ei au gustat din acel pom, li s-au descoperit goliciunile lor ºi au început sã-ºi punã peste ele frunze din Grãdinã. ªi Domnul lor i-a chemat [
23ªi au rãspuns ei: "Doamne, am fost nedrepþi cu sufletele noastre ºi dacã nu ne ierþi ºi nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduþi" .
24Le-a spus [Allah]: "Coborâþi ! Vã veþi fi duºmani unul altuia ºi pe pãmânt veþi avea sãlaº ºi plãcere pânã la un timp! "
25Apoi [a mai] grãit: "Pe el veþi trãi, pe el veþi muri ºi din el veþi fi voi scoºi!" .
26O, fii ai lui Adam! Noi v-am dat vouã straie care sã vã acoperegoliciunile, ca ºi podoabe. Dar veºmântul smereniei, acesta este cel mai bun! Acesta este [unul] dintre semnele lui Allah; poate cã ei îºi vor amint
27O, fii ai lui Adam! Sã nu vã amãgeascã ªeitan, aºa cum i-a scos pe pãrinþii voºtri din Rai , dezbrãcându-i de veºmintele lor, ca sã le arate goliciunile lor! El vã
28Iar atunci când aceºtia sãvârºesc o fãrãdelege, ei zic: "Noi am aflat-o la strãmoºii noºtri ºi Allah ne-a poruncit-o!" Spune: "Allah nu porunceºte nelegiuirea! Spuneþi voi, punând
29Spune: “Domnul meu a poruncit numai dreptatea! [ªi vã porunceºte vouã]: Întoarceþi-vã feþele voastre la toate locurile de Rugã- ciune ºi invocaþi-L pe El cu credinþ&
30El a cãlãuzit o parte, în vreme ce o parte a meritat sã o lase sãrãtãceascã ; cãci ei ºi i-au luat pe ºeitani ca aliaþi , în locul luiAllah, ºi au socotit cã
31O, fii ai lui Adam! Luaþi-vã gãtelile voastre la toate locurile de Rugãciune! Mâncaþi ºi beþi, însã nu întreceþi mãsura, fiindcã El nu-i iubeºte pe cei care întrec mãsura
32Spune: "Cine a oprit podoaba orânduitã de Allah, pe care El afãcut-o pentru robii Sãi ºi bunãtãþile cele trebuincioase pentruvieþuire?" Spune: "Ele sunt pentru aceia care cred, în
33Spune: “Domnul meu a oprit nelegiuirile - atât pe cele vãzute câtºi pe cele nevãzute - precum ºi pãcatul , nedreptãþirea [altora] sau sã-i faceþi lui Allah asociaþi, de vreme ce El n
34Pentru fiecare comunitate este un soroc. Când soseºte sorocul lor, ele nu pot nici sã-l întârzie cu un ceas ºi nici nu-l pot grãbi.
35O, fii ai lui Adam! De vã vor veni trimiºi [aleºi] chiar dintre voiºi vã vor tâlcui semnele Mele, atunci aceia care sunt cu fricã ºi fac bine nu au a se teme pentru ei ºi nici nu vor fi ei mâhniþi.
36Însã aceia care iau semnele Noastre drept mincinoase ºi se întorc semeþi de la ele, aceia vor fi oaspeþi ai Focului ºi ei veºnic vor rãmâne în el.
37ªi cine este mai nelegiuit decât acela care nãscoceºte minciuni, punându-le pe seama lui Allah, sau ia semnele Lui drept minciuni? Aceºtia vor avea partea lor, care le-a fost prescrisã, pânã ce vor venila ei trimi&ord
38El [Allah] va grãi : “Intraþi în Foc printre djinnii ºi oamenii din comunitãþile care au fost mai înainte de voi!”. ªi de fiecare datã când va intra o comunitate , o va blestema pe sora ei. Apoi, când toate vor
39Atunci cea dintâi va zice celei de pe urmã: “Dar voi nu aveþi nici un merit în plus faþã de noi! Aºadar, gustaþi chinul pentru ceea ce v-aþi agonisit!”.
40Pentru aceia care iau semnele noastre drept mincinoase ºi se întorc de la ele cu semeþie, porþile cerului nu li se vor deschide lor ºi nu vor intra ei în Rai decât atunci când va intra cãmila prin urechile acului .
41Ei în Gheena vor avea culcuº, iar deasupra lor [vor fi] aco- perãminte [tot de foc]. Astfel îi rãsplãtim Noi pe cei nelegiuiþi!
42Cât despre aceia care cred ºi plinesc fapte bune, Noi nu putemimpune nici unui suflet o povarã peste puterile lui, iar aceºtia vor fi oaspeþii Raiului ºi ei în el vor sãlãºlui veºnic.
43ªi Noi vom îndepãrta din piepturile lor toatã pizma ºi pe sub ei vor curge pâraie ºi vor zice ei: "Laudã lui Allah care ne-a cãlãuzit spre acestea! ªi noi nu am fi fost îndreptaþi pe calea cea
44ªi vor striga atunci oaspeþii Raiului cãtre oaspeþii Iadului : "Noi am gãsit cu adevãrat ceea ce Domnul nostru ne-a fãgãduit! Dar voiaþi gãsit cu adevãrat ceea ce Domnul vostr
45Care opresc de la drumul lui Allah ºi cautã sã-l facã strâmb ºi nu cred în Viaþa de Apoi" .
46Iar între cele douã [tabere] este un zid, iar pe crestele zidului(Al-´A´raf) se vor afla oamenii care-i cunosc pe cei din fiecare tabãrã dupã trãsãturile lor. ªi vor striga ei cãtre oaspe&t
47Iar când privirile lor vor fi întoarse cãtre oaspeþii Iadului, vor ziceei: "Doamne! Nu ne aºeza pe noi împreunã cu neamul celor nelegiuiþi!".
48ªi vor striga cei care stau pe crestele zidului (Al-´A´raf) cãtre uniibãrbaþi pe care-i cunosc dupã trãsãturile lor, zicând: "Nefolositor este ceea ce voi aþi adunat, ca ºi faptul cã v-a&tho
49Oare aceºtia sunt cei despre care aþi jurat cã Allah nu le va dãrui îndurare? Intraþi în Rai fãrã a vã teme ºi nu veþi avea de ce sã vã întristaþi!"
50ªi oaspeþii Iadului vor striga cãtre oaspeþii Raiului: “Vãrsaþi ºi asupra noastrã apã sau altceva din ceea ce v-a dãruit Allah!” Însã ei vor rãspunde: “Allah le-
51Aceia care au luat religia în derâdere ºi în joacã ºi pe care i-a amãgit viaþa lumeascã!" Astãzi, Noi îi uitãm aºa cum ei au uitatîntâlnirea cu aceastã Zi a lor ºi p
52Noi le-am adus o Carte pe care am desluºit-o, în deplinã cunoºtinþã, drept cãlãuzã ºi îndrumare pentru un neam [de oameni] care cred.
53Oare aºteaptã ei altceva decât împlinirea ei? În ziua când va veni împlinirea ei, vor zice aceia care mai înainte au uitat-o: "Trimiºii Domnului nostru au venit cu Adevãrul. Oare avea-vom noi mijlocitoricare sã inter
54Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile ºi pãmântul înºase zile, iar apoi s-a aºezat pe Tron . El face ca noaptea sã învãluie ziua, urmându-i degrabã. [El a creat] Soarele, Luna ºi stelel
55Chemaþi-L pe Domnul vostru cu umilinþã ºi într-ascuns ! El nu-i iubeºte pe cei nelegiuiþi!
56Nu faceþi stricãciune pe pãmânt, dupã buna lui întocmire , ci chemaþi-L pe El întru fricã ºi nãdejde , cãci îndurarea lui Allah este aproape de aceia care sãvârºesc bine.
57El este cel care trimite vânturile ca vestire a îndurãrii Sale. Apoi, dupã ce ele ridicã nouri grei , îi mânãm Noi spre tãrâmmort , ºi pogorâm peste el apa ºi scoatem cu ea tot felul de r
58În tãrâmul cel bun cresc plante, cu voia lui Allah, pe când în tãrâmul cel rãu nu cresc decât cu greu ºi neîndestulãtoare. Astfel tâlcuim Noi semnele pentru oamenii care aduc mulþumire.
59Noi l-am trimis pe Noe la neamul sãu, cãruia i-a zis: “O, neamal meu! Adoraþi-L pe Allah! Voi nu aveþi altã divinitate în afara Lui! Eu mã tem pentru voi de chinul unei zile cumplite” .
60Dar cãpeteniile neamului sãu au rãspuns: "Noi te vedem pe tine într-o rãtãcire învederatã!"
61El le-a rãspuns: "O, neam al meu! Eu nu sunt în rãtãcire, ci eu sunt trimis de cãtre Stãpânul lumilor.
62Eu vã vestesc mesajele Stãpânului meu ºi voi sã vã povãþuiesc, cãci eu ºtiu de la Allah ceea ce voi nu ºtiþi.
63Oare vã miraþi voi cã v-a venit o îndemnare de la Domnul vostru printr-un om dintre voi, pentru ca sã vã previnã , pentru ca voi sã fiþi cu fricã, în nãdejdea cã voi veþi av
64Dar ei l-au socotit mincinos. Însã Noi l-am mântuit pe el ºi pe ceicare au fost cu el în corabie ºi i-am înecat pe cei care au socotitsemnele Noastre drept minciuni pentru cã ei au fost un neam de orbi.
65ªi [neamului] ’Ad [I l-am trimis] pe fratele lor Hud , care le-a zis:“O, neam al meu! Adoraþi-L pe Allah! Voi nu aveþi altã divinitate înafara Lui! ªi oare nu vã temeþi voi?”
66Dar cârmuitorii neamului sãu, care nu credeau, au zis: "Noi tevedem pe tine în ignoranþã ºi te socotim pe tine dintre cei mincinoºi!"
67A zis el: "O, neam al meu! Nu este în mine pic de ignoranþã, ci eu sunt trimis de Stãpânul lumilor.
68Eu vã vestesc mesajele Domnului meu ºi eu sunt pentru voi sfãtuitor credincios.
69Oare vã miraþi cã îndemnul vã vine de la Domnul vostru printr-un om dintre voi pentru a vã preveni? Aduceþi-vã aminte cã El v-a fãcut urmaºi ai neamului lui Noe ºi v-a fãcut ma
70Au zis ei: "Ai venit la noi pentru ca noi sã-L adorãm pe Allahsingur ºi sã pãrãsim ceea ce au adorat pãrinþii noºtri? Adu asupranoastrã cele cu care ne amenin&
71A zis el: "Veþi fi loviþi de pedeapsa ºi mânia Domnului vostru! Vã certaþi cu mine pentru niºte nume pe care voi ºi pãrinþii voºtri le-aþi dat fãrã ca Allah sã fi pogorâ
72ªi Noi l-am mântuit pe el ºi pe cei care au fost alãturi de el, prin mila Noastrã, ºi i-am stârpit pe aceia care au þinut semnele Noastre drept mincinoase ºi nu au fost credincioºi.
73ªi [neamului] Thamud [i l-am trimis] pe fratele lor Salih, [care] le-a zis: “O, neam al meu! Adoraþi-L pe Allah! Voi nu aveþi altã divinitate în afara Lui! Iatã cã aveþi dovada limpede [întru aceasta] de la Dom
74ªi aduceþi-vã aminte cã El v-a fãcut urmaºi ai [neamului] ’Ad ºi v-adat sãlaº pe acest pãmânt , pentru ca sã vã înãlþaþi palate înºesurile lui ºi s
75Dar cãpeteniile cele îngâmfate din neamul sãu au zis aceloracare erau socotiþi slabi, acelora care credeau dintre ei: "ªtiþi voi debunã seamã cã Salih este trimis de Domnul
76Dar cei îngâmfaþi au zis: "Noi, în ceea ce credeþi voi, suntem neîncrezãtori!"
77ªi au ologit cãmila [ºi au înjunghiat-o] ºi au cãlcat porunca Domnului lor, zicând: "O, Salih, adu asupra noastrã cele cu care ne ameninþi, dacã tu eºti dintre trimiºi!"
78Atunci i-a lovit pe ei strigãtul ºi dimineaþa au fost aflaþi zãcând întinºi în casele lor.
79Iar el s-a întors de la ei, zicând: "O, neam al meu! Eu v-am vestit mesajul Domnului meu ºi v-am povãþuit de bine, însã voi nu-i iubiþi pe povãþuitori!"
80ªi [când l-a trimis] pe Lot , care a zis neamului sãu: "Vã dedaþi voi unei asemenea desfrânãri pe care nimeni, din toate lumile, nu a mai cunoscut-o înainte de voi?
81Voi mergeþi la bãrbaþi, în locul femeilor [în loc sã mergeþi la soþiile voastre], pentru a vã potoli poftele! În adevãr, voi sunteþi un neam de desfrânaþi!"
82ªi neamul sãu nu a avut alt rãspuns decât a zis: "Scoateþi-i pe ei din cetatea voastrã! Ei sunt oamenii care vor sã se þinã neprihãniþi!"
83ªi Noi l-am mântuit pe el împreunã cu familia lui, afarã de muierea lui, care a fost printre cei pierduþi.
84ªi Noi am lãsat sã cadã peste ei ploaie . Deci priveºte cum a fost sfârºitul nelegiuiþilor!
85ªi la Madyan [I l-am trimis] pe fratele lor ªuayb, care le-a zis:“O, neam al meu! Adoraþi-L pe Allah! Voi nu aveþi altã divinitate înafara Lui! Iatã cã v-a venit o dovadã limpede [pentru aceasta
86ªi nu vã aºezaþi în fiecare drum, ca sã ameninþaþi ºi sã-l împiedicaþi de la calea lui Allah pe cel care crede în El ºi sã cercaþi são faceþi strâmb&ati
87Dacã o parte dintre voi a crezut în [mesajul] cel cu care eu amfost trimis, dar o altã parte nu crede, atunci aveþi rãbdare pânã ceAllah va judeca între noi , cãci El este cel mai
88Dar au zis cãpeteniile din neamul lui, care se semeþeau : "Te vom alunga, o ªuayb, pe tine ºi pe aceia care cred împreunã cu tine, afarã din cetatea noastrã! Sau vã întoarceþi la religia noastr&at
89Am nãscoci minciuni împotriva lui Allah, dacã ne-am întoarce la religia voastrã dupã ce Allah ne-a mântuit de ea . Noi nu trebuie sãne întoarcem la ea decât dacã voieºte Allah, Domnul nostru [sã ned
90Au zis atunci cãpeteniile care nu credeau din neamul lui: "Dacã-l urmaþi pe ªuayb, atunci [sã ºtiþi cã] voi sunteþi pierduþi!"
91ªi i-a lovit cutremurul ºi dimineaþa i-a gãsit zãcând întinºi în casele lor .
92Cei care l-au socotit pe ªuayb mincinos au fost ca ºi când n-ar fipetrecut niciodatã în ele. Aceia care l-au socotit pe ªuaybmincinos, aceia au fost pierduþi!
93S-a întors de la ei ºi le-a zis: O, neam al meu! Eu doarã v-amvestit mesajele Domnului meu ºi v-am sfãtuit pe voi! Cum sã mãîntristez eu pentru un neam de necredincioºi?!"
94ªi Noi nu am trimis nici un profet într-o cetate fãrã sã nu fi lovitpoporul ei cu nenorocire ºi stricãciune, pentru ca ei sã se roage[pentru iertare],
95Apoi am schimbat rãul cu bine, astfel încât ei au crescut în numãrºi în bogãþie ºi au zis: "I-au atins ºi pe pãrinþii noºtri nenorocirea ºiîndestularea!". Atunci i-am luat Noi pe nea&
96Dacã neamurile acestor cetãþi ar fi crezut ºi ar fi avut fricã, atunci Noi le-am fi dãruit binecuvântãri din cer ºi de pre pãmânt .Însã ei i-au socotit mincinoºi
97Oare locuitorii cetãþilor erau siguri cã nu va veni peste ei pedeapsa Noastrã, în timpul nopþii, pe când ei dormeau?
98Oare locuitorii cetãþilor erau siguri cã nu va veni peste ei pedeapsa Noastrã în plinã zi, pe când ei se veseleau?
99Oare se credeau ei la adãpost de viclenia lui Allah? Dar nu se poate socoti la adãpost de vicleºugurile lui Allah decât neamul celor pierduþi!
100Oare nu le-a fost limpede celor care au primit pãmântul ca moºtenire de la neamul lui de dinainte cã Noi, dacã voim, putem sã-i pedepsim pentru pãcatele lor ºi sã le pecetluim inimile , ca ei
101Iatã aceste cetãþi , ale cãror istorii þi le povestim! Trimiºii lor au venit la ei cu semne limpezi, însã ei nu au voit sã creadã în ceea cesocotiserã mai înainte a fi minciunã
102Noi nu i-am gãsit pe cei mai mulþi dintre ei þinând un legãmânt, ci pe cei mai mulþi dintre ei i-am aflat abãtuþi din drum.
103Apoi, dupã ei , Noi l-am trimis pe Moise cu semnele Noastre la Faraon ºi la dregãtorii lui, însã ei s-au arãtat nedrepþi faþã de ele. Priveºte, darã, cum a fost sfârºitu
104ªi a zis Moise: "O, Faraon! Eu sunt un trimis al Stãpânului lumi- lor ,
105Se cuvine, aºadar, sã nu spun nimic alta pe seama lui Allahdecât numai adevãrul. Am venit la voi cu dovadã limpede de laDomnul vostru, deci trimite cu mine pe fiii lui Israel!"
106A zis [Faraon]: "Dacã ai venit cu un semn, atunci adu-l dacã eºti dintre cei care spun adevãrul!"
107Atunci a aruncat toiagul sãu ºi, iatã, cã el era un ºarpe vãdit.
108ªi a scos mâna sa ºi, iatã, ea era albã pentru cei carepriveau.
109Au zis atunci dregãtorii din neamul lui Faraon: "Acesta este un vrãjitor iscusit!
110El voieºte sã vã scoatã pe voi din pãmântul vostru!" "Deci ce porunciþi?" [a întrebat Faraon].
111Au zis ei: "Amânã-l pe el ºi pe fratele lui ºi trimite în oraºe strângãtori,
112Care sã-i aducã la tine pe toþi vrãjitorii iscusiþi!"
113ªi au venit vrãjitorii la Faraon ºi au zis: "Vom avea noi parte de rãsplatã, dacã noi vom fi cei biruitori?"
114Le-a rãspuns: “Da! ªi veþi fi voi, fãrã îndoialã, dintre cei apropiaþi mie!”
115[Atunci] au zis ei: "O, Moise! Vrei sã arunci tu [primul] ori suntem noi cei care aruncã [primii]?"
116Le-a rãspuns [Moise]: "Aruncaþi voi!" ªi când au aruncat ei, au fermecat ochii oamenilor ºi i-au înfricoºat ºi au adus vrajã mare!
117ªi i-am revelat Noi lui Moise: "Aruncã toiagul tãu!" ªi iatã cã el a înºfãcat ceea ce ei izvodiserã.
118ªi astfel adevãrul a ieºit la ivealã , iar ceea ce fãceau ei a pierit.
119ªi ei [Faraon ºi dregãtorii sãi] au fost biruiþi acolo ºi s-auîntors ruºinaþi.
120ªi s-au aruncat vrãjitorii, prosternându-se.
121[ªi] au zis ei: "Credem în Domnul lumilor,
122În Domnul lui Moise ºi Aaron!"
123A zis Faraon [atunci]: "Aþi crezut în el mai înainte ca eu sã vã fiîngãduit? Acesta este un vicleºug pe care l-aþi urzit faþã de cetate , pentru ca sã scoateþi din ea poporul lui. D
124Vã voi tãia mâinile ºi picioarele voastre cruciº ºi apoi vã voi rãstigni pe toþi!"
125Ei au rãspuns: "Noi cãtre Domnul nostru ne întoarcem!
126Tu nu te rãzbuni pe noi decât pentru cã noi am crezut însemnele Domnului nostru, atunci când ele ne-au venit. Doamne,revarsã asupra noastrã rãbdare ºi fã-ne pe noi sã muri
127Au zis dregãtorii din neamul lui Faraon: "Vrei sã-i laºi pe Moiseºi pe neamul lui sã facã stricãciune în þarã ºi sã te pãrãseascã pe tineºi pe zeii tãi
128Moise a zis cãtre neamul sãu: "Rugaþi-vã lui Allah pentru ajutorºi fiþi rãbdãtori , cãci al lui Allah este pãmântul ºi El îl dã moºtenirecui voieºte dintre robii S&at
129[ªi] i-au rãspuns ei: “Am avut de îndurat înainte ca tu sã vii la noi , ca ºi dupã ce ai venit la noi!” Dar [Moise] le-a rãspuns: “S-ar putea ca Domnul vostru sã-l nimiceascã pe duºmanul vostru ∨
130ªi am cercat Noi pe neamul lui Faraon cu ani de foamete ºi cu lipsã de roade, poate cã vor lua aminte!
131ªi când aveau parte de bine, atunci ziceau ei: "Aceasta ni secuvine nouã!" Iar dacã se abãtea asupra lor ceva rãu, atuncivedeau semn rãu în Moise ºi în cei care erau cu el. Însã semnele
132ªi au zis ei: "Orice semne ne vei aduce, ca sã ne farmeci cu ele, noi nu-þi vom fi þie credincioºi!"
133ªi am trimis Noi asupra lor potopul , lãcustele , pãdu- chii , broaºtele ºi sângele , ca semne desluºite, dar ei s-au îngâmfat ºi au fost un neam de pãcãtoºi.
134ªi când venea asupra lor pedeapsa, ziceau ei: "O, Moise! Roa- gã-te pentru noi Stãpânului tãu, dupã legãmântul pe care l-a fãcut cu tine! ªi de ne vei izbãvi de pedeapsã, vom crede în tine
135Iar când i-am izbãvit Noi de pedeapsã pânã la un termenstabilit, pe care ei trebuia sã-l atingã , iatã cã ei au cãlcat fãgãduinþa.
136Deci ne-am rãzbunat pe ei ºi i-am înecat în mare, pentru cã ei au luat de minciunã semnele Noastre ºi au fost nepãsãtori faþã de ele.
137ªi pe oamenii care au fost oprimaþi i-am fãcut moºtenitoripeste þinuturile de rãsãrit ale pãmântului ºi peste þinuturile lui de apus, pe care Noi le-am binecuvântat. Iar cuvântul cel
138ªi i-am fãcut Noi pe fiii lui Israel sã treacã Marea. ªi au venitei la un neam care se închina unor idoli. Atunci i-au zis ei: “O, Moise! Fã-ne nouã un zeu , aºa cum au ºi ei zei!” Dar el le-a r&atil
139Cele în care petrec aceºtia pierdute sunt ºi în deºert este ceea ce fac ei!"
140A [mai] zis el: “Sã vã caut vouã o altã divinitate în afara lui Allah, care v-a pus pe voi mai presus de toate lumile?”.
141[Aduceþi-vã voi aminte cã] Noi v-am izbãvit de neamul lui Faraon care v-a supus la cel mai rãu chin, i-a mãcelãrit pe fiii voºtri ºi le-a lãsat în viaþã pe muieri
142ªi Noi i-am hotãrât lui Moise dupã treizeci de nopþi, pe carele-am întregit cu încã alte zece, astfel încât termenul fixat de Domnul sãu venea dupã patruzeci de nopþi. ªi Moise i
143ªi când a venit Moise la timpul hotãrât de Noi ºi a vorbit cu elDomnul sãu, a zis el: "Doamne, aratã-Te mie ca sã Te vãd!". I-a rãspuns lui: "Tu nu Mã vei putea vedea, dar priveº
144A grãit [Allah]: "O, Moise! Te-am ales, dintre toþi oamenii, pentru mesajele Mele ºi pentru cuvintele Mele! Deci primeºte ceea ce-þi dau ºi fii dintre cei mulþumitori!"
145ªi Noi i-am scris pe table îndemnare despre toate lucrurile ºi tâlcuire despre toate lucrurile. “Þine-le, aºadar, cu putere ºi po- runceºte neamului tãu sã primeascã ce e mai bun în ele! Apoi
146Voi sã-i îndepãrtez de la semnele Mele pe cei care sunt îngâmfaþi, pe pãmânt, pe nedrept. Chiar de-ar vedea fiecare semn, ei tot nu cred în el. Iar dacã vãd calea cea bunã, ei nu o primesc dreptdr
147Iar aceia care þin de mincinoase semnele Noastre ºi întâlnireacu Ziua de Apoi, faptele lor sunt în deºert. Oare ar putea fi ei rãsplãtiþi altfel decât dupã ceea ce fac?"
148ªi neamul lui Moise a fãcut, dupã el, din podoabele lor un viþel cu trup care avea ºi muget. Oare n-au bãgat ei de seamã cã el nule vorbeºte ºi nu-i cãlãuzeºte pe nici un dr
149ªi când s-au fost cãit ei ºi ºi-au dat seama cã au rãtãcit, au zis:"Dacã nu se va îndura Domnul nostru de noi ºi nu ne va ierta, vom fi ºinoi printre cei pierduþi!"
150ªi când s-a întors Moise la neamul sãu, mâniat ºi întristat, a zis el: “Mare rãu aþi sãvârºit voi în lipsa mea! Aþi voit voi sã grãbiþi porunca Domnului vostru?” ªi a a
151A zis: "Doamne, iartã-mi mie ºi fratelui meu ºi lasã-ne pe noi sãintrãm întru îndurarea Ta, cãci Tu eºti cel mai Îndurãtor dintre cei îndurãtori".
152Pe cei ce au primit [au adorat] viþelul îi va ajunge mânie de la Domnul lor ºi înjosire în aceastã viaþã. Astfel îi rãsplãtim Noi pe cei care nãscocesc [idoli],
153Dar cu aceia care au sãvârºit fapte rele, dar dupã aceea s-aucãit ºi au crezut, Domnul Tãu este - dupã aceea - Iertãtor,Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
154ªi dupã ce s-a potolit mânia lui Moise, a luat tablele. Înscrisul lor era cãlãuzire ºi îndurare pentru aceia care se tem deDomnul lor.
155ªi a ales Moise ºaptezeci de bãrbaþi din neamul sãu pentru timpul întâlnirii cu Noi. ªi când i-a lovit cutremurul [de pãmânt], a zis el: "Doamne, dacã Tu ai fi voit, i-ai fi putut pierde mai din
156Prescrie pentru noi binele în aceastã lume, ca ºi în Viaþa deApoi! Noi, iatã cã ne întoarcem la Tine, cãindu-ne". A grãit [Allah]:"Cu pedeapsa Mea îi ajung pe cei care voiesc Eu, iar îndurarea Mea
157Pentru aceia care îl urmeazã pe trimis, profetul neînvãþat , despre care aflã scris la ei în Tora ºi în Evanghelie. El le porunceºte ceea ce este bine ºi-i opreºte de la ceea ce este urât, le îngãdui
158Spune: “O, oameni! Eu sunt pentru voi toþi trimisul lui Allah, cãruia îi aparþine împãrãþia cerurilor ºi a pãmântului. Nu existã altã divinitate în afarã de El! El d&atild
159ªi în neamul lui Moise este o comunitate care-i cãlãuzeºte [pe ceilalþi] cãtre Adevãr ºi cu el judecã, dupã dreptate.
160ªi Noi i-am împãrþit în douãsprezece seminþii, comunitãþi, ºii-am revelat lui Moise, atunci când neamul sãu i-a cerut de bãut[apã] : “Loveºte cu toiagul tãu în s
161ªi când li s-a spus : "Locuiþi în aceastã cetate ºi mâncaþi din ea de oriunde voiþi, dar spuneþi: "Iertare!" ªi intraþi pe poartã , prosternându-vã! Noi vom ierta pãcatele voastre &
162Dar aceia care au fost nelegiuiþi dintre ei au schimbat cu un altul cuvântul care li se spusese. Atunci, Noi am trimis asupra lor pedeapsã din cer, pentru cã au fost nelegiuiþi.
163Întreabã-i pe ei despre cetatea care era aºezatã lângã Mare, când ei au cãlcat Sabatul! Peºtii au venit la ei în ziua Sabatului, ieºindla suprafaþã; dar în ziua când nu era Sabat, n-a
164ªi când a zis o mulþime dintre ei “De ce îndemnaþi un neam pe care Allah voieºte sã-l nimiceascã sau sã-l osândeascã la un chin greu?”, au rãspuns [ceilalþi]: “Pentru dezvinovãþi
165ªi când au uitat ceea ce li s-a poruncit, i-am mântuit Noi pe cei care au oprit de la rãu ºi i-am osândit pe cei care au fost nelegiuiþi la chin aspru, pentru abaterea lor din drum.
166ªi pentru cã totuºi au cãlcat ceea ce le fusese oprit, le-am zisNoi: "Fiþi maimuþe demne de dispreþ!"
167ªi [ºtii] când Domnul tãu a vestit cã El va trimite asupra lor pe cineva care sã-i cerce cu grea osândã pânã în Ziua Învierii! Domnul tãu este repede la pedeapsã, dar El este Iertãt
168ªi Noi i-am împãrþit în comunitãþi pe pãmânt. Unii dintre ei sunt drepþi, iar alþii sunt mai puþin de-atât. ªi i-am cercat cu bune ºi rele, doar-doar se vor întoarce [la calea c
169Apoi, dupã ei au venit urmaºi care au moºtenit Cartea , însãei aleg ceea ce este mai josnic în aceastã lume, zicând: “Ni se va ierta nouã!” ªi dacã [lucruri] asemãnãtoare acestuia li se ofer
170Iar cei ce se þin de Carte ºi împlinesc Rugãciunea [As-Salat], [sãºtie cã] Noi nu lãsãm sã se piardã rãsplata celor cuvioºi!
171ªi când am ridicat Noi Muntele deasupra lor, ca ºi când arfi fost un umbrar , ºi ei ºi-au închipuit cã va cãdea peste ei, [le-am zis]: "Þineþi cu putere ceea ce v-am dat ºi aduceþi-vã aminte
172ªi când Domnul tãu a scos urmaºi din fiii lui Adam, din coastele lor , ºi le-a cerut sã mãrturiseascã ei înºiºi, [zicându-le]: "Nu sunt Eu Domnul vostru?", au rãspuns ei: "Ba da, facem mã
173Sau sã nu spuneþi “Pãrinþii noºtri au fost politeiºti mai înainte, iar noi suntem urmaºi dupã ei. Vrei Tu sã ne pierzi pentru ceea ce au fãcut cei mincinoºi?”.
174Astfel facem Noi semnele limpezi; poate cã ei se vor întoarce .
175Istoriseºte-le lor vestea despre acela cãruia Noi i-am dat semnele Noastre, dar el s-a abãtut de la ele. ªeitan ºi l-a supus ºi astfel el s-a aflat printre cei rãtãciþi
176Dacã Noi am fi voit, l-am fi ridicat prin ele , însã el a înclinatspre pãmânt ºi a urmat poftei sale. Pilda lui este asemenea pildei câinelui: dacã-l alungi, el scoate limba gâfâind; dacã-l laºi în
177Rea pildã este [aceasta] a neamului celor care au luat semneleNoastre drept minciuni ºi împotriva lor înºiºi au sãvârºit einedreptatea.
178Acela pe care îl cãlãuzeºte Allah este bine ocârmuit, iar aceia pe care îi duce întru rãtãcire sunt pierduþi.
179Noi am fãcut pentru Gheena pe mulþi dintre djinni ºi oameni . Ei au inimi, dar nu pricep cu ele; ei au ochi, dar nu vãd cuei; ei au urechi, dar nu aud cu ele . Aceºtia sunt asemeneadobitoacelor,
180Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase ! Chemaþi-L cu ele ºi depãrtaþi-vã de aceia care schimonosesc numele Lui ! Ei vor fi rãsplãtiþi dupã ceea ce fac!
181ªi printre aceia pe care Noi i-am creat se aflã o comunitate ce cãlãuzeºte dupã adevãr ºi prin el purcede cu dreptate.
182Pe aceia care socotesc semnele Noastre mincinoase îi vom duce treptat [cãtre pieire], prin mijloace pe care ei nu le ºtiu.
183Voi sã le dau lor un rãgaz, însã viclenia Mea este temeinicã .
184Oare nu pricep ei? În tovarãºul lor nu este pic de nebunie! El nu este decât un prevenitor limpede .
185Oare nu vãd ei împãrãþia cerurilor ºi a pãmântului ºi [toate] lucrurile pe care le-a creat Allah ºi cã s-ar putea ca sorocul lor sã fie aproape? În ce cuvinte vor crede ei du
186Aceia pe care Allah îi duce în rãtãcire nu au ocârmuitor, iar El îi lasã sã rãtãceascã în nelegiuirea lor .
187Ei Te vor întreba despre Ceas : "Când va veni el?"Spune: "Numai la Domnul meu este ºtirea despre el. Numai El îl va descoperi la timpul lui. Va fi el greu pentru ceruri ºi pentru pãmânt ºinu va veni asupra voastrã de
188Spune : "Eu nu stãpânesc nici un folos pentru mine ºi nici ostricãciune, în afarã de ceea ce voieºte Allah. Dacã eu aº fi ºtiut necunoscutul, aº avea prisosinþã de bunuri º
189El este Cel care v-a creat dintr-un singur suflet ºi din el a fãcut-o ºi pe perechea lui, lângã care el sã poatã gãsi liniºte. ªi când el s-a împreunat cu ea, a purtat ea o sarcinã uºoar&
190ªi când le-a dãruit lor un [copil] bun , I-au fãcut Lui asociaþi,ca rãsplatã pentru ceea ce le-a dat. Dar Allah s-a înãlþat deasupra celor pe care I-au asociat [Lui].
191Îi asociazã [Lui lucruri] ce nu creeazã nimic ºi care ele [însele]sunt create
192ªi care nu-i pot ajuta pe ei cu nimic ºi nici lor înºiºi nu-ºi pot fi de ajutor?
193Iar de-i chemaþi la drumul cel drept, ei nu vã urmeazã. Tot una este pentru voi de-i chemaþi ori de pãstraþi tãcere!
194Aceia pe care voi îi invocaþi în locul lui Allah sunt robi asemeneavouã . Invocaþi-i, aºadar, ºi sã vã rãspundã, dacã voi sunteþi cuadevãrul!
195Au ei, oare, picioare cu care sã meargã? Sau au ei mâini cu care sã loveascã? Sau au ei ochi cu care sã vadã? Sau au ei urechi cu care sã audã? Spune: “Chemaþi-i pe asocia&t
196Ocrotitorul meu este Allah Cel care a pogorât Cartea ºi Elia asupra Sa [ocrotirea] celor evlavioºi .
197Aceia pe care îi chemaþi în locul Lui nu vor putea sã vã ajuteºi nici lor înºiºi nu-ºi vor putea fi de ajutor.
198Iar dacã-i chemi la calea cea dreaptã, ei nu aud. Îi vezi cum se uitã la tine, ei însã nu vãd.
199Fii cu iertare , porunceºte ceea ce este bun ºi îndepãrteazã- te de neºtiutori!
200ªi dacã vreodatã ªeitan te îmboldeºte, ispitindu-te la rãu, cautãrefugiu la Allah, cãci El este Cel care Aude Totul [ºi] Bineºtiutor[Sami´, ´Alim].
201Aceia care au fricã [de Allah], când îi atinge ceva rãu din partea lui ªeitan , îºi aduc aminte ºi iatã cum ei vãd [primejdia].
202Însã pe fraþii lor îi împing [ºeitanii] în rãtãcire, încât apoi ei nu se mai pot opri.
203ªi când lor nu le aduci semn, atunci zic ei: "Nu-l nãscoceºti tu?". Spune: "Eu nu urmez decât ceea ce-mi este revelat de Domnul meu!"Acestea sunt dovezi limpezi de la Domnul vostru, ocârmuire ºi îndurare pentru un neam [de o
204ªi când este citit Coranul, atunci ascultaþi-l cu atenþie ºi pãstraþi tãcere, poate cã voi veþi avea parte de îndurare [de la Allah]!
205Pomeneºte-L pe Domnul tãu în sufletul tãu , cu umilinþã ºifricã, fãrã a o rosti cu glas tare, atât dimineaþa cât ºi seara, ºi nu fi dintre cei nepãsãtori !
206Chiar ºi cei ce sunt aproape de Domnul tãu nu se socotesc prea mari pentru a-L adora pe El, ci ei Îl preamãresc ºi se prosterneazã dinaintea Lui .(2)
Chapter 8 (Sura 8)
1Ei te întreabã despre prãzi. Spune : "Prãzile sunt ale lui Allah ºi ale Trimisului! " ªi fiþi cu fricã de Allah, fiþi cu pace între voi ºi fiþicu supunere faþã de Allah º
2Ci cu adevãrat, credincioºi sunt aceia ale cãror inimi se cutremurã când se pomeneºte [numele lui] Allah ºi a cãror credinþã sporeºte cândli se citesc versetele Lui ºi se încred în Domnul
3ªi aceia care plinesc Rugãciunea [As-Salat] ºi dau milostenie [pe calea lui Allah] din cele cu care Noi i-am înzestrat .
4Aceºtia sunt cu adevãrat credincioºi ºi ei au trepte la Domnul lor , precum ºi iertare ºi câºtig din belºug .
5La fel, în numele Adevãrului te-a scos Domnul tãu din casa ta , cu toate cã o parte dintre dreptcredincioºi nu erau doritori .
6Ei se certau cu tine în legãturã cu Adevãrul , dupã ce el devenise limpede, ca ºi când ar fi fost duºi la moarte ºi chiar ar fi vãzut-o .
7[Aduceþi-vã aminte] când Allah v-a fãgãduit vouã cã una din cele douã cete va sã fie a voastrã! ªi aþi fi vrut voi sã fie a voastrã ceacare nu avea arme , însã
8Pentru a face sã se adevereascã Adevãrul ºi sã curme neadevãrul, cu toate cã nelegiuiþii se împotriveau .
9[Aduceþi-vã aminte] când voi cereaþi ajutor Domnului vostru ºi Elv-a rãspuns numaidecât: "Eu voi sã vã vin în ajutor cu o mie de îngeri, rânduiþi unul dupã altul"!
10Allah nu l-a fãcut decât pentru a fi bunã vestire , pentru ca inimile voastre sã-ºi gãseascã liniºtea cu ea. ªi nu este victorie decât numai de la Allah. Allah este Puternic [ºi] Înþelep
11[Aduceþi-vã aminte] când El v-a învãluit pe voi cu un somn, ca o pavãzã din partea Sa, ºi a pogorât asupra voastrã din cer apã, ca sã vã curãþeascã pe voi cu ea º
12[Aduceþi-vã aminte] când Domnul tãu le-a revelat îngerilor : "Eusunt cu voi! Întãriþi-i, aºadar, pe cei care cred ! Eu voi aruncaspaimã în inimile celor care nu cred! Loviþi-i, d
13Aceasta pentru cã ei s-au împotrivit lui Allah ºi Trimisului Sãu". Iar cu aceia care se împotrivesc lui Allah ºi Trimisului Sãu, Allah este aspru la pedeapsã.
14Aceasta este [soarta voastrã] ! Gustaþi-o, deci! ªi necredincioºii vor avea parte de chinul Focului .
15O, voi cei care credeþi! Dacã vã întâlniþi cu cei care nu cred [ºi ei sunt] în mers la luptã , nu le întoarceþi spatele, [fugind]!
16Iar asupra celor care în ziua aceea le vor întoarce spatele[fugind] - în afarã de cei care fac un ocoliº pentru luptã sau de aceia care se îndreaptã spre o altã ceatã - se va abate mânia lui Allah, iars&a
17ªi nu voi i-aþi omorât , ci Allah i-a omorât. ªi când tu ai aruncat[un pumn de þãrânã] , nu tu l-ai aruncat, ci Allah l-a aruncat. ªiaceasta ca sã-i dãruiascã pe dreptcre
18Aceasta pentru ca Allah sã slãbeascã viclenia necredincioºilor.
19De veþi cere biruinþa [lui Allah], v-a ºi venit biruinþa [Lui] , dar de veþi înceta , e mai bine pentru voi. Însã dacã vã veþi întoarce , nevom întoarce ºi Noi ºi nu vã
20O, voi cei care credeþi! Fiþi cu supunere faþã de Allah ºi deTrimisul Sãu ºi nu vã întoarceþi de la El, când îl auziþi !
21ªi nu fiþi ca aceia care au spus "Am auzit!", în vreme ce ei nu au auzit!
22Cele mai rele vieþuitoare pentru Allah sunt surzii ºi muþii care nu pricep .
23Dacã Allah ar ºti ceva bun la ei , i-ar face sã audã, însã chiar de i-ar lãsa sã audã , ei ar întoarce spatele, îndepãrtându-se.
24O, voi cei care credeþi! Rãspundeþi-I lui Allah ºi Trimisului [Sãu] , dacã vã cheamã la ceea ce vã dã viaþã ! ªi sã ºtiþi cã Allah
25ªi feriþi-vã de o nenorocire care nu-i va atinge doar pe cei care sunt nelegiuiþi dintre voi ! ªi sã ºtiþi cã Allah este aspru la pedeapsã!
26Aduceþi-vã aminte când voi eraþi puþini la numãr, slabi ºi oprimaþi pe pãmânt ºi vã temeaþi sã nu vã rãpunã oamenii, însã Elv-a dat adã
27O, voi cei care credeþi! Nu-L vicleniþi pe Allah ºi pe Trimis! Nici nu vicleniþi asupra celor ce v-au fost încredinþate, cu bunã ºtiinþã !
28ªi sã ºtiþi cã bunurile voastre ºi copiii voºtri nu sunt decât o încer- care ºi cã la Allah se aflã rãsplatã mare.
29O, voi cei care credeþi! Dacã sunteþi cu fricã de Allah, atunci El vã va da vouã un Îndreptar ºi vã va ºterge vouã faptele rele ºi vã va ierta, cãci Allah este d&at
30[ªi adu-þi aminte] cum au ticluit împotriva ta cei care nu credeau, ca sã te întemniþeze ori sã te omoare, ori sã te alunge ! Au ticluit ei, însã ºi Allah a ticluit, cãci Allah este cel mai bun înt
31ªi când li se recitã lor versetele Noastre, zic ei: "Noi am auzit debunã seamã ! Iar de am voi noi, am putea spune asemeneaacestora, cãci ele nu sunt alta decât legende ale celor vechi!".
32[ªi adu-þi aminte] când au zis ei [idolatrii]: “Doamne, dacã acesta este Adevãr de la Tine, atunci fã sã plouã asupra noastrã pietre din cer ori adu peste noi osândã dureroasã! ”.
33Allah nu a voit sã-i osândeascã , atunci când te aflai ºi tu printre ei! ªi nu a voit Allah sã le fie nimicitor când unii dintre ei au cerut iertare!
34De ce sã nu-i pedepseascã Allah, de vreme ce ei împiedicã [pe dreptcredincioºi] de la Moscheea cea Sfântã , cu toate cã nu eraupãzitorii ei. Pãzitorii ei adevãraþi sunt numai aceia car
35ªi nu era rugãciunea lor în Casa [aceea] alta decât numaiºuierat ºi plesnit din palme. “Gustaþi din chin, pentru cã nu aþi crezut!”
36Cei care nu cred, cheltuiesc averea lor pentru a împiedica[oamenii] de la calea lui Allah. O vor cheltui ei, dar aceasta le va aduce lor mâhnire, iar apoi vor fi înfrânþi. ªi aceia care nu cred, vor fiadunaþi în Gh
37Pentru ca Allah sã-l deosebeascã pe cel rãu de cel bun ºi sã-ipunã pe cei rãi unul peste altul ºi sã-i îngrãmãdeascã pe toþi ºi sã-i arunce în Gheena. Ace&
38Spune acelora care nu cred cã, dacã se vor opri , li se vaierta ceea ce a trecut , dar dacã se vor întoarce ei, [atunci vor fi pedepsiþi], dupã pilda celor de dinainte !
39ªi luptaþi împotriva lor pânã ce nu va mai fi ispitã ºi pânã ce religia va fi în întregime pentru Allah ! Iar de se vor opri, Allah este Cel care Vede Bine [Basir] ceea ce fac ei.
40Iar de vor respinge, [plecând], atunci sã ºtiþi cã Allah esteOcrotitorul vostru. ªi ce minunat Ocrotitor ºi ce minunat Sprijinitor[este El]!
41ªi sã ºtiþi cã a cincea parte din ceea ce aþi luat drept pradã este pentru Allah , Trimisul [Sãu] ºi apropiaþi , orfani, sãrmani ºi trecãtorul de pe drum [nevoiaº], dac
42[Aduceþi-vã aminte!] când voi eraþi pe malul apropiat, iar ei[duºmanii] pe malul îndepãrtat [al vãii], iar caravana se afla mai jos decât voi . Dacã voi v-aþi fi dat întâlnire, nu a&t
43[Adu-þi aminte] cum Allah þi i-a arãtat în visul tãu puþini. Iar dacãþi i-ar fi arãtat mulþi, v-aþi fi temut voi ºi aþi fi avut pãreri deosebite asupra acestui lucru. Dar A
44ªi [aduceþi-vã aminte] cum El vi i-a arãtat vouã puþini în ochii voºtri, când v-aþi întâlnit , dupã cum v-a împuþinat ºi pe voi în ochii lor, pentru ca Allah sã împline
45O, voi cei care credeþi! Când întâlniþi o oaste [de duºmani], fiþi statornici ºi pomeniþi-L pe Allah mult, pentru ca voi sã izbândiþi!
46ªi fiþi supuºi lui Allah ºi Trimisului Sãu ºi nu vã certaþi, ca sã nu pierdeþi ºi sã nu piarã forþa voastrã! ªi fiþi rãbdãtori , cã
47ªi nu fiþi ca aceia care au ieºit din casele lor mândri, de ochiilumii , pentru ca sã se abatã de la calea lui Allah, cãci Allah esteCel care Cuprinde [cu ºtiinþa Sa] [Muhit] ceea ce fac ei.
48ªi [adu-þi aminte] când ªeitan le-a înfrumuseþat faptele lor, zicând:"Nu este învingãtor pentru voi printre oameni astãzi, cãci eu sunt aliat cu voi !" Dar când cele douã oºti s-au vãzut una p
49[ªi aduceþi-vã voi aminte] când fãþarnicii ºi cei care au boalã îninimi au zis: "Pe aceºtia i-a amãgit religia lor!" Însã cei ce se încred în Allah [vor fi victorioºi, c&a
50ªi de ai vedea cum îngerii iau sufletele celor care nu cred! Îi lovesc peste feþe ºi peste spate, [zicând]: “Gustaþi din chinul Focului! ”
51Aceasta pentru ceea ce au sãvârºit mâinile voastre , cãciAllah doarã nu este nedrept cu robii Sãi!
52[Ei sunt] asemenea neamului lui Faraon ºi celor de dinaintea lor, care nu au crezut în semnele lui Allah ºi pe care Allah i-a pedepsit pentru pãcatele lor . Allah este Puternic [Qawiyy] [ºi] aspru la pe- deapsã!
53Aceasta pentru cã Allah nu schimbã îndurarea pe care a revãrsat-o asupra unui neam, decât dacã ei schimbã ceea ce este însufletele lor . Allah este Cel care Aude Totul [ºi] Atoateºtiutor[Sami
54[Ei sunt] asemenea neamului lui Faraon ºi celor de dinaintea lor,care au socotit drept mincinoase semnele Domnului lor ºi pe carei-am nimicit pentru pãcatele lor ºi am înecat Noi neamul lui Faraon, cãci toþi e
55Cele mai rele vietãþi pentru Allah sunt cele care nu au crezut ºi care nu cred ,
56Aceia cu care ai fãcut legãmânt, dar ei au cãlcat de fiecare datã legãmântul lor, ºi care nu au fricã .
57Aºadar, dacã tu îi dovedeºti în rãzboi, alungã-i [speriindu-i] cu ei pe cei care vin în urma lor! Poate cã ei îºi vor aduce aminte !
58Iar dacã tu vreodatã te temi de hainie din partea unui neam , rupe înþelegerea cu ei întocmai aºa , cãci Allah nu-i iubeºte pe cei haini.
59ªi sã nu-ºi închipuie niciodatã cei care nu cred cã ei au scãpat , cãci ei nu vor putea niciodatã sã Ne împiedice !
60Deci pregãtiþi [pentru luptã] împotriva lor tot ceea ce puteþi din forþã ºi din cai înºeuaþi, cu care sã-i înspãimântaþi pe duºmanul luiAllah ºi pe duºmanul vostru
61Iar dacã ei vor înclina cãtre împãcare, înclinã ºi tu cãtre ea. ªi încrede-te în Allah, cãci El este Cel care Aude Totul [ºi] Atoateºtiutor[Sami´, ´Alim].
62Însã dacã ei vor voi sã te înºele , atunci Allah îþi va fi de ajuns.El este Cel care te-a susþinut cu ajutorul Sãu ºi prin dreptcredincioºi
63ªi care a unit inimile lor . De ai fi cheltuit tu tot ceea ce se aflã pe pãmânt, tot nu ai fi unit inimile lor, însã Allah i-a unit , cãciEl este Puternic [ºi] Înþelept [´Aziz, Hakim].
64O, Profetule! Îþi este de ajuns Allah [ca sprijinitor, þie] ºi dreptcre- dincioºilor care te urmeazã!
65O, Profetule! Îndeamnã-i pe dreptcredincioºi la luptã! Dacã douã- zeci dintre voi sunt statornici, vor birui ei douã sute, iar de sunt întrevoi o sutã, vor birui ei o mie dintre aceia care nu cred, c&a
66Acum, Allah v-a uºurat vouã [sarcina], cãci El ºtie cã în voi esteslãbiciune . Dar dacã printre voi sunt o sutã statornici, ei vorînfrânge douã sute, iar dacã printre voi
67Nici un Profet nu ar fi trebuit sã aibã prizonieri pânã [nu ar fi învins], mãcelãrind pe pãmânt. Voi voiþi bunurile acestei lumi , în vreme ce Allah voieºte [pentru voi] Lumea de Apoi , i
68De n-ar fi venit mai înainte hotãrâre de la Allah , v-ar fi lovit pe voi mare osândã pentru ceea ce aþi luat .
69Deci mâncaþi voi din cele ce le-aþi luat ca pradã , dacã ele sunt îngãduite ºi bune, ºi fiþi cu fricã de Allah, cãci Allah este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Ra
70O, Profetule! Spune celor prinºi în mâinile voastre: "Dacã Allahºtie cã în inimile voastre se aflã ceva bun, El vã va dãrui [ceva încã] ºi mai bun decât ceea ce vi s-a luat ºi vã va ie
71Iar de voiesc ei hainirea ta, ei L-au hainit ºi pe Allah maiînainte ºi a dat El putere asupra lor , cãci Allah este Atoate-ºtiutor [ºi] Înþelept [´Alim, Hakim].
72Aceia care au crezut ºi au purces în pribegie ºi au luptat pecalea lui Allah cu averile ºi cu sufletele lor, precum ºi aceia care au dat adãpost ºi au dat ajutor , aceia îºi sunt aliaþi unii altora. Îns&a
73Aceia care nu cred, asemenea sunt aliaþi unul cu altul. Dacã voi[dreptcredincioºii] nu purcedeþi astfel, va fi dezbinare pe pãmânt ºi mare stricãciune.
74Iar aceia care au crezut ºi au purces în pribegie ºi au luptat pe calea lui Allah, ca ºi aceia care au dat adãpost ºi au dat ajutor, aceiasunt cu adevãrat credincioºi ºi ei vor avea parte de iertare
75Însã aceia care au crezut mai apoi ºi au purces în pribegie ºi au luptat împreunã cu voi, aceia sunt de-ai voºtri. Totuºi, cei care sunt legaþi prin rudenie au întâietate unii faþã de alþii
Chapter 9 (Sura 9)
1S-a lepãdat Allah ºi Trimisul Sãu de aceia dintre politeiºti cu care voi aþi încheiat legãmânt !
2"Peregrinaþi prin þarã [vreme de] patru luni , dar sã ºtiþi cã voinu-L veþi face pe Allah neputincios ºi cã Allah îi va acoperi de ruºine pe necredincioºi !"
3ªi este o vestire de la Allah ºi de la Trimisul Sãu cãtre oameni în ziua Pelerinajului cel mare cã Allah este dezlegat de politeiºti, împreunã cu Trimisul Sãu. Dacã vã veþi c&
4Afarã de acei politeiºti cu care aþi încheiat legãmânt ºi care nuv-au lipsit pe voi de nimic ºi nu au sprijinit pe nimeni [în lupta]împotriva voastrã! Þineþi legãmântul încheiat cu
5Iar când se vor încheia lunile cele sfinte , atunci omorâþi-i peidolatri oriunde îi aflaþi! Prindeþi-i , împresuraþi-i ºi întindeþi-le lororice cursã ! Însã dacã ei se cãiesc
6ªi dacã vreunul dintre idolatri te roagã sã-i dai adãpost , dã-i luiadãpost, pentru ca el sã audã vorbele lui Allah , apoi ajutã-l sã ajungã la locul sãu
7Cum sã aibã idolatrii un legãmânt cu Allah ºi cu Trimisul Sãu ,afarã de aceia cu care voi aþi fãcut legãmânt la Moscheea ceaSfântã ? Câtã vreme ei sunt drepþi cu
8Cum?! Când ei vã biruiesc pe voi, nu pãzesc nici rudenie, nici legãmânt cu voi! Vã aduc mulþumiri gurile lor, însã inimile lor refuzã , iar cei mai mulþi dintre ei sunt niºte ieº
9Ei au schimbat versetele lui Allah pe un preþ de nimic ºi i-au împiedicat [ºi pe alþii] de la calea Lui. ªi cât de rãu este ceea ce fac ei!
10Ei nu pãzesc faþã de un credincios nici rudenie, nici legãmânt, iar aceºtia sunt cei care întrec mãsura în nelegiuirea lor!
11Însã dacã ei se cãiesc ºi împlinesc Rugãciunea [As-Salat] ºi achitãDania [Az-Zakat], atunci ei sunt fraþii voºtri întru religie . Iar Noifacem limpezi semnele pentru un neam care &ord
12Dar dacã ei încalcã jurãmintele lor , dupã ce au fãcut legã- mânt, ºi hulesc religia voastrã, atunci luptaþi-vã împotriva cãpeteniilor necredinþei, cãci ei
13Nu vreþi voi sã luptaþi împotriva unor oameni care ºi-au cãlcat jurãmintele ºi au vrut sã-l alunge pe Trimis ºi v-au atacat mai întâi pe voi ?! Oare vã temeþi de ei? &Ic
14Luptaþi-vã împotriva lor, cãci Allah îi va pedepsi prin mâinile voastre ºi-i va acoperi de ruºine ºi vã va ajuta sã-i biruiþi ºi va tãmãdui piepturile unor oameni dreptcr
15ªi va alunga mânia din inimile lor! ªi Allah va primi cãinþa aceluia de la care El voieºte, cãci Allah este Atoateºtiutor [ºi] Înþelept [´Alim, Hakim]!
16Sau credeþi voi cã veþi fi lãsaþi aºa, fãrã ca Allah sã-i ºtie peaceia dintre voi care au luptat ºi nu au luat ca aliat pe nimeni altcineva decât pe Allah, Trimisul Sã
17Nu se cuvine ca politeiºtii sã întreþinã moscheile lui Allah, în vreme ce ei înºiºi sunt martorii necredinþei lor! Faptele acestora sunt zadarnice ºi în Foc vor petrece ei veºnic !
18Ci întreþin moscheile lui Allah doar aceia care cred în Allah ºi înZiua de Apoi, împlinesc Rugãciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat]ºi nu se tem decât de Allah. Poate cã aceia vor fi dintre cei bine cã
19Oare puneþi voi [sarcina] de a da pelerinilor sã bea [apã] ºi întreþinerea Moscheii celei Sfinte pe aceeaºi treaptã cu credinþa celui care crede în Allah ºi în Ziua de Apoi ºi lupt&at
20Cei care au crezut ºi au purces în pribegie ºi au luptat pe calea lui Allah, cu averile ºi cu vieþile lor, sunt pe o treaptã mai înaltã înaintea lui Allah ºi aceia sunt câºtigãtori .
21Le vesteºte Domnul lor îndurarea Lui ºi bunãvoinþã ºi Grãdini pentru ei, în care este plãcere necontenitã,
22În care ei vor rãmâne în veci, cãci Allah are rãsplatã nesfârºitã!
23O, voi cei care credeþi! Nu-i luaþi pe pãrinþii voºtri ºi pe fraþiivoºtri ca aliaþi, dacã ei iubesc necredinþa mai mult decât credinþa! Aceia dintre voi care îi
24Spune: "Dacã pãrinþii voºtri, fiii voºtri, fraþii voºtri, soþiile voastre,clanul vostru, bunurile pe care le-aþi dobândit, negoþul de a cãrui lâncezire vã temeþi ∨
25Allah v-a ajutat sã biruiþi în numeroase locuri. ªi în ziua de la Hunayn , când aþi fost mândri de numãrul vostru mare, însã el nu v-a fost de folos întru nimic. ªi îngust vi s-a pãrut vou&at
26Apoi, Allah a pogorât liniºtea Sa asupra Trimisului Sãu ºi asupra dreptcredincioºilor ºi a trimis oºteni pe care nu i-aþi vãzut ºi i-a chinuit pe cei care nu credeau. Aceasta este rãsplata necredin
27Apoi Allah primeºte cãinþa de la cel care El voieºte, cãci Allah este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
28O, voi cei care credeþi! Politeiºtii sunt o murdãrie! Deci sã nu se mai apropie de Moscheea cea Sfântã dupã acest an al lor . Iar devã temeþi voi de sãrãcie, atunci Allah vã va îmbo
29Luptaþi împotriva acelora care nu cred în Allah ºi nici în Ziua de Apoi ºi nu opresc ceea ce Allah ºi Trimisul Sãu au oprit ºi nu împãr- tãºesc religia Adevãrului, dintre aceia cãrora li s
30Iudeii zic:"Uzayr este fiul lui Dumnezeu!", iar creºtinii zic:"Mesia este fiul lui Dumnezeu!" Acestea sunt cuvintele lor, [rostite] cugurile lor. Ei spun vorbe asemãnãtoare cu ale acelora care nu au crezut de dinaint
31Ei îi iau pe rabinii lor ºi pe cãlugãrii lor, precum ºi pe Mesia, fiulMariei, ca Domni în locul lui Allah, în vreme ce li s-a poruncit sã nuadore decât un singur Dumnezeu, în afara cãruia nu este [alt] Dumn
32Voiesc ei sã stingã cu gurile lor lumina lui Allah , însã Allah nuvoieºte alta decât sã desãvârºeascã lumina Sa, chiar dacã necredincioºii urãsc [aceasta].
33El este Cel care l-a Trimis pe Trimisul Sãu cu buna cãlãuzire ºi cu religia Adevãrului , pentru ca ea sã fie biruitoare asupra oricãrei alte religii, chiar dacã politeiºtii urãsc [aceasta]
34O, voi cei care credeþi! Mulþi dintre rabini ºi cãlugãri mãnâncã averile oamenilor pe nedrept ºi [îi] împiedicã de la calea lui Allah! Iar acelora, care strâng aur ºi argint &o
35Într-o Zi în care vor fi ele încinse în focul Gheenei ºi cu ele sevor arde frunþile, laturile ºi spinãrile lor. Aceasta este ceea ce aþi strâns pentru sufletele voastre! Gustaþi din ceea ce aþi st
36Numãrul lunilor la Allah este de douãsprezece luni , în Cartea lui Allah, din ziua când El a fãcut cerurile ºi pãmântul. Patru dintre ele sunt sfinte . Aceasta este religia cea dreaptã. ªi nu sãvâr&ord
37Schimbarea [lunilor] nu este altceva decât o sporire a necredinþei.Prin aceasta cei care nu cred sunt duºi în rãtãcire. Un an ei o îngãduiesc ºi un an o socotesc sfântã, pentru ca sã potrive
38O, voi cei care credeþi! Ce-i cu voi? Când vi s-a zis: "Purcedeþi pecalea lui Allah!", voi v-aþi lãsat grei pe pãmânt . Oare v-a plãcut vouã viaþa lumeascã mai mult decât Viaþa d
39Dacã voi nu purcedeþi, vã va pedepsi El cu chin dureros ºi vã va schimba cu un alt neam . ªi voi nu-I veþi putea dãuna întru nimic, ºi Allah este cu putere peste toate.
40Dacã voi nu-i veniþi în ajutor , [sã ºtiþi cã] l-a ajutat Allah [maiînainte], când cei care nu credeau l-au alungat, ca unul dintre cei doi . Când ei doi se aflau în peºterã ºi când el i-
41Purcedeþi uºori ori grei ºi luptaþi cu averile ºi sufletele voastre pe calea lui Allah! Aceasta este mai bine pentru voi, dacã pricepeþi!
42Dacã ar fi fost un câºtig uºor sau de o cãlãtorie mai scurtã, atunci te-ar fi urmat, însã distanþa li s-a pãrut lor prea grea ºi lungã. ªi vor jura ei pe Allah: “De-am
43Allah te-a iertat! De ce le-ai dat tu voie , înainte de a-i descoperi pe cei aflaþi întru adevãr ºi de a-i cunoaºte pe cei mincinoºi?
44Nu-þi vor cere îngãduinþã aceia care cred în Allah ºi în Ziua de Apoi, când [este vorba] sã lupte cu averile ºi cu sufletele lor, iar Allah este Bineºtiutor [´Alim] al celor care sunt cu fricã.
45Ci îþi cer îngãduinþã aceia care nu cred în Allah ºi în Ziua de Apoi, ale cãror inimi s-au umplut de îndoialã, cãci ei ºovãie din pricina îndoielii lor.
46Dacã ei ar fi vrut sã purceadã [la luptã], ar fi fãcut ei pregãtiri pentru aceasta . Însã nu I-a plãcut lui Allah purcederea lor ºi El i-a oprit . ªi li s-a zis [lor]:
47ªi de-ar fi purces ei laolaltã cu voi, n-ar fi fãcut decât sã sporeascãtulburarea voastrã ºi s-ar fi grãbit, cãutând sã semene vrajbã ºi neînþelegere în rânduril
48ªi mai înainte au cãutat ei sã semene dihonie ºi sã-þi încurce þietreburile , pânã ce a venit Adevãrul ºi a învins religia lui Allah, mãcar cã lor nu le place.
49Printre ei sunt unii care zic: "Îngãduieºte-mi mie ºi nu mã ducepe mine în ispitã!" ªi oare nu în ispitã au cãzut ei? ªi Gheena îi va cuprinde pe cei necredincioºi!
50Dacã ai parte de ceva bun, aceasta îi întristeazã, iar dacã te lo- veºte o nenorocire, atunci zic ei: "Noi am fost prevãzãtori dinainte!" ºi se îndepãrteazã bucuroºi.
51Spune: "Nu ne va atinge pe noi nimic în afarã de ceea ce ne-aprescris Allah! El este Ocrotitorul nostru! ªi în Allah trebuie sã se încreadã dreptcredincioºii!"
52Spune: “Ce aºteptaþi voi, pentru noi, alta decât unul din cele douã lucruri minunate ? Iar noi aºteptãm ca Allah sã vã loveascã cu osândã dureroasã , fie de la El, fie pri
53Spune: " Dacã dãruiþi de bunãvoie sau de nevoie, oricum nu seva primi niciodatã de la voi, cãci voi aþi fost [ºi sunteþi] un neam de nelegiuiþi!"
54ªi nu împiedicã sã fie primite darurile lor decât faptul cã ei nu au crezut în Allah ºi în Trimisul Sãu ºi cã ei nu vin la Rugãciune [As-Salat] decât numai cu lene ºi nu dãruiesc decât
55Sã nu te uluiascã averile lor, nici copiii lor! Allah voieºte numai sã-ipedepseascã prin ele în aceastã viaþã ºi-ºi dau ei sufletul, fiind necredincioºi.
56Ei [ipocriþii] jurã pe Allah cã ei sunt cu adevãrat dintre voi, însã ei nu sunt dintre voi, ci ei sunt un neam cãruia îi este fricã.
57Dacã ar gãsi ei un adãpost sau peºteri, ori o hrubã în care sã se ascundã, s-ar îndrepta spre acestea, luând-o la fugã.
58Unii dintre ei te ponegresc pentru milostenii . De li se dãruiesc lor din acestea, ei sunt mulþumiþi, dar de nu li se dãruiesc lor din ele, iatã-i cum se înfurie!
59Mãcar de-ar fi ei mulþumiþi de ceea ce le-a dãruit Allah ºiTrimisul Sãu ºi ar zice: "Ne este de ajuns Allah! Ne va dãrui nouã Allah din harul Sãu ºi la fel º
60Milosteniile [din Danie] sunt numai pentru sãraci, pentru sãrmani,pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale cãror inimi seadunã [întru credinþã] , pentru slobozirea robilor, pentru
61ªi printre ei sunt unii care-l necãjesc pe Profet ºi spun: “El este numai ureche!” Spune: “O ureche pentru binele vostru! El crede în Allah ºi îi crede pe dreptcredincioºi! El este îndurare pentru aceia din
62Ei se jurã pe Allah, pentru ca sã vã facã mulþumiþi. Însã Allah ºi Trimisul Sãu sunt mai vrednici sã-i mulþumeascã, dacã ei sunt credincioºi.
63Oare nu ºtiu ei cã cel care se împotriveºte lui Allah ºi Trimisului Sãu va avea parte de focul Gheenei, în care veºnic va avea sãlaº?! ªi aceasta este mare ruºine!
64Cei fãþarnici se tem cã va fi pogorâtã despre ei o Surã care sã vesteascã ceea ce se aflã în inimile lor. Spune: "Bateþi-vã voi joc! Allah va scoate [la ivealã] cele de care voi v
65Iar dacã-i întrebi, atunci zic ei: “Noi vorbeam întra-olaltã ºi glu- meam!” Spune: “Voi luaþi în derâdere pe Allah ºi semnele Sale ºi pe Trimisul Lui?!”
66Nu vã dezvinovãþiþi . Voi v-aþi fãcut necredincioºi dupã ce aþi fost credincioºi. Iar dacã Noi iertãm o parte dintre voi , osândim o [altã parte], pentru cã ei sunt
67Bãrbaþii fãþarnici ºi muierile fãþarnice sunt ei unul la fel ca altul. Ei poruncesc ceea ce este oprit ºi opresc de la ceea ce este potrivit ºi-ºi strâng ei mâinile . L-au uitat pe Allah
68Allah a fãgãduit bãrbaþilor fãþarnici ºi muierilor fãþarnice, precumºi necredincioºilor, focul Gheenei ºi veºnic vor sãlãºlui în el! Aceasta le este de ajuns
69[Sunteþi] ca aceia de dinaintea voastrã! Au fost ei chiar ºi maiputernici decât voi ºi au avut chiar ºi mai multe averi ºi mai mulþicopii. ªi s-au bucurat ei de partea lor [în
70Oare nu a ajuns la ei vestea despre aceia de dinaintea lor :despre neamul lui Noe, despre ´Ad ºi Thamud, despre neamul luiAvraam, despre locuitorii din Madyan ºi despre cetãþile cele rãs
71Dreptcredincioºii ºi dreptcredincioasele îºi sunt aliaþi unii altora.Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîn-gãduit, plinesc Rugãciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat] ∨
72Allah le-a promis dreptcredincioºilor ºi dreptcredincioaselorGrãdini pe sub care curg pâraie, în care vor avea sãlaº veºnic ºi cãmine bune în grãdinile Edenului . Însã mul
73O, Profetule! Luptã împotriva necredincioºilor ºi fãþarnicilor ºi fii aspru cu ei! Gheena va fi sãlaºul lor ºi ce sfârºit trist [vor avea ei]!
74Ei jurã pe Allah cã nu au spus, însã ei au spus cuvântul necredinþeiºi au respins credinþa, dupã Islamul lor. Ei au uneltit ceea ce nu au izbutit . ªi ei nu au alta a reproºa în afar&ati
75ªi [unii] dintre ei au fãcut legãmânt cu Allah: "De ne va da nouãdin harul Sãu, vom da noi milostenii ºi vom fi noi dintre cei evlavioºi!"
76Dar când El le-a dat din harul Sãu, s-au dovedit zgârciþi cu El ºiI-au întors spatele, lepãdându-se .
77ªi a lãsat El sã urmeze fãþãrie în inimile lor pânã în Ziua cândse vor întâlni cu El , pentru cã ei nu au þinut ce I-au fãgãduit luiAllah ºi pentru cã ei au minþit
78Oare ei nu ºtiu cã Allah cunoaºte taina lor , ca ºi discuþia lor într-ascuns , ºi cã Allah este Bineºtiutor al lucrurilor necunoscute?
79Pe aceia care îi ponegresc pe dreptcredincioºii, care de bunãvoie fac milostenii, dar nu aflã [pentru a oferi] decât [rodul] trudei lor, ºi îi iau în derâdere pe ei , pe aceia îi va lua ºi Allah în derâdere ºi ei vor ave
80Roagã-te de iertare pentru ei sau nu te ruga de iertarepentru ei! Chiar de te vei ruga de iertare pentru ei de ºaptezeci de ori, Allah tot nu-i va ierta! ªi aceasta pentru cã ei nu cred în Allah ºiîn Tr
81S-au bucurat aceia care au rãmas în casele lor , în urmaTrimisului lui Allah, ºi nu au voit sã lupte cu bunurile lor ºi cu sufletelelor pe calea lui Allah ºi au zis ei : "Nu purcedeþi la lupt&atil
82Lasã-i sã râdã puþin , cãci vor plânge ei mult , drept rãsplatã pentru ceea ce au agonisit !
83Dacã Allah te va aduce înapoi la o parte dintre ei ºi ei îþivor cere îngãduinþa de a por ni [la luptã], spune: "Voi nu veþi ieºi împreunã cu mine niciodatã ºi nu veþi l
84ªi nu te ruga nicicând pentru vreunul dintre ei care moare ºi nu sta lângã mormântul lui ! Ei nu au crezut în Allah ºi în Trimisul Sãuºi s-au sãvârºit nelegiuiþi.
85ªi sã nu te uluiascã averile ºi copiii lor, cãci Allah voieºte sã îi pe- depseascã prin ele în aceastã lume ºi ei vor muri nelegiuiþi !
86ªi când este revelatã o surã [în care se porunceºte]: "Credeþiîn Allah ºi luptaþi împreunã cu Trimisul Sãu", cei cu stare dintre ei te roagã [sã-i scuteºti de luptã] zicând:
87Le-a plãcut lor sã fie împreunã cu cele rãmase [acasã]. Inimile lor au fost pecetluite ºi nu pricep .
88Însã Trimisul ºi cei care au crezut laolaltã cu el au luptat cuaverile ºi cu sufletele lor . Aceºtia vor avea parte de lucrurile bune ºi aceºtia sunt cei care izbândesc.
89Allah a pregãtit pentru ei Grãdini pe sub care curg pâraie, în care ei vor sãlãºlui veºnic. Iar aceasta este marea izbândã.
90ªi au venit cei care cer întruna îngãduinþã dintre beduini , pentru ca sã li se dea voie [sã rãmânã acasã], iar [alþii] au rãmas, minþind pe seama lui A
91ªi nu este nici un pãcat pentru cei slabi , nici pentru bolnavi ºinici pentru aceia care nu au din ce sã cheltuiascã [pe calea luiAllah] , dacã ei sunt cu credinþã faþã de Allah
92ªi nici împotriva acelora care au venit la tine, cerând sã-i porþi[pe animale de cãlãrie], iar tu le-ai zis: "Nu gãsesc pe ce sã vã port!"ºi care s-au întors cu ochii plini de lacrimi, de mâhnire
93Ci cale [de învinuire] este numai împotriva acelora care îþi cer îngãduinþã, cu toate cã sunt înstãriþi. Lor le-a plãcut sã fie împreunã cu cele rãmase. ªi a pecetluit Allah i
94Se vor dezvinovãþi faþã de voi, când vã veþi întoarce la ei. Spune:"Nu vã dezvinovãþiþi, cãci noi nu vã dãm crezare! Allah ne-a prevenitdespre veºtile voastre ". &
95Ei vã vor jura pe Allah, când voi vã veþi întoarce la ei, pentru cavoi sã-i iertaþi pe ei. Îndepãrtaþi-vã de ei, cãci ei sunt o spurcã- ciune , iar sãlaºul lo
96Vã vor jura vouã ca sã fiþi mulþumiþi de ei. Dar dacã voi veþi fi mulþumiþi, totuºi Allah nu va fi mulþumit de cei nelegiuiþi!
97Beduinii sunt mult mai împietriþi în necredinþa ºi în fãþãrnicia lor ºi mai îndrituiþi sã nu cunoascã preceptele pe care Allahle-a revelat Trimisului Sãu. Iar Allah este
98Printre beduini sunt unii care iau ceea ce cheltuiesc [ca milosteniesau pentru rãzboi] ca o datorie apãsãtoare ºi pândesc sã se abatãasupra voastrã nenorocirile. Nenorocirea sã cad&ati
99Dar printre beduini sunt care cred în Allah ºi în Ziua de Apoi ºi iau ceea ce cheltuiesc drept apropiere de Allah ºi [de obþinere a] rugãciunilor Trimisului. Acesta este într-adevãr [un mijloc de] apropiere[
100Allah a fost mulþumit de primii [credincioºi] dintre cei care au purces la pribegie [muhajirun] ºi sprijinitori [´ansar] ºi dintre ceicare l-au urmat cu bunã purtare, ºi Allah este mulþumit de ei, dupã cum &
101Iar printre beduinii din jurul vostru se aflã fãþarnici, ca ºi printre locuitorii din Medina, care se îndârjesc în fãþãrie. Tu nu-i ºtii, însã Noi îiºtim pe ei. Noi îi vom chinui de douã
102ªi sunt alþii care au mãrturisit pãcatele lor, care au amestecat ofaptã bunã cu o alta rea. Poate cã Allah va primi cãinþa lor, cãci Allah este Iertãtor, Îndurãtor [Gh
103Ia din bunurile lor milostenie , prin care sã-i curãþeºti ºisã-i binecuvântezi ºi roagã-te pentru ei, cãci rugile tale aduc tihnã pentru ei. Iar Allah este Cel care Aude Totul [∨
104Oare nu ºtiu ei cã Allah primeºte cãinþa de la robii Sãi ºi acceptã milostenii ºi cã Allah este Primitorul cãinþei [ºi] Îndurãtorul[Tawwab, Rahim]?
105ªi spune: “Lucraþi , cãci Allah va vedea lucrul vostru ca ºi Trimisul Sãu ºi dreptcredincioºii! ªi veþi fi voi aduºi la Cel care le cunoaºte pe cele nevãzute ºi pe cele v
106Iar alþii sunt lãsaþi sã aºtepte porunca lui Allah, fie cã îi va chinui pe ei, fie cã îi va ierta pe ei. Iar Allah este Atoateºtiutor [ºi] Înþelept [‘Alim, Hakim].
107Însã aceia care au durat o moschee pentru a pricinui daunã, necredinþã ºi schismã între dreptcredincioºi ºi ca pregãtirepentru aceia care au luptat mai înainte împotriva lui A
108Sã nu stai nicicând în ea, cãci o moschee clãditã din prima zi pe cucernicie este mai potrivitã sã stai în ea, fiindcã într-însa sunt oameni care doresc sã se curãþeascã ºi
109Oare cel care a întemeiat zidirea pe frica de Allah ºi pe mulþumirea lui Allah este mai bun sau acela care a întemeiat zidirea pe o margine de prãpastie gata sã se surpe, care se va prãbuºi cu elîn focul G
110Zidirea pe care au înãlþat-o nu va înceta sã fie pricinã de îndoieli în inimile lor, pânã ce inimile lor nu se vor rupe! Iar Allah este Atoateºtiutor [ºi] Înþelept [´Alim, Hakim].
111Allah a cumpãrat de la dreptcredincioºi sufletele ºi bunurile lor,în schimbul Raiului, ºi astfel ei luptã pe calea lui Allah, omorând ºi fiind omorâþi. Aceasta este o fãgãduinþã cu adev&a
112Ca ºi pentru cei care se cãiesc , cei care adorã , cei care aduc laudã, cei care purced prin lume, cei care se închinã, cei care seprosterneazã , cei care poruncesc ceea ce se cuvine ºi cei careopres
113Nu se cade, ca Profetul ºi cei care cred, sã cearã iertare pentru politeiºti, chiar dacã ei sunt rude, dupã ce li s-a arãtat limpede cã ei sunt oaspeþii Iadului.
114Cererea de iertare a lui Avraam pentru tatãl sãu nu a fost decâtdin pricina unei fãgãduinþe pe care i-a fãcut-o. Dar când i-a devenit limpede cã el este vrãjmaº al lui Allah, atunci s-a
115Allah nu duce în rãtãcire un neam, dupã ce l-a cãlãuzit, pânã ce nu-i aratã limpede, de ce trebuie sã-i fie fricã. Allah este peste toateºtiutor!
116A lui Allah este împãrãþia cerurilor ºi a pãmântului. El dã viaþãºi El dã moarte. ªi voi nu aveþi în afara lui Allah aliat ºi apãrãtor.
117Allah a primit cãinþa Profetului , [cãinþa acelora] care au pur- ces în peregrinare , ºi a sprijinitorilor , care l-au urmat la ceasulgreului, dupã ce aproape cã se abãtuserã inimile unei
118ªi [a primit El cãinþa] ºi de la cei trei care au fost lãsaþi în urmã , pânã ce pãmântul le-a fost lor prea strâmt, cu toate cã el era întins, iar sufletele lor au devenit ∨
119O, voi cei care credeþi! Temeþi-vã de Allah ºi fiþi cu cei iubitoride adevãr!
120Nu se cuvine ca locuitorii din Medina ºi beduinii din jurul lor sã rãmânã în ur ma Trimisului lui Allah , nici sã punã sufletele lor maipresus decât sufletul Sãu; aceasta pentru cã pe ei nu-i încearc&
121ªi sã nu suporte ei nici o cheltuialã - nici micã, nici mare - ºi sãnu strãbatã nici o vale fãrã ca aceasta sã li se scrie lor, pentru caAllah sã-i rãs
122Dreptcredincioºii nu trebuie sã purceadã cu toþii, ci sã purceadã din fiecare grup o parte dintre ei, pentru ca sã înveþe bine religia ºi sã-i previnã [pe cei din] neamul lor, când se
123O, voi cei care credeþi! Luptaþi împotriva necredincioºilor de lângã voi! Ei sã gãseascã în voi asprime! ªi sã ºtiþi cã Allah este alãturi de cei care au fric&atil
124Când este revelatã o surã, sunt printre ei unii care zic:"Cãruia dintre voi i-a sporit aceasta credinþa?" Cât despre aceia carecred, ea a fãcut sã le sporeascã lor credinþa ºi ei se buc
125Însã acelora care au patimã în inimile lor, [aceastã surã] leva adãuga spurcãciune la spurcãciunea lor ºi vor muri ei necredincioºi.
126Oare nu bagã ei de seamã cã în fiecare an sunt încercaþi odatã sau de douã ori? ªi cu toate astea, ei nu se cãiesc ºi nici nu-ºi aduc aminte!
127ªi când este revelatã o surã, se uitã ei unul la altul, [zicându-ºi]:"Vã vede pe voi cineva?" Apoi se îndepãrteazã ei. Allah a întorsinimile lor, pentru cã ei sunt un neam care nu pricep.
128A venit la voi un Trimis chiar dintre voi, cãruia îi sunt grelenecazurile ce vã lovesc, care este plin de grijã pentru voi, iar cudreptcredincioºii este el milostiv ºi îndurãtor [Ra’uwf, Rahi
129Iar dacã ei se leapãdã , [atunci] spune: “Allah îmi este mie de ajuns! Nu existã altã divinitate în afarã de El! În El mã încred, cãci El este Stãpânul Tronului cel mare!”
Chapter 10 (Sura 10)
1Alif, Lam, Ra´. Acestea sunt versetele Cãrþii pline de Înþe- lepciune.
2Le este oamenilor de mirare cã Noi am revelat unui bãrbat dintreei: "Sã-i previi pe oameni ºi sã-i binevesteºti pe cei care cred cã eivor avea loc meritat la Domnul lor!"? Cei necredincioºi
3Domnul vostru este Allah care a creat cerurile ºi pãmântul în ºase zile, apoi s-a înãlþat pe Tron. El orânduieºte toate lucrurile ºi nu este mijlocitor în [Ziua de Apoi] decât cu voia Lui. Acesta este Al
4La El este întoarcerea voastrã, a tuturor , fãgãduinþa lui Allah [ce se va împlini] cu adevãrat! El este Cel care înfãptuieºte prima oarã, apoi o face din nou , pentru a-i rãsplãti cu dre
5El este Cel care a fãcut Soarele ca o luminã strãlucitoare ºi Lunaca o luminã ºi El i-a orânduit treptele , pentru ca voi sã cunoaºteþi numãrul anilor ºi socotirea [vremii]. Nu le-a f&at
6În succedarea nopþii ºi zilei ºi în cele pe care Allah le-a fãcut înceruri ºi pe pãmânt sunt semne pentru oamenii care au fricã [deAllah].
7Cei care nu nãdãjduiesc în întâlnirea cu Noi ºi sunt mulþumiþi de viaþa lumeascã ºi se simt în siguranþã în ea, precum ºi aceia care sunt nepãsãtori faþã de sem
8Aceºtia vor avea ca sãlaº Focul, pentru ceea ce ei au agonisit.
9Cei care cred ºi sãvârºesc fapte bune, pe ei îi va cãlãuzi Domnul pentru evlavia lor. Vor curge pâraie pe sub ei în Grãdinile plãcerii.
10Rugãciunea lor în ele va fi "Mãrire Þie, o, Allah!", iar salutul lor înele va fi "Pace [vouã]!", iar sfârºitul rugãciunii lor va fi "Laudã luiAllah, Domnul lumilor!"
11Dacã Allah ar grãbi rãul pentru oameni cu repeziciunea cu careei cer binele, sorocul lor ar fi hotãrât. Dar Noi îi lãsãm pe cei carenu nãdãjduiesc în întâlnire cu Noi sã bâjbâiascã în
12Atunci când pe om îl loveºte o nenorocire, el Ne cheamã pe Noi , de este el culcat pe o parte, aºezat jos sau în picioare. Dar dupã ce l-am scãpat de nenorocire, el merge mai departe, ca ºi cum
13Noi am fãcut sã piarã neamurile de dinaintea voastrã, când ele au fost nelegiuite. ªi cu toate cã au venit la ele trimiºii lor cu semne desluºite, ele nu au crezut. Astfel îi rãsplãtim Noi p
14Apoi v-am fãcut pe voi urmaºi ai lor pe pãmânt, pentru a vedea ce faceþi voi.
15ªi când li se citesc lor versetele Noastre desluºite, zic aceia care nu nãdãjduiesc în întâlnirea cu Noi : “Adu un alt Coran decât acesta!” sau “Schimbã-l!”. Spune: “Nu am eu cãderea sã-l schimb cu d
16Spune: "Dacã Allah ar fi voit, eu nu vi l-aº fi citit ºi El nu vi l-ar fifãcut cunoscut vouã , cãci doarã eu am rãmas printre voi vreme îndelungatã înainte de el. Voi nu pricepeþi
17ªi cine este mai nelegiuit decât acela care plãsmuieºte minciuni împotriva lui Allah ºi ia versetele Sale drept minciuni? Dar pãcãtoºii nu vor izbândi!
18Ei adorã în locul lui Allah ceea ce nu le face lor nici rãu ºi nu le aduce lor nici folos ºi zic ei: “Aceºtia sunt mijlocitorii noºtri la Allah!” Spune: “Îi vestiþi voi lui Allah ceea ce El nu ºtie din
19Oamenii nu au fost decât o singurã comunitate ºi apoi s-au deosebit ei. ªi de n-ar fi fost un cuvânt rostit mai înainte de Domnul tãu , ar fi fost hotãrât pentru ei [lucrul] asupra cãruia ei au avut p&atild
20Ei zic: "De ce nu i se trimite lui un semn de la Domnul sãu?"Spune: "Cele neºtiute sunt numai la Allah! Aºteptaþi ºi voi fi ºi eu împreunã cu voi printre cei care aºteaptã [hotãrârea
21ªi când le-am dat Noi oamenilor sã guste îndurare, dupã o nenorocire care i-a lovit, iatã cã ei au avut pricinã împotriva versetelor Noastre. Spune: "Allah este ºi mai priceput. Trimiºii No&ord
22El este Cel care vã ajutã sã umblaþi pe uscat ºi pe mare. Dar când sunt ei în corãbii, mânate de vânturi prielnice, bucurându-se de ele, asupra lor se abate vânt nãprasnic ºi se nãpustesc peste ei
23ªi dupã ce i-a mântuit El, iatã-i pe ei cum se poartã siluitori pe pãmânt, fãrã dreptate. O, oameni! [Sã ºtiþi cã] siluirea voastrã este împotriva sufletelor voastre! În
24Iar viaþa lumeascã este asemenea apei pe care Noi o pogorâmdin cer, cu care se amestecã plantele pãmântului din care mãnâncãoamenii ºi vitele, în aºa fel încât pãmântul îºi ia podo
25Allah cheamã la Casa Pãcii [Paradis, Rai] ºi-l cãlãuzeºte pe cel care voieºte El pe un drum drept.
26Cei care fac bine vor avea parte de cea mai bunã [rãsplatã] , ºiîncã ºi mai mult , iar chipurile lor nu vor fi acoperite nici de negrealã, nici de umilinþã. Aceºtia vor fi oaspe&t
27Cei care agonisesc fapte rele vor avea parte de rãsplatã rea, pe mãsura lor, ºi îi va acoperi umilinþa ºi nu vor avea ei apãrãtor de Allah , ca ºi cum chipurile lor ar fi acoperite cu bucã&th
28[ªi aminteºte-le tu] de Ziua în care îi vom aduna pe ei toþi ºi apoi le vom zice Noi celor care I-au fãcut semeni [lui Allah]: "La loculvostru, împreunã cu asociaþii voºtri!" ªi-i vom despã
29Allah este de ajuns ca martor între noi ºi între voi. Iar noi am fost nepãsãtori faþã de adorarea voastrã!"
30Acolo va cerca fiecare suflet [urmãrile] celor sãvârºite mai înainte. Iar ei vor fi întorºi la Allah - Domnul lor Cel Adevãrat - ºi se va îndepãrta de ei ceea ce au nãscocit.
31Spune: "Cine vã dã vouã hranã îndestulãtoare din cer ºi de pe pãmânt ºi cine este stãpân peste auz ºi peste vãz ºi-l scoate pecel cu viaþã din cel fãr&a
32Acesta este Allah, Domnul vostru Cel Adevãrat! ªi ce se aflãdincolo de Adevãr decât numai rãtãcirea? ªi cum de puteþi voi fi îndepãrtaþi?
33Aºa se adevereºte cuvântul Domnului tãu împotriva acelora care sunt nelegiuiþi cã, într-adevãr, ei nu vor crede!
34Spune: "Oare se aflã printre asociaþii voºtri vreunul care sãcreeze o fãpturã ºi sã o readucã [la viaþã dupã moarte]?" Spune:"Allah creeazã fã
35Spune: "Oare se aflã printre asociaþii voºtri cineva care sã cãlãuzeascã spre Adevãr?" Spune: "Allah cãlãuzeºte spre Adevãr! ªioare cel care cãl&atild
36Cei mai mulþi dintre ei nu urmeazã decât bãnuieli. Dar bãnuielile nu ajutã cu nimic faþã de Adevãr. Iar Allah este bine ºtiutora ceea ce faceþi voi!
37Acest Coran nu poate sã fie nicicum nãscocit, fãrã de Allah , ci este confirmarea celor de dinaintea lui ºi tâlcuirea orânduielilor. Nu este nici o îndoialã cã el este venit de la Stãpânul Lumilor.
38Sau spun ei: "L-a nãscocit [Muhammed]!". Spune: "Aduceþi voi osurã asemãnãtoare lui ºi chemaþi pe cine puteþi , afarã de Allah, dacã voi sunteþi întru adevãr!"
39Însã ei, dimpotrivã, luaserã drept minciunã ceea ce nu putuserã cuprinde prin cunoaºterea lor, cãci nu le venise încã tâlcuirea lui. Aºaau þinut de minciunã ºi cei de din
40Unii dintre ei cred în el, iar alþii dintre ei nu cred în el. DarDomnul tãu îi cunoaºte cel mai bine pe cei care fac stricãciune.
41Iar dacã te învinuiesc pe tine de minciunã, atunci spune: "A meaeste fapta mea ºi a voastrã este fapta voastrã! Voi nu sunteþi rãspunzãtori de ceea ce fac eu, iar eu nu sunt rãspunz&at
42Unii dintre ei ascultã la tine, dar poþi tu sã-i faci sã audã pe surzi, când ei nu pricep?
43Unii dintre ei privesc la tine, dar poþi tu sã-i cãlãuzeºti pe orbi, când ei nu vãd?
44Allah nu-i nedreptãþeºte pe oameni întru nimic, ci oamenii înºiºi sunt nedrepþi faþã de ei.
45ªi [în] Ziua în care El îi va aduna, va fi ca ºi cum ei nu ar fi rãmas[în viaþã] decât un ceas dintr-o zi, în care s-au cunoscut între ei, ºi vorpierde aceia care au tãgãduit întâlnirea cu Allah ∨
46ªi fie cã îþi arãtãm o parte din cele cu care îi ameninþãm pe ei, fie cã te luãm pe tine la Noi [mai înainte], cãci la Noi este întoarcerea lor. ªi Allah este martor pentru ceea ce e
47Fiecare comunitate are un trimis , iar când vine trimisul lor, se face judecatã între ei cu dreptate, iar ei nu vor fi nedreptãþiþi.
48Ei zic: "ªi când se împlineºte aceastã promisiune , dacã voi sunteþi întru adevãr?"
49Spune: "Eu nu am nici o putere spre dãunarea sau spre folosulmeu, afarã de ceea ce voieºte Allah. Fiecare comunitate are un soroc ºi când le soseºte sorocul, ei nu-l pot întârzia nici mãcar cu unceas ºi
50Spune: “Vedeþi?! Dacã va veni osânda Lui - în timpul nopþii sau în timpul zilei - ce ar putea pãcãtoºii sã grãbeascã din ea?”
51"ªi atunci când va veni, veþi crede voi în ea? Acum credeþi voi în ceea ce aþi voit sã grãbiþi?"
52Apoi li se va zice celor care au fost nedrepþi : “Gustaþi voi chinul cel veºnic! Sunteþi voi rãsplãtiþi cu altceva decât cu ceea ce v-aþi agonisit?
53ªi ei îþi cer þie desluºire: "Acest lucru este adevãrat?" Spune:"Da! [Jur] pe Domnul meu, acest lucru este adevãrat! ªi voi nu-l veþi putea împiedica!"
54ªi dacã fiecare suflet care a fost nedrept ar avea tot ceea ce se aflã pe pãmânt, l-ar oferi ca rãscumpãrare. Ei îºi vor ascunde cãinþa, când vor vedea chinul. Dar se va judeca între ei cu dreptat
55Într-adevãr, ale lui Allah sunt cele din ceruri ºi de pre pãmânt!Într-adevãr, fãgãduinþa lui Allah este de netãgãduit! Dar cei mai mulþi dintre ei nu ºtiu!
56El este Cel care dã viaþã ºi Cel care dã moarte ºi la El vã veþi întoarce!
57O, oameni! V-a venit vouã îndemn de la Domnul vostru ºitãmãduire pentru ceea ce este în piepturi , cãlãuzire ºi îndurare pentru dreptcredincioºi!
58Spune: "De harul lui Allah ºi de îndurarea Sa sã se bucure, cãci ele sunt mai bune decât toate cele care se strâng!"
59Spune: “Vedeþi ce v-a pogorât Allah drept mijloace de vie- þuire?! Iar voi aþi interzis o parte dintre ele ºi aþi îngãduit [o altã parte]”. Spune: “Allah v-a îngãduit vouã acestea sau voi
60ªi ce pãrere vor avea în Ziua Învierii aceia care au nãscocit minciuni împotriva lui Allah? Allah este dãtãtor de har oamenilor , dar cei mai mulþi dintre ei nu sunt mulþumitori.
61Tu nu vei fi în nici o împrejurare, nu vei recita nici un fragment din Coran ºi voi nu veþi împlini nici o faptã fãrã ca Noi sã fim martoriîn clipa când o sãvârºiþi. Domnului tãu nu-i va sc&
62Într-adevãr, aliaþii lui Allah nu au a se teme ºi nici nu vor fimâhniþi
63Aceia care cred ºi care au fricã [de Allah]!
64Pentru ei este bunã veste în aceastã viaþã lumeascã, la fel ca ºiîn Lumea de Apoi. Cuvintele lui Allah [nu vor cunoaºte] nici o schimbare. Aceasta este marea izbândã.
65Sã nu te întristeze vorbele lor! Puterea întreagã este a lui Allah! El este Cel care Aude Totul [As-Sami’] , Bineºtiutor [Al-’Alim] .
66Într-adevãr, ai lui Allah sunt atât cei din cer, cât ºi cei de pre pãmânt . ªi ce urmeazã aceia care invocã semeni în locul lui Allah? Ei nu urmeazã decât bãnuieli ºi nu fac ei
67El este Cel care v-a fãcut vouã noaptea sã vã odihniþi în ea ºi ziua ca sã [vã îngãduie sã] vedeþi . Iar în aceasta sunt semne pentru un neam care aude.
68Ei zic: "Allah ºi-a luat un fiu!" Preaslãvitul este îndeajuns deÎnstãrit [Al-Ghaniyy]. Ale Lui sunt [toate] cele din ceruri ºi cele de prepãmânt. Voi nu aveþi nici o dovadã pentru acest
69Spune: "Aceia care nãscocesc pe seama lui Allah minciuni nu vor izbuti!"
70Plãcere trecãtoare este în aceastã lume. Apoi la Noi este întoarcerea lor , iar Noi îi vom face atunci sã guste chinul aspru pentru cã ei nu au crezut.
71Istoriseºte-le lor povestea lui Noe, când el a zis neamului sãu: "O,neam al meu! Dacã vã este prea grea ºederea mea [printre voi] ºi pomenirea de cãtre mine a semnelor lui Allah, atunci sã ∨
72Iar de vã veþi lepãda voi , eu nu v-am cerut rãsplatã, cãci rãsplata mea nu este decât la Allah ºi mie mi s-a poruncit sã fiu dintre cei supuºi voinþei lui Allah [musulman
73Dar ei l-au socotit mincinos. ªi l-am mântuit Noi laolaltã cu cei care au crezut cu el în corabie ºi i-am fãcut pe ei urmaºi. Iar pe aceia care au þinut semnele noastre drept minciuni i-am înecat. Deci priveºte cum
74Apoi am trimis Noi, dupã el , trimiºi la neamurile lor ºi le-am adus semne desluºite , însã ei nu au crezut în ceea ce luaserã drept minciunã mai înainte. ªi astfel pecetluim Noi inimile celor care întrec m
75Dupã aceea i-am trimis Noi, dupã ei , pe Moise ºi pe Aaron cu semnele Noastre la Faraon ºi cãpeteniile sale, însã ei s-au arãtat îngâmfaþi ºi au fost un neam de criminali.
76ªi când a ajuns la ei Adevãrul din partea Noastrã, zis-au ei:"Aceasta este vrãjitorie învederatã".
77A zis Moise: "Spuneþi voi despre Adevãr, dupã ce a venit el la voi, cã aceasta este vrãjitorie? Atunci [aflaþi] cã vrãjitorii nu vor izbândi!"
78Au rãspuns ei : "Ai venit la noi ca sã ne abaþi de la cele în carei-am gãsit pe pãrinþii noºtri , pentru ca voi doi sã aveþi puterea pe acest pãmânt? Dar noi nu credem în voi!"
79ªi a zis Faraon: "Aduceþi-mi pe toþi vrãjitorii învãþaþi!"
80ªi când au venit vrãjitorii, le-a zis Moise: "Aruncaþi ceea ce aveþi voi de aruncat!"
81ªi când au aruncat ei, le-a zis Moise: "Ceea ce aþi adus voi este vrãjitorie! Dar Allah o va zãdãrnici , cãci Allah nu încurajeazã fapta celor care aduc stricãciune!
82ªi [face Allah sã triumfe] Adevãrul prin cuvintele Sale , chiar dacã pãcãtoºilor nu le place!"
83ªi nu a crezut în [mesajul lui] Moise decât un grup de oameni din neamul lui [Faraon]. ªi apoi le-a fost teamã ca Faraon ºi cãpeteniile sale sã nu-i sileascã [la necredinþã] cãci Faraon era u
84ªi a zis Moise: "O, neam al meu! Dacã voi credeþi în Allah, încredeþi-vã în El, dacã sunteþi supuºi [lui Allah, musulmani]!"
85ªi au rãspuns ei: "În Allah ne încredem! Doamne, nu ne face pre noi [þintã a] urgisirii neamului de nelegiuiþi!
86ªi izbãveºte-ne pre noi, cu mila Ta, de neamul de necredincioºi!"
87ªi noi le-am revelat lui Moise ºi fratelui sãu: "Pregãtiþi case pentru neamul vostru în Egipt ºi faceþi în casele voastre loc de rugãciune ºi împliniþi Rugãciunea [As-Salat]! ªi binev
88ªi a zis Moise: “Doamne! Tu ai dãruit lui Faraon ºi cãpeteniilor sale podoabe ºi averi în aceastã viaþã, Doamne, ca sã-i rãtãceascã[pe oameni] de la drumul Tãu! Doa
89A zis [Allah]: “I s-a rãspuns rugãminþii voastre. Mergeþi pe calea cea dreaptã ºi nu urmaþi calea celor care nu ºtiu!”
90Noi i-am trecut pe fiii lui Israel prin mare. ªi i-au urmãrit pe ei Faraon ºi oºtenii sãi ca sã-i prigoneascã ºi sã-i nimiceascã. Iar când l-a ajuns pe el înecul a zis : “Eu cred cã nu
91[A zis Allah]: "Acuma?! Dupã ce mai înainte tu te-ai rãzvrãtit ºiai fost dintre stricãtori?!
92Astãzi te mântuim Noi, cu trupul tãu , pentru ca sã fii un semn pentru cei [care vor veni] în urma ta!" Însã mulþi dintre oameni sunt nepãsãtori faþã de semnele noastre!
93ªi Noi le-am pregãtit fiilor lui Israel locuinþã sigurã , ºi le-am dat lor hranã din bunãtãþi. ªi ei nu s-au certat pânã ce nu a venit laei ºtiinþa. Dar Domnul t&atil
94Iar dacã tu ai îndoialã asupra celor pe care þi le-am trimis , atunci întreabã-i pe cei care au citit Cartea revelatã mai înainte de tine. Þi-a venit Adevãrul de la Domnul tãu! Aºadar
95ªi sã nu fii printre aceia care þin de mincinoase semnele lui Allah, cãci vei fi printre cei pierduþi!
96Aceia împotriva cãrora se va adeveri cuvântul [de ameninþare al] Domnului tãu nu cred,
97Chiar dacã le-ar veni lor toate semnele, pânã ce nu vor vedea osândã dureroasã.
98ªi nu a fost nici o cetate cãreia credinþa sã-i fi fost de folos, [cândi-a venit pedeapsa], în afarã de cetatea neamului lui Iona, care, dupã ce a crezut, i-a mântuit [pe locuitorii ei] de chinul ruºi
99ªi de-ar fi voit Domnul tãu, toþi cei de pe pãmânt ar fi crezut laolaltã! ªi oare tu îi sileºti pe oameni ca sã fie credincioºi?
100Nu poate nici un suflet sã creadã, decât cu voia lui Allah. ªi El va trimite pedeapsã împotriva acelora care nu pricep.
101Spune: "Priviþi la cele care sunt în ceruri ºi pre pãmânt!" Însã nici semnele ºi nici prevenitorii nu sunt de ajuns pentru un neam [al celor] care nu cred!
102ªi oare aºteaptã ei altceva decât zile asemãnãtoare cu ale acelora de dinaintea lor? Spune: "Aºteptaþi, aºadar! Voi fi ºi eu printre cei care aºteaptã laolaltã cu voi!"
103Atunci îi vom mântui Noi pe trimiºii Noºtri ºi pe cei care au crezut. Aºa este datoria Noastrã, sã-i mântuim pe dreptcredincioºi!
104Spune: "O, oameni! Dacã sunteþi cu îndoialã asupra religiei mele, atunci [sã ºtiþi cã] eu nu voi adora pe cei pe care îi adoraþi în afarã de Allah, ci Îl voi adora pe Allah Cel care
105ªi [mi s-a zis mie]: "Ridicã-þi faþa cãtre religia adevãratã ºi nufi dintre idolatri!
106ªi nu chema în locul lui Allah ceea ce nu-þi este spre folos ºi nici spre stricãciune , cãci de vei face [aceasta] , vei fi[tu] dintre cei nelegiuiþi!"
107ªi dacã Allah te atinge cu un rãu, [sã ºtii cã] nu este cine sã-lîndepãrteze decât numai El! Iar dacã El îþi voieºte un bine, nu estenimeni care sã poatã resp
108Spune : “O, oameni! V-a venit Adevãrul de la Domnul vostru ºi acela care se cãlãuzeºte, este cãlãuzit doar pentru sine, iar acela care rãtãceºte, el duce în rãtãcire numa
109ªi urmeazã ceea ce-þi este revelat ºi fii cu rãbdare pânã ceAllah va judeca , fiindcã El este cel mai bun dintre judecãtori!"
Chapter 11 (Sura 11)
1Alif, Lam, Ra´ . Aceasta este o Carte ale cãrei versete sunt bineîntocmite, apoi tâlcuite de cãtre un Înþelept, Bineºtiutor [Hakim,Khabir].
2Nu-L adoraþi decât pe Allah! Iar eu sunt [trimis] pentru voi de laEl, ca prevenitor ºi vestitor de bine.
3Rugaþi-vã de iertare la Domnul vostru , apoi întoarceþi-vã, cãindu- vã, la El! El vã va ajuta sã vã bucuraþi de o plãcere frumoasã pânã la un timp anumit ºi-i va
4La Allah este întoarcerea voastrã ºi El este cu putere pestetoate.
5Ei îºi închid piepturile, pentru a se ascunde de El. Dar chiar dacã se învelesc ei, ascunzându-se în veºmintele lor, El ºtie atât ceea ce þinei ascuns , cât ºi ceea ce destãinuiesc ei , cãci El este Bine∨
6ªi nu este vieþuitoare pe pãmânt a cãrei hranã sã nu fie în grija luiAllah. El ºtie locul ei de sãlaº ºi locul în care ea va muri. Totul este într-o Carte desluºitã.
7El este cel care a creat cerurile ºi pãmântul în ºase zile - în vremece Tronul Sãu era pe apã - pentru ca sã vã cerce care dintre voi este mai bun în fãptuire. Iar dacã Tu spui : "Veþi fi v
8Iar dacã Noi întârziem osândirea lor pânã la un timp anumit, atunciei zic : “Ce o opreºte pe ea?” Dar în ziua când va veni la ei, nici unul dintre ei nu va mai fi ferit [de ea] ºi îi va cuprinde ceea ce ei au luat în derâdere.
9Dacã Noi îi dãm omului sã guste îndurare din partea Noastrã, iar apoi o luãm de la el, atunci el este deznãdãjduit ºi nemulþumitor.
10Dacã, însã, Noi îi dãm sã guste bucurie dupã ce l-a atins o nenorocire, atunci el va zice: "S-au dus relele de la mine!" ºi el va fi bucuros ºi mândru,
11Mai puþin aceia care sunt cu rãbdare ºi sãvârºesc fapte bune.ªi aceia vor avea parte de iertare ºi de rãsplatã mare.
12S-ar putea ca tu sã neglijezi o parte din ceea ce îþi este revelat ºi pieptul tãu sã fie strâns la ea , când ei vor zice: "De cenu s-a pogorât asupra lui o comoarã?" sau "De ce nu a venit împ
13Sau vor zice ei: "El l-a nãscocit!" Spune: "Aºadar, aduceþi voi zece sure , asemeni lui, nãscocite [de voi] ºi chemaþi pe cine puteþi, afarã de Allah, dacã sunteþi voi întru dreptate!"
14ªi dacã nu vã rãspund ei, atunci aflaþi cã a fost trimis prin ºtiinþa lui Allah ºi cã nu existã altã divinitate în afarã de El! Oare voi sunteþi supuºi [lui All
15Pe aceia care doresc viaþa lumeascã ºi podoaba ei îi vom rãsplãtiNoi dupã faptele lor în ea, fãrã sã li se scadã lor nimic din ele.
16Aceºtia sunt cei care nu vor avea în Lumea de Apoi decât numai Focul. ªi zadarnic va fi ceea ce au sãvârºit ei în ea ºi în deºert va fi ceea ce au fãcut.
17ªi oare acela care se bizuie pe un semn desluºit de la Domnulsãu ºi care este recitat de un martor din partea Sa , în vreme ce înainte de el a fost Cartea lui Moise drept ghid ºi îndurare [estemai bun decât acela c
18ªi cine este mai nelegiuit decât acela care nãscoceºte pe seama lui Allah minciunã? Aceia vor fi aduºi dinaintea Domnului lor ºi vor zice martorii : “Aceºtia sunt cei care au minþit împotriva Domnului lor!” B
19Care împiedicã de la calea lui Allah ºi încearcã sã o facã strâmbã. Ei sunt cei care nu cred în Viaþa de Apoi!
20Aceia nu pot sã-[L] facã neputincios pe pãmânt ! ªi ei nu au alþi aliaþi pentru ei , afarã de Allah, iar pedeapsa lor va fi îndoitã. Ei nu au putut sã audã ºi nu au vãzut .
21Aceia sunt cei care ºi-au pierdut sufletele lor ºi s-a îndepãrtat de ei ceea ce ei au nãscocit .
22Fãrã îndoialã în Lumea de Apoi ei vor fi cei mai pierduþi.
23Aceia care cred ºi sãvârºesc fapte bune ºi se umilesc înainteaDomnului lor, aceia sunt oaspeþii Raiului ºi în el vor avea sãlaº veºnic.
24Asemãnarea între cele douã cete este ca ºi cea a orbului ºisurdului cu cel care vede ºi aude. Oare sunt cele douã egale, la comparaþie? De ce nu luaþi voi aminte?
25Noi l-am trimis pe Noe la neamul sãu [ºi a zis el]: “Eu sunt pentru voi prevenitor limpede,
26Pentru ca voi sã nu-L adoraþi decât pe Allah, cãci eu mã tem pentru voi de chinul unei zile dureroase”.
27Dar au zis cãpeteniile din neamul lui, care nu au crezut: “Noi nu vedem în tine decât un om ca ºi noi ºi nu vedem sã te fi urmat pe tinedecât aceia care sunt vrednici de dispreþ dintre noi ºi fãrã
28A zis el: “O, neam al meu! Ce credeþi voi? Dacã eu am odovadã limpede de la Domnul meu ºi El mi-a dat îndurare de la El, dar ochilor voºtri ea le scapã, oare sã vã silim noi la aceasta, dac&
29O, neam al meu! Eu nu vã cer vouã vreo avere în schimb , cãcirãsplata mea nu se aflã decât la Allah. ªi nici nu-i voi alunga eu pe cei care cred, cãci ei Îl vor întâlni pe Domnul lor . Însã
30O, neam al meu! Cine mã va ajuta pe mine împotriva [pedepsei]lui Allah dacã eu i-aº alunga? Voi nu vã daþi seama?
31ªi eu nu vã spun cã eu am comorile lui Allah ºi eu nu ºtiu neºtiutul. Nici nu spun cã eu sunt un înger ºi nici nu spun acelora pe care ochii voºtri îi dispreþuiesc cã Allah nu
32Au zis ei : “O, Noe! Te-ai certat cu noi ºi prea mult te-ai certat. Adu-ne nouã cele cu care ne ameninþi , dacã tu eºti dintre cei care spun adevãrul!”
33Le-a rãspuns el: “O sã vi le aducã Allah dacã El voieºte, iar voi nu-L veþi putea împiedica !
34ªi sfatul meu nu vã este spre folos - de aº vrea sã vã sfãtuiesc - dacã Allah voieºte sã vã ducã în rãtãcire. El este stãpânul vostru ºi la El veþi fi
35Sau zic ei: “L-a nãscocit!” Spune: “Dacã eu l-am nãscocit, atunci eu rãspund pentru pãcatul meu, însã eu sunt slobod de cele pe care le sãvârºiþi!”
36ªi i s-a revelat lui Noe: “Nu vor crede din neamul tãu decât aceia care deja au crezut, dar tu nu te întrista pentru ceea ce fac ei!
37ªi fã-þi arca sub ochii Noºtri ºi dupã inspiraþia Noastrã ºi nu-Mimai pomeni despre cei care au fost nelegiuiþi, cãci ei sunt înecaþi!”
38Lucra el la corabie ºi de câte ori trecea pe lângã el câte o cãpetenie din neamul sãu, îl luau în derâdere. Însã el le-a zis: “Dacã râdeþi de noi , vom râde ºi noi de voi , asemenea c
39ªi veþi afla voi cui îi va veni chinul care-l va umili ºi peste cine va veni chinul dãinuitor !”
40Iar când a venit porunca Noastrã ºi s-a învolburat cuptorul, am spus Noi: “Adu pe ea din fiecare [seminþie] câte doi soþi ºi familia ta - afarã de cei împotriva cãrora hotãrârea a fost deja datã -,
41ªi a zis el: “Urcaþi-vã pe ea! În numele lui Allah va fi mersul ei ºi oprirea ei! Domnul meu este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim]!”
42ªi când a purces cu ei printre valuri ca munþii, l-a strigat Noe pe fiul sãu, care stãtea deoparte: “O, fiul meu! Urcã împreunã cu noi , nu fi laolaltã cu necredincioºii!”
43Dar a rãspuns [fiul]: “Voi gãsi refugiu pe un munte ce mã va apãra de apã”. I-a zis [atunci]: “Astãzi nu este apãrãtor de porunca luiAllah, afarã de acela cu care El este
44ªi s-a grãit : “O, pãmântule! Înghite apa ta!” ºi “O, cerule! Înceteazã [cu ploaia]!” ªi a scãzut apa ºi s-a împlinit porunca , iar eas-a aºezat pe muntele Al-Judi. ∨
45ªi L-a chemat Noe pe Domnul sãu ºi a zis: “Doamne, fiul meu este din familia mea! Fãgãduinþa Ta este Adevãrul, iar Tu eºti cel mai drept dintre cei drepþi!”
46A zis : “O, Noe! El nu este din stirpea ta. Aceasta [pe care a sãvârºit-o el] este o faptã necinstitã. Nu-mi cere aceea despre care tunu ai ºtiinþã ! Eu te îndemn pentru ca tu sã nu fi printr
47Atunci a zis : “Doamne, eu caut iertare la Tine cã Te întreb despre ceea ce nu s-ar cuveni sã Te întreb, iar de nu mã vei ierta ºi nu vei fi îndurãtor cu mine, voi fi printre cei pierduþi”.
48S-a fost zis : “O, Noe! Coboarã cu pace din partea Noastrã ºi cu binecuvântãri asupra ta ºi asupra comunitãþilor ce se vor ivi dintre acei care sunt cu tine. Iar alte comunitãþi le vom l&a
49Acestea sunt câteva veºti despre cele neºtiute [de oameni] , pe care Noi þi le revelãm ºi pe care nu le-aþi ºtiut nici tu, nici neamul tãu, mai înainte de aceasta . Deci fii rãbdãtor , cã
50ªi [Noi l-am trimis] la [neamul] ’Ad pe fratele lor Hud , care a zis: “O, neam al meu! Adoraþi-L pe Allah! Voi nu aveþi [altã] divinitateîn afarã de El! Voi sunteþi doar nãscocitori [de minciuni]!
51O, neam al meu! Eu nu vã cer pentru aceasta rãsplatã, cirãsplata mea este numai la Acela care m-a creat. Oare voi nupricepeþi?
52O, neam al meu! Rugaþi-vã de iertare Domnului vostru , apoicãiþi-vã faþã de El , pentru ca El sã trimitã asupra voastrã cerul încãrcat de ploaie ºi sã spore
53Au zis ei: “O, Hud! Nu ne-ai adus nouã un semn desluºit, iar noi nu-i vom pãrãsi pe zeii noºtri , pentru cuvântul tãu , ºi nici nu vomfi cu credinþã în tine!
54Noi nu zicem decât cã te-a ajuns un rãu de la unul din zeii noºtri !” A zis el: “Eu Îl iau pe Allah ca martor ºi voi, de asemenea, fiþi martori cã eu sunt nevinovat pentru ceea ce voi luaþi ca
55În locul Lui! Deci vicleniþi cu toþii împotriva mea, fãrã sã-mi daþi nici un rãgaz !
56Eu mã încred în Allah - Domnul meu ºi Domnul vostru! ªi nu estevietate pe care El sã nu o þinã de chica ei . Domnul meu este pe drumul cel drept!
57Iar de vã veþi întoarce, eu nu am fãcut decât sã vã aduc cele cu care am fost trimis la voi . ªi Domnul meu va lãsa sã urmeze dupãvoi un alt neam , fãrã ca voi sã-I
58ªi când a venit porunca Noastrã, i-am mântuit Noi pe Hud ºi pe cei care credeau împreunã cu el, prin mila Noastrã, ºi i-am mântuit de osândã cruntã !
59Aceºtia sunt [neamul] ’Ad. Ei au tãgãduit semnele Domnului lor ºinu au dat ascultare trimiºilor Sãi ºi au urmat ei porunca oricãruitiran îndãrãtnic.
60ªi au fost ei urmãriþi de un blestem în aceastã lume ºi în Ziua Învierii . [Neamul] ’Ad nu a crezut în Domnul lor . Departe cu ‘Ad, neamul lui Hud !
61ªi [Noi] am trimis la Thamud pe fratele lor Salih , care a zis: “O, neam al meu! Adoraþi-L pe Allah! Voi nu aveþi altã divinitate în afarã de El! El v-a creat pe voi din pãmânt ºi v-a dat vouã sã l
62Ei au zis: “O, Salih! Ai fost tu înainte de aceasta dorit peste noi.Dar oare, ne opreºti tu sã adorãm ceea ce au adorat pãrinþii noºtri ? Noi suntem într-o îndoialã tulburãtoare cu privire la
63A zis el: “O, neam al meu! Ce ziceþi voi , dacã eu am o dovadã limpede de la Domnul meu, care mi-a dãruit ºi îndurare de la El! Cine mã va apãra pe mine de Allah , dacã eu nu m-aº supune Lui? Voi
64O, neam al meu! Iatã aceastã cãmilã de la Allah, care este un semn desluºit pentru voi! Lãsaþi-o sã pascã pe pãmântul lui Allah ºi nu o atingeþi cu nici un r&atild
65Însã ei au înjunghiat-o ºi atunci le-a zis el : “Mai bucuraþi-vãîn casele voastre [încã] trei zile! Aceasta este o fãgãduinþã fãrã de minciunã!”
66ªi când a venit porunca Noastrã , i-am mântuit Noi pe Salih ºipe cei care au crezut împreunã cu el, prin îndurarea Noastrã, de ruºinea acelei zile. Domnul tãu este Cel Puternic [ºi] Tare [Al-Qawi
67ªi pe cei nelegiuiþi i-a lovit strigãtul tunãtor ºi au cãzut [morþi],în casele lor, cu faþa în jos ,
68Ca ºi când nu ar fi locuit [niciodatã] în belºug în ele. Într-adevãr,[neamul] Thamud nu a crezut în Stãpânul lor! Ducã-se Thamud !
69ªi au venit trimiºii Noºtri la Avraam cu veste bunã . Au zis ei: “Pace!” ªi le-a rãspuns el: “Pace [vouã]”! ºi nu a pregetat sã aducã un viþel fript.
70ªi când a vãzut cã mâinile lor nu se întind spre el , a devenit bãnuitor ºi l-a cuprins frica de ei. Dar ei au zis: “Nu-þi fie fricã! Noi am fost trimiºi la neamul lui Lot!”
71ªi muierea lui stãtea în picioare ºi a râs ea . Noi i l-am vestit pe Isaac, iar dupã el pe Iacob.
72Ci ea a zis: “Vai mie! O sã nasc eu când sunt o muiere bãtrânã,iar bãrbatul meu e un moºneag?! Acesta este cu adevãrat un lucru ciudat!”
73Dar ei au zis: “Te miri tu de hotãrârea lui Allah? Îndurarea ºibinecuvântarea lui Allah asupra voastrã, o, locuitori ai acestei case ! El este cu adevãrat Cel Vrednic de Laudã [ºi] Cel Vrednic d
74ªi când i-a trecut lui Avraam frica ºi i-a venit vestea cea bunã, a vorbit el cu Noi [în apãrarea] neamului lui Lot.
75Avraam era blând, cãinãtor ºi rugãtor.
76“O, Avraam , renunþã la aceasta, cãci hotãrârea Domnului tãua venit , iar asupra lor se va abate o osândã nestrãmutatã”.
77ªi când trimiºii Noºtri au venit la Lot, s-a simþit stingherit, neºtiind ce sã facã. ªi a zis el: “Aceasta este o zi cumplitã”.
78ªi s-a grãbit neamul sãu cãtre el, dupã ce pânã atunci sãvârºiserã fapte rele . ªi le-a zis el : “O, neam al meu! Acestea sunt fiicele mele ºi ele sunt mai curate pentru voi . Fiþ
79Dar ei au zis: “Tu ºtii cã nu avem nevoie de fiicele tale ºi tu ºtii ceea ce voim noi!”
80A zis el : “O, de-aº avea eu putere asupra voastrã sau de-aºgãsi un sprijin temut!”
81Au zis : “O, Lot! Noi suntem trimiºii Domnului tãu! Ei nu vor putea niciodatã sã ajungã la tine. Deci purcede cu stirpea ta la vreme de noapte ºi sã nu se întoarcã nici unul dintre voi [pentru a priviîn
82ªi când a venit hotãrârea Noastrã , am fãcut Noi ca partea ei de sus sã fie partea ei de dedesubt ºi am trimis asupra ei ploaie de pietre de lut [ars] , una dupã alta,
83Însemnate de Domnul tãu . ªi ele nu sunt departe de cei nelegiuiþi.
84ªi [l-am trimis Noi] la [neamul] Madyan pe fratele lor ªuayb, care [le-] a zis: “O, neam al meu! Adoraþi-L voi pe Allah, cãci nu existã altã divinitate în afarã de El! ªi nu micºora
85O, neam al meu! Daþi mãsura ºi greutatea întreagã, cu dreptate,ºi nu le scãdeþi oamenilor din lucrurile [cuvenite] lor ºi nu purcedeþi pe pãmânt ca stricãtori!
86Ceea ce vã rãmâne din partea lui Allah este mai bun pentru voi , dacã sunteþi credincioºi. Iar eu nu sunt pãzitor peste voi!”
87Au zis ei: “O, ªuayb! Oare rugãciunile tale îþi poruncesc ca noi sã ne lepãdãm de ceea ce au adorat pãrinþii noºtri ºi sã nu facemceea ce voim cu averile noastre? Tu doar&at
88A zis el: “ O, neam al meu! Vedeþi voi dacã eu am o dovadãlimpede de la Domnul meu, care mi-a dãruit din partea Sa averefrumoasã? Eu nu voiesc sã fac ceea ce vã opresc vouã. Eu
89O, neam al meu! Sã nu vã împingã la pãcat vrajba ce mi-oarãtaþi, ca sã vã loveascã ceea ce a lovit neamul lui Noe , sau neamul lui Hud , sau neamul lui Salih ! Iar nea
90ªi rugaþi-vã de iertare Domnului vostru , apoi cãiþi-vã faþã deEl , Cãci Domnul meu este Îndurãtor [ºi] Binevoitor [Rahim, Wadud]!”
91Au zis: “O, ªuayb! Noi nu pricepem prea multe din ceea ce ne grãieºti tu ºi te socotim slab printre noi . ªi de n-ar fi clanul tãu ,noi te-am ucide cu pietre, cãci tu nu ai nici o putere asupra noastr&
92A zis el : “O, neam al meu! Oare clanul meu are mai mult preþla voi decât Allah , cãruia voi Îi întoarceþi spatele ? Domnul meu cuprinde [cu ºtiinþa Sa] tot ceea ce faceþi voi.
93O, neam al meu! Faceþi dupã putinþa voastrã ºi voi face ºi eu [totla fel] ºi veþi afla voi asupra cui se va abate o osândã care-l va înjosi ºi cine este mincinos. Aºteptaþi, ºi vo
94ªi când a venit porunca Noastrã , i-am izbãvit Noi pe ªuayb ºipe cei care au crezut împreunã cu el, prin îndurarea Noastrã, în vreme ce pe cei care au rãmas nelegiuiþi i-a lovit strig&ati
95Ca ºi cum nu ar fi locuit în ele, în belºug, [niciodatã]. Departe cuMadyan , aºa cum departe s-a dus ºi neamul Thamud !
96ªi l-am trimis Noi pe Moise, cu semnele Noastre ºi cu putere vã- ditã ,
97La Faraon ºi la cãpeteniile sale. Însã ei au urmat orânduiala lui Faraon, dar rânduiala lui Faraon nu era cu dreptate.
98ªi va merge el înaintea neamului sãu în Ziua Învierii ºi-i va cãlãuzi pe ei cãtre Foc. ªi ce rãu loc va fi acesta spre care sunt ei duºi!
99ªi vor fi urmãriþi în aceastã [lume] ºi în Ziua Judecãþii de blestem.ªi ce rãu dar va fi acesta care le este menit !
100Acestea sunt dintre veºtile cetãþilor pe care þi le povestim [o, Muhammed]! [Parte] din ele sunt încã în picioare, [parte din ele] suntºterse.
101Noi nu le-am fãcut nici o nedreptate , ci ei înºiºi s-au nedrep- tãþit . ªi nu le-au fost de nici un folos zeii lor, pe care i-au adorat în locul lui Allah, când a venit porunca Domnului tãu, ci nu au fãcu
102Astfel este pedeapsa Domnului tãu când El pedepseºte cetãþile, dacã ele sunt nelegiuite! Iar pedeapsa Lui este dureroasã ºi asprã!
103Întru aceasta este un semn pentru acela care se teme de chinul din Ziua de Apoi. Aceasta este o Zi în care oamenii vor fi adunaþi! Aceasta este o Zi mãrturisitã !
104ªi Noi nu o lãsãm sã întârzie decât numai pânã la un termen hotãrât !
105În Ziua ce va veni , nu va grãi nici un suflet, decât numai cu voia Lui . ªi unii dintre ei vor fi osândiþi , iar [alþii] fericiþi !
106În ce-i priveºte, cei care vor fi osândiþi se vor afla în Foc, unde ei vor avea parte de geamãt ºi de suspin;
107În veci vor sãlãºlui în el , cât vor dãinui cerurile ºi pãmântul, doar dacã Domnul tãu va voi altfel, cãci Domnul tãu face tot ceea ceEl voieºte.
108În ce-i priveºte, cei care vor fi fericiþi se vor afla în Rai; în vecivor sãlãºlui în el, cât vor dãinui cerurile ºi pãmântul, doar dacãDomnul tãu va voi altfel. [Acesta va f
109Nu sta la îndoialã cu privire la ceea ce adorã aceia ! Ei nu adorã alta decât ceea ce au adorat pãrinþii lor mai înainte. Iar Noi le vom da partea lor fãrã nici o micºorare .
110Noi i-am dat deja lui Moise Cartea ºi s-au ivit neînþelegeri asupra ei . ªi de n-ar fi fost mai dinainte un cuvânt de la Domnul tãu , [totul] ar fi fost hotãrât pentru ei . Dar ei sunt în îndoialã tulburãtoare
111ªi pe fiecare îl va rãsplãti Domnul tãu pe deplin pentru faptele sale , cãci El este Bineºtiutor [Khabir] a ceea ce fac ei .
112Deci rãmâi pe calea cea dreaptã, aºa cum þi s-a poruncit ,laolaltã cu aceia care s-au cãit împreunã cu tine ! ªi nu treceþipeste limite , fiindcã El este Cel care Vede Bin
113ªi nu înclinaþi cãtre cei care sunt nelegiuiþi , ca sã nu vã atingã Focul! Voi nu aveþi alþi aliaþi afarã de Allah ºi apoi voi nu veþi fi ajutaþi.
114ªi împlineºte Rugãciunea [As-Salat] la cele douã capete ale zilei ºi la anumite ceasuri din noapte! Faptele bune le alungã pe cele rele. Aceasta este reamintirea pentru cei care cugetã !
115ªi fii statornic în rãbdare , fiindcã Allah nu lasã sã se piardã rãsplata fãcãtorilor de bine!
116ªi oare nu au fost printre neamurile de dinaintea voastrãoameni virtuoºi care au oprit de la stricãciuni pe acest pãmânt - în afarã de puþini dintre ei pe care Noi i-am izbãvit? Iar
117ªi Domnul tãu nu ar fi nimicit cetãþile, cu nedreptate, dacã locuitorii lor ar fi sãvârºit fapte bune.
118ªi dacã Domnul tãu ar fi voit, i-ar fi fãcut pe toþi oamenii o singurã comunitate . Dar ei nu înceteazã sã fie în neînþelegere ,
119Afarã de aceia cu care Domnul tãu a fost îndurãtor . ªi de aceea i-a creat pe ei . ªi se va împlini cuvântul Domnului tãu: “Voi umple Gheena cu djinni ºi cu oameni laolaltã!”.
120ªi în tot ce-þi povestim þie din veºtile despre trimiºi se aflã [pildã]cu care Noi întãrim inima ta . ªi prin acestea a venit la tineAdevãrul, îndemnarea ºi reamintirea pentru dr
121ªi spune acelora care nu cred : “Faceþi dupã putinþa voas- trã ºi vom face ºi Noi [tot la fel] !
122Aºteptaþi ºi vom aºtepta ºi Noi!” .
123ªi ale lui Allah sunt cele neºtiute din ceruri ºi de prepãmânt . ªi la El se întorc toate lucrurile [pentru hotãrâre] . Adorã-L, aºadar, ºi încrede-te în El! ªi Domnul
Chapter 12 (Sura 12)
1Alif, Lam, Ra´ . Acestea sunt versetele Cãrþii limpezi .
2Noi l-am pogorât un Coran arab , poate cã voi veþi pricepe!
3Noi îþi vom povesti cea mai frumoasã istorisire din ceea ce îþi revelãm în aceastã [parte] din Coran, chiar dacã ai fost înainte de ea printre cei nepãsãtori .
4Când Iosif i-a zis tatãlui sãu : “O, tatã! Eu am vãzut [în vis] unsprezece planete, ºi Soarele, ºi Luna! Eu le-am vãzut prosternându- mi-se!”
5A zis el : “O, fiul meu! Nu povesti vedenia ta fraþilor tãi, ca sã nuplãsmuiascã viclenie împotriva ta. ªeitan îi este omului duºman învederat .
6Astfel te alege Domnul tãu ºi te învaþã tâlcuirea vedeniilor ºi va împlini El binefacerea Sa asupra ta ºi asupra neamului lui Iacob, aºa cum a împlinit-o El ºi asupra celor doi pãrinþi
7În Iosif ºi în fraþii sãi au fost semne pentru aceia care întreabã,
8Cãci au zis ei : “Iosif ºi fratele sãu sunt mai dragi decât noi tatã-lui nostru, chiar dacã noi suntem o ceatã . Tatãl nostru este, într- adevãr, în rãtãcire vãditã .
9Omorâþi-l pe Iosif sau lãsaþi-l [undeva] pe pãmânt, astfel încât chipul tatãlui vostru sã se îndrepte numai spre voi! Iar dupã aceasta veþi fi oameni drepþi!”.
10A zis unul dintre ei: “Nu-l omorâþi pe Iosif, ci aruncaþi-l în fundul unui puþ - dacã voi vreþi sã o faceþi - ºi o sã-l ia vreo caravanã!”
11Au zis ei : “O, tatã! De ce nu ni-l dai tu pe Iosif în grijã ? Noi doarã îi suntem lui sfãtuitori buni!
12Trimite-l mâine împreunã cu noi, sã se bucure ºi sã se joace, iar noi îl vom pãzi pre el!”
13A zis : “Eu sunt trist cã voi îl luaþi ºi mã tem sã nu-l mãnânce lupul, când voi veþi fi fãrã bãgare de seamã faþã de el!”
14Ei au zis: “Dacã o sã-l mãnânce lupul, când noi suntem o ceatã , înseamnã cã noi suntem atunci cei pierduþi! ”
15ªi când au plecat cu el ºi s-au înþeles cu toþii sã-l arunce în adâncul puþului, atunci i-am revelat Noi lui : „Tu le vei vorbi despre aceastã faptã a lor [într-o zi], fãrã ca e
16ªi seara au venit la tatãl lor, plângând.
17ªi au zis: “O, tatã! Noi ne-am dus ºi ne-am luat la întrecere ºil-am lãsat pe Iosif lângã lucrurile noastre. ªi l-a mâncat lupul. Tu nu ne crezi, mãcar cã noi spunem adevãrul!”
18ªi au adus cãmaºa lui [mânjitã] cu sânge mincinos . A zis el :“Mai degrabã sufletele voastre v-au îndemnat sã faceþi ceva [rãu]... Deci [nu-mi rãmâne decât] rãbdarea cuminte! ª
19A venit o caravanã ºi [cei din caravanã] l-au trimis pe cel carescotea apã pentru ei ºi el a coborât gãleata lui. Dar a zis el: “Ceveste bunã! Acesta este un bãieþel!” ªi l-au as
20ªi l-au vândut ei pentru un preþ de nimic, pentru câþiva dirhami , cãci atât de puþin l-au preþuit ei!
21ªi a zis acela din Egipt, care l-a cumpãrat, cãtre muierea lui :„Cinsteºte ºederea lui [printre noi]! S-ar putea sã ne fie de folos sausã-l luãm ca fiu!” ªi astfel i-am dat Noi lui Iosif s
22ªi când a ajuns el la vârsta bãrbãþiei, i-am dat Noi înþelepciune ºiºtiinþã, cãci astfel îi rãsplãtim Noi pe cei care fac bine.
23ªi a vrut sã-l ademeneascã, împotriva voinþei lui, cea în a cãrei casã se afla ºi a încuiat uºile ºi i-a zis: “Vino încoace!” Însã el i-a rãspuns: “Fereascã Allah! St&atild
24Avea ea poftã de el ºi ar fi avut ºi el poftã de ea, de n-ar fi vãzut semnul Domnului sãu . Astfel [am fãcut Noi], ca sã îndepãrtãm rãulºi fapta ruºinoasã de el, c&
25ªi au alergat amândoi spre uºã , iar ea i-a rupt cãmaºa la spate . ªi l-au gãsit pe stãpânul ei lângã uºã ºi i-a zis ea [atunci]:„Care este pedeapsa pentr
26A zis : „Dar ea a vrut sã mã ademeneascã, în pofida voinþei mele!” Însã un martor din familia ei a mãrturisit: „Dacã a fost ruptãcãmaºa lui dinainte, atunci ea a
27Însã dacã a fost ruptã cãmaºa lui la spate, atunci ea a minþit, iar el este dintre aceia care spun adevãrul” .
28ªi când a vãzut cãmaºa lui cã a fost ruptã la spate, a zis el :„Acesta este un vicleºug de-al vostru, [femeilor], iar viclenia voastrã este fãrã de margini!
29Iosif, uitã de aceasta! Iar tu, [muiere], roagã-te de iertare pentru vina ta, cãci tu ai fost dintre cei pãcãtoºi!”
30ªi apoi au zis unele muieri din cetate : „Soaþa lui Al-Aziz îl ademeneºte pe bãiatul ei , în pofida voinþei lui. A fãcut-o sã-ºi piardãminþile iubirea pentru el! Noi o vedem
31ªi când a aflat ea de clevetirea lor, a trimis ea la ele, le-a pregãtit rezemãtoare ºi a dat fiecãreia dintre ele câte un cuþit. ªi atunci a zis: „Ieºi afarã la ele, [Iosif]!” Iar când l-au vãz
32A zis ea: „Priviþi-l pe acela pentru care voi m-aþi clevetit! Amîncercat sã-l ademenesc în pofida voii lui, însã el s-a împotrivit,[rezistând ispitei]. Iar de nu va face ce-i poruncesc, sã fie întemn
33Atunci a zis : „Doamne! Temniþa îmi este mai dragã decât aceea la ce mã cheamã ele. ªi dacã nu vei depãrta de la mine vicle-ºugul lor, voi simþi dorinþã pentru ele &ord
34ªi Domnul i-a rãspuns ºi a depãrtat viclenia lor de la el. El doarã este Cel care Aude Totul [ºi] Atoateºtiutor [As-Sami´, Al-´Alim]!
35Apoi li s-a nãzãrit lor , dupã ce au vãzut semnele , sã-l întemniþeze pânã la un timp.
36ªi au intrat împreunã cu el în temniþã doi tineri. ªi a zis unul dintre ei: “Eu m-am vãzut storcând [struguri pentru] vin ”. Iar celãlalt azis: “Iar eu m-am vãzut purtând pe cap pâine, din care
37A zis : „Nici nu vã va sosi mâncarea cu care voi sunteþi hrãniþi, cã eu vã voi ºi vesti tâlcuirea, înainte ca ea sã vã vinã. Aceasta [faceparte] din ceea ce m-a învãþat
38ªi eu am urmat religia strãmoºilor mei Avraam, Isaac ºi Iacob . Nu se cuvine sã-I alãturãm lui Allah nimic! Aceasta este din harul lui Allah asupra noastrã ºi asupra [tuturor] oamenilor, însã
39O, voi, tovarãºi ai mei de temniþã! Oare domnii risipiþi sunt maibuni sau Allah Cel Unic, Stãpânul Atotputernic [Al-Wahid, Al- Qahhar]?
40Nu adoraþi afarã de El decât niºte nume pe care le-aþi nãscocit voi ºi pãrinþii voºtri ºi cãrora Allah nu le-a pogorât nici o dovadã! Jude-cata nu este decât la Allah ! El v-a porun
41O, voi, tovarãºi ai mei de temniþã! Unul dintre voi va da stãpânului sãu sã bea vin . Cât despre celãlalt, el va fi rãstignit, iar pãsãrile vor mânca din capul lui . S-a
42ªi a zis el apoi cãtre acela dintre ei despre care credea cã va fislobozit: „Pomeneºte ºi de mine stãpânului tãu! ” Dar ªeitan l-afãcut sã uite sã-i aminteascã stã
43ªi a zis regele : „Am vãzut ºapte vaci grase, pe care le mâncau ºapte costelive ºi ºapte spice verzi ºi altele [ºapte] uscate. O, voi, dregãtori ai mei! Daþi-mi mie sfat asupra vedeniei me
44ªi i-au rãspuns ei: „Vise învãlmãºite! Iar noi în tâlcuirea viselor nu suntem pricepuþi!”
45ªi a zis acela care fusese slobozit dintre cei doi ºi ºi-a adus amintedupã o vreme : „Eu vã voi vesti tâlcuirea acestora! Decitrimiteþi-mã! ”
46„O, Iosif, iubitorule de adevãr! Tãlmãceºte-ne nouã despre ºapte vaci grase, pe care le mãnâncã ºapte costelive, ºi despre ºapte spice verzi ºi alte [ºapte] uscate, ca sã
47ªi a zis : „O sã semãnaþi ºapte ani, unul dupã altul, cu hãrnicie,dar ceea ce seceraþi sã lãsaþi în spice, afarã de puþin din care o sã mâncaþi!
48Apoi vor veni, dupã aceea, ºapte [ani] aspri , în care vor mâncaceea ce aþi strâns pentru ei mai înainte , afarã de puþin pe care îlveþi pãstra .
49Apoi va veni, dupã aceea, un an în care oamenii vor avea parte de ploaie îmbelºugatã ºi în care vor stoarce”.
50ªi a zis regele: „Aduceþi-l la mine! ” ªi când a venit solul la el , i-a zis: „Întoarce-te la stãpânul tãu ºi întreabã-l: Ce-au avutmuierile care ºi-au tãiat mâinile?
51ªi [le-]a zis lor : “Care a fost pricina ce v-a împins pe voi sã încercaþi sã-l ispitiþi pe Iosif?” Au rãspuns [ele]: „Allah sã ne fereascã! Noi nu ºtim nimic rãu despre el!” ªi a zis
52Aceasta, ca sã ºtie cã eu nu l-am hainit în absenþã, ºi cã Allah nu cãlãuzeºte viclenia celor haini!
53Eu nu mã dezvinovãþesc pe mine, cãci sufletul este înclinat cãtre rãu, afarã de cel pe care îl pãzeºte Domnul meu prin îndurarea Lui, cãci Domnul meu este Iertãtor ºi În
54ªi regele a zis: „Aduceþi-mi-l , cãci voiesc sã-l pãstrez lângã mine!” ªi când a vorbit cu el, i-a zis: „De astãzi tu eºti pentru noi cu putere ºi de încredere !”
55A zis : „Pune-mã pe mine peste hambarele þãrii, cãci eu voi fi bun pãzitor ºi priceput!”
56Astfel i-am dat Noi putere lui Iosif pe pãmânt ºi i-am îngãduitsã se aºeze în el acolo unde voieºte. Noi îl cuprindem cu îndurareaNoastrã pe cel care voim ºi nu lãsãm sã
57Iar rãsplata din Lumea de Apoi este chiar ºi mai bunã pentruaceia care cred ºi sunt cu fricã.
58ªi au venit fraþii lui Iosif ºi au intrat la el . El i-a cunoscut, însã ei nu l-au mai cunoscut.
59ªi dupã ce i-a pregãtit pe ei cu proviziile lor, a zis: „Aduceþi-mi pe un frate al vostru de la tatãl vostru ! Nu vedeþi voi cã eu dau mãsurã plinã ºi cã eu sunt cel mai bun pr
60Iar de nu mi-l veþi aduce, nu veþi mai avea mãsurã la mine ºi nu vã veþi mai apropia de mine !”
61Au zis ei: „Vom încerca sã-l convingem pe tatãl lui. Noi o vomface!”
62A zis slujitorilor sãi : „Puneþi marfa lor înapoi, în sacii lor de pe cãmile! Poate cã ei o s-o recunoascã, atunci când se vor întoarce la familia lor, ºi poate cã ei vor reveni !”
63ªi când s-au întors la tatãl lor, au zis ei: „O, tatã al nostru! Ne-a fost nouã opritã mãsura. Aºadar, trimite-l împreunã cu noi pe fratele nostru ca sã cãpãtãm mãsura
64Dar el a zis: „Sã vi-l încredinþez aºa cum vi l-am încredinþat pe fratele lui mai înainte? Allah este mai bun Pãzitor ºi El este cel mai Îndurãtor dintre îndurãtori!”
65ªi când au desfãcut sarcinile lor, au aflat cã marfa lor le-a fostdatã înapoi. ªi-au zis ei atunci: „O, tatã al nostru! Ce sã mai dorimnoi [mai mult]? Iatã cã marfa noastrã ne-a fost dat&
66A zis el : „Nu-l voi trimite împreunã cu voi pânã ce nu veþi faceînvoialã cu mine înaintea lui Allah sã mi-l aduceþi înapoi, afarã de situaþia cã voi aþi fi înconjuraþi !” ªi câ
67ªi a mai zis el : „O, fiii mei! Nu intraþi pe o singurã poartã, ci intraþi pe porþi diferite! Eu nu vã pot fi de nici un folos împotriva lui Allah. Hotãrârea nu este decât la Allah! Eu în El mã în
68ªi când au intrat aºa cum le-a poruncit tatãl lor, nu le-a fostaceasta de nici un folos împotriva [hotãrârii] lui Allah . N-a fost decât cã s-a împlinit o dorinþã din sufletul lui Iacob.
69Când au intrat ei la Iosif, l-a luat [acesta] pe fratele sãu lângã elºi i-a zis: „Eu sunt fratele tãu. Nu fi îngrijorat pentru ceea ce au fãcut ei !”
70Când le-a pregãtit proviziile lor, a pus el cupa în sacul de pecãmila fratelui sãu . Apoi un vestitor a strigat : „O, voicãlãtorilor! Voi sunteþi niºte hoþi!”
71Au zis , întorcându-se la ei : „Ce vã lipseºte?”
72Au rãspuns : „Ne lipseºte mãsura regelui! Iar acela care o va aduce, va primi [încã] o sarcinã de cãmilã. ªi eu îi sunt chezaº!”
73Au zis : „Pe Allah, voi ºtiþi cã n-am venit sã facem stricãciune în þarã ºi nu suntem hoþi!”
74Au rãspuns : "ªi care sã fie pedeapsa lui, dacã voi sunteþi min- cinoºi?”
75Au zis : „Pedeapsa lui, a aceluia în ai cãrui saci va fi gãsitã,este cã el însuºi va fi rãsplatã. Astfel îi pedepsim noi pe cei nelegiuiþi!”
76ªi a început cu sacii lor înainte de sacul fratelui sãu . Apoi a scos-o din sacul fratelui sãu. Astfel am plãnuit Noi vicleºugul pentru Iosif. El nu ar fi putut sã-l ia pe fratele sãu, dupã religia rege
77Au zis : „Dacã el a furat, a mai furat ºi un frate al lui maiînainte”. Însã Iosif a þinut aceasta ascunsã în sufletul sãu ºi nu le-a dezvãluit-o, ci a zis el [în sinea lu
78Au rãspuns ei: „O, Al-Aziz! El are un tatã tare bãtrân! Ia-l pe unul dintre noi în locul lui! Noi vedem cã tu eºti cu adevãrat dintre oamenii binefãcãtori!”
79A zis : „Fereascã Allah sã luãm pe altcineva decât pe acela la care am gãsit lucrul nostru , cãci atunci noi am fi nedrepþi!”
80Când n-au mai avut nici o nãdejde în privinþa lui , s-au tras deoparte ca sã se sfãtuiascã. A zis cel mai mare dintre ei: „Oare nuºtiþi cã tatãl vostru a fãcut legãmânt
81Întoarceþi-vã la tatãl vostru ºi spuneþi-i: „O, tatã al nostru! Fiul tãu a furat. Noi nu facem mãrturie decât pentru ceea ce ºtim ºi noi nu ne-am putut pãzi de cele nevãzut
82Întreabã cetatea în care am fost ºi caravana cu care am venit! Noi nu spunem decât adevãrul!”
83A zis [Iacob] : „Ba mai degrabã sufletele voastre au nãscocit ceva rãu pentru voi! Dar rãbdare cuviincioasã! Poate cã Allah mi-i va aduce pe toþi ! Cãci El este cel Atoateºtiutor [ºi] &Icir
84S-a întors de la ei ºi a zis: „Cât de rãu îmi pare pentru Iosif!” ªi ochii lui s-au albit de tristeþe ºi el era mâhnit.
85Au zis ei : „Pe Allah! Tu nu vei conteni sã-l pomeneºti pe Iosif, pânã ce nu te vei sfârºi ºi nu vei fi printre cei morþi!”
86A rãspuns el : „Însã eu nu mã plâng decât numai faþã de Allah pentru supãrarea ºi mâhnirea mea, cãci eu ºtiu de la Allah ceea ce voi nu ºtiþi!
87O, fiii mei! Purcedeþi ºi cãutaþi-i pe Iosif ºi pe fratele sãu ºi nu vãpierdeþi nãdejdea în îndurarea lui Allah! Nu-ºi pierde nãdejdea în îndurarea lui Allah decât neamul d
88ªi când au intrat la el [la Iosif], au zis ei: „O, Al-Aziz! S-a abãtut nenorocirea asupra noastrã ºi asupra familiei noastre ºi nu venim decât cu o marfã lipsitã de mare valoare! Deci dã-ne nouã o
89A zis : „Oare ºtiþi ce aþi fãcut cu Iosif ºi cu fratele sãu, când aþi fost neºtiutori?”
90Au rãspuns ei: „Oare tu eºti cu adevãrat Iosif!?” A zis el: „Eu suntIosif iar acesta este fratele meu! Allah ªi-a revãrsat harul asupra noastrã . Cei care au fricã ºi au rãbdare ... Allah
91Au zis ei: „Pe Allah! Într-adevãr, Allah te-a preferat pe tine nouã, iar noi am fost supuºi greºelii!”
92A zis el : „Astãzi nu mai este nici o dojanã împotriva voastrã! Allah sã vã ierte, cãci El este cel mai milostiv dintre cei milostivi!
93Duceþi-vã cu aceastã cãmaºã a mea ºi puneþi-o pe faþa tatãlui meu, ºi el va deveni din nou vãzãtor. ªi veniþi la mine cu tot neamul vostru!”.
94Când caravana a pãrãsit [Egiptul] , tatãl lor a zis: „Eu simt mirosul lui Iosif, chiar dacã-mi spuneþi cã aiurez!”.
95Iar ei i-au rãspuns : „Pe Allah, tu eºti încã în vechea tarãtãcire!”
96ªi când a sosit binevestitorul, a pus-o peste faþa lui ºi el a devenit din nou vãzãtor. ªi a zis [Iacob]: “Nu v-am spus cã eu ºtiu de la Allah ceea ce voi nu ºtiþi?”
97Iar ei au zis : „O, tatã al nostru! Roagã-te pentru iertarea greºa- lelor noastre, cãci noi am fost pãcãtoºi!”.
98El le-a rãspuns: „Voi cere de la Domnul meu iertare pentru voi, cãci El este Iertãtor, Îndurãtor [Al-Ghafur, Ar-Rahim]!”.
99ªi când au intrat la Iosif , i-a primit el pe pãrinþii sãi ºi a zis:„Intraþi în Egipt - cu voia lui Allah - în siguranþã !”
100ªi el i-a ridicat pe pãrinþii sãi pe tron ºi au cãzut [cu toþii] dina- intea lui, prosternându-se , iar el a zis: „O, tatã! Acesta estetâlcul vedeniei mele de odinioarã . Domnul meu a f&ati
101Doamne! Tu mi-ai dat putere ºi m-ai învãþat tâlcuirea vedeniilor! Tu eºti Creatorul cerurilor ºi pãmântului! Tu eºti Ocrotitorul meu în aceastã lume ºi în Lumea de Apoi! Ia-mi viaþa când eu sunt î
102Aceasta este una dintre istoriile neºtiute, pe care Noi þi-o revelãm . Tu nu ai fost lângã ei , atunci când s-au adunat cu toþiiºi au viclenit .
103ªi cei mai mulþi oameni nu vor crede, chiar dacã tu o doreºti.
104ªi tu nu le ceri vreo rãsplatã pentru aceasta, cãci el nu este decât îndemnare pentru toate lumile.
105ªi câte semne sunt în cer ºi pre pãmânt, pe lângã care[oamenii] trec, întorcându-ºi faþa de la ele!
106Iar cei mai mulþi dintre ei nu cred în Allah, fãrã sã-I facã Lui asociaþi !
107Oare sunt ei siguri cã nu va veni o nenorocire a osândei lui Allah sau cã Ceasul nu va veni pe neaºteptate, fãrã ca ei sã-ºi dea seama?
108Spune : „Aceasta este calea mea! Eu chem la Allah, eu ºi cei care m-au urmat, bizuindu-ne pe dovadã limpede! Mãrire lui Allah! Iar eu nu sunt dintre politeiºti!”
109ªi nu am trimis înainte de tine decât bãrbaþi - dintre locuitorii ce-tãþilor - cãrora le-am trimis revelaþii. Oare ei nu umblã pe acest pãmânt, ca sã vadã care a fost sfârºitul
110Chiar ºi când trimiºii ºi-au pierdut nãdejdea ºi au crezut cã au fost socotiþi minþiþi, a venit la ei ajutorul Nostru . ªi au fost mântuiþi aceia care Noi am voit . Însã pedeapsa
111În istoria lor a fost pildã pentru cei dãruiþi cu minte. El nueste o poveste care sã fie nãscocitã, ci, dimpotrivã, este întãrirea celor dinaintea lui ºi tâlcuirea tuturor lucrur
Chapter 13 (Sura 13)
1Alif. Lam. Mim. Ra . Acestea sunt versetele Cãrþii . Iar ceea ceþi-a fost revelat de cãtre Domnul tãu este Adevãrul, însã cei mai mulþi oameni nu cred .
2Allah este Cel care a înãlþat cerurile fãrã stâlpi pe care sã-i vedeþi, iar apoi s-a aºezat pe Tron ºi a supus soarele ºi luna , fiecareurmându-ºi cursul sãu pânã la
3El este Cel care a întins pãmântul ºi a aºezat pe el munþi ºi râuri. ªi din toate roadele a fãcut pe el câte o pereche . El lasã ca noaptea sã acopere ºi sã ascundã ziua. În a
4Iar pe pãmânt sunt parcele învecinate ºi grãdini de viþã de vie, de grâne, de palmieri în tufe ºi câte unul de la o rãdãcinã, udate de la o singurã apã . ªi le-am fãcut
5ªi dacã tu te miri , de mirare sunt vorbele lor: “Oare când vom fi þãrânã, vom fi noi creaþi din nou ?” Aceia sunt cei care nu cred în Domnul lor. Aceia sunt cei pe ale cãror gâturi se vor afla juguri. Aceia s
6ªi ei îþi cer sã grãbeºti rãul înaintea binelui, când înaintea lor au fost pilde . Domnul tãu este Cel cu iertarea pentru oameni, în pofida nelegiuirii lor. ªi Domnul tãu este aspru la ped
7ªi cei care nu cred zic: “De ce nu i s-a trimis lui un semn de la Domnul lui?” Dar tu eºti numai un prevenitor ºi fiecare neam are un cãlãuzitor .
8Allah ºtie ce poartã fiecare femeie [în pântece] ºi ceea ce lipseºte sau ceea ce este prea mult în pântece ºi tot lucrul are la El mãsurã.
9ªtiutorul celor ascunse ºi al celor vizibile, Cel Mare, CelPreaînalt !
10Pentru El sunt egali acela dintre voi care þine ascuns cuvântul Sãu ºi acela care îl rosteºte cu glas tare , acela care stã ascuns în timpul nopþii ºi acela care se aratã în ziua mare .
11El are îngeri care-l însoþesc unul dupã altul, înaintea lui ºi în urma lui, care îl vegheazã din porunca lui Allah . Allah nu schimbã starea unor oameni pânã ce ei nu schimbã ceea ce se aflã în suflete
12El este Cel care vã aratã fulgerul [ce vã inspirã] teamã ºi nãdejde ºi El plãsmuieºte norii cei grei .
13ªi-L preamãreºte tunetul aducându-I laudã, ºi îngerii, cu teamã de El . ªi El trimite trãsnetele cu care loveºte pe cine voieºte, pecând ei se ceartã asupra lui Allah , în vreme ce
14Lui I se adreseazã chemarea cea adevãratã, iar aceia pe care îi cheamã afarã de El nu le vor rãspunde în nici un chip, ci ei sunt caacela care întinde mâinile sale cãtre apã pentru ca ea s
15Înaintea lui Allah se prosterneazã [toþi aceia] care sunt în ceruri ºi pre pãmânt, cu voie ºi fãrã voie , ºi la fel ºi umbrele lor dimineaþa ºila asfinþit .
16Spune : “Cine este stãpânul cerurilor ºi al pãmântului? ” Spune: „Allah!” Spune: „ªi v-aþi luat voi în afarã de El ocrotitori carenu au nici pentru ei înºiºi folos ºi nici [apãrare de] r&
17El face sã coboare din cer apã ºi vãile curg dupã mãsura lor , iar ºuvoiul duce spumã înaltã ºi o spumã asemãnãtoare cu ea se iveºte peste ceea ce [oamenii] topesc
18Pentru aceia care rãspund Domnului lor este rãsplata cea mai bunã, în vreme ce aceia care nu-i rãspund - chiar dacã ar avea toate cele care se aflã pe pãmânt ºi încã pe atât pentru a
19Oare acela care ºtie cã ceea ce þi s-a revelat de cãtre Domnul tãu este Adevãrul sã fie ca acela care este orb? Ci darã chibzuiesc cei care au minte ,
20Aceia, care-ºi împlinesc fãgãduinþa faþã de Allah ºi nu încalcã legãmântul fãcut.
21ªi þin unit ceea ce Allah a poruncit sã fie unit ºi au fricã deDomnul lor ºi se tem de rãul socotirii .
22ªi aceia care sunt statornici în cãutarea chipului Domnului lor ºi plinesc Rugãciunea [As-Salat] ºi fac milostenie într-ascuns ºi pe faþã din ceea ce Noi le-am dãruit ºi resping rãul prin
23De grãdinile Edenului, în care vor intra laolaltã cu [toþi] aceia care au fost evlavioºi, dintre pãrinþii, soþii ºi copiii lor, iar îngerii vor intra laei prin toate porþile [zicând]:
24„Pace vouã! pentru cã aþi fost statornici . ªi ce bunã este rãs- plata Casei [Veºnice]!”
25Iar aceia care încalcã fãgãduinþa fãcutã lui Allah, dupãlegãmântul faþã de El, ºi vor rupe ceea ce Allah va porunci sã fie unit ºi vor sem&a
26Allah dãruieºte cu prisosinþã sau cu mãsurã cele de trebuinþã pentru trai cui voieºte El. ªi ei se bucurã de viaþã în aceastã lume, darnu este viaþa
27ªi cei care nu cred zic: „De ce nu a fost pogorât asupra lui[Muhammed] un semn de la Domnul sãu?” Spune: „Allah face sã rãtãceascã pe cine voieºte ºi cãlãuzeºte c&ati
28Pe cei ce cred ºi ale cãror inimi sunt liniºtite întru pomenirea lui Allah”, cãci prin pomenirea lui Allah se liniºtesc inimile.
29Cei ce cred ºi sãvârºesc fapte bune, aceia vor avea parte de feri- cire ºi bunã întoarcere .
30Astfel te-am trimis Noi într-o comunitate înaintea cãreia au fost alte comunitãþi, ca sã le citeºti lor ceea ce Noi îþi revelãm, în vreme ce ei nu cred în Cel Milostiv . Spune: „El este Stãpânul meu. Nu
31ªi de ar fi un Coran cu care sã se mute munþii sau cu care sã se despice pãmântul sau cu care sã se facã morþii sã vorbeascã! Însã alui Allah este întreaga poruncã.
32Au fost luaþi în râs trimiºi ºi înainte de tine, însã Eu le-am dat unrãgaz celor care nu au crezut. Apoi i-am prins pe ei. ªi cum a fostpedeapsa Mea!
33ªi acela care vegheazã asupra fiecãrui suflet ºi [vede] ceea ce dobândeºte [este la fel ca asociaþii]? ªi totuºi îi fac lui Allah asociaþi! Spune [-le lor]: „Numiþi-i! Sau voiþi s&
34Ei vor avea parte de osândã în viaþa aceasta , iar chinul din Viaþa de Apoi va fi ºi mai greu ºi nu vor avea ei nici un apãrãtor de Allah .
35Pilda Grãdinii care s-a promis celor evlavioºi ; pe sub ea curgpâraie ºi veºnice sunt roadele ei ºi umbra ei. Aceasta este rãsplata celor care au fricã [de Allah] , iar rãsplata celor necredincio
36ªi aceia cãrora le-am dat Noi deja cartea se bucurã pentruceea ce þi s-a pogorât . Însã unele cete tãgãduiesc o parte dinea . Spune: „Mi s-a poruncit sã-L ador pe Allah º
37Aºa i-am trimis Noi [Coranul], ca o orânduialã, [în limba] arabã!Iar dacã tu vei ur ma poftelor lor, dupã ºtiinþa ce a venit la tine, nu vei avea tu nici ocrotitor nici apãrãtor de Allah!
38Am trimis Noi profeþi ºi mai înainte de tine. ªi le-am dat lor soaþeºi urmaºi. Însã nici un trimis nu a putut sã aducã vreun semn decât cu voia lui Allah. ªi fiecare soroc a fost scris într-
39Allah ºterge sau întãreºte ceea ce voieºte ºi la El se aflã mamaCãrþii .
40ªi de-þi vom arãta þie o parte din cele cu care-i ameninþãm sau dete vom lua pe tine la Noi, datoria ta este propovãduirea ºi la Noi e socotirea.
41Oare nu vãd ei cã Noi venim cu porunca Noastrã pe pãmânt ºi cã Noi îl îngustãm? Allah judecã ºi nimeni nu poate împiedica jude- cata Sa ºi El este repede la socotire.
42ªi au viclenit cei de dinaintea lor [împotriva trimiºilor lor], însãviclenia în întregime este la Allah . El ºtie ce dobândeºte fiecaresuflet, iar necredincioºii vor ºti cine va avea parte de r&at
43Cei care nu cred spun : „Tu nu eºti un trimis !” Spune: „Allaheste de ajuns ca martor între mine ºi voi. [ªi cine este mai drept decât] Acela care are cunoºtinþã despre Carte?! ”
Chapter 14 (Sura 14)
1Alif. Lam. Ra. . [Aceasta este] o Carte pe care Noi þi-am pogorât-o pentru ca tu sã-i scoþi pe oameni din întuneric la luminã - cu voiaDomnului lor - pe drumul Celui Puter nic [ºi] Vrednic de Laudã [Al-´Az
2Allah este Acela cãruia Îi aparþin toate cele din ceruri ºi de pre pãmânt. ªi vai celor necredincioºi pentru chinul cel aspru!
3Aceia cãrora le place aceastã viaþã mai mult decât Viaþa de Apoiºi-i împiedicã [pe oameni] de la calea lui Allah ºi cautã sã le-ostrâmbe, aceia se aflã într-o rãt&a
4ªi Noi nu am trimis nici un profet decât cu limba neamului sãu, pentru ca sã le facã limpede [revelaþia] ºi Allah împinge în rãtãcirepe cine voieºte El ºi cãlãuzeºte pe cine
5Noi l-am trimis pe Moise cu semnele Noastre , [zicându-i]: „Scoate neamul tãu din întuneric la luminã ºi adu-le lor aminte de zilele luiAllah!” Întru aceasta sunt semne pentru toþi cei rãbdãtori ºi
6[ªi adu-þi aminte] când Moise a zis neamului sãu: „Aduceþi-vã aminte de binefacerea lui Allah asupra voastrã, când El v-a izbãvit de clanul lui Faraon care v-a supus la rãu chin, i-a mãcelã
7ªi când Domnul vostru a vestit: „Dacã veþi fi mulþumitori , vã voiînmulþi [binefacerile Mele], iar de veþi fi nemulþumitori , pedeapsaMea va fi asprã!”
8ªi a zis Moise : „Dacã voi ºi toþi cei de pre pãmânt sunteþi nerecu- noscãtori, [atunci aflaþi] cã Allah κi este Sieºi Deajuns [ºi] cã El este Cel Bogat, Vrednic de Laud
9Nu v-a venit vouã vestea despre cei de dinaintea voastrã: neamul lui Noe ºi neamul ’Ad ºi neamul Thamud ºi cei de dupã ei ºi pe care numai Allah îi ºtie? Trimiºii lor au venit la ei cu semne limpezi, în
10Trimiºii lor au zis: „Aveþi voi îndoialã în privinþa lui Allah, Creatorul cerurilor ºi al pãmântului, care vã cheamã ca sã vã iertepentru o parte din pãcatele voastre
11Le-au rãspuns trimiºii lor: „Într-adevãr, noi nu suntem decât niºte oameni ca ºi voi, însã Allah binecuvânteazã pe cine voieºte El dintre robii Sãi . Nu ne revine nouã sã vã
12ªi cum sã nu ne încredem noi în Allah , când El ne-a cãlãuzit pecãile noastre [pe care trebuia sã le urmãm] ? Însã noi vom înduraorice durere ne veþi aduce! ªi în Allah trebuie s&atil
13Dar cei care nu credeau au zis cãtre trimiºii lor: „Noi vã vomalunga din þara noastrã, dacã nu vã întoarceþi la religia noastrã!” Dar Domnul lor le-a revelat : „Noi îi vom nimici pe
14ªi vã vom stabili pe voi pe acest pãmânt, dupã ei! Aceasta pentru aceia care se tem de prezenþa Mea ºi se tem de ameninþarea Mea ”.
15Ei au cerut [de la Allah] victoria, însã fiecare trufaº îndãrãtnic a fost înfrânt,
16În urma lui se aflã Gheena ºi va fi el adãpat cu apã de puroi ,
17Pe care el o va sorbi cu înghiþituri mici ºi abia o va putea, înghiþi.ªi moartea vine la el din toate pãrþile, însã el nu va fi mort ºi va avea el [parte de] osândã dureroasã.
18Pilda acelora care nu cred în Domnul lor este cã faptele lor sunt ca cenuºa în care suflã vântul cu putere într-o zi furtunoasã. Ei nuvor avea nici un folos din ceea ce agonisesc . Aceasta este rãtãcire ad
19Oare nu vezi cã Allah a creat cerurile ºi pãmântul în adevãr? Dacã El ar vrea, v-ar face sã dispãreþi ºi ar aduce fãpturi noi ,
20Cãci acest lucru nu este greu pentru Allah!
21ªi toþi se vor înfãþiºa dinaintea lui Allah ºi vor zice cei slabi cãtre cei care s-au arãtat îngâmfaþi : „Noi v-am urmat pe voi! Puteþi voi sã ne fiþi de vreun folos împotriva osând
22ªi când totul va fi hotãrât , va zice ªeitan: „Allah v-a fãcut vouão fãgãduinþã adevãratã . V-am fãgãduit ºi eu, însã eu nu mi-am þinut cuvântul dat
23Cei care cred ºi sãvârºesc fapte bune vor fi duºi sã intre în grãdini pe sub care curg pâraie ºi în ele vor sãlãºlui veºnic - cu voia Stãpânului lor. Iar salutul lor în e
24Nu vezi ce pildã a dat Allah pentru cuvântul bun? El este ca un pom bun, cu rãdãcina neclintitã ºi cu ramuri [ce se înalþã] în cer!
25El dã fructe tot timpul - cu voia Domnului sãu. ªi Allah dã pilde oamenilor pentru ca ei sã-ºi aducã aminte.
26Iar pilda unui cuvânt rãu este ca un pom rãu care a fost smuls de pe faþa pãmântului ºi care nu mai are pic de statornicie.
27Allah îi întãreºte pe cei care cred cu vorbe hotãrâte atât în viaþa aceasta, cât ºi în Viaþa de Apoi. Allah îi duce în rãtãcire pe cei nelegiuiþi ºi Allah face ceea ce voieºte.
28Nu i-ai vãzut pe cei care au schimbat îndurarea lui Allah cu necredinþa ºi au adus neamul lor în casa pieirii ,
29În Gheena, în care o sã ardã? ªi ce rãu sãlaº!
30ªi i-au fãcut lui Allah semeni care sã-i ducã în rãtãcire [peoameni] de la calea Lui . Spune : „Veseliþi-vã [în aceastã viaþã],cãci sfârºitul vostru va fi în
31Spune robilor Mei care cred sã împlineascã Rugãciunea [As-Salat]ºi sã dãruiascã într-ascuns ºi pe faþã din ceea ce le-am dat spre vieþuire, înainte de a veni Ziua în care
32Allah este Cel care a creat cerurile ºi pãmântul ºi a pogorât din cer apa , cu care scoate pentru voi din roade mijloc de vieþuire.El a supus pentru voi corãbiile care plutesc pe mare, la poruncaSa , ºi a su
33ªi a supus pentru voi Soarele ºi Luna, amândouã urmându-ºi cursul fãrã oprire, ºi a supus pentru voi noaptea ºi ziua .
34ªi v-a dat El din toate câte le-aþi cerut . ªi de aþi socotibinefacerile lui Allah, nu le-aþi putea numãra . Dar omul este cuadevãrat nelegiuit ºi necredincios .
35ªi a zis Avraam: „Doamne, fã aceastã þarã un loc sigur ) ºi fereºte-mã pe mine ºi pe fiii mei sã nu-i adorãm pe idoli!
36Doamne, ei i-au dus în rãtãcire pre mulþi oameni . Cel ce mã va urma va fi dintre ai mei, iar cel ce nu mi se va supune..., Tu eºti Iertãtor, Îndurãtor [Gafur, Rahim].
37Doamne, eu am aºezat o parte din urmaºii mei într-o vale fãrã verdeaþã , în apropiere de Casa Ta cea Sfântã. Doamne, pentru a împlini ei Rugãciunea [As-Salat]! ªi fã inimile unor oameni s&ati
38Doamne, Tu ºtii ºi ce þinem ascuns ºi ce lãsãm sã se vadã, cãci nu-I este nimic ascuns lui Allah, nici de pre pãmânt ºi nici din cer.
39Laudã lui Allah, care mi i-a dat mie, în ciuda bãtrâneþelor mele,pe Ismail ºi pe Isaac ! Domnul meu este cel care aude rugãciunile .
40Doamne, fã ca eu sã împlinesc Rugãciunea [As-Salat] cu sâr-guinþã , ca ºi o parte din urmaºii mei! ªi primeºte ruga mea, Doamne!
41Doamne, iartã-mi mie ºi pãrinþilor mei ºi dreptcredincioºilor înZiua când se va face socoteala!” .
42Sã nu crezi cã Allah nu este cu luare aminte la ceea ce sãvârºesc nelegiuiþii, însã El doar le dã lor rãgaz pânã într-o zi în care privirile lor vor fi împietrite [de spaimã].
43În vreme ce ei vor alerga cu capetele ridicate, cu ochii rãtãciþi ºi cu inimile goale .
44Prevesteºte-i pe oameni despre Ziua în care va veni peste ei osânda ºi în care cei ce au fost nelegiuiþi vor zice: „Doamne, pãsu- ieºte-ne pe noi pentru un termen scurt , ca sã rãspundem chemãr
45Voi locuiþi în sãlaºurile celor care au fost nelegiuiþi faþã de ei înºiºi ºivi s-a arãtat vouã limpede ce am fãcut cu ei . ªi v-am dat vouã pilde.
46Au plãsmuit ei vicleºug , însã vicleºugul lor este la Allah ,chiar de-ar fi vicleºugul lor [într-atât de puternic] încât sã disparãmunþii.
47ªi sã nu socoteºti cã Allah nu-ºi þine fãgãduinþa fãcutã trimiºilorSãi ! Allah este Puternic [Al-’Aziz] cu Rãzbunare ,
48În ziua în care pãmântul va fi schimbat cu un altul, ca ºi cerurile , ºi ei [oamenii] se vor înfãþiºa dinaintea lui Allah Cel Unic, Biruitorul [Al-Wahid, Al-Qahhar] .
49ªi în ziua aceea îi vei vedea pe pãcãtoºi legaþi unii de alþii cu lan- þuri ,
50Iar straiele lor vor fi din catran ºi focul le va acoperi chipurile.
51[Toate acestea] pentru ca Allah sã rãsplãteascã fiecare suflet dupã ce ºi-a agonisit. Allah este, neîndoielnic, repede la socotire .
52Aceasta este o vestire pentru oameni , pentru ca sã fie pre- veniþi prin ea ºi pentru ca sã ºtie cã El este un Dumnezeu Unic ºi sã ia aminte cei înzestraþi cu judecatã!
Chapter 15 (Sura 15)
1Alif. Lam. Ra. Acestea sunt versetele Cãrþii ºi ale unui Coran limpede.
2[În Ziua Judecãþii de Apoi] vor voi necredincioºii sã fi fost musulmani!
3Lasã-i sã mãnânce ºi sã se bucure ºi nãdejdea sã-i desfete. Ei vorºti [pe urmã] !
4ªi Noi nu am nimicit nici o cetate fãrã ca ea sã nu fi avut [un termen hotãrât] într-o Carte cunoscutã .
5Nici un neam nu poate sã grãbeascã termenul sãu ºi nici sã-l întârzie .
6ªi zic ei [mekkanii]: „O, tu cel cãruia i-a fost pogorât Coranul, tu eºti smintit .
7De ce nu ne aduci tu îngerii, dacã eºti tu dintre cei care spun ade- vãrul? ”
8Noi nu facem sã coboare îngerii decât cu Adevãrul! ªi atunci nu vor mai fi ei pãsuiþi!
9Într-adevãr, Noi am pogorât Coranul ºi Noi îi vom fi pãzitori!
10Noi am trimis mai înainte de tine [profeþi] la grupurile celor vechi .
11ªi nu a venit la ei un trimis cã numaidecât l-au ºi batjocorit .
12Astfel facem Noi [necredinþa] sã intre în inimile nelegiuiþilor.
13Ei nu cred în ea [Coran] în ciuda a ceea ce s-a întâmplat cu obiceiul celor dintâi .
14ªi de le-am deschide o poartã din cer ºi ei ar ajunge sã urcepe ea,
15Ei tot ar zice: „Ci ochii noºtri au fost închiºi , or mai degrabã suntem un neam de [oameni] fermecaþi !”.
16ªi Noi am pus în cer zodii ºi Noi am împodobit [cerul] pentru privitori.
17ªi l-am pãzit Noi de orice ºeitan afurisit ,
18Afarã de acela care a ascultat pe furiº , dar în urma cãruia a pornit flacãra mistuitoare .
19Iar pãmântul l-am întins Noi ºi am aruncat pe el munþi neclintiþi ºi am lãsat sã creascã de toate cu mãsurã cumpãnitã.
20ªi v-am dat Noi vouã pe el [pe pãmânt] cele de trebuinþã pentru trai , ca ºi pentru aceia pe care voi nu-i hrãniþi .
21ªi nu sunt lucruri ale cãror hambare sã nu se afle la Noi ºi pe care Noi sã nu le trimitem cu mãsurã anumitã .
22ªi Noi trimitem vânturile mãnoase ºi trimitem apã din cer pe carev-o dãm de bãut, însã voi nu o puteþi strânge .
23Noi dãm viaþã ºi dãm moarte ºi Noi suntem moºtenitori .
24Noi îi cunoaºtem pe aceia dintre voi care au fost înainte ºi Noi îiºtim ºi pe cei care n-au venit încã.
25ªi Domnul tãu îi va aduna pe ei . Iar El este Înþelept [ºi] Atoate-ºtiutor [Hakim, ´Alim].
26Noi l-am fãcut pe om din lut tare, provenit dintr-un nãmol moale ,
27Iar pe djinn l-am fãcut ºi mai înainte , din focul fierbinte.
28ªi [adu-þi aminte] când a zis Domnul tãu îngerilor: „Eu am sã fac un om din lut tare, provenit dintr-un nãmol moale,
29Iar când îl voi face ºi voi sufla în el din duhul Meu, voi sã cãdeþi dinaintea lui, prosternându-vã! ”
30ªi s-au prosternat toþi îngerii laolaltã,
31Afarã de Iblis, care s-a împotrivit sã fie împreunã cu cei ce s-au prosternat.
32Atunci a zis : „O, Iblis! De ce nu eºti tu împreunã cu cei care se prosterneazã?”
33I-a rãspuns : „Eu nu mã voi prosterna dinaintea unui om pe carel-ai fãcut din lut tare, provenind dintr-un nãmol moale! ”
34A zis : „Ieºi din el ºi vei fi tu izgonit!
35ªi blestemul [sã fie] asupra ta pânã în Ziua Judecãþii”.
36Dar el a zis : „Doamne, dã-mi mie pãsuire pânã în ziua în care ei vor fi înviaþi! ”
37I-a zis : „Vei fi tu dintre cei pãsuiþi,
38Pânã în ziua timpului hotãrât” .
39A zis : „Doamne, pentru cã m-ai dus în rãtãcire, le voiîmpodobi lor [lucrurile de] pe pãmânt ºi-i voi duce pe ei toþi în rãtãcire,
40Afarã de robii Tãi curaþi ºi aleºi dintre ei!”
41A zis : „Acesta este un drum drept [care duce] cãtre Mine!
42Tu nu vei avea putere asupra robilor Mei , afarã numai de cei care te-au urmat dintre cei amãgiþi,
43Iar Gheena este locul fãgãduit lor, tuturora!
44El va avea ºapte porþi ºi fiecare poartã are o parte anumitã dintre ei” .
45Iar cei cu fricã vor fi în grãdini ºi la izvoare.
46„Intraþi în ele în pace ºi cu siguranþã!”
47ªi Noi vom scoate pizma din piepturile lor ºi ca fraþii vor ºedea pe paturi unii în faþa altora!
48Nu-i va atinge în ele osteneala ºi nu vor fi ei scoºi din ele!
49Vesteºte, [o, Muhammed,] robilor Mei cã Eu sunt Iertãtorul, Îndu- rãtorul [Al-Ghafur, Ar-Rahim]
50ªi cã osânda Mea este chinul dureros!
51ªi vesteºte-i pe ei despre oaspeþii lui Avraam,
52Când au intrat la el ºi l-au salutat, iar el le-a rãspuns: „Ne este nouã teamã de voi!”
53Iar ei au zis: „Nu-þi fie teamã! Noi îþi aducem vestea bunã a[naºterii] unui bãieþel plin de învãþãturã! ”
54ªi a rãspuns el : „Îmi aduceþi voi mie veste bunã când m-au ajuns bãtrâneþile? Ce veste bunã sã-mi mai aduceþi?”
55Au zis ei: „Îþi vestim Adevãrul, deci nu fi dintre aceia care deznã- dãjduiesc!”
56A rãspuns el: „Dar cine deznãdãjduieºte în privinþa îndurãriiDomnului sãu, afarã de cei rãtãciþi?”
57ªi [le-a] zis el : „ªi ce vreþi voi, o, trimiºilor?”
58Au rãspuns ei: „Noi suntem trimiºi la un neam de mari nelegiuiþi,
59Afarã de familia lui Lot pe care o vom mântui în întregime,
60Mai puþin pe soaþa lui!” Noi [Allah] am hotãrât ca ea sã fie dintre cei nimiciþi!
61ªi când au venit cei trimiºi la casa lui Lot,
62Le-a zis el : „Voi sunteþi [pentru mine] un neam de necunoscuþi!”
63ªi i-au rãspuns ei: „Ci am venit la tine, aducând [pedeapsa]pentru cele de care s-au îndoit.
64ªi þi-am adus noi Adevãrul , iar noi suntem vestitori numai deAdevãr.
65Deci purcede cu familia ta spre sfârºitul nopþii ºi mergi în urma lor ºi sã nu se uite înapoi vreunul dintre voi , ci mergeþi unde vi se porunceºte!”
66ªi Noi i-am vestit lui aceastã poruncã, pentru cã aceia aveau sã fie nimiciþi pânã la ultimul, dimineaþa.
67ªi au venit locuitorii cetãþii [la el] bucuroºi .
68Le-a zis : „Aceºtia sunt oaspeþii mei, deci nu-mi faceþi ruºine!
69ªi fiþi cu fricã de Allah ºi nu mã faceþi de ocarã!”
70Au zis ei : „Dar, oare, nu þi-am oprit noi [sã aperi] lumea?”
71A zis : „Iatã-le pe fiicele mele acestea, dacã voiþi voi sã faceþi[ceva]!” .
72Pe viaþa ta, [o, Muhammed,]! Ei rãtãceau în aiureala lor !
73Aºadar, la rãsãritul soarelui i-a prins pe ei strigãtul
74ªi Noi am rãsturnat [cetatea] cu susul în jos ºi am lãsat sã plouã peste ei pietre de lut întãrit .
75ªi în aceasta sunt semne pentru cei care ºtiu sã vadã !
76ªi ea [cetatea] este pe un drum cunoscut de toþi .
77Întru aceasta este un semn pentru credincioºi!
78ªi locuitorii din Al-Ayka erau [de asemenea] nelegiuiþi .
79ªi Noi ne-am rãzbunat pe ei . ªi amândouã [cetãþile] sunt pe un drum cunoscut.
80ªi cu adevãrat i-au socotit locuitorii din Al-Hijr pe trimiºi drept mincinoºi .
81ªi le-am adus semnele Noastre, însã ei s-au abãtut de la ele.
82ªi ei îºi scobeau în munþi case, trãind în siguranþã,
83Însã în zorii dimineþii i-a lovit pe ei strigãtul
84ªi nu le-a fost lor spre folos ceea ce au agonisit.
85ªi Noi nu am creat cerurile ºi pãmântul, precum ºi ceea ce este între ele, decât cu drept adevãr. Iar ceasul va veni, [fãrã îndoialã]! Deci iartã-le lor, [o, Muhammed,] cu frumoasã iertare!
86Domnul tãu este Creatorul [ºi] Atoateºtiutorul [Al-Khallaq, al-´Alim].
87Noi þi-am dat ºapte versete ce se repetã ºi Coranul cel mãreþ.
88Nu-þi îndrepta ochii spre lucrurile pe care Noi le-am dat ca bucurie trecãtoare unor perechi dintre ei ºi nici nu fi trist pentru ei, ci pleacã aripa ta peste dreptcredincioºi !
89ªi spune: „Eu sunt prevestitorul cel desluºit [al pedepsei]!”
90[Þi-am trimis þie Coranul], precum am trimis celor ce au împãrþit[între ei] ,
91Aceia care au fãcut Coranul bucãþi [pentru a crea îndoieli] .
92ªi - pe Domnul tãu! - de la toþi vom cere socotealã
93Pentru ceea ce au fãcut.
94Vesteºte, darã, limpede ceea ce þi se porunceºte ºi nu-i bãga în seamã pe politeiºti !
95Noi suntem de ajuns pentru tine împotriva zeflemitorilor,
96Cei care îi asociazã lui Allah un alt Dumnezeu ºi ei vor ºti [în curând] .
97ªi Noi ºtim prea bine cã pieptul þi se strânge pentru ceea ce spun ei .
98Însã adu laude Domnului tãu ºi fii printre cei care se prosterneazã
99ªi adorã-L pe Domnul tãu pânã ce-þi va veni sfârºitul
Chapter 16 (Sura 16)
1Porunca lui Allah vine , deci nu o grãbiþi! Mãrire Lui! El este mai înalt decât ceea ce Îi asociazã Lui.
2El îi trimite pe îngeri cu revelaþia, dupã porunca Sa, asupra acelora care voieºte El dintre robii Sãi, [zicând]: „Preveniþi cã nu existã altã divinitate în afarã de Mine ºi fi&tho
3El a creat cerurile ºi pãmântul cu adevãr ! El este mai înalt decât ceea ce Îi asociazã Lui!
4El l-a fãcut pe om dintr-o picãturã ºi iatã cã el [omul] este cârtitor învederat .
5ªi vitele le-a fãcut pentru voi , de la ele aveþi cãldurã ºi alte foloase ºi de la ele ºi mâncaþi .
6Ele sunt pentru voi mândreþe, când le adunaþi seara ºi când le scoateþi la pãscut [dimineaþa];
7Ele poartã poverile voastre cãtre o þarã unde nu aþi putea ajungedecât cu trudã mare. Domnul vostru este Iertãtor, Îndurãtor [Ra´uf, Rahim] .
8ªi [El a fãcut] caii, catârii ºi mãgarii , sã cãlãriþi pe ei ºi ca podoabã ºi El creeazã ceea ce voi nu ºtiþi .
9Lui Allah îi revine [sã arate prin mare mila Sa] calea cea dreaptãºi pe cea nedreaptã . Dar dacã El ar voi, v-ar cãlãuzi pe toþi .
10El este cel care trimite apã din cer pentru voi. Din ea este debãut pentru voi ºi din ea cresc tufiºurile, unde voi vã paºteþicirezile.
11Din ea El face sã creascã pentru voi semãnãturile , mãslinii,curmalii, viþa de vie ºi tot felul de roade . În aceasta este dovadãpentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.
12El a supus pentru voi noaptea ºi ziua , soarele ºi luna. ªi stelele sunt supuse, prin porunca Lui. ªi întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care pricep.
13ªi ceea ce a creat pentru voi pe pãmânt [are] felurite culori. ªi întru aceasta este un semn pentru un neam de oameni care îºi aduc aminte.
14El este Cel care a supus marea, pentru ca voi sã mâncaþi din eacarne proaspãtã ºi sã scoateþi din ea podoabã pe care sã opurtaþi . ªi vezi corãbiile care o br&a
15El a aºezat pe pãmânt munþi statornici, ca sã nu se clatine cu voi, râuri ºi drumuri, poate cã voi veþi fi cãlãuziþi.
16ªi semne osebite . ªi dupã stele se cãlãuzesc .
17ªi oare cel care creeazã este la fel ca acela care nu creeazã ? Oare voi nu sunteþi cu luare aminte ?
18ªi de aþi [vrea sã] socotiþi binefacerile lui Allah, voi nu veþi izbuti sãle numãraþi . Allah este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim] .
19ªi Allah ºtie atât ceea ce þineþi voi ascuns, cât ºi ceea ce dezvãluiþi.
20Însã aceia pe care îi cheamã în locul lui Allah nu creeazã nimic, ci ei sunt creaþi.
21Ei sunt morþi, nu sunt vii, ºi ei nu ºtiu când [oamenii] vor fi înviaþi !
22Domnul vostru este un Domn Unic. Iar inimile acelora care nu cred în Viaþa de Apoi tãgãduiesc [unicitatea lui Allah] ºi ei sunt trufaºi.
23Fãrã îndoialã cã Allah ºtie ce ascund ºi ce dezvãluie ei, iar El nu-i iubeºte pe cei trufaºi .
24Dacã sunt întrebaþi: „Ce a pogorât Domnul vostru?” ei rãspund:„Basme ale înaintaºilor! ”
25Vor avea ei de purtat pãcatele lor în întregime, în Ziua Învierii, precum ºi o parte din pãcatele celor pe care îi duc în rãtãcire, fãrã deºtiinþã. ªi ce rea [povarã] vor
26Au viclenit cei care au fost mai înainte de ei , însã Allah a nãruit chiar temeliile zidirii lor ºi acoperiºul s-a prãbuºit peste ei ºi chinul a cãzut peste ei , de unde nu se aºteptau.
27Apoi, în Ziua Învierii, El îi va acoperi de ruºine ºi le va zice:“Unde sunt semenii Mei, pentru care voi i-aþi certat [pe profeþi]?” Aceia cãrora li s-a dat ºtiinþa vor zice: “Ruºinea ºi
28Aceia cãrora îngerii le iau viaþa în situaþia când sunt nelegiuiþi cuei înºiºi se vor supune cu umilinþã, [zicând]: “Noi nu am fãcut nimic rãu!” Ba da, Allah ºtie ce aþi fãcu
29“Intraþi, aºadar, pe porþile Gheenei ºi în ea veþi petrece veºnic! Ce rãu sãlaº va fi pentru cei înfumuraþi!
30ªi li se va spune celor care au fost cu fricã : “Ce a pogorâtDomnul vostru?” Iar ei vor zice: “Binele!” Cei care fac bine în aceastã lume vor avea parte de bine, însã locuinþa din Viaþa de Apo
31Grãdinile Edenului, în ele vor intra, iar pe sub ele vor curge râuri. În ele vor avea ceea ce vor voi . Astfel îi rãsplãteºte Allah pe cei evlavioºi!
32Celor buni , cãrora le iau sufletele, îngerii le vor zice: „Pace vouã! Intraþi în Rai, pentru ceea ce aþi fãcut!”
33ªi ce pot sã aºtepte [necredincioºii] decât sã vinã la ei îngerii sau sã le vinã porunca Domnului tãu ? Aºa au fãcut ºi cei care au fost înaintea lor ºi nu i-a nedreptã
34ªi i-au lovit relele ce le-au sãvârºit ºi cele pe care le-au luat în derâdere i-au înconjurat din toate pãrþile.
35ªi zic cei care au fãcut semeni : „Dacã ar fi voit Allah, noi nu am fi adorat nimic în afarã de El - nici noi, nici pãrinþii noºtri - ºi nu amfi oprit nimic altceva afarã de ceea ce El a oprit!”. A
36Noi am trimis la fiecare comunitate un trimis [ca sã le zicã]:„Adoraþi-L pe Allah ºi þineþi-vã departe de Taghut !” Pe unii dintre eii-a cãlãuzit Allah , însã altora l
37Chiar dacã tu voieºti cu tot dinadinsul cãlãuzirea lor, [sã ºtii cã] Allah nu-i cãlãuzeºte pe cei care îi duce în rãtãcire, iar ei nu vor avea apãrãtori.
38ªi au jurat ei pe Allah cu cele mai grele jurãminte: „Allah nu-i vaînvia pe cei care au murit! ” Ba da, promisiunea [lui Allah] este adevãratã, dar cei mai mulþi dintre oameni nu ºtiu!
39[El îi va învia] pentru a le arãta limpede cele asupra cãrora aufost cu neînþelegere ºi pentru ca cei care nu cred sã ºtie cã ei au fost mincinoºi.
40Când Noi voim un lucru, singurul cuvânt pe care-l spunem este„Fii!” ºi el este !
41Acelora care au migrat întru Allah , dupã ce au suferit nedrep- tate, le vom pregãti [locuinþã] bunã în aceastã viaþã , dar rãsplata lorîn Viaþa de Apoi va fi ºi mai mare. Mã
42Aceºtia sunt cei care au fost statornici ºi s-au încrezut înDomnul lor .
43ªi nu am trimis mai înainte de tine decât numai bãrbaþi, cãrora Noi le-am pogorât revelaþii. Întrebaþi-i pe oamenii pricepuþi în cãrþi , dacã voi nu ºtiþi.
44[I-am trimis cu] semne limpezi ºi cu scripturi . Iar þie þi-am pogorât Noi Coranul, pentru ca tu sã le tâlcuieºti oamenilor desluºit ceea ce a fost pogorât pentru ei , - poate cã ei vor chibzui!
45Oare sunt siguri aceia care au pus la cale fapte rele cã Allah nu va face pãmântul sã-i înghitã sau cã nu va veni asupra lor osânda de acolo de unde ei nu se aºteaptã?
46Sau sã-i facã sã piarã în timpul umbletului lor, fãrã ca ei sã-l poatã face neputincios?
47Sau sã-i facã sã piarã în plinã spaimã? Dar cu adevãrat Domnul vostru este Milostiv, Îndurãtor [Ra´uf, Rahim].
48Oare n-au vãzut ei cã toate lucrurile pe care le-a creat Allah - având umbrã ce se întinde la dreapta ºi la stânga - se prosterneazãîn faþa lui Allah cu supunere?
49ªi în faþa lui Allah se prosterneazã toate vietãþile din ceruri ºi de pre pãmânt ; ºi la fel ºi îngerii, fãrã ca ei sã fie trufaºi.
50Se tem de Domnul lor, de deasupra lor, ºi fac ceea ce li se porunceºte.
51ªi Allah spune: „Nu luaþi douã divinitãþi! El este cu siguranþã numai Unul , deci fiþi cu fricã numai de Mine!”
52Ale Lui sunt cele din ceruri ºi cele de pre pãmânt ºi a Lui estesupunerea veºnicã . ªi oare vã temeþi voi de altcineva în afara luiAllah?
53Voi nu aveþi binefacere decât de la Allah . Apoi, dacã vã loveºte un rãu, voi nu vã rugaþi [pentru ajutor] decât Lui,
54Apoi, dacã El v-a mântuit de la rãu , iatã cã o parte dintre voi Îi fac Stãpânului lor semeni ,
55Pentru a tãgãdui ceea ce le-am dãruit lor! Bucuraþi-vã [pentru un timp]! Apoi veþi cunoaºte voi!
56Ei fac o parte din ceea ce le-am dat lor spre vieþuire [idolilor pecare] nici nu-i cunosc . Pe Allah, veþi fi întrebaþi pentru ceea ce nãscociþi !
57ªi ei îi plãsmuiesc lui Allah – Mãrire Lui! – fiice , iar lor ceea ce poftesc ei !
58Iar dacã vreunuia dintre ei i se vesteºte [naºterea] unei fiice, chipul lui devine negru ºi el e plin de mânie ,
59Se ascunde de lume din pricina rãului ce i s-a vestit. Sã-l þinã el,în ciuda umilinþei, sau sã-l îngroape în þãrânã ? Ce proastã judecatã!
60Acelora care nu cred în Viaþa de Apoi li se potriveºte pildarãului , iar lui Allah I se potriveºte pilda cea mai înaltã , cãci El este Atotputernic [ºi] Înþelept [Al-´Aziz, Al-Hakim].
61ªi dacã Allah ar voi sã-i apuce pe oameni pentru nelegiuirea lor,nu ar lãsa pe el nici o vietate , însã El îi amânã pânã la untermen hotãrât , iar dacã sorocul lor soseº
62Îi atribuie lui Allah ceea ce lor nu le place [pentru ei înºiºi] , iar limbile lor nãscocesc minciuni când spun cã ei vor avea cea mai bunã[rãsplatã]! Fãrã îndoialã cã ei
63Pe Allah, am trimis Noi [profeþi] ºi la alte comunitãþi înainte de tine, însã ªeitan le-a împodobit faptele lor ºi el este ocrotitorul lor astãzi , dar ei vor avea parte de osândã dureroas&a
64ªi nu þi-am pogorât þie Cartea decât ca sã le desluºeºti lor limpede cele asupra cãrora aveau ei neînþelegeri ºi ca un ghid ºi ca îndurare pentru un neam [de oameni] care cred.
65Allah pogoarã din cer apa , cu care dã viaþã pãmântului dupã moartea lui . Iar întru aceasta este cu adevãrat un semn pentru un neam [de oameni] care aud.
66Aveþi voi o pildã ºi la vite . Noi vã dãm sã beþi din ceea ce seaflã în burþile lor, între murdãrie ºi sânge: un lapte curat , ce place celor care-l beau.
67Iar din roadele curmalilor ºi ale viþei de vie luaþi bãutura îmbãtã- toare ºi venit bun , iar întru aceasta este un semn pentru un neam [de oameni] care pricep.
68ªi [iatã ce] le-a revelat Domnul tãu albinelor: „Faceþi-vã case în munþi, în pomi ºi în ceea ce ei fãuresc!
69Apoi mâncaþi din toate roadele ºi urmaþi cãile uºoare aleDomnului vostru!” Din burþile lor iese o bãuturã cu felurite culori, încare este leac pentru oameni. În aceasta este cu adev
70Allah v-a creat pe voi . Apoi El vã face sã muriþi . Iar unii dintre voi vor ajunge pânã la cea mai ticãloasã vârstã, încât nu vor maiºti nimic, dupã ce au avut ºtiinþã.
71Allah i-a pus pe unii dintre voi înaintea altora în privinþa celor necesare vieþuirii . Însã cei care au fost aleºi nu dau din partealor celor asupra cãrora au deplinã stãpânire, aºa fel c
72ªi Allah v-a fãcut soaþe din voi înºivã ºi v-a dat El vouã de la femeile voastre fii ºi nepoþi ºi v-a dat spre hranã din cele bune. ªi iatã cum cred ei în deº
73ªi adorã ei, afarã de Allah, ceea ce nu le poate aduce lor nici o hranã din ceruri ºi de pre pãmânt , cãci sunt fãrã de putere!
74Nu-I faceþi, aºadar, semeni lui Allah, cãci Allah ºtie, în vreme ce voi nu ºtiþi!
75Allah dã ca pildã un rob cumpãrat, care nu are nici o putere ºi un altul pe care Noi l-am dãruit cu mijloace de trai bune, din care el face milostenie atât pe ascuns cât ºi pe faþã. Oare sunt ei egali? L
76ªi Allah dã ca pildã doi bãrbaþi: unul dintre ei este mut, nu este în stare de nimic ºi devine o povarã pentru stãpânul sãu, cãci oriunde l-ar trimite, el nu aduce nimic bun. Oare este el
77Ale lui Allah sunt cele neºtiute din ceruri ºi de pre pãmânt . Iar porunca [privitoare la] Ceas este ca o clipire din ochi sau chiar ºi mai scurtã . Allah, doarã, este cu putere peste toate!
78Allah v-a scos pe voi din pântecele mamelor voastre, fãrã ca voi sã aveþi ºtire de ceva , ºi v-a dat vouã auzul ºi vãzul ºi inimile , pentru ca voi sã fiþi mulþumitori.
79Oare nu vãd ei pãsãrile supuse din vãzduhul cerului, pe carenimeni nu le þine decât numai Allah? Întru aceasta sunt cu adevãrat semne pentru un neam [de oameni] care cred.
80ªi Allah v-a fãcut casele voastre spre locuinþã ºi v-a fãcut vouãdin pieile vitelor case, care sã vã fie uºoare în timpul plecãrii ºi în timpul aºezãrii v
81ªi Allah v-a fãcut vouã umbrã din ceea ce a creat ºi v-a dat vouãadãposturi în munþi ºi v-a fãcut vouã straie care sã vã fereascã dearºiþ&at
82Iar de se vor întoarce ei , tu nu eºti dator decât cu propovã- duirea limpede.
83Ei recunosc binefacerea lui Allah ºi apoi o tãgãduiesc, iar cei mai mulþi dintre ei sunt nerecunoscãtori.
84În Ziua în care vom ridica din fiecare comunitate un martor ,nu li se va îngãdui atunci celor care nu au crezut [sã se dezvi- novãþeascã], nici nu vor fi ei miluiþi.
85ªi când cei care au fost nelegiuiþi vor vedea osânda , iar ea nule va fi uºuratã ºi nici nu li se va mai da lor vreun rãgaz.
86ªi când cei care I-au fãcut asociaþi [lui Allah] îi vor vedea pesemenii lor, vor zice: „O, Doamne! Aceºtia sunt idolii noºtri la care ne-am rugat în locul Tãu!” Însã ei [idolii] le vor întoarc
87În Ziua aceea Îi vor arãta ei supunere deplinã lui Allah ºi îi va pãrãsi pe ei ceea ce au nãscocit .
88Iar acelora care nu au crezut ºi au împiedicat de la calea lui Allah , le vom adãuga Noi chin peste chin, pentru stricãciunea ce au fãcut-o [pe pãmânt] !
89ªi [vesteºte oamenilor] Ziua în care vom ridica din fiecarecomunitate un martor împotriva lor chiar dintre ei ! Noi te vomaduce pe tine martor împotriva acestora . ªi Noi þi-am trimis þieCartea ca tâlcuire pe
90Allah porunceºte dreptatea, plinirea faptei bune ºi dãrniciafaþã de rude ºi El opreºte de la desfrâu, faptã urâtã ºi nelegiuire. El vã îndeamnã pentru ca voi sã vã adu
91Þineþi-vã legãmântul faþã de Allah , dupã ce l-aþi fãcut ºi nu cãlcaþi jurãmintele dupã ce le-aþi întãrit ºi dupã ce L-aþi luat pe
92Nu fiþi ca [femeia] aceea care destramã torsura ei bine rãsucitã înfiricele ºi nu faceþi din jurãmintele voastre un mijloc de a vã înºelaîntre voi, pentru ca o comunitate sã devi
93Dacã Allah ar fi voit, v-ar fi fãcut pe voi o singurã comunitate , însã El lasã în rãtãcire pe cine voieºte El ºi cãlãuzeºte pe cine voieºte El. Iar voi veþi da soco
94ªi nu luaþi jurãmintele voastre drept mijloc pentru a vã înºela unii pe alþii, astfel încât sã alunece piciorul [vostru], dupã ce a fost bine întãrit ºi sã gustaþi voi
95ªi nu vindeþi legãmântul cu Allah pentru un preþ de nimic , cãci numai la Allah se aflã ceea ce e mai bun pentru voi, dacã pricepeþi!
96Ceea ce aveþi voi se terminã, pe când ceea ce se aflã la Allah va rãmâne mereu . Iar Noi îi vom rãsplãti pe cei care sunt statornici dupã [faptele] cele mai bune pe care le-au sãvârºit.
97Pe cel ce face o faptã bunã - bãrbat ori femeie - ºi este credin- cios îl vom dãrui Noi cu o viaþã bunã . ªi Noi îi vom rãsplãti peei dupã [faptele] cele mai bune pe care le-
98Atunci când citeºti Coranul, cautã tu ocrotire la Allah împotriva luiªeitan cel alungat ºi afurisit !
99El nu are nici o putere asupra acelora care cred ºi care înDomnul lor se încred.
100El îi cârmuieºte doar pe aceia care îl iau drept ocrotitor ºi pe aceia care îl fac pe el asociat .
101Când Noi înlocuim un semn cu un alt semn – ºi Allah ºtie mai bine ceea ce pogoarã! –, ei zic: „Tu eºti numai un nãscocitor! ” Însã cei mai mulþi dintre ei nu pricep .
102Spune : „L-a pogorât Duhul Sfânt de la Domnul tãu întruadevãr ca sã-i întãreascã pe cei care cred ºi sã fie cãlãuzã ºi bunã vestire pentru musulmani!”.
103Noi ºtim cã ei zic: „Îl învaþã pe El [Coranul] un om! ” Darlimba aceluia spre care ei aratã este strãinã [nearabã], în vreme ce aceasta este o limbã arabã limpede .
104Pe aceia care nu cred în versetele lui Allah, Allah nu-i va cãlãuziºi vor avea ei parte de osândã dureroasã !
105Ci plãsmuiesc minciunã numai aceia care nu cred în versetele luiAllah ºi aceia sunt mincinoºi .
106Aceia care nu cred în Allah, dupã ce au crezut – afarã de acela care este silit [sã nu creadã], dar inima lui este netulburatã întru credinþã – asupra acelora care ºi-au deschis inima necred
107Aceasta pentru cã ei au iubit viaþa lumeascã mai mult decâtViaþa de Apoi , iar Allah nu cãlãuzeºte neamul de necredincioºi.
108Aceºtia sunt cei cãrora Allah le-a pecetluit inimile, auzul ºi vãzul ºi aceºtia sunt cei nepãsãtori .
109Fãrã îndoialã cã în Lumea de Apoi ei vor fi pierduþi .
110Însã Domnul tãu, cu aceia care au pribegit dupã ce au fost ispitiþi ºi apoi au luptat ºi au îndurat, cu aceia Domnul tãu va fi dupã aceasta Iertãtor, Îndurãtor [Ghaf
111[Aminteºte-le de] Ziua când fiecare suflet va veni ºi se va apãra pe sine ºi fiecare suflet va fi pe deplin rãsplãtit pentru ceea ce a sãvârºit , fãrã ca ei sã fie nedreptãþ
112Allah dã spre pildã o cetate : ea a fost în siguranþã ºi înliniºte, venind spre ea cele de trebuinþã pentru vieþuire din toatepãrþile cu prisosinþã;
113ªi a venit la ei un trimis din mijlocul lor , însã ei l-au socotit mincinos ºi i-a lovit pe ei osânda pentru cã ei au fost nelegiuiþi .
114Mâncaþi din ceea ce v-a hãrãzit Allah , îngãduit ºi bun, ºi fiþi mulþumitori pentru binefacerea lui Allah, dacã Îl adoraþi pe El !
115Ci El v-a oprit vouã doar mortãciunea , sângele, carnea deporc ºi ceea ce a fost menit altcuiva decât lui Allah. Însã cu acela care a fost constrâns - fãrã sã se lãcomeascã
116ªi nu spuneþi, luându-vã dupã limbile voastre care rostesc minciuni: „Acesta este îngãduit ºi acesta este oprit ”, pentru a nãscoci minciunã împotriva lui Allah! Aceia care nãsco
117De puþinã bucurie [vor avea ei parte] , iar apoi de chin dureros vor avea ei parte .
118Acelora care s-au iudaizat le-am oprit Noi ceea ce þi-am spus înainte . Noi nu i-am nedreptãþit, ci ei înºiºi au fost nedrepþi cu ei .
119Apoi cu aceia care au sãvârºit rãu întru neºtiinþã, iar dupã aceeas-au cãit ºi s-au îndreptat, Domnul tãu este dupã aceasta Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
120Avraam a fost un cãlãuzitor supus lui Allah, dreptcredincios ,ºi nu a fost dintre politeiºti;
121El a fost mulþumitor faþã de binefacerile Lui ºi El l-a ales ºil-a cãlãuzit pe drum drept .
122ªi i-am dãruit Noi bunã parte în aceastã lume , iar în Lumea de Apoi va fi el printre cei drepþi .
123Apoi þi-am revelat Noi: „Urmeazã religia lui Avraam cel dreptcredincios, care nu a fost dintre politeiºti!”.
124Iarã Sabatul a fost orânduit pentru cei care nu s-au înþelesasupra lui , iar Domnul tãu va judeca între ei în Ziua Învierii în privinþa celor asupra cãrora au fost cu neînþelegere.
125Cheamã la calea Domnului tãu cu înþelepciune ºi bunãîndemnare ºi discutã cu ei cum e mai frumos! Domnul tãu este maibine ºtiutor al acelora care s-au abãtut de la calea Sa ºi El
126Dacã pedepsiþi, atunci pedepsiþi cu ceea ce voi aþi fost pedepsiþi, iar dacã rãbdaþi, e chiar mai bine pentru cei rãbdãtori .
127ªi rabdã, cãci rãbdarea ta nu vine decât [cu ajutorul] lui Allah!ªi nu fi mâhnit pentru ei ºi nu fi îngrijorat de ceea ce uneltesc ei!
128Allah este, cu adevãrat, cu aceia care sunt cu fricã [de El] ºi cu aceia care sunt fãcãtori de bine !
Chapter 17 (Sura 17)
1Mãrire Celui care l-a dus pe robul Sãu în timpul unei nopþi de laMoscheea Al-Haram la Moscheea Al-Aqsa , a cãrei împrejmuire ambinecuvântat-o, ca sã-I arãtãm din semnele Noastre. El este cu adev&at
2ªi Noi i-am dat lui Moise Cartea , pe care am fãcut-o drept cãlãuzã pentru fiii lui Israel, [zicând]: „Nu luaþi un alt ocrotitor afarã de Mine!”
3[O, voi] urmaºi ai acelora pe care Noi i-am luat împreunã cu Noe[în arcã]! El a fost cu adevãrat un rob mulþumitor.
4Noi am vestit fiilor lui Israel în Carte : „Voi veþi aduce stricãciune pe pãmânt de douã ori ºi vã veþi ridica cu mare nelegiuire! ”
5ªi când va veni timpul primei dintre cele douã, Noi vom trimite împotriva voastrã robi de-ai Noºtri dintre cei înzestraþi cu mare putereºi ei vor cerceta lãuntrul cãminelor ºi acesta este
6Apoi vã vom da Noi vouã putere asupra lor ºi vã vom înzestra pevoi cu mai multe averi ºi mai mulþi copii ºi vã vom face o ceatã cu putere mai mare în luptã,
7[Zicând]: „De veþi face bine, pentru sufletele voastre veþi face bine,iar de veþi face rãu, [tot] pentru ele va fi”. ªi când va veni cea de-a doua, [ei vã vor] întrista chipurile ºi vor intra în Moschee aºa
8Poate cã Domnul vostru va fi îndurãtor cu voi . Dar de o veþi face iarãºi, o vom face ºi Noi. ªi Noi am orânduit Gheena drept temniþã pentru necredincioºi.
9Acest Coran cãlãuzeºte cãtre ceea ce este mai drept ºibinevesteºte dreptcredincioºilor care plinesc fapte bune cã ei vor avea parte de mare rãsplatã,
10Iar celor care nu cred în Ziua de Apoi le-am pregãtit Noi chin dureros.
11ªi omul cheamã rãul tot aºa cum cheamã ºi binele, fiindcã omul este tare grãbit.
12Noi am fãcut din noapte ºi din zi douã semne ºi am ºters apoi semnul nopþii ºi am lãsat sã se vadã semnul zilei, ca sã cãutaþi harul Domnului vostru ºi sã º
13ªi fiecãrui om i-am legat de gât faptele sale . Iar în Ziua Învierii vom scoate pentru el o carte pe care el o va gãsi deschisã.
14[ªi i se va zice lui]: „Citeºte cartea ta! Astãzi tu eºti de ajuns ca sã fii pentru tine socotitor!”
15Cel care urmeazã calea cea dreaptã o urmeazã numai pentru sine însuºi , iar cel care rãtãceºte, rãtãceºte tot pentru sine însuºi. ªi nu va purta [un suflet] încãrcat povara
16ªi dacã voim Noi sã nimicim o cetate, le vom porunci celorîmbuibaþi din ea [sã se supunã rânduielilor Noastre], însã ei,[dimpotrivã], se vor deda desfrâului. Atu
17Dar câte neamuri am nimicit Noi dupã Noe! Iar Domnul tãu esteîndeajuns ªtiutor [ºi] este Cel care Vede [Khabir, Basir] pãcatele robilor Sãi.
18Dacã cineva doreºte [viaþa] cea pieritoare, Noi dãm degrabã înea ceea ce voim ºi cui voim Noi. Apoi, Noi îi hotãrâm lui Iadul, încare el va arde ruºinat ºi lepãdat.
19Iar aceia care voiesc Lumea de Apoi ºi se trudesc cu râvnã pentru ea ºi sunt credincioºi, râvna acelora va fi rãsplãtitã.
20ªi le vom dãrui Noi tuturora - atât acestora cât ºi acelora - dindarurile Domnului tãu, iar darurile Domnului tãu nu sunt oprite[pentru nimeni].
21Priveºte cum i-am ales Noi pe unii înaintea altora , însã înLumea de Apoi sunt trepte ºi mai înalte ºi foloase mai alese.
22“Nu pune lângã Allah un alt zeu, ca sã nu ºezi ruºinat ºi alungat!
23ªi Domnul tãu a orânduit sã nu-L adoraþi decât pe El ºi sã vã purtaþi frumos cu pãrinþii voºtri, iar dacã bãtrâneþile îi ajung pe unuldintre ei sau pe a
24ªi din îndurare coboarã pentru ei aripa smereniei ºi îndurãrii ºi spune: „Doamne, fii îndurãtor cu ei, cãci ei m-au crescut [când am fost] mic!”
25Domnul vostru ºtie mai bine ce se aflã în sufletele voastre, iar dacã sunteþi voi drepþi, El este Iertãtor cu aceia care se cãiesc.
26“ªi dã-i celui care þi-e rudã ceea ce i se cuvine, ca ºi sãrmanului ºi cãlãtorului de pe drum [aflat la nevoie], însã nu risipi peste mãsurã ,
27Cãci risipitorii sunt fraþii ºeitanilor , iar ªeitan este nerecunos- cãtor Domnului sãu!”
28ªi dacã te întorci de la ei , cãutând îndurare la Domnul tãu, în care tu nãdãjduieºti, spune-le lor o vorbã prietenoasã!
29ªi nu þine mâna înlãnþuitã în jurul gâtului tãu , dar nici nu oîntinde de tot , ca sã rãmâi ocãrât ºi întristat !
30Într-adevãr, Domnul tãu dã cele de trebuinþã cu prisosinþã cui voieºte El sau le dã cu mãsurã . El este Bine ªtiutor al robilor Sãi, Atoatevãz&ati
31ªi nu vã omorâþi copiii voºtri de frica sãrãciei ! Noi le vomasigura cele de trebuinþã ca ºi vouã. Omorârea lor este un pãcat mare!
32ªi nu vã apropiaþi de preacurvie , cãci ea este o josnicie! ªi rãu drum este ea!
33ªi nu luaþi sufletul pe care Allah l-a socotit oprit, decât pedrept ! Dacã cineva a fost omorât pe nedrept, atunci dãm Noiputere celui mai înrudit cu el , însã acesta sã nu se întrea
34ªi nu vã apropiaþi de averea orfanului, decât pentru ceva ºi mai bun [pentru ea] , pânã ce el ajunge la vârsta bãrbãþiei ! ªi þineþi legãmântul, cãci cu privire la leg&atil
35Daþi mãsura plinã, când mãsuraþi ºi cântãriþi cu o balanþã dreaptã ! Acest lucru este mai bun [pentru voi] ºi urmarea va fi ºi ea mai bunã !
36ªi nu urma [lucrul despre] care nu ai cunoºtinþã ! Auzul ºi vãzulºi inima, pentru toate acestea vei fi întrebat !
37ªi nu purcede pe pãmânt cu semeþie, cãci tu nu vei despica pãmântul ºi nici nu vei atinge înãlþimea munþilor !
38Toate acestea sunt rele ºi sunt urâte de Domnul tãu.
39Aceasta este din Înþelepciunea pe care Domnul tãu þi-a revelat-o . ªi nu aºeza alãturi de Allah un alt dumnezeu, cãci vei fi aruncat în Gheena, certat ºi alungat!
40Oare v-a ales Domnul vostru pentru voi numai bãieþi ºi a luat[pentru Sine] fiice dintre îngeri ? Voi rostiþi un cuvânt greu !
41Noi am tâlcuit [pildele] în acest Coran, pentru ca ei sã chib- zuiascã, însã aceasta nu face decât sã le sporeascã lor îndepãrtarea .
42Spune: „Dacã ar fi alãturi de El ºi alþi zei - aºa dupã cum pretind- ar fi cãutat ei o cale cãtre Stãpânul Tronului”!
43Mãrire Lui! El este mai presus decât ceea ce pretind ei cu prisosinþã.
44Îl preamãresc cele ºapte ceruri ºi pãmântul ºi cei care se aflã în ele ºi nu este nimic care sã nu-L preamãreascã ºi sã nu-I aducã laude,însã voi nu pricepe
45Când tu citeºti Coranul , Noi punem un vãl nevãzut între tine ºi aceia care nu cred în Viaþa de Apoi ,
46ªi Noi punem peste inimile lor acoperãminte, astfel încât ei sã nu-l înþeleagã, iar în urechile lor o greutate . Iar când tu Îl pomeneºtiîn Coran numai pe Domnul tãu, ei întorc spatele, fugind .
47Noi ºtim prea bine cum ascultã ei , atunci când te ascultã pe tine ºi ºuºotesc [între ei] ºi zic cei nelegiuiþi: “Voi nu urmaþi decât un bãrbat vrãjit!”
48Uitã-te cu cine te-au asemuit pe tine ! Însã ei sunt rãtãciþi ºi nu pot gãsi o cale [spre Adevãr]!
49ªi zic ei: „Oare dupã ce vom deveni noi oase ºi resturi, vom mai putea fi înviaþi din nou?”
50Spune : „De aþi fi voi pietre ºi fier
51Sau o creaturã care pare prea mare în piepturile voastre!” Iar ei vor zice: “Cine ne va face pe noi sã fim din nou?” Spune: “Acela carev-a creat pe voi prima oarã!” Vor clãtina capetele spre tine ºi vor zice:“Când va fi a
52Într-o Zi, vã va chema El ºi voi Îi veþi rãspunde, preamãrindu-L, ºi veþi crede cã voi nu aþi rãmas decât puþin [timp].
53ªi zi-le robilor Mei sã spunã ceea ce este mai frumos; cãciªeitan stârneºte vrajbã între ei, iar ªeitan este un duºman învederatal omului!
54Domnul vostru vã cunoaºte mai bine pe voi . Dacã El voieºte, vafi milostiv cu voi , iar dacã El voieºte, vã va osândi pe voi . ªi Noi nu te-am trimis ca sã fii rãspunzãtor pentru ei !
55ªi Domnul tãu îi cunoaºte mai bine pe fiecare din ceruri ºi pe cei de pre pãmânt , ºi Noi i-am ales pe unii dintre profeþi înaintea altoraºi i-am dat Noi lui David psalmii .
56Spune : „Chemaþi-i pe aceia pe care voi i-aþi pretins în loculLui”! Ei nu vã pot mântui de rãu, nici nu-l pot depãrta!
57Aceia pe care îi cheamã ei cautã ºi ei mijlocul [care sã-i conducã pe ei] cât mai aproape de Domnul lor, nãdãjduiesc în îndurarea Sa ºi se tem de chinul Lui, cãci chinul Domnului tã
58ªi nu este cetate [nedreaptã] pe care Noi sã nu o nimicim înainte de Ziua Învierii sau pe care sã nu o chinuim cu chin aspru. ªi acest lucru este scris în Cartea [eternã].
59ªi nu Ne împiedicã sã trimitem semnele decât numai faptul cãînaintaºii le-au þinut de minciunã . ªi i-am dat [neamului] Thamud cãmila, care a fost [un semn] vizibil, însã ei s-au purtat nedre
60ªi Noi þi-am spus cã Domnul tãu îi cuprinde pe toþi oamenii [cu puterea ºi cunoaºterea Sa]. ªi nu am orânduit Noi vedenia ce þi-amarãtat-o decât ca o încercare pentru omenire , ca º
61ªi când Noi le-am zis îngerilor “Prosternaþi-vã înaintea luiAdam” , s-au prosternat ei, afarã de Iblis, care a zis: “Sã mãprosternez eu dinaintea aceluia pe care L-ai creat din lut?”
62ªi a mai zis el: „Îl vezi pe acela pe care l-ai cinstit mai mult decât pe mine? Dacã Tu îmi vei da rãgaz pânã în Ziua Învierii, îi voi aducepe toþi urmaºii lui sub stãpânirea mea , afar&atild
63A zis : “Pleacã! ªi cine te va urma pe tine dintre ei, Gheena va fi rãsplata voastrã - bogatã rãsplatã!
64Tulburã-i cu glasul tãu pe aceia care poþi dintre ei ºi adu-i împotriva lor pe cãlãreþii tãi ºi pe pedestraºii tãi! Fã-te pãrtaº cu ei la bunurile lor &ord
65“Asupra robilor Mei tu nu vei avea putere!” ªi Domnul tãu este de ajuns ca Ocrotitor!
66Domnul vostru este cel care vã mânã corãbiile pe mare, pentruca voi sã cãutaþi ceva din harul Lui . El este Îndurãtor cu voi[Rahim].
67ªi când rãul vã va ajunge pe mare, rãtãcesc departe aceia pe care voi îi chemaþi, afarã de El. Dar dupã ce El vã mântuieºte , aducându-vã pe uscat, voi v&
68Sunteþi voi siguri cã El nu va face sã se scufunde cu voi o bucatã de uscat sau cã El nu va trimite împotriva voastrã vijelie cu pietriº ºi cã voi nu veþi mai gãsi apoi nici un ocroti
69Sau sunteþi voi siguri cã El nu vã va întoarce [pe mare] altã datãºi nu va trimite asupra voastrã vânt pustiitor ºi nu vã va îneca, dincauza nemulþumirii voastre? ªi atunci
70Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam ºi i-am purtat pe ei pe uscat ºi pe mare ºi le-am dat lor ca hranã felurite bunãtãþi ºi i-am ales peei înaintea multor altora din cei pe care i-am creat.
71În Ziua în care vom chema fiecare grup de oameni împreunã cucâr muitorul lor, aceia cãrora li s-a dat cartea în mâna dreaptã, aceia vor citi cartea lor ºi nu vor fi nedreptãþiþi nici cât un firi
72Iar acela care în aceastã [lume] este orb , va fi orb ºi în Lumea de Apoi ºi va fi ºi mai rãtãcit de la drum.
73Ei au fost aproape sã te abatã de la ceea ce Noi þi-am revelat, pentru ca tu sã plãsmuieºti împotriva Noastrã altceva ºi atunci te-ar fi primit ei ca prieten.
74ªi dacã Noi nu te-am fi þinut tare , erai aproape sã te apleci cãtre ei puþin.
75Atunci Noi te-am fi fãcut sã guºti îndoit [suferinþa] vieþii ºi îndoit[suferinþa] morþii ºi apoi tu n-ai mai fi gãsit ajutor împotriva Noastrã.
76ªi au fost ei aproape sã te sperie pe tine ca sã te alunge din þarã . Dar atunci n-ar mai fi rãmas ei în urma ta decât puþin .
77[Aceasta a fost] datina cu aceia pe care i-am trimis înaintea tadintre trimiºii Noºtri ºi nu vei afla nici o schimbare în purtareaNoastrã .
78Împlineºte Rugãciunea [As-Salat] de la înclinarea soarelui pânã la întunericul nopþii ºi citirea din zori , cãci citirea din zori are martori .
79Iar în timpul nopþii stai de veghe ºi împlineºte rugãciuni pestecele cuvenite ; poate cã Domnul tãu te va readuce la viaþã într-opoziþie demnã de laudã!
80ªi spune: „Doamne, fã-mã sã intru printr-o intrare a Adevãrului ºiscoate-mã pe mine printr-o ieºire a Adevãrului ºi dã-mi de la Tine putere ajutãtoare!”
81Spune : „A venit Adevãrul ºi a pierit deºertãciunea”! Deºertãciunea este sortitã sã piarã!”
82Noi pogorâm prin Coran ceea ce este tãmãduire ºi îndurarepentru dreptcredincioºi ºi nu face decât sã sporeascã pierderea celor nelegiuiþi.
83Când Noi Ne revãrsãm binefacerea asupra omului, el se în- toarce ºi se duce departe, iar atunci când îl ajunge un rãu, el este deznãdãjduit.
84Spune: „Fiecare purcede dupã orânduiala lui, însã Domnul vostruºtie mai bine cine este mai bine cãlãuzit pe drum!”
85Te întreabã despre Duh. Spune: “Duhul este din poruncaDomnului meu!” Iar vouã nu v-a fost datã decât puþinã ºtiinþã .
86ªi de am voi Noi, am face sã disparã ceea ce þi-am revelat , iar tu nu ai mai gãsi nici un sprijinitor,
87Afarã de îndurarea de la Domnul tãu, cãci harul Sãu asupra ta este mare .
88Spune: “De s-ar aduna oamenii ºi djinnii ca sã facã [ceva] caacest Coran, ei nu vor fi în stare sã facã [ceva] asemenea lui, chiar dacã îºi vor fi unul altuia ajutor!”
89Noi am tâlcuit pentru oameni în acest Coran din fiecare pildã , însã cei mai mulþi oameni au respins [totul], afarã de necre- dinþã.
90ªi zic ei: “Noi nu-þi vom crede þie pânã ce nu vei face sã þâºneascã pentru noi un izvor din pãmânt,
91Sau pânã nu vei avea o grãdinã de curmali ºi viþã de vie ºi nu vei face sã þâºneascã printre ei pâraie îmbelºugate,
92Sau nu vei face sã cadã peste noi cerul în bucãþi - aºa cum ai pretins - sau nu-i vei aduce pe Allah ºi pe îngeri în faþa noastrã,
93Sau nu vei avea tu o casã din aur sau nu vei sui în cer! ªi nu vom crede în suirea ta în cer pânã ce nu vei pogorî asupra noastrã o Carte pe care noi sã o putem citi!” Spune: „Mãrire Domnului meu! Sunt eu mai mult
94ªi nu-i împiedicã pe oameni sã creadã, când le vine lor cãlãuzirea, decât cã ei zic: „Allah a trimis un om ca sol?”
95Spune: “Dacã ar fi pe pãmânt îngeri care sã umble în pace ºi liniºte , atunci le-am pogorî lor din cer un înger ca trimis”.
96Spune: „Allah este de ajuns ca martor între mine ºi voi , cãci El este Bine ªtiutor [ºi este] Cel care îi Vede Bine pe robii Sãi [Khabir, Basir]!”
97Acela pe care-l cãlãuzeºte Allah este [cu adevãrat] cel binecãlãuzit, iar acelora pe care El îi duce în rãtãcire nu le vei gãsiocrotitori afarã de El. ªi N
98Aceasta va fi rãsplata lor pentru cã nu au crezut în semneleNoastre ºi au zis: “Oare dupã ce vom fi oase ºi resturi vom mai puteafi înviaþi din nou?”
99Oare nu vãd ei cã Allah care a creat cerurile ºi pãmântul poate sã creeze asemenea lor ? El a orânduit pentru ei un termen asupra cãruia nu este îndoialã, însã nelegiuiþii resping [to
100Spune: “Dacã voi aþi avea vistieriile îndurãrii Domnului meu, voi le-aþi pãstra de fricã sã nu le cheltuiþi, cãci omul este zgârcit!”
101I-am dat Noi lui Moise nouã semne limpezi . Întreabã-i numaipe fiii lui Israel, la care a venit [Moise] ºi Faraon i-a zis: “Eu te socotesc pe tine, o, Moise, vrãjit!”
102Iar el a zis: “Tu ºtii cã nu le-a trimis pe acestea decât Stãpânul cerurilor ºi al pãmântului, ca semne limpezi ºi eu te cred, o, Faraon, pierdut!”
103ªi a voit sã-i alunge de pe pãmânt, însã atunci l-am înecat împreunã cu toþi cei care erau cu el.
104ªi dupã el , am spus Noi fiilor lui Israel: “Locuiþi pe acest pã- mânt!” . Dar când va veni promisiunea [Vieþii] de Apoi , vã vom aduna Noi în cete amestecate!
105Cu adevãrat l-am pogorât pe el ºi cu adevãrat el a coborât,iar pe tine nu te-am trimis decât ca vestitor ºi prevenitor.
106[Noi l-am fãcut] un Coran pe care l-am împãrþit [în sure ºi versete] pentru ca tu sã-l citeºti oamenilor în rãstimpuri . ªi l-am pogorât Noi rând pe rând .
107Spune: “De credeþi voi în el ori nu credeþi, aceia cãrora li s-a dat ºtiinþa înaintea lui - dacã li se citeºte lor - cad, prosternându-se, cu bãrbiile la pãmânt .
108ªi zic ei: “Mãrire Domnului nostru, cãci fãgãduinþa Domnului nostru este împlinitã !”
109ªi ei cad cu bãrbiile la pãmânt, plângând, ºi aceasta le sporeºte lor smerenia .
110Spune: “Chemaþi-L Allah sau chemaþi-L Milostivul, oricum L-aþi chema, ale Lui sunt numele cele mai frumoase! ªi nu rosti cu glas tare Rugãciunea ta, dar nici nu o rosti în ºoaptã, ci cautã între acestea[d
111Spune: “Laudã lui Allah, care nu ªi-a luat niciodatã un fiu ,care nu are pãrtaº la stãpânire ºi nici nu are nevoie de ocrotitorîmpotriva umilinþei!” ªi slãveºte-L pe El,
Chapter 18 (Sura 18)
1Mãrire lui Allah care i-a pogorât Robului Sãu Cartea ºi nu a lãsat în ea nici o strâmbãtate,
2[O Carte] dreaptã , ca sã previnã despre o pedeapsã grea dinpartea Lui ºi sã binevesteascã dreptcredincioºilor care plinesc fapte bune cã ei vor avea rãsplatã frumoa
3În care vor rãmâne veºnic,
4ªi pentru ca sã-i previnã pe aceia care au zis: "Allah ªi-a luat un fiu!"
5Nici ei ºi nici pãrinþii lor nu au avut despre aceasta cunoºtinþã . Ce cuvânt greu iese din gurile lor! Ei nu spun alta decât minciunã!
6Poate cã tu te vei tulbura de moarte, din pricina mâhnirii, pentru cã ei nu cred în acest Mesaj .
7Noi am fãcut ceea ce se aflã pe pãmânt podoabã pentru el, pentru a-i încerca [pe oameni ºi a ºti] care dintre ei sãvârºesc cele mai bune fapte.
8Apoi Noi vom preschimba ceea ce se aflã pe el într-o þãrânã stearpã .
9Oare crezi tu cã oamenii din Peºterã ºi Ar-Raqim au fost dintre semnele Noastre cele mai minunate?
10Când s-au adãpostit în peºterã, tinerii au grãit astfel: "Doamne, dã-ne nouã îndurare de la Tine ºi orânduieºte-ne nouã lucrurile noastre aºa cum este drept!"
11ªi am tras Noi peste urechile lor [un vãl], în Peºterã, pentru vreme de mulþi ani .
12Apoi i-am trezit Noi, pentru ca sã ºtim care din cele douã cete au socotit cât timp au rãmas ei acolo .
13Noi îþi povestim þie istoria lor cu adevãrat . Ei au fost niºtetineri care au crezut în Domnul lor , iar Noi le-am sporit buna lor cãlãuzire.
14Le-am întãrit Noi, aºadar inimile, iarã ei s-au ridicat ºi au zis :"Domnul nostru este Stãpânul cerurilor ºi al pãmântului! Noi nu vom chema niciodatã un alt Dumnezeu afarã de El, cãci, dac
15Aceºtia sunt neamul nostru care au luat alþi dumnezei în locul Lui!De ce nu au adus ei dovadã limpede asupra lor? ªi cine este mainelegiuit decât acela care plãsmuieºte minciunã despre Allah?
16De vã depãrtaþi voi de la ei ºi de aceia la care ei se închinã, afarã de Allah, adãpostiþi-vã în peºterã! Domnul vostru va întinde milaSa asupra voastrã ºi vã
17Tu puteai vedea soarele, când rãsãrea , cum se îndepãrta de lapeºtera lor cãtre dreapta, iar când apunea, trecea departe la stânga lor, în vreme ce ei stãteau într-un loc întins din ea . Aceastaeste una din
18Îi socoteai treji , în vreme ce ei dormeau ºi Noi îi întorceam pe partea dreaptã ºi pe partea stângã , iar câinele lor stãtea cu labeleîntinse pe prag . Dacã i-ai fi vãzut, te-ai fi întors &ord
19Tot astfel i-am înviat Noi , ca sã se întrebe laolaltã. ªi a întrebat unul dintre ei: “Cât timp aþi petrecut [aici]?” ªi au rãspuns ei: “Am petrecut o zi sau mai puþin de o zi!” [Alþii] au zis: “Domnul vos
20Cãci ei , dacã vor afla de voi , vã vor ucide cu pietre sau vãvor aduce înapoi la religia lor ºi nu veþi mai izbândi, atunci niciodatã!"
21ªi astfel am lãsat Noi sã fie descoperiþi , pentru ca ei sã ºtiecã fãgãduinþa lui Allah este adevãr ºi cã nu este nici o îndoialã asupra Ceasului . ª
22Vor zice unii: "[Ei au fost] trei, iar al patrulea era câinele lor". [Iaralþii] vor zice: "[Au fost ei] cinci, iar al ºaselea era câinele lor", fãcând presupuneri. ªi vor zice [alþii]: [Au fost] ºapte ºi al optulea
23ªi nu spune [niciodatã] în privinþa unui lucru: "Eu voi face asta mâine!" ,
24Decât [adãugând]: "Dacã voieºte Allah!". ªi pomeneºte-L pe Domnul tãu, dacã uiþi , ºi spune: "Poate mã va cãlãuzi Domnul meu cãtre o dovadã mai puternic&atil
25Au rãmas ei în peºtera lor trei sute de ani ºi încã nouã .
26Spune: "Allah ºtie mai bine cât au rãmas ei acolo. Ale Lui sunt cele neºtiute din ceruri ºi de pre pãmânt! Cât de bine vede El ºi cât de bine aude El [totul] ! Ei nu au nici un ocrotitor afarã de El ºi El nu
27ªi recitã ceea ce þi-a fost revelat din Cartea Domnului tãu! Nimeni nu poate schimba cuvintele Sale ºi tu nu vei afla în afarã de El adãpost!
28ªi fii rãbdãtor împreunã cu aceia care-L cheamã pe Domnul lor dimineaþa ºi seara , dorind Faþa Sa! ªi nu întoarce ochii tãi [pentru alþii] de la ei , râvnind la podoaba vieþii din
29Spune: "Adevãrul vine de la Domnul vostru! Cine voieºte sãcreadã ºi cine voieºte sã nu creadã!" Noi am pregãtit pentrunelegiuiþi un foc ale cãrui [flãcãri] îi î
30Aceia care cred ºi plinesc fapte bune, [sã ºtie cã] Noi nu lãsãm sã se piardã rãsplata aceluia care sãvârºeºte fapte bune!
31Aceia vor avea parte de grãdinile pentru sãlaº [Eden], pe sub care trec pâraie. Se vor împodobi în ele cu brãþãri de aur ºi vor îm- brãca straie verzi din mãtase ºi brocart , rezem
32Spune-le lor pilda a doi bãrbaþi: I-am dat Noi unuia dintre ei douã grãdini cu viþã de vie, pe care le-am împrejmuit cu palmieri de curmale, iar între ele am fãcut ogoare verzi.
33Amândouã grãdinile au dat roadele lor ºi nu i-a lipsit lui nimic. ªi am fãcut Noi sã curgã prin mijlocul lor un pârâu .M
34ªi a avut el ºi alte roade ºi i-a zis semenului sãu, când stãteade vorbã cu el : "Eu am mai multã avere decât tine ºi sunt mai puternic, [cãci am] mai mulþi sprijinitori!"
35A intrat în grãdina lui, pãcãtuind faþã de sine însuºi [prin necredinþa sa] ºi a zis: "Nu cred cã aceasta va pieri vreodatã
36ªi nu cred cã Ceasul va veni . Iar de voi fi adus la Domnul meu, voi gãsi [loc] ºi mai bun decât ea , în schimb!"
37ªi i-a zis semenul sãu , stând de vorbã cu el: "Oare nu crezi tuîn Acela care te-a creat pe tine din þãrânã, apoi dintr-o picãturã ºi la urmã þi-a dat þie chip de bãrbat?
38În ce mã priveºte, Allah este Domnul meu ºi nu-I fac Domnului meu pe nimeni asociat".
39Când ai intrat în grãdina ta spunând: "Ce voieºte Allah [se împli- neºte]! Nu este putere decât numai la Allah!" Iar dacã mã vezi pe mine cu mai puþinã avere ºi cu mai puþini copii decât tine,
40S-ar putea întâmpla ca Domnul meu sã-mi dea ceva mai bundecât grãdina ta ºi sã trimitã asupra ei nenorocire din cer, încât sã devinã un pãmânt lunecos ,
41Ori apa ei sã se ducã aºa de adânc, încât n-o s-o mai poþi scoate" .
42ªi roadele lui au fost înconjurate [de mânia lui Allah] , iar el arãmas frângându-ºi mâinile pentru ceea ce cheltuise pentru ea ºi[via] era distrusã cu totul pe proptelele ei. ªi atunci a zis el: "Ce bine ar fi fost dac
43ªi n-a avut el nici o ceatã care sã-l ajute împotriva [pedepsei]lui Allah ºi nici el însuºi nu ºi-a putut fi de nici un ajutor.
44Acolo ocrotirea vine numai de la Allah, [Ocrotitorul] Adevãrat. El dã cea mai bunã rãsplatã ºi urmarea cea mai bunã .
45ªi dã-le lor pilda vieþii lumeºti . Ea este asemenea apei pe care Noi o trimitem din cer ºi se amestecã plantele pãmântului cu ea, apoi se transformã ele în fân uscat pe care-l împrãºtie vântul
46Averea ºi copiii sunt podoaba vieþii celei lumeºti, însã [lucrurile]care rãmân sunt faptele bune ce vor avea la Domnul tãu mai bunã rãsplatã ºi mai dãtãtoare de n&a
47ªi într-o zi vom face Noi sã plece munþii din loc ºi vei vedea pãmântul neted ºi-i vom aduna pe toþi , fãrã sã lãsãm pe nici unul dintre ei.
48ªi ei vor fi aºezaþi dinaintea Domnului tãu în rând. "Iatã cã aþi venit la Noi precum v-am creat pe voi dintru întâi , cu toate cã aþi pretins cã Noi nu vom împlini fãgãduin&th
49ªi cartea [fiecãruia] va fi pusã dinaintea [lui cu faptele sale]! Îi vei vedea pe pãcãtoºi înfricoºaþi de ceea ce se aflã în ea . ªi vor grãi ei:"Vai nouã! Ce-i cu aceast&at
50ªi când Noi le-am spus îngerilor: "Prosternaþi-vã dinaintea luiAdam!", s-au prosternat ei, afarã de Iblis care era dintre djinni ºi nus-a supus poruncii Domnului sãu. Îi luaþi voi pe el
51Eu nu i-am luat ca martori la crearea cerurilor ºi a pãmântuluiºi nici la crearea lor înºiºi, cãci eu nu i-am luat pe cei care amãgesc la rãtãcire ca ajutor!
52ªi într-o zi va zice El : "Chemaþi-i voi pe aceia care aþi pretins cã sunt asociaþii Mei!" ªi-i vor chema, însã ei nu le vor rãspunde ºi vom pune între ei un loc de pierzare .
53Nelegiuiþii vor vedea focul ºi vor ºti cã vor intra în el, dar nu vor afla scãpare de el.
54Noi tâlcuim în acest Coran tot felul de pilde pentru oameni, însã omul este cel mai certãreþ [dintre toate fiinþele].
55ªi ce altceva îi împiedicã pe oameni sã creadã , dupã cele-a venit cãlãuzirea , ºi sã cearã iertare Domnului lor , decât cãei vor afla soarta înaintaºilor sau sã
56Iar Noi nu trimitem profeþi decât ca vestitori de bine ºi ca preve-nitori , însã cei care nu cred, se ceartã, [venind cu temeiuri de-ºarte , încercând] sã tãgãduiascã Adevãru
57ªi cine este mai nelegiuit decât acela cãruia i s-au vestit semnele Domnului sãu, însã el le întoarce spatele ºi uitã ce au sãvârºit mâinile lui mai înainte? Noi am pus peste inimile lor acoperãmin
58Domnul tãu este Iertãtor [Al-Ghafur] ºi Dãtãtor de Îndurare. De ar voi El sã-i piardã pentru ceea ce ei au agonisit , le-ar grãbi lor osânda, însã ei au un soroc ºi nu vor afla ad&a
59ªi am nimicit Noi cetãþile acelea pentru cã [neamurile lor] au sãvârºit nelegiuiri ºi am rânduit Noi un timp pentru nimicirea lor.
60[Adu-þi aminte] când Moise i-a zis slujitorului sãu: "Nu mã voi opri pânã ce nu vom ajunge la întâlnirea celor douã mãri , chiar dacã voi umbla ani îndelungaþi!"
61ªi când au ajuns ei la întâlnirea lor , au uitat peºtele lor ºi el a apucat nestingherit drumul lui cãtre mare, printr-un canal.
62ªi când au trecut ei [de locul acela] , i-a zis slujitorului sãu:"Adu-ne mâncarea, cãci ne-a ajuns oboseala din pricina mersului nostru!"
63I-a rãspuns: "Vezi tu, când ne-am adãpostit lângã stâncã, eu amuitat peºtele. ªi nu m-a fãcut sã uit ºi sã nu-þi mai pomenesc de eldecât numai ªeitan, iar el a
64A zis : "Acesta este ceea ce cãutãm noi!" ªi s-au întors dupã urmele lor.
65ªi au gãsit ei un rob dintre robii Noºtri, cãruia Noi i-am dãruit îndurare , din partea Noastrã, ºi l-am învãþat ºtiinþã de la Noi.
66Moise i-a zis: "Pot eu sã te urmez, astfel încât sã mã înveþi din ceea ce tu ai învãþat, ca bunã cãlãuzire?"
67I-a rãspuns : "Dar tu nu vei putea sã ai rãbdare cu mine!
68Cum ai putea tu sã rabzi ceea ce nu cuprinzi tu cu ºtiinþa?"
69I-a rãspuns : "Dacã Allah voieºte, mã vei afla tu rãbdãtor ºi nu mã voi împotrivi nici uneia dintre poruncile tale!"
70ªi i-a zis : "Dacã mã urmezi, nu mã întreba despre nici un lucru, câtã vreme nu-þi pomenesc nimic despre el!"
71ªi au purces la drum amândoi . Dar când au urcat pe ocorabie, a gãurit-o el ºi atunci i-a zis [Moise]: "Ai gãurit-o pentru ca sã-i îneci pe oamenii de pe ea? Tu ai sãvârºit un lucru foarte rãu
72I-a rãspuns : "Nu am spus eu cã tu nu vei putea rãbda împreunã cu mine?"
73A zis : "Nu mã dojeni pentru ceea ce am uitat ºi nu mã împovãra cu prea mare greutate pentru treaba [asta a] mea!"
74ªi au pornit ei doi mai departe ºi au mers pânã ce s-au întâlnit cu un fecior, pe care el l-a ucis. I-a zis atunci [Moise]: "Ai ucis un suflet nevinovat, ce nu a luat nici un suflet! Ai sãvârºit un lucru îngrozito
75I-a rãspuns [celãlalt] : "Nu þi-am spus eu cã nu vei avea rãbdare cu mine?"
76I-a zis : "De te voi mai întreba despre ceva dupã aceasta, sã nu mã mai þii în tovãrãºia ta! Acum ai dobândit de la mine îngãduinþa [dea te despãrþi de mine]!"
77ªi au pornit mai departe pânã ce au ajuns la neamul unei cetãþi, de la care au cerut mâncare, însã aceºtia nu au voit sã-i ospãteze. ªiau gãsit în ea un perete ce stãtea s&atil
78I-a rãspuns [celãlalt] : "Aceasta este despãrþirea între mine ºi între tine. Însã eu îþi voi vesti tâlcuirea celor pentru care tu nu ai avutrãbdare!
79În ce priveºte corabia , ea era a unor sãrmani care lucrau pe mare ºi eu am voit sã o stric, pentru cã venea din urma lor un rege care lua toate corãbiile, cu forþa .
80Cât despre fecior , pãrinþii lui erau dreptcredincioºi ºi ne-a fost teamã ca el sã nu le impunã lor nelegiuirea ºi necredinþa.
81ªi am voit ca Domnul lor sã le dea în schimb un altul mai curat decât el ºi mai iubitor [faþã de ei].
82În ce priveºte peretele, el aparþinea la doi copii orfani din acestoraº, iar sub el se afla o comoarã pentru ei. Tatãl lor a fost un omcuvios ºi Domnul tãu a voit ca atunci când ei vor ajunge l
83Ei te întreabã despre Dhu-l-Qarnayn . Spune : "Vã voi pomeni vouã ceva despre el!"
84Într-adevãr, Noi am întãrit puterea lui pe pãmânt ºi i-am dat lui cãile ºi mijloacele pentru toate lucrurile.
85ªi a urmat el astfel o cale
86ªi când a ajuns la locul unde apune soarele , a aflat cã el apune într-un izvor noroios ºi a gãsit lângã el un neam. ªi Noi i-am zis:“O, Dhu-l-Qarnayn! Fie cã îi chinuieºti , fie cã te v
87A rãspuns: “Cât despre cel care este nelegiuit, pe acela îl vom osândi, iar mai apoi se va întoarce la Domnul sãu ºi El o sã-l pedepseascã asemenea cu un chin aspru,
88Însã acela care crede ºi sãvârºeºte bine va avea parte de cea mai frumoasã rãsplatã ºi lui îi vom da porunci uºoare".
89Apoi a purces pe o [altã] cale
90ªi când a ajuns la locul unde rãsare soarele, a aflat cã el rãsarepeste un neam [de oameni] cãruia Noi nu le-am dat nici un acoperãmânt [cu care sã se apere] de el.
91Aºa a fost, iar Noi am cuprins cu ºtiinþa Noastrã tot ceea ce þinea de ei .
92Apoi el a urmat [o altã] cale
93ªi când a ajuns între cei doi munþi, a gãsit dincolo de ei un neam care nu pricepeau aproape nici o vorbã
94ªi au zis ei: "O, Dhu-l-Qarnayn! Yagog ºi Magog fac stricãciuneîn þarã! Putem noi sã-þi dãm þie un tribut pentru ca tu sã ridici o stavilãîntre noi ºi între ei?"
95A zis el : "Cele cu care m-a înzestrat Domnul meu sunt maibune [decât tributul vostru]! Aºadar, ajutaþi-mã cu puterea[voastrã] ºi eu voi înãlþa o stavilã între voi ºi între ei!
96Numai aduceþi-mi mie bucãþi de fier!" Apoi, când a umplut deschizãtura dintre cei doi munþi, a zis: "Suflaþi!" Apoi, când s-a fãcut vãpaie, a zis: "Aduceþi-mi sã torn peste el ara
97Astfel n-au mai putut ei sã se caþãre pe el , nici n-au mai putut sã-l strãpungã.
98[Apoi] a zis : "Aceasta este îndurare de la Domnul meu! Însã când va veni fãgãduinþa Domnului meu , îl va face pe el una cu pãmântul, iar fãgãduinþa Domnului meu este adevãratã!"
99ªi în Ziua aceea, îi vom lãsa sã se ridice ca valurile unii peste alþiiºi se va sufla în trâmbiþã ºi-i vom aduna pe toþi .
100ªi în Ziua aceea le vom înfãþiºa Noi Gheena de aproape necredincioºilor,
101Ai cãror ochi au fost acoperiþi cu un vãl care-i împiedica sã-ºi aminteascã de Mine ºi care nu puteau nici auzi.
102Oare îºi închipuie cei care nu cred cã-i vor putea lua pe robii Mei ca ocrotitori în locul Meu? Noi am pregãtit Gheena ca sãlaº pentru necredincioºi!
103Spune: "Voiþi sã vã vestim Noi care sunt aceia care vor avea cel mai mult de pierdut din faptele lor?
104Aceia a cãror râvnã în aceastã lume este rãtãcitã, în vreme ce ei îºi închipuie cã fac bine,
105Aceia care au tãgãduit semnele Domnului lor ºi întâlnirea cu El ºiîn deºert au fost faptele lor! ªi nu le vom da lor în Ziua Învierii nicio greutate"!
106Astfel, rãsplata acestora va fi Gheena, pentru cã nu au crezut ºi au luat semnele Mele ºi pe trimiºii Mei în derâdere!
107Însã aceia care cred ºi plinesc fapte bune vor avea ca sãlaºgrãdinile Firdawsului
108ªi în veci vor petrece în ele ºi nu vor dori nici o schimbare.
109Spune : "Dacã marea ar fi cernealã pentru [scrierea] cuvin-telor Domnului meu, marea s-ar isprãvi înainte de a se isprãvicuvintele Domnului meu, chiar dacã i-am aduce spre ajutor o [altãmare]
110Spune : “Ci eu sunt doar un om, ca ºi voi! ªi mi s-a revelat mie cã Domnul vostru este un Domn Unic! Acela care nãdãjduieºte sã-L întâlneascã pe Domnul sãu sã sãvârºea
Chapter 19 (Sura 19)
1Kaf, Ha´, Ya´ Ayn, Sad
2[Aceasta este] povestirea despre îndurarea Domnului tãu faþã de robul Sãu Zaharia :
3Când el L-a chemat pe Domnul lui într-ascuns,
4Zicând: "Doamne, oasele mele sunt slabe ºi capul mi s-a aprins decãrunteþe, dar nicicând eu nu am fost dezamãgit rugându-mã Þie! Doamne,
5Eu mã tem de urmaºii mei de dupã mine, cãci muierea mea este stearpã, deci dãruieºte-mi mie un urmaº de la Tine,
6Care sã mã moºteneascã pe mine ºi sã moºteneascã ºi neamul luiIacob! ªi fã-l sã-Þi fie plãcut Þie, Doamne!"
7"O, Zaharia, Noi îþi aducem buna vestire a unui prunc, al cãrui nume fi-va Ioan , aºa cum nu am numit pe nimeni mai înainte de el!"
8A zis : "Doamne, cum sã am eu un prunc, când muierea mea este stearpã, iar pe mine bãtrâneþea mult m-a prea ajuns?"
9A zis : "Aºa va fi! Cãci grãit-a Domnul tãu: Aceasta va fi neînsem- natã faptã, dupã ce te-am creat pe tine, înainte de aceasta, fãrã ca tu sã fi fost nimic!"
10A zis : "Doamne, dã-mi mie un semn!" ªi i-a rãspuns [atunci]: "Semnul tãu este cã nu vei vorbi cu nici un om vreme de trei nopþi, mãcar cã tu eºti [om] întreg!"
11ªi a ieºit el din altar înaintea neamului sãu ºi le-a fãcut lor semn sã aducã laude dimineaþa ºi seara.
12[ªi Noi am zis]: "O, Ioan, primeºte Cartea întru putere! ªii-am dãruit Noi înþelepciune, pe când el era încã un copil,
13Ca ºi îndurare din partea Noastrã ºi curãþenie ; ºi era el cucernic
14ªi iubitor faþã de pãrinþii lui; ºi nu era el semeþ, nici îndãrãtnic.
15ªi pacea fi-va asupra lui în ziua când se va fi nãscut el, ca ºi în ziua când se va sfârºi ºi în ziua când va fi readus în viaþã [din nou]!
16Pomeneºte în Carte [Coranul] ºi de Maria, când ea s-a retras de la neamul ei într-un loc spre rãsãrit
17ªi a pus între ea ºi între ei un vãl! ªi atunci am trimis la ea DuhulNostru , care i s-a arãtat cu înfãþiºarea unui om adevãrat.
18A zis ea: "Caut apãrare la Cel Milostiv faþã de tine! Dacã tu eºti cuvios, [nu te apropia de mine]!"
19I-a rãspuns el: "Eu sunt numai un trimis al Domnului tãu ca sã-þi vestesc un prunc curat!"
20Însã ea a zis: "Cum sã am eu un prunc, dacã nu m-a atins nici un bãrbat ºi nici târfã nu sunt?"
21I-a rãspuns el : "Aºa este! Dar Domnul tãu a zis: "Acesta pentru Mine-i [un lucru] uºor! ªi-l vom face Noi un semn pentru oameni ºi o îndurare din partea Noastrã! Acesta-i un lucru [de mult] hotãrât!"
22ªi ea l-a zãmislit ºi s-a retras cu el într-un loc depãrtat .
23ªi-au apucat-o durerile lângã trunchiul unui curmal ºi a zis ea: "O, de aº fi murit înainte de aceasta ºi cu totul de-aº fi fost uitatã!"
24Dar [un glas] a strigat-o de sub ea, [zicându-i]: "Nu fi mâhnitã! Domnul tãu a fãcut mai jos de tine un pârâiaº!
25ªi scuturã spre tine trunchiul de curmal, cãci el va lãsa sã cadã lângã tine curmale proaspete coapte!
26Aºadar, mãnâncã, bea ºi fii fericitã [de copilul tãu]! Iar de vei vedea tu vreun om , spune-i lui : "Eu i-am juruit Celui Milostiv un post ºi de aceea nu voi sta astãzi de vorbã cu nici
27Apoi a venit cu el la neamul ei, purtându-l [în braþe]. ªi i-au zis ei:"O, Maria, tu ai fãcut un lucru îngrozitor!
28O, sorã a lui Aaron , tatãl tãu nu a fost un om [fãcãtor] de rãu, iar mama ta nu a fost o târfã!"
29Ea [Maria] a fãcut semn spre el , dar ei au zis: "Cum sã vorbim cu acela care este un prunc de leagãn?"
30Dar el [pruncul] a zis: "Eu sunt robul lui Allah! El mi-a dãruitScriptura ºi m-a fãcut profet!
31ªi El m-a binecuvântat, oriunde aº fi , ºi mi-a poruncitRugãciunea [As-Salat] ºi Dania [Az-Zakat] , cât voi trãi,
32ªi bunãcuviinþã faþã de nãscãtoarea mea! ªi nu m-a fãcut pe mine trufaº, nici ticãlos!
33ªi pacea fie asupra mea în ziua în care m-am nãscut ºi în ziua în care voi muri ºi în ziua în care voi fi adus la viaþã [din nou]!"
34[Spune, Muhammed]: "Acesta este Isus, fiul Mariei!" Aceasta este povestea adevãratã de care ei se îndoiesc!
35Nu se cuvine ca Allah sã-ªi atribuie un fiu! Mãrire Lui! Dacã El hotãrãºte un lucru, atunci El zice "Fii!", iar el este!
36Allah este Domnul meu ºi Domnul vostru. Adoraþi-L pe El ºi acesta este un drum drept!
37Dar sectele se ceartã între ele ºi va fi vai pentru aceia care nu cred , la vederea unei Zile cumplite!
38Cât de limpede vor auzi ºi vor vedea ei în Ziua când vor veni laNoi ! Însã nelegiuiþii sunt astãzi într-o rãtãcire de netãgãduit!
39Avertizeazã-i pe ei, [prevenindu-i] despre Ziua cãinþei când totul vafi hotãrât, pentru cã ei sunt nepãsãtori ºi nu cred!
40Noi moºtenim cu adevãrat pãmântul cu toþi cei care sunt pe el ºi la Noi se vor întoarce ei!
41ªi pomeneºte-l în Carte pe Avraam; el a fost un iubitor de adevãr ºi un profet!
42Când i-a spus el tatãlui sãu : "O, tatã! Pentru ce te închini tu la ceea ce nu aude, nu vede ºi nu-þi este de nici un folos?
43O, tatã! Mi-a venit mie ºtiinþa care þie nu þi-a venit! Deci urmeazã- mã ºi eu te voi cãlãuzi pe un drum drept!
44O, tatã! Nu te închina la ªeitan , cãci ªeitan a fost rãzvrãtitîmpotriva Celui Milostiv [Ar-Rahman]!
45O, tatã! Mã tem sã nu te atingã o osândã de la Cel Milostiv [Ar- Rahman] ºi sã nu devii un aliat a lui ªeitan!”
46I-a rãspuns : "O, Avraam! Te lepezi tu de zeii mei? Dacã nuîncetezi, eu te voi alunga cu pietre! Pleacã departe de mine pentruvreme îndelungatã!"
47A zis : "Vei avea numai pace [din partea mea]! Mã voi ruga de iertare la Domnul meu pentru tine, cãci El este binevoitor cu mine.
48Eu mã despãrþesc de voi , ca ºi de ceea ce chemaþi voi în locul lui Allah ºi-L voi chema pe Domnul meu . Poate cã eu nu voi fi nefericit pentru chemarea Domnului meu!
49ªi dupã ce s-a despãrþit de ei ºi de ceea ce adorau ei în locul lui Allah, Noi i-am dãruit lui pe Isaac ºi pe Iacob ºi din fiecare Noi am fãcut un profet.
50ªi le-am dãruit Noi din îndurarea Noastrã ºi i-am fãcut Noi sã fie lãudaþi de oameni.
51ªi pomeneºte-l în Carte pe Moise! El a fost ales ºi a fost un trimisºi un profet.
52Noi l-am chemat din partea dreaptã a Muntelui Tor ºi l-am apro- piat de Noi ca tainic
53ªi i l-am dãruit Noi, prin îndurarea Noastrã, pe fratele sãuAaron, ca profet.
54ªi pomeneºte-l în Carte pe Ismail! El a fost credincios fãgãdu- inþei sale, ºi a fost el un trimis ºi un profet.
55El a poruncit neamului sãu Rugãciunea [As-Salat] ºi Dania [Az- Zakat] ºi a fost pentru Domnul sãu un rob plãcut.
56ªi pomeneºte-l în Carte pe Idris! El a fost iubitor de adevãr ºi profet!
57ªi Noi l-am ridicat pe o treaptã înaltã .
58Aceºtia sunt cei de care Allah s-a îndurat dintre profeþi, dinurmaºii lui Adam, din aceia pe care Noi i-am purtat cu Noe, dinurmaºii lui Avraam ºi ai lui Israel ºi din aceia pe care Noi i-amcã
59ªi le-au urmat lor urmaºi care s-au lepãdat de rugãciune ºi s-au luat dupã pofte, iarã ei se vor afla în pierdere ,
60Afarã de aceia care se vor cãi , vor crede ºi vor împlini fapte bune, cãci aceºtia vor intra în Rai ºi nu vor fi nedreptãþiþi nicicum,
61În grãdinile Edenului, pe care Cel Milostiv le-a fãgãduit robilor Sãi- [ºi ei au crezut în aceastã fãgãduinþã] nevãzutã - cãci fãgãduinþa Lu
62Ei nu vor auzi în ele [nici un fel de] vorbe deºarte, ci numai"Pace!" ªi ei vor avea în ele hrana lor, dimineaþa ºi seara.
63Acesta este Raiul pe care Noi îl dãm ca moºtenire robilorNoºtri care sunt evlavioºi.
64Noi nu pogorâm decât la porunca Domnului tãu . Ale Lui sunt toate care se aflã dinaintea noastrã ºi care se aflã înapoianoastrã ºi cele care se aflã între acestea. ªi Domnul t&
65El este Stãpânul cerurilor ºi al pãmântului ºi al celor ce se aflãîntre cele douã. Adorã-L pe El ºi fii statornic în adorarea Lui! Oare mai ºtii tu pe altcineva cu asemenea nume?"
66ªi zice omul : "Oare dacã am murit, voi mai fi eu iarãºi adus înapoi la viaþã?"
67Dar oare nu-ºi aduce omul aminte cã Noi l-am creat mai înainte, dupã ce el nu fusese nimic?
68Pe Domnul tãu! Îi vom aduna pe ei ºi pe ºeitani, apoi îi vom aduce pe ei în genunchi, de jur împrejurul Gheenei.
69Apoi îi vom scoate Noi din fiecare grup pe aceia care au fost cei mai înverºunaþi împotriva Celui Milostiv.
70Apoi, Noi ºtim cel mai bine care dintre ei meritã sã fie arºi.
71ªi nu se aflã nimeni printre voi care sã nu treacã pe acolo . Aceasta este o hotãrâre nestrãmutatã a Domnului tãu.
72Dupã aceea, îi vom mântui Noi pe cei care au fost cu fricã, iar pe cei nelegiuiþi îi vom lãsa acolo în genunchi .
73ªi când li se citesc versetele Noastre cele limpezi, zic aceia carenu cred cãtre aceia care cred: "Care din cele douã grupuri are osituaþie mai bunã ºi o tovãrãºie mai plãcut&ati
74Dar câte neamuri care îi întrec pe ei ca avere ºi ca înfãþiºare am nimicit Noi înaintea lor?!
75Spune: “Acelora care sunt în rãtãcire Cel Milostiv le va prelungi zilele pentru un timp, pânã ce ei vor vedea fie chinul, fie Ceasul [cu care ei sunt ameninþaþi] . Atunci vor ºti ei cine are loc mai rãu º
76Allah va spori cãlãuzirea celor care sunt bine cãlãuziþi, iar faptele bune care rãmân vor avea mai bunã rãsplatã de la Domnul tãu ºi o mai bunã urmare .
77L-ai vãzut pe acela care nu a crezut în versetele Noastre ºi a zis"Mi se vor dãrui mie neîndoielnic avere ºi copii?"
78Oare a pãtruns el Necunoscutul sau a încheiat el un legãmânt cuCel Milostiv?
79În nici un caz! Iar Noi vom scrie ceea ce spune ºi-i vom spori Noi chinul
80Noi vom lua de la el moºtenire ceea ce spune el ºi va veni laNoi singur.
81Ei ºi-au fãcut alþi zei în locul lui Allah, ca sã le fie lor apãrãtori[împotriva pedepsei].
82Dar dimpotrivã! [Aceºti zei] se vor lepãda de adorarea lor ºi le vor fi lor duºmani.
83Tu nu ai vãzut cã Noi am trimis ºeitanii asupra necredincioºilor ca sã-i aþâþe pe ei cu furie?
84Deci nu te grãbi împotriva lor! Noi þinem socoteala precisã [a tuturor faptelor lor].
85În Ziua în care îi vom aduna pe cei cu fricã la Cel Milostiv, venind grupuri,
86ªi-i vom mâna pe nelegiuiþi cãtre Gheena ca [pe o turmã] laadãpãtoare,
87Ei nu vor putea mijloci, afarã de aceia care au fãcut un legãmânt faþã de Cel Milostiv!
88ªi ei zic: "Cel Milostiv ºi-a luat un fiu!"
89Voi spuneþi un lucru cumplit!
90Aproape cã cerurile se crapã de aceste [vorbe], pãmântul se despicã ºi munþii se prãbuºesc în fãrâme,
91Pentru cã ei Îi atribuie Celui Milostiv un fiu,
92În vreme ce nu se cuvine ca Cel Milostiv sã-ºi ia un fiu!
93Toþi cei care se aflã în ceruri ºi pre pãmânt vor veni la CelMilostiv ca robi,
94El i-a socotit ºi i-a numãrat pe ei bine.
95ªi fiecare dintre ei va veni la El în Ziua Învierii singur .
96Acelora care cred ºi sãvârºesc fapte bune Cel Milostiv le va arãta iubire.
97ªi Noi l-am fãcut uºor, în limba ta, pentru ca tu sã-i binevesteºti prin el pe cei cu fricã ºi sã previi prin el un neam neînduplecat .
98ªi câte neamuri am nimicit Noi înainte de ei! Mai simþeºti vreun singur [om] din ele? Sau mai auzi tu cea mai micã ºoaptã a lor?
Chapter 20 (Sura 20)
1Ta, Ha.
2Noi nu þi-am pogorât Coranul pentru ca tu sã fii nefericit ,
3Ci ca o vestire pentru acela care se teme [de Allah],
4[ªi ca] o revelaþie de la Acela care a creat pãmântul ºi cerurile cele înalte.
5Cel Milostiv care s-a aºezat pe Tron,
6Ale Lui sunt cele din ceruri ºi cele de pre pãmânt, precum ºi cele care se aflã între cele douã ºi sub þãrânã .
7ªi dacã tu rosteºti vorbele cu glas tare, El ºtie, [neîndoielnic], tainaºi ceea ce este chiar ºi mai ascuns .
8Allah! Nu existã altã divinitate în afarã de El! Ale Lui sunt numele cele mai frumoase!
9Oare ai aflat tu istoria lui Moise?
10Când a vãzut el un foc ºi a zis cãtre familia lui: „Rãmâneþi [aici]! Eu vãd un foc! Poate cã o sã vã aduc un tãciune de la el sau voi aflala foc cãlãuzire!”.
11ªi când a ajuns la el , a fost el strigat: „O, Moise!
12Eu sunt Stãpânul tãu! Scoate-þi încãlþãrile tale, cãci tu te afli în valea cea sfântã, Tuwa!
13Eu te-am ales , deci ascultã la ceea ce þi se reveleazã!
14Eu sunt Allah ºi nu existã altã divinitatea în afarã de Mine! Aºadar, venereazã-Mã ºi împlineºte Rugãciunea [As-Salat], pentru pomenirea Mea!
15Ceasul va sosi - de-abia îl mai þin ascuns - pentru ca fiecare suflet sã fie rãsplãtit dupã cum se osteneºte!
16ªi sã nu te abatã de la el acela care nu crede în el ºi urmeazã poftei sale, pentru ca sã nu pieri!
17Dar ce este aceea din [mâna ta] dreaptã, Moise?”
18A rãspuns el : „Acesta este toiagul meu, pe care mã sprijin ºi cucare scutur frunze pentru oile mele ºi de la care mai am ºi alte foloase”.
19A zis : „Aruncã-l, Moise!”
20L-a aruncat ºi iatã-l [preschimbat într-] un ºarpe ce se târa.
21A zis : „Ia-l, fãrã sã te temi, cãci Noi îl vom readuce la prima sa stare!
22ªi strânge mâna ta la subsuoarã! Ea va ieºi albã, fãrã nici o vãtãmare – o altã minune,
23Pentru ca sã-þi arãtãm [ºi altele] din minunile Noastre cele mai mari!
24ªi purcede tu cãtre Faraon, cãci el întrece orice mãsurã!”
25A zis : „Doamne, deschide-mi mie pieptul
26ªi uºureazã-mi mie lucrul [ce trebuie sã-l împlinesc]
27ªi dezleagã-mi nodul limbii mele,
28Pentru ca ei sã priceapã vorbele mele!
29ªi dã-mi mie un sfetnic din familia mea,
30Pe Aaron, fratele meu,
31Sporind prin el forþa mea
32ªi fã-l pe el pãrtaº la lucrul meu,
33Pentru ca noi sã Te lãudãm mereu
34ªi sã Te pomenim mereu!
35Iar Tu întotdeauna ne-ai vãzut pe noi, [ºtiind astfel tot ceea ce noi facem]!”
36A zis : „Cererea ta a fost împlinitã, Moise!
37ªi Noi þi-am mai dãruit graþia Noastrã ºi altã datã,
38Când i-am revelat mamei tale ceea ce a fost revelat:
39„Aºeazã-l pe el într-un sicriaº ºi aruncã-l pe el în valuri, pentru ca apoi apa fluviului sã-l arunce la mal, de unde îl va lua un duºman al Meu ºi duºman al lui!” ªi am pogorât asupra ta dragostea
40ªi iatã cum sora ta mergea, [urmându-te], ºi a zis ea: „Sã vã arãt eu pe cineva care sã-l întreþinã ºi sã-l creascã?” ªi te-am înapoiat Noi mamei tale, pentru ca ea s&atild
41ªi te-am ales Eu pentru [slujirea] Mea .
42Pleacã tu împreunã cu fratele tãu, cu minunile Mele, ºi sã nu încetaþi sã Mã pomeniþi pe Mine!
43Duceþi-vã la Faraon , cãci el a întrecut orice mãsurã!
44ªi spuneþi-i lui vorbe blânde! Poate cã el îºi va aduce aminte sau se va teme!”
45Au zis ei : „Doamne, ne e fricã sã nu ne pedepseascã degrabãºi sã nu întreacã mãsura”.
46A zis : „Nu vã fie fricã! Eu sunt lângã voi. Aud ºi vãd.
47Deci mergeþi la el ºi ziceþi: “Noi suntem solii Domnului tãu. Trimite-i pe fiii lui Israel împreunã cu noi ºi nu-i mai chinui! Venimla tine cu un semn de la Domnul tãu. Pacea asupra aceluia
48Ni s-a revelat nouã cã osânda este pentru acela care tãgãduieºte credinþa ºi îi întoarce spatele”!
49Atunci a zis : „ªi cine este Domnul vostru, Moise?”
50I-a rãspuns el : „Domnul nostru este acela care a dat fiecãruia firea sa ºi apoi l-a cãlãuzit”.
51Atunci l-a întrebat : „ªi ce spui despre neamurile cele vechi?”
52I-a rãspuns : „ªtiinþa despre ele se aflã la Domnul meu într-o carte . Domnul meu nu greºeºte ºi nu uitã.
53El este acela care v-a fãcut pãmântul ca leagãn ºi v-a fãcut vouã pe el drumuri ºi a pogorât apa din cer." ªi prin ea am fãcut sã rãsarã soiuri de felurite plante.
54Mâncaþi ºi lãsaþi sã pascã vitele voastre! Întru aceasta sunt semne pentru cei dãruiþi cu minte.
55Din el v-am creat , în el vã vom întoarce ºi din el vã vom scoate încã o datã”.
56ªi i-am arãtat Noi toate semnele Noastre, însã el le-a tãgãduitºi nu a voit [sã creadã].
57ªi a zis el : „Ai venit la noi ca sã ne scoþi din pãmântul nostru cu vrãjile tale, Moise!
58Îþi vom aduce ºi noi vrãji asemenea lor. Deci hotãrãºte între noi ºitine o întâlnire de la care sã nu lipsim nici noi, nici tu, într-un locconvenabil!”
59A zis : „Întâlnirea cu voi va fi în ziua de sãrbãtoare ºi lumea sã se adune dimineaþa!”
60ªi a plecat Faraon, a adunat vicleºugul sãu ºi apoi s-a întors [la întâlnire].
61Le-a zis Moise: „Vai vouã! Nu nãscociþi minciunã împotriva lui Allah, cãci vã va nimici cu pedeapsa Lui! Iar aceia care vor nãscoci, vor pierde!”
62ªi au discutat ei între ei despre lucrul lor, dar au þinut aceasta într-ascuns.
63Apoi au zis ei : „Aceºtia sunt doi vrãjitori care voiesc sã vãalunge din pãmântul vostru cu farmecele lor ºi sã vã ia rânduialavoastrã cea desãvârºitã.
64Adunaþi-vã, aºadar, vicleºugul vostru ºi veniþi într-un singur rând, cãci astãzi va izbândi acela care va fi deasupra!”
65Apoi au zis : „O, Moise, arunci tu [primul, toiagul tãu] sau vomfi noi primii care aruncã?”
66El a zis: „Ba aruncaþi voi!” ªi i s-a pãrut lui cã funiile ºi toiegele lor se târãsc în urma vrãjii lor.
67ªi Moise a simþit oarecare teamã în sufletul sãu.
68Atunci i-am zis Noi: „Nu te teme, cãci tu vei fi deasupra!
69Aruncã ce ai în dreapta ta ºi aceasta va înghiþi ce au fãcut ei, cãci ei au fãcut doar vicleºug de vrãjitor, iar vrãjitorul nu va izbândi, oriunde ar fi el!”.
70ªi vrãjitorii s-au aruncat, prosternându-se, ºi au zis: „Noi credem în Domnul lui Aaron ºi Moise!”.
71A zis : „Credeþi în el înainte ca eu sã vã îngãdui? El este mai marele vostru, care v-a învãþat vrãjitoria! Eu vã voi tãia mâinile ºi picioarele voastre în cruciº ºi
72Au zis ei: „Noi nu te putem þine mai presus decât dovezilelimpezi care ne-au venit ºi decât Cel care ne-a creat! Hotãrãºte ceea ce vrei sã hotãrãºti, dar tu nu vei hotãrî
73Noi credem în Domnul nostru, pentru ca El sã ne ierte pãcatelenoastre ºi vrãjitoria la care ne-ai nevoit!” Iar Allah este mai bun [la rãsplatã] ºi mai statornic [la pedeapsã].
74Cel ce vine nelegiuit la Domnul sãu, acela va avea parte deGheena, în care el nici nu va muri, dar nici nu va trãi.
75Iar aceia care vin la El credincioºi ºi care au sãvârºit fapte bune, aceia vor avea treptele cele mai înalte,
76Grãdinile Edenului, pe sub care curg pâraie. Veºnic vor avea ei sãlaº în ele, cãci aceasta este rãsplata acelora care s-au curãþit”.
77I-am revelat Noi lui Moise: „Purcede noaptea cu robii Mei ºi croieºte-le lor un drum uscat prin mare! Nu-þi fie teamã cã vei fi ajuns din urmã ºi nu-þi fie fricã!”
78ªi a pornit Faraon pe urma lor cu oºtenii sãi, dar marea i-a cuprins pe ei ºi i-a acoperit cu totul.
79Însã Faraon a dus poporul sãu în rãtãcire ºi nu l-a cãlãuzit pe drumul cel bun.
80O, fii ai lui Israel, Noi v-am mântuit de vrãjmaºul vostru ºi v-amorânduit vouã întâlnire la coasta cea din dreapta a Muntelui! ªi am pogorât asupra voastrã mana ºi prepeliþele!
81„Mâncaþi din bunãtãþile cu care v-am înzestrat, însã nu întreceþimãsura întru aceasta, ca sã nu vã loveascã mânia Mea, cãci, cel pe care-l loveºte mânia Mea, este pierdut!
82Eu sunt iertãtor cu acela care se cãieºte , crede ºi împlineºte fapte bune ºi apoi se lasã cãlãuzit pe calea cea bunã”.
83„ªi de ce te-ai grãbit [sã te îndepãrtezi] de neamul tãu, Moise?”
84A zis : „Ei sunt pe urmele mele ºi eu am grãbit spre Tine, Doamne, pentru ca sã fii mulþumit”.
85A zis : „Noi am pus neamul tãu la încercare, dupã tine , ºiAs-Samiri l-a dus pe el în rãtãcire”.
86Atunci s-a întors Moise la neamul sãu, mânios ºi mâhnit, ºi a zis:„O, neam al meu! Nu v-a fãcut Domnul vostru frumoasã fãgãduire ?Legãmântul a fost prea lung pentru voi sau aþi vrut s&ati
87Ei au zis: „Noi nu am cãlcat fãgãduinþa datã þie cu voia noastrã ,însã noi am fost încãrcaþi cu sarcini de podoabe ale neamului [luiFaraon] ºi le-am aruncat noi [în
88ªi le-a scos lor un viþel - un corp [neînsufleþit] cu muget - ºi ei au zis : „Acesta este Domnul vostru ºi Domnul lui Moise, însã el l-a uitat”.
89Oare n-au vãzut ei cã el nu le rãspundea cu nici o vorbã ºi cã el nu avea putere sã le facã lor un rãu sau sã le fie spre folos?
90ªi le zisese ºi Aaron mai înainte : „O, neam al meu! Voi aþi fost numai ispitiþi prin aceasta! Însã Domnul vostru cu adevãrat este Cel Milostiv. Aºadar, ur maþi-mã ºi ascultaþi de por
91Dar ei au rãspuns: „Vom rãmâne adoratori ai lui pânã ce se va întoarce Moise la noi”.
92A zis , atunci: „Ce te-a împiedicat, Aaron, când i-ai vãzut cã ei se duc în rãtãcire,
93Sã vii dupã mine? Te-ai rãzvrãtit ºi tu împotriva poruncii mele?!”
94A zis : „O, fiu al mamei mele! Nu mã apuca nici de barbã, nici de [pãrul din] cap! Mie mi-a fost teamã sã nu zici: Tu i-ai dezbinat pe fiii lui Israel ºi nu ai aºteptat porunca mea! ”
95A zis : „ªi care a fost socoteala ta, o, As-Samiri?”
96A rãspuns : „Eu am vãzut ceea ce ei nu au vãzut: am luat o mânã [de þãrânã] de pe urma trimisului ºi am aruncat-o [în foc]. Aºa mi-a spus sufletul meu”.
97A zis : „Du-te! În aceastã viaþã vei spune tu [la toatã lumea]:„Nu mã atingeþi !” ªi vei avea tu o întâlnire de la care nu vei putea lipsi . ªi priveºte la Domnul tãu, cãruia i-a
98Ci Domnul vostru este numai Allah, afarã de care nu existã altã divinitate. Iar El le cuprinde pe toate cu ºtiinþa.
99Astfel îþi povestim Noi istorisiri despre cele care au trecut ºi îþi dãm Noi þie o pomenire din partea Noastrã .
100Iar aceia care se îndepãrteazã de el [Coran] vor purta în ZiuaÎnvierii o povarã .
101ªi veºnic vor fi ei într-aceasta . ªi ce grea povarã vor avea eiîn Ziua Învierii!
102Ziua în care se va sufla în trâmbiþã ºi-i vom aduna pe cei nelegiuiþi, învineþiþi!
103ªi ei vor ºuºoti între ei: „Voi nu aþi zãbovit decât zece [zile]”!
104Noi ºtim mai bine ceea ce spun ei, când va zice cel cu purtarea cea mai aleasã dintre ei: “Voi nu aþi zãbovit decât o zi!”
105Te întreabã despre munþi. Spune : "Domnul meu îi va face praf, risipindu-i,
106ªi îi va lãsa ca pe un ºes neted,
107În care nu vei vedea ridicãturã sau adânciturã.
108În Ziua aceea îl vor urma pe cel care cheamã, fãrã abatere , iar glasurile vor coborî smerite înaintea Celui Milostiv [Ar-Rahman] ºi nu vei auzi decât o ºoaptã.
109În Ziua aceea nu va fi de folos mijlocirea, decât de la acela cãruia Cel Milostiv [Ar-Rahman] îi va îngãdui ºi a cãrui vorbã o va gãsiplãcutã.
110El ºtie ceea ce se aflã în faþa lor ºi ceea ce se aflã în urma lor, în vreme ce ei nu-L cuprind cu ºtiinþa.
111Feþele se vor pleca umilite în faþa Celui Veºnic Viu [ºi]Atotputernic [Al-Hayy, Al-Qayyum] ºi nefericit va fi acela care vapurta o nedreptate.
112Dar acela care sãvârºeºte fapte bune ºi este dreptcredincios nu are a se teme de nedreptate sau de oprimare.
113Astfel l-am pogorât Noi: un Coran în [limba] arabã. ªi am desluºit în el ameninþãrile , pentru ca sã fie ei cu teamã ºi pentru ca sã le trezeascã lor amintirea.
114ªi mai presus [de toate] este Allah - Regele, Adevãrul[Al-Malik, al-Haqq]! Nu te grãbi cu [recitarea] Coranului mai înaintede a þi se încheia revelarea lui! ªi spune: „Doamne, sporeºte-mi mieºtiin
115Noi am încheiat un legãmânt cu Adam mai înainte , însã el l-a uitat ºi Noi nu am aflat în el tãrie .
116ªi când Noi le-am zis îngerilor: „Prosternaþi-vã dinaintea luiAdam! ”, s-au prosternat ei, afarã de Iblis, care s-a împotrivit.
117Atunci am zis Noi: „O, Adam, acesta vã este vrãjmaº þie ºi soaþei tale. [Fiþi cu grijã] sã nu vã scoatã pe voi din Rai ºi sã fii tu nefericit !
118El este pentru tine; pentru ca sã nu-þi fie foame în el ºi sã nu fii gol,
119Pentru ca sã nu-þi fie þie sete în el ºi sã nu te loveascã dogoarea soarelui”.
120ªi l-a ispitit pe el ªeitan, zicându-i: „O, Adam, vrei tu sã-þi arãt pomul veºniciei ºi împãrãþia care nu piere?”
121ªi au mâncat ei doi din el ºi li s-a arãtat goliciunea lor ºi auînceput sã coasã, pentru a se acoperi, frunze din Rai. Adam s-a revoltat, aºadar, împotriva Domnului sãu ºi a a
122Apoi l-a ales pe el Domnul sãu, l-a iertat pe el ºi l-a cãlãuzit.
123El a zis : „Coborâþi amândoi din el [din Paradis]! Vã veþi fi toþi duºmani unul altuia ! Apoi, dacã va mai veni la voi o cãlãuzire dinpartea Mea , acela care va urma calea Mea cea dreaptã
124Însã acela care se va îndepãrta de la Pomenirea Mea va avea parte de o viaþã grea ºi în Ziua Învierii îl vom aduce pe el orb laadunare.
125El va zice: „Doamne, de ce m-ai adus pe mine orb, la adunare, dupã ce mai înainte am fost eu bine-vãzãtor? ”
126Îi va zice lui : „Aºa cum versetele Noastre au venit la tine, iar tu le-ai uitat, aºa ºi tu eºti astãzi uitat!”
127Astfel îl rãsplãtim Noi pe cel care întrece mãsura ºi nu crede în semnele Domnului sãu, iar osânda din Lumea de Apoi va fi mai asprãºi mai îndelungatã.
128Oare nu le foloseºte lor spre bunã cãlãuzire câte neamuri au fost nimicite mai înainte de ei, în ale cãror case merg ei [acum]? Întru aceasta sunt semne pentru cei care au minte.
129ªi de n-ar fi fost un cuvânt de la Domnul tãu mai înainte,[pedeapsa] ar fi venit numaidecât, dar este un termen deja hotãrât.
130Rabdã ceea ce ei spun ºi înalþã laudã Domnului tãu; înaintede rãsãritul soarelui, înainte de asfinþitul lui ºi în ceasurile nopþii laudã-L, ºi la capetele zilei ,
131ªi nu privi îndelung la ceea ce Noi am dat ca plãcere trecãtoare unora dintre ei ºi ca strãlucire a vieþii din aceastã lume, pentru a-i încerca pe ei prin aceasta! Ceea ce Allah îþi dã va fi mai bu
132ªi porunceºte neamului tãu Rugãciunea [As-Salat] ºi fii statornic în ea! Noi nu-þi cerem câºtig, fiindcã Noi îþi dãm câºtig þie, iar urmarea bunã este a evlaviei.
133ªi zic ei: „De ce nu ne aduce el un semn de la Domnul sãu?” Dar oare nu a venit la ei dovadã limpede care se aflã în scripturile de mai înainte de el?
134Dar dacã Noi i-am fi nimicit printr-o pedeapsã mai înainte de el , atunci ar fi zis ei: „Doamne, de ce nu ne-ai trimis Tu un Profet, ca sã fi putut urma semnele înainte ca noi sã fi fost umiliþi ºi loviþi de
135Spune : „Fiecare este în aºteptare. Deci aºteptaþi ºi voi! ªi veþi ºti voi cine sunt cei care se aflã pe drumul cel drept ºi cine a fost bine cãlãuzit”.
Chapter 21 (Sura 21)
1Se apropie de oameni [termenul] socotirii cu ei , însã ei se înde- pãrteazã cu nepãsare .
2Nu le vine lor o îndurare nouã de la Domnul lor fãrã ca ei sã n-o asculte ºi sã n-o ia în batjocurã,
3Cu inimi nepãsãtoare; iar cei care sunt nelegiuiþi vorbesc înºoaptã : „Este acesta altceva decât un om ca ºi voi? Voiþi sã veniþi la vrãjitorie , când voi o vedeþi limpede?”
4El zice: „Domnul meu ºtie ceea ce se spune ºi în cer ºi prepãmânt. El, doarã, este Cel care Aude Totul [ºi] Atoateºtiutor[As-Sami´, Al-´Alim]”.
5Ba ei spun: „Sunt vise încurcate! Ba El le-a plãsmuit! Ba El este mai degrabã un poet! Sã ne aducã o minune, aºa cum au fost trimiºi cei de mai înainte!”
6Nu a crezut înainte de ei nici o cetate din cele pe care le-am nimicit! ªi oare ei ar crede?
7Nu am trimis înainte de tine decât numai bãrbaþi cãrora le-am revelat. Întrebaþi-i pe oamenii Cãrþii , dacã voi nu ºtiþi!
8Noi nu i-am fãcut pe ei niºte trupuri care nu mãnâncã hranã ºiei nu au fost veºnici.
9Apoi le-am adeverit Noi fãgãduinþa ºi i-am mântuit pe ei ºi pecei care am voit Noi ºi i-am nimicit pe cei care au întrecut mãsura.
10Noi v-am pogorât o Carte în care se aflã pomenirea voastrã . Oare nu pricepeþi?
11ªi câte cetãþi care au fost nelegiuite am distrus Noi?! ªi dupã ele am creat Noi alte neamuri?!
12ªi când ei simt asprimea Noastrã , iatã-i cum o iau la fugã, pãrãsindu-le!
13„Nu fugiþi, ci întoarceþi-vã la cele cu care v-aþi îmbuibat ºi la casele voastre, pentru ca voi sã puteþi fi întrebaþi!”
14Dar ei zic : „Vai nouã! Noi am fost nelegiuiþi!”
15ªi nu vor înceta aceste strigãte ale lor pânã ce nu-i vom face niºte miriºti, stinºi.
16Noi nu am creat cerul ºi pãmântul ºi ceea ce se aflã între ele, jucându-Ne!
17Dacã am fi voit sã facem o joacã , am fi fãcut-o [din lucrurile apropiate] de Noi , dacã am fi fãcut-o.
18Dimpotrivã, Noi lovim cu adevãrul deºertãciunea ºi o facem sãdisparã ºi iatã cã ea este ca ºi moartã. ªi va fi vai de voi pentru ceea ce Îi puneþi Lui în seam&a
19Ai Lui sunt cei din ceruri ºi de pre pãmânt. Iar aceia care suntlângã El nu se socotesc prea mari pentru a-L adora ºi nici nuostenesc ei.
20Ei Îi aduc laudã noaptea ºi ziua fãrã sã se domoleascã .
21Dar iatã cum îºi iau ei zei pe pãmânt care sã poatã sã-i învie [pe morþi]!
22Dacã s-ar afla în ele alþi dumnezei afarã de Allah, amândouãar fi stricate. Mãrire lui Allah, Stãpânul Tronului, care este mai presus decât ceea ce spun ei .
23El nu este întrebat despre ceea ce face , pe când ei vor fi întrebaþi.
24Sau iau ei în locul Lui alþi dumnezei? Spune: „Aduceþi dovadavoastrã !” Acesta este mesajul celor care sunt cu Mine ºi Mesajulcelor de dinainte de Mine!”. Însã cei mai mulþi dintre
25ªi Noi nu am trimis înaintea ta nici un profet fãrã sã nu-i revelãm lui: „Nu existã altã divinitate în afarã de Mine, deci adoraþi-Mã pe Mine!”
26Ei zic: „Cel Milostiv ªi-a luat un fiu!” Mãrire Lui! Însã ei nu sunt decât niºte robi þinuþi în cinste.
27Ei nu I-o iau înainte cu vorba ºi ei purced numai dupã poruncaLui.
28El ºtie ce este înaintea lor ºi ce este în urma lor. Iar ei nu mijlocesc decât pentru acela de care El este mulþumit, dar ei sunt cu teamã de El.
29Iar pe acela dintre ei care zice: „Eu sunt dumnezeu în loculLui!” îl vom rãsplãti cu Gheena, cãci astfel îi rãsplãtim pe cei nelegiuiþi.
30Oare nu vãd cei care nu cred cã cerurile ºi pãmântul au fostîmpreunã ºi cã Noi le-am despãrþit ºi din apã am fãcut tot ce este lucru viu ? ªi oare
31Noi am fãcut pe pãmânt munþi neclintiþi , pentru ca el sã nu se clatine cu ei, iar printre ei [munþi] am fãcut cãrãri ºi drumuri pentru ca ei sã se poatã cãlãuzi
32ªi Noi am fãcut cerul ca un acoperiº bine pãzit ºi totuºi ei sunt fãrã bãgare de seamã la minunile lui.
33El este acela care a creat noaptea ºi ziua , soarele ºi luna; ºi fiecare pluteºte pe cercul sãu.
34ªi Noi nu am dat veºnicia nici unui om înainte de tine. Dacã tu mori, ar putea fi ei nemuritori?
35Fiecare suflet trebuie sã guste moartea. Noi vã încercãm cu rãulºi cu binele , în chip de ispitã, ºi la Noi vã veþi întoarce.
36ªi când te vãd aceia care nu cred, nu te privesc altfel decât cu batjocurã. „Acesta este cel care vorbeºte [de rãu] despre dumnezeii voºtri?” Însã ei în Mesajul Celui Milostiv nu cred.
37Omul a fost creat din grabã . Eu vã voi arãta semnele Mele , însã nu-Mi cereþi sã Mã grãbesc!
38ªi zic ei: „ªi când va veni aceastã ameninþare , dacã sunteþi întru adevãr?”
39Dacã ar ºti cei care nu cred [momentul] când ei nu vor putea sãopreascã focul de la feþele lor, nici de la spatele lor ºi nici nu vor putea ei sã fie ajutaþi!
40Însã acesta va veni asupra lor pe neaºteptate ºi ei vor fi uluiþi ºi nu îl vor putea îndepãrta de ei ºi nici nu li se va mai da rãgaz.
41Au fost batjocoriþi ºi alþi trimiºi de dinainte de tine . Însã i-aînconjurat pe aceia care i-au batjocorit întocmai aceia de care eiºi-au bãtut joc .
42Spune: „Cine vã apãrã noaptea ºi ziua afarã de Cel Milostiv?” Însã ei se feresc sã-L pomeneascã pe Domnul lor.
43Sau au ei dumnezei, afarã de Noi, care sã-i apere de Noi? Ei nu se pot ajuta nici pe ei înºiºi ºi nici nu vor fi ei ajutaþi împotriva Noastrã.
44Ba Noi le-am dãruit acestora ºi pãrinþilor lor plãcerile trecãtoare,ºi au avut ei parte de viaþã lungã. Dar oare nu vãd ei cã Noi venim asupra pãmântului pe care îl îngu
45Spune: „Eu vã previn prin ceea ce îmi este revelat”. Însã cei surzi nu aud chemarea, când sunt preveniþi.
46Dar când îi atinge pe ei o adiere a chinului Domnului tãu, atunci zic ei: „Vai nouã! Noi am fost, într-adevãr, nelegiuiþi!”
47În Ziua Învierii, Noi vom pune balanþa dreaptã ºi nici un suflet nuva fi urgisit câtuºi de puþin . ªi de ar fi ceva, chiar ºi numai câtgreutatea unui bob de muºtar , Noi îl vom
48Noi le-am dat lui Moise ºi lui Aaron Cartea de îndreptare[Al-Furqan] , ca o luminã ºi o îndemnare pentru cei cu fricã,
49Pentru cei care se tem de Domnul lor, chiar ºi atunci când nu sunt ei vãzuþi, ºi pentru cei care de Ceasul [de apoi] se tem.
50Acesta este un Mesaj binecuvântat pe care chiar Noi l-am pogorât. ªi oare voi îl tãgãduiþi?
51ªi i-am dat Noi mai înainte lui Avraam cãlãuzirea pe drumul cel drept , pentru cã Noi îl cunoºteam.
52ªi când le-a zis el tatãlui sãu ºi neamului sãu: „Ce sunt aceste chi- puri la care voi vã închinaþi?”,
53I-au rãspuns ei: „Noi i-am aflat pe pãrinþii noºtri închinându-se la ele”.
54A zis : „Voi ºi pãrinþii voºtri aþi fost în rãtãcire învederatã”.
55Au zis ei: „Tu ai venit la noi cu Adevãrul sau tu eºti dintre aceia care glumesc?”
56Iar el a rãspuns: „Ba nu! Domnul vostru este Stãpânul cerurilor ºial pãmântului, care le-a creat pe ele, iar eu sunt unul dintre aceia care vã mãrturisesc vouã despre aceasta.
57ªi, [jur] pe Allah! Eu voi urzi împotriva idolilor voºtri , dupã ce veþi întoarce spatele, îndepãrtându-vã ”.
58ªi i-a fãcut pe ei fãrâme , afarã de cel mai mare dintre ei, astfel încât sã se întoarcã spre el.
59Au zis ei: „Cine a fãcut aceasta cu zeii noºtri? El este, neîndoielnic, dintre cei nelegiuiþi!”
60Au zis [unii]: „Am auzit un fecior pomenindu-i pe ei. El se cheamã Avraam”.
61Au zis: „Aduceþi-l dinaintea oamenilor pentru ca ei sã facã mãr- turie! ”
62Au zis [atunci]: „Tu ai fãcut aceasta cu zeii noºtri, Avraam?”
63A rãspuns el: „Ba a fãcut-o cel mai mare dintre ei , acesta! Întrebaþi-i, dacã ei pot cuvânta!”
64Atunci s-au întors la sufletele lor ºi au zis: „Aºadar, voi sunteþi cei nelegiuiþi! ”
65Apoi au întors capetele lor [zicând]: „Tu ºtii prea bine cã aceºtia nu vorbesc!”
66ªi a zis el : „Dar oare voi vã închinaþi, în loc de Allah, la ceva care nu vã este de nici un folos ºi nici nu vã poate face nimic rãu?
67Uff! pentru voi ºi pentru ceea ce adoraþi în loc de Allah! Oare voi nu pricepeþi?”
68Au zis: „Ardeþi-l ºi ajutaþi-i pe zeii voºtri, dacã voi vreþi sã faceþi[ceva pentru ei]!”
69Dar Noi am zis: „O, foc! Fii rãcoare ºi mântuire peste Avraam!”
70Ei au vrut un vicleºug împotriva lui, însã Noi am fãcut ca ei sã fie cei mai în pierdere.
71ªi Noi l-am mântuit pe el ºi [asemenea] ºi pe Lot pe pãmântul pe care l-am binecuvântat pentru oameni .
72ªi i-am dãruit Noi pe Isaac ºi pe Iacob, pe deasupra , ºi pe toþi i-am fãcut evlavioºi.
73ªi i-am fãcut Noi ocârmuitori, care au cãlãuzit [lumea] dupãporunca Noastrã, ºi le-am revelat lor sã facã fapte bune, sãîmplineascã Rugãciunea
74Iar lui Lot i-am dãruit Noi înþelepciune ºi ºtiinþã ºi l-am mântuit pe el din cetatea care sãvârºea desfrâu, cãci ei au fost un neam de oameni rãi, nelegiuiþi,
75ªi l-am fãcut pe el sã intre sub îndurarea Noastrã, cãci el era cu adevãrat dintre cei evlavioºi.
76ªi [adu-þi aminte de] Noe, când a chemat el, mai înainte , ºi i-am rãspuns Noi ºi l-am mântuit pe el împreunã cu familia lui de spaima cea mare .
77ªi l-am ajutat Noi împotriva neamului care þinea semnele Noastre de minciunã. Ei erau un neam rãu ºi i-am înecat pe ei cu toþii.
78ªi [adu-þi aminte] de David ºi de Solomon, când au judecat asupracâmpului cultivat pe care au pãscut noaptea oile neamului. Iar Noi am fost martori la judecata lor.
79Noi l-am învãþat pe Solomon sã o înþeleagã ºi fiecãruia i-am dat putere de judecatã ºi ºtiinþã. ªi i-am supus lui David munþii ºi pãsãrile, ca s&ati
80Noi l-am învãþat meºteºugul cãmãºilor din zale, pentru ca sã vã apere de asprimea voastrã . ªi oare sunteþi voi mulþumitori?
81Iar lui Solomon [i-am supus Noi] vântul cel vijelios, ca sã alerge la porunca sa pe pãmântul pe care Noi l-am binecuvântat . ªi Noi am fost Atoateºtiutori.
82ªi printre ºeitani au fost unii care se cufundau pentru el ºi fãceauºi alte lucruri, iar Noi am fost pãzitori peste ei.
83ªi [adu-þi aminte] de Iov, când l-a chemat el pe Domnul lui :„M-a atins pe mine rãul! Însã Tu eºti Cel mai Milostiv între milostivi!”
84ªi Noi i-am rãspuns ºi am îndepãrtat rãul care-l lovise ºi i-am dat lui înapoi familia lui, ºi încã pe atât împreunã cu ei, ca îndurare din partea Noastrã ºi ca amintire pentru adoratori.
85ªi [adu-þi aminte] de Ismail ºi de Idris ºi de Dhu-l-Kifl - ºi toþi erau rãbdãtori.
86ªi i-am fãcut Noi sã intre în îndurarea Noastrã, cãci ei au fost cuadevãrat dintre cei evlavioºi.
87ªi [adu-þi aminte] de Dhu-n-Nun , când el a plecat furios ºi ºi-a închipuit cã Noi nu vom mai avea putere asupra lui. Atunci el a strigatîn întunecimi: “Nu existã altã divinitate în afarã de Tine! Slav&ati
88ªi Noi i-am rãspuns ºi l-am izbãvit de mâhnire . Astfel îi mântuim Noi pe dreptcredincioºi.
89ªi [adu-þi aminte] de Zaharia, când Îl chema el pe Domnul sãu:„Doamne, nu mã lãsa singur, cãci Tu eºti cel mai bun dintre moºtenitori!”
90ªi i-am rãspuns Noi ºi i l-am dat lui pe Ioan ºi am tãmãduit-o pentru el pe soaþa lui . Ei se întreceau în bine ºi Ne chemau cu dorinþã ºi cu teamã ºi erau evlavio&
91ªi [adu-þi aminte] de aceea care ºi-a pãstrat castitatea ei . ªi am suflat Noi asupra ei prin duhul Nostru ºi am fãcut din ea ºi din fiul ei semn pentru [toate] lumile.
92Aceastã credinþã a voastrã este o credinþã unicã, iar Eu suntDomnul vostru. Aºadar, adoraþi-Mã pe Mine!
93Dar ei s-au divizat între ei. Însã cu toþii se vor întoarce la Noi.
94Iarã râvna aceluia care împlineºte fapte bune ºi este drept- credincios nu va fi tãgãduitã, iar Noi o vom scrie pentru el.
95ªi le este oprit [locuitorilor] unei cetãþi pe care Noi am nimicit-o sã se mai întoarcã,
96Pânã ce vor fi lãsaþi sã treacã Yagog ºi Magog , ºi ei se vor grãbi de pe toate înãlþimile;
97[ªi atunci] va fi apropiatã promisiunea cea adevãratã , iar [înZiua de Apoi], ochii celor care nu au crezut vor fi împietriþi: „Vai nouã! Am fost cu nebãgare de seamã faþã de
98“Voi ºi cei pe care îi adoraþi , în afarã de Allah, veþi fi hranã pentru Gheena, spre care voi veniþi”.
99Dacã aceºtia ar fi dumnezei, nu ar veni spre ea. Dar toþi vor rãmâne veºnic în ea.
100Ei vor scoate în ea gemete ºi ei nu vor auzi în ea [nimic] .
101Aceia cãrora li s-a promis de mai înainte [rãsplata] cea mai bunã din partea Noastrã vor sta departe de ea.
102Ei nu vor auzi glasul ei, ºi acolo unde vor pofti sufletele lor, ei vor rãmâne veºnic.
103Nu-i va întrista spaima cea mare ºi îi vor întâmpina îngerii[zicându-le]: „Aceasta este Ziua voastrã, care vi s-a promis”.
104În Ziua aceea vom închide Noi cerul, aºa cum se închid sulurile cu scripturi . Aºa cum am fãcut Noi prima fãpturã, o vom face din nou . Aceasta este o promisiune pe care Noi am fãcut-o ºi pe careo îndeplin
105ªi Noi am scris în Psalmi , dupã pomenire : "Robii Mei cei evlavioºi vor moºteni pãmântul”.
106În aceasta este un mesaj pentru un neam [de oameni]care adorã!
107ªi Noi nu te-am trimis decât ca o îndurare pentru lumi.
108Spune: „Mi s-a revelat mie cã Domnul vostru este un Domn unic! Oare voi sunteþi supuºi voinþei Lui [musulmani]?”
109ªi dacã, dupã aceea, ei întorc spatele , spune: „Eu v-am vestit vouã cu toatã dreptatea, însã eu nu ºtiu dacã este aproape ori este departe ceea ce vi s-a promis.
110l ºtie vorbele rostite de voi cu glas tare ºi El ºtie ºi ceea ce ascundeþi [în inimi] .
111ªi eu nu ºtiu dacã aceasta nu este o ispitã pentru voi sauo plãcere [trecãtoare] pânã la un timp”.
112El spune: „Doamne, judecã întru dreptate!” ªi Domnul Nostru Cel Milostiv [Ar-Rahman] este Cel la care se cere ajutor împotriva a ceea ce voi rostiþi!”
Chapter 22 (Sura 22)
1O, voi oameni! Fiþi cu fricã faþã de Domnul vostru! CutremurulCeasului va fi un lucru înspãimântãtor.
2În ziua în care îl veþi vedea, va uita fiecare femeie care alãpteazã pe cel pe care ea îl alãpta ºi fiecare femeie însãrcinatã va lepãda sarcina ei, iar pe oameni îi vei vedea ameþ
3Printre oameni sunt unii care se ceartã în privinþa lui Allah, fãrã deºtiinþã, ºi care îl urmeazã pe orice ºeitan rãzvrãtit.
4Cãruia i-a fost scris cã pe acela care-l va lua drept ocrotitor el îl va duce în rãtãcire ºi îl va cãlãuzi cãtre chinul Iadului.
5O, voi oameni! Dacã sunteþi în îndoialã cu privire la Înviere, Noi doarã v-am creat din þãrânã , apoi dintr-o picãturã , apoi dintr-uncheag de sânge [ca o lipitoare], apoi dintr-o
6Aceasta pentru [ca sã ºtiþi] cã Allah este Adevãrul ºi pentru [ca sãºtiþi] cã El îi readuce la viaþã pe cei morþi ºi El este Atotputernic[Qadir];
7ªi pentru [ca sã ºtiþi] cã Ceasul va sosi, fãrã îndoialã, ºi [atunci] Allah îi va scula pe cei din morminte ,
8Dar printre oameni sunt unii care discutã despre Allah, fãrã deºtiinþã, fãrã cãlãuzire ºi fãrã Carte Luminãtoare,
9Întorcându-se într-o parte cu semeþie, pentru a-i abate [pe oameni]de la calea lui Allah. Aceºtia vor avea parte de ruºine în aceastã viaþãºi îi vom face pe ei sã guste în Ziua Învierii chinul F
10[ªi li se va spune lor] : "Aceasta pentru ceea ce au sãvârºit mai înainte mâinile tale, cãci Allah nu este nedrept faþã de robi!”
11Sunt unii dintre oameni care Îl adorã pe Allah pe o margine : Dacã au parte de bine, sunt ei netulburaþi, dar dacã au parte de o încercare, atunci îºi întorc ei faþa , pierzând ºi aceast&atil
12Ei cheamã în locul lui Allah ceea ce nu le pricinuieºte nici un rãuºi nu le este nici de ajutor . Aceasta este rãtãcirea adâncã!
13Ei cheamã pe acela a cãrui stricãciune este mai aproape decât ajutorul lui . Ce rãu aliat ºi ce rãu tovarãº!
14Allah îi primeºte pe aceia care cred ºi sãvârºesc fapte bune sã intre în Grãdini pe sub care curg pâraie. Allah face ceea ce voieºte.
15Acela care îºi închipuie cã Allah nu-l va ajuta în aceastã viaþã ºiîn Viaþa de Apoi sã întindã o funie pânã la cer , iar apoi [sã-ºi] taie[gâtul] ºi sã vadã da
16ªi astfel l-am pogorât Noi , în versete limpezi, iar Allah cãlãuzeºte pe cine voieºte El.
17[Allah va hotãrî în Ziua Învierii] în legãturã cu aceia care aucrezut , cu aceia care au îmbrãþiºat iudaismul, cu sabeenii , cu creºtinii, cu magii ºi cu aceia care i-au fã
18Oare tu nu vezi cã dinaintea lui Allah se prosterneazã cei din ceruri ºi cei de pre pãmânt, soarele, luna, stelele, munþii, copacii, vietãþile ºi mulþi oameni? Îns&at
19Aceºtia doi sunt vrãjmaºi care se ceartã asupra Domnului lor .Însã acelora care nu cred li se vor tãia veºminte din foc, iar peste capetelor lor se va turna apã clocotitoare,
20Cu care se vor topi cele pe care le au în burþile lor , precum ºi pieile [lor]
21ªi vor avea ei parte de bice de fier .
22ªi de câte ori vor încerca sã iasã din el , [pentru a scãpa] de suferinþã, vor fi ei împinºi înapoi [ºi li se va zice lor]: „Gustaþi chinul Focului!”
23Allah îi va aduce pe cei ce cred ºi sãvârºesc fapte bune în Grãdini pe sub care curg pâraie ºi în ele vor fi împodobiþi cu brãþãri de aur ºi mãrgãritare, iar veºmintele lor vo
24Ei vor fi cãlãuziþi cãtre cuvântul bun ºi vor fi cãlãuziþi cãtre caleaCelui Vrednic de Laudã [Al-Hamid].
25Acelora care nu cred ºi împiedicã de la calea lui Allah ºi de la Moscheea Al-Haram , pe care Noi am orânduit-o pentru oameni - atât pentru cel bãºtinaº, cât ºi pentru cel aflat în trecere -, precum ∨
26[ªi adu-þi aminte] când Noi i-am arãtat lui Avraam locul casei [Al-Ka’aba], [zicându-i]: „Nu-Mi face Mie nimic ca asociat ºi curãþeºteCasa Mea pentru aceia care o înconjoarã ºi pentru aceia ca
27ªi cheamã-i pe oameni la Pelerinaj ºi ei se vor îndrepta cãtre tine pe jos ºi pe cãmile slabe, sprintene, venind pe toate drumurile din depãrtãri,
28Pentru a vedea unele avantaje ale lor ºi pentru a pomeninumele lui Allah în zile hotãrâte asupra vitelor cu care El i-aînzestrat. “Mâncaþi din ele ºi daþi sã mãnânce ºi celui nefericit &
29Apoi sã punã capãt celor ce le-au fost oprite lor , sã-ºi împli- neascã legãmintele lor ºi sã înconjoare Casa cea strãveche .
30Aºa! Iar acela care cinsteºte lucrurile sfinte ale lui Allah va aveaparte de bine de la Domnul lui. ªi vã sunt vouã îngãduite vitele,afarã de ceea ce v-a fost pomenit . ªi feriþi-v
31[Fiþi] drepþi în credinþa faþã de Allah, fãrã sã-i faceþi Lui asociaþi, cãci acela care-I face lui Allah asociaþi este ca ºi cum ar cãdea din cerºi l-ar înº
32Aºa! Iar acela care cinsteºte rânduielile lui Allah [sã ºtie] cã aceasta este din cuvioºia inimii!
33Voi aveþi foloase de la ele [de la vite] pânã la un ter men hotã- rât ; apoi locul de junghiere al lor este lângã Casa cea strãveche.
34ªi pentru fiecare comunitate am rânduit Noi o ofrandã, pentru caei sã pomeneascã numele lui Allah asupra vitei cu care i-a înzestrat. ªiDomnul vostru este un Domn Unic. Deci supuneþi-vã Lui! ªi bineves- te
35Acelora care, atunci când este pomenit numele lui Allah, li secutremurã inimile lor, acelora care rabdã ceea ce-i loveºte ºi acelora care plinesc Rugãciunea [As-Salat] ºi din cele cu care i-amînzestr
36ªi [sacrificarea] cãmilelelor grase am hotãrât-o Noi pentru a fidintre rânduielile lui Allah. În ele se aflã bine pentru voi. Pomeniþinumele lui Allah asupra lor , când ele se aflã cu pici
37Nu vor ajunge la Allah car nea ºi sângele lor, ci va ajunge la Elevlavia voastrã. Astfel vi le-am supus vouã, pentru ca voi sã-Lpreamãriþi pe Allah, pentru cã v-a cãlãuzit pe
38Allah îi apãrã pe cei care cred. Allah nu-i iubeºte pe cei haini ºi necredincioºi.
39Li s-a îngãduit [sã se apere] acelora care sunt atacaþi , cãci ei sunt nedreptãþiþi. Iar Allah este în stare sã-i ajute
40Pe aceia care au fost scoºi din cãminele lor pe nedrept, pentru cãei au zis: „Domnul nostru este Allah!” ªi de nu i-ar opri Allah peoameni, pe unii prin alþii, ar fi dãrâmate chilii , biserici , t
41Aceºtia [sunt] cei care - dacã Noi le dãm putere pe pãmânt - împlinesc Rugãciunea [As-Salat], achitã Dania [Az-Zakat], poruncesc ceea ce este drept ºi opresc de la ceea ce este neîngãduit. Iar sfâr&ord
42Iar dacã ei te învinuiesc de minciunã, [sã ºtii cã] înainte de ei i-au socotit mincinoºi [pe trimiºii lor] neamul lui Noe, neamurile ’Ad ºi Thamud ,
43Neamul lui Avraam ºi neamul lui Lot
44ªi locuitorii din Madyan . ªi Moise a fost socotit mincinos . Eule-am dat un rãgaz necredincioºilor, iar apoi i-am luat [cu pedeapsã].ªi cât de asprã a fost osânda Mea!
45ªi câte cetãþi am nimicit Noi pentru cã ele erau nelegiuite ! Iar ele sunt acum pustiite! ªi câte fântâni pãrãsite! ªi câte palate zidite!
46Dar oare n-au umblat ei prin lume ºi n-au avut ei inimi cu caresã priceapã sau urechi cu care sã audã? Nu ochii lor sunt orbi, ci inimile din piepturi sunt oarbe.
47Ei te grãbesc [sã vii] cu pedeapsa! Allah nu-ªi încalcã fãgãduinþa Sa! Însã o zi la Domnul tãu este cât o mie de ani, aºa cum numãraþi voi.
48ªi la câte cetãþi nu le-am dat Eu rãgaz, în vreme ce ele erau ne-legiuite! Însã apoi le-am luat Eu [cu pedeapsã]! ªi la Mine este întoarcerea!
49Spune: „O, voi oameni! Eu sunt pentru voi numai un prevenitor limpede!
50Aceia care cred ºi sãvârºesc fapte bune vor avea parte de iertareºi de câºtig din belºug,
51În vreme ce aceia care se strãduiesc sã zãdãrniceascã verseteleNoastre vor fi oaspeþii Iadului”.
52N-am trimis Noi mai înainte de tine nici un mesager ºi nici un profet care sã fi recitat [ceea ce i-a fost lui revelat], fãrã ca ªeitan sã nu fi încercat sã arunce [îndoialã] în privin&thor
53ªi El face din ceea ce aruncã ªeitan o încercare pentru aceiacare au în inimi o boalã ºi ale cãror inimi sunt neîndurãtoare. Cei nelegiuiþi sunt într-o dezbinare adâncã!
54ªi sã ºtie aceia cãrora li s-a dãruit ºtiinþa cã el [Coranul] esteAdevãrul venit de la Domnul tãu ºi sã creadã în el ºi inimile lor sã sesupun&atil
55Iar aceia care nu cred nu înceteazã sã fie cu îndoialã asupra lui pânã când Ceasul va veni peste ei pe neaºteptate sau va veni pesteei osânda unei Zile cumplite.
56Stãpânirea va fi în Ziua aceea a lui Allah , care va judeca între ei. Aceia care au crezut ºi au sãvârºit fapte bune vor intra în grãdinile plãcerii,
57În vreme ce aceia care n-au crezut ºi au luat semnele Noastre drept minciunã, vor avea parte de o osândã umilitoare.
58Acelora care au purces, [pãrãsindu-ºi cãminele], pe calea lui Allah, iar dupã aceea au fost uciºi sau au murit, Allah le va dãrui o bunã rãsplatã , cãci Allah este cel mai
59El îi va lãsa sã intre într-un loc pe care-l vor gãsi plãcut , cãciAllah este Atoateºtiutor [ºi] Blând [´Alim, Hakim].
60Aºa! Iar pe acela care va pedepsi cu ceea ce a fost pedepsit, iar apoi va fi nedreptãþit , Allah îl va ajuta; Allah este Îndurãtor, Iertãtor[´Afuww, Ghafur].
61Aceasta pentru cã Allah face sã intre noaptea în zi ºi sã intre ziua în noapte ºi pentru cã Allah este Cel care Aude Totul [ºi] Cel care Vede Totul [Sami´, Basir].
62Aceasta pentru cã Allah este Adevãrul , iar ceea ce cheamã ei în locul Sãu este deºertãciune ºi cã Allah este Cel mai Înalt [ºi] Cel mai Mare [Al-´Aliyy, Al-Kabir].
63Oare nu vezi cã Allah pogoarã apã din cer ºi pãmântul devine înverzit? Allah este Cel Binevoitor [ºi] Bine ªtiutor [Latif, Khabir].
64Ale Lui sunt cele din ceruri ºi cele de pre pãmânt. Allah este CelDeajuns pentru Sine [ºi] Cel Vrednic de Laudã [Al-Ghaniyy, Al- Hamid].
65Oare nu vezi cã Allah v-a supus vouã ceea ce este pe pãmânt, iarcorãbiile plutesc pe mare din porunca Lui ? El þine cerul sã nucadã peste pãmânt, decât cu voia Sa. Allah este Cel cu mil&at
66El este Cel care v-a dat viaþã , apoi vã dã vouã moarte, apoi vã va învia pe voi . Dar omul este nemulþumitor!
67Fiecãrei comunitãþi i-am hotãrât Noi o rânduialã pe care ea ourmeazã. ªi sã nu se certe cu tine despre acest lucru! ªi cheamã laDomnul tãu! Tu eºti, neîndoielnic, pe
68Iar de se vor certa cu tine, spune: „Allah ºtie mai bine ceea ce faceþi voi!
69Allah va judeca între voi în Ziua Învierii pentru cele asupra cãrora sunteþi cu pãreri diferite!”
70Oare nu ºtii cã Allah cunoaºte ceea ce este în cer ºi pre pãmânt?Acestea sunt într-o Carte ºi acesta este pentru Allah [un lucru]uºor!
71Ei adorã în locul lui Allah lucruri despre care nu s-a pogorât nicio dovadã ºi despre care ei nu au ºtiinþã. Iar cei nelegiuiþi nu vor avea ajutor.
72ªi când li se recitã lor versetele Noastre cele limpezi, cunoºti pechipurile celor care nu cred neplãcerea [supãrarea ºi furia]. De-abiase stãpânesc sã nu se arunce asupra acelora care le recitã ve
73O, voi oameni! Vi s-a dat vouã o pildã, auziþi-o: Aceia pe care voi îi chemaþi în locul lui Allah nu vor putea crea nici mãcar o muscã, chiar de s-ar uni ei pentru aceasta! Iar dacã musca le rãpeº
74Ei nu L-au preþuit pe Allah dupã adevãrata Sa mãsurã. Allah esteCel Tare, Preaputernic [Qawiyy, ´Aziz]!
75Allah alege trimiºi dintre îngeri ºi dintre oameni. Allah este Cel care Aude Totul [ºi] Cel care Vede Totul [Sami´, Basir]!
76El ºtie ceea ce se aflã înaintea lor ºi ceea ce se aflã în urma lor ºi la Allah se întorc [toate] lucrurile.
77O, voi cei care credeþi! Înclinaþi-vã, prosternaþi-vã ºi adoraþi-L peDomnul vostru ºi faceþi bine! Poate cã voi veþi izbândi!
78ªi luptaþi-vã pentru Allah cu toatã osteneala pe care El o meritã!El v-a ales pe voi ºi nu v-a impus în religie nici o greutate; ea este religia pãrintelui vostru Avraam. [Allah este] Cel care v-a numit pe voi
Chapter 23 (Sura 23)
1Fãrã îndoialã cã izbândesc ºi sunt fericiþi dreptcredincioºii,
2Care sunt smeriþi în Rugãciunea lor
3ªi care rãmân departe de vorbele deºarte
4ªi care fac Dania [Az-Zakat]
5ªi care îºi pãzesc castitatea
6Afarã de soaþele lor ºi de aceea ce stãpânesc mâinile lor drepte , cãci pentru aceasta nu sunt ei învinuiþi,
7În vreme ce aceia care cautã mai mult de atât, aceia sunt nelegiuiþi,
8Însã aceia care sunt cu grijã faþã de cele încredinþate ºi faþã de fãgãduinþa lor
9ªi cei care vegheazã la Rugãciunea lor,
10Aceia sunt moºtenitorii,
11Cei care vor moºteni Firdawsul, ºi ei în el vor sãlãºlui.
12Noi l-am creat pe om din apa aleasã [venitã] din lut.
13Apoi l-am fãcut Noi o picãturã într-un loc sigur,
14Apoi am fãcut din picãturã un cheag ºi am fãcut din cheag o bucatã de carne ºi am fãcut din bucata de carne oase ºi am îmbrãcatoasele cu carne. Apoi l-am scos la ivealã ca o
15Dupã aceasta veþi fi voi morþi,
16Iar în Ziua Învierii veþi fi voi readuºi la viaþã .
17Deasupra voastrã am fãcut Noi ºapte straturi . ªi Noi nu suntem cu nebãgare de seamã faþã de fãpturi.
18ªi Noi am pogorât apã din cer cu mãsurã . Apoi Noi am fãcut-o sã stea în pãmânt, cu toate cã avem puterea sã o facem sã disparã.
19ªi Noi v-am fãcut vouã cu ajutorul ei grãdini de curmali ºi vii, în care voi aveþi roade multe ºi din ele voi mâncaþi.
20Ca ºi un pom ce creºte pe Muntele Sinai ºi care dã ulei ºi hranã pentru cei care mãnâncã,
21Iar în vite aveþi voi o bunã pildã, cãci vã dãm vouã sã beþi din ceea ce ele au în pântece ºi multe foloase aveþi de la ele ºi de la ele mâncaþi
22ªi pe ele ºi pe corãbii sunteþi purtaþi.
23Noi l-am trimis pe Noe la neamul sãu ºi el a zis: “O, neam al meu! Adoraþi-L voi pe Allah! Voi nu aveþi altã divinitate în afarã de El. Oare nu vã temeþi voi?”
24ªi au zis cãpeteniile neamului sãu, care nu au crezut: “Acesta nu este decât un om asemenea vouã, care voieºte sã se ridicedeasupra voastrã. Dacã Allah ar fi voit, ar fi fãcut
25[Au zis unii dintre ei]: “Acesta nu este decât un bãrbat posedat. Deci aºteptaþi voi pânã la un timp!”
26ªi a zis el: “Doamne! Ajutã-mã pe mine, fiindcã ei mã învinuiesc de minciunã!”
27ªi i-am revelat Noi: “Fã-þi arca sub ochii Noºtri ºi dupã revelaþia Noastrã! Iar când va veni porunca Noastrã ºi va clocoti cuptorul, atunci du pe ea din fiecare [specie] câte o pereche ºi
28ªi dupã ce te vei aºeza tu ºi cei care sunt cu tine pe corabie, atunci spune: “Mãrire lui Allah care ne-a izbãvit pe noi de neamul de nelegiuiþi!”
29ªi mai spune: “Doamne, alege pentru mine un loc de coborâre binecuvântatã, cãci Tu eºti cel mai bun dintre coborâtori!"
30Întru aceasta sunt semne, iar Noi suntem ispititori.
31Iar dupã ei am fãcut Noi sã se iveascã mai apoi un alt neam.
32ªi le-am trimis lor un trimis dintre ei, [pentru ca el sã le spunã]:“Adoraþi-L pe Allah! Voi nu aveþi altã divinitate afarã de El! Oare voi nu vã temeþi [de El]?”
33Însã au zis cãpeteniile neamului sãu care nu au crezut ºi autãgãduit întâlnirea din Lumea de Apoi ºi pe care Noi le-am þinut în belºug în aceastã lume: “Acesta nu este decât
34Iar de veþi da ascultare unui om asemenea vouã, atunci veþi fi pierduþi.
35Vã fãgãduieºte el cã dupã ce veþi fi þãrânã ºi oseminte veþi fi voi scoºi!?
36Departe, departe este ceea ce vi se fãgãduieºte!
37Nu este decât viaþa noastrã lumeascã; noi murim ºi trãim ºi nu vom fi niciodatã înviaþi!
38El nu este decât un om care a nãscocit minciuna ºi a pus-o pe seama lui Allah ºi noi nu credem în el!”
39A zis el: “Doamne, ajutã-mã pe mine, cãci ei mã socotesc mincinos!”
40A zis: “Numai puþin ºi vor ajunge ei sã se cãiascã!”
41ªi i-a cuprins pe ei strigãtul, cu toatã dreptatea, ºi Noi i-amfãcut ca o spumã [purtatã de un torent]. Aºadar, departe cu neamul de nelegiuiþi!
42Apoi, am creat Noi, în urma lor, alte neamuri.
43Nici o comunitate nu poate grãbi ºi nici întârzia termenul sãu .
44Apoi am trimis Noi trimiºii Noºtri unul dupã altul. ªi de fiecare datã când trimisul venea la comunitatea lui, ei îl þineau de mincinos.ªi Noi am fãcut sã urmeze unii dupã alþii ºi
45Apoi i-am trimis Noi pe Moise ºi pe fratele sãu Aaron, cu semnele Noastre ºi cu dovadã limpede,
46La Faraon ºi la dregãtorii lui, însã aceºtia s-au semeþit, cãci erau un neam de trufaºi,
47ªi au zis ei: “Sã credem noi în doi oameni asemenea nouã, în vreme ce cei din neamul lor sunt înrobiþi la noi?”
48ªi i-au socotit pe amândoi drept mincinoºi, ºi au fost ei nimiciþi.
49ªi i-am dãruit lui Moise Cartea pentru ca ei sã fie cãlãuziþi!
50ªi am fãcut Noi din fiul Mariei ºi din mama lui un semn ºi Noile-am dat lor doi [adãpost] pe o colinã stator nicã ºi cu izvor.
51O, trimiºilor! Mâncaþi din cele bune ºi împliniþi fapte bune!Eu sunt Bineºtiutor a ceea ce sãvârºiþi voi.
52Aceastã comunitate, a voastrã, este o singurã comunitate, iarEu sunt Domnul vostru. Deci fiþi cu fricã de Mine !
53Însã ei au rupt lucrul lor, [despãrþindu-se în] secte ; fiecare sectã bucurându-se de ceea ce avea ea.
54Deci lasã-i în rãtãcirea lor pânã la un timp!
55Oare socotesc ei cã ceea ce Noi le dãruim din bunuri ºi copii
56Sunt bunuri pe care Noi le dãm în grabã? Nu, ei nu pricep !
57Aceia care au teamã de Domnul lor
58ªi aceia care cred în versetele Domnului lor
59ªi aceia care nu-I fac asociaþi Domnului lor
60ªi aceia care dau ce dau cu inimile pline de fricã [la gândul cã]se vor întoarce la Domnul lor,
61Aceia se grãbesc cãtre faptele bune ºi ei se întrec în ele.
62Noi nu impunem unui suflet decât atât cât este puterea lui, iarNoi avem o carte ce rosteºte adevãrul ºi ei nu vor fi nedreptãþiþi.
63Însã inimile lor sunt în rãtãcire de la aceasta ºi ei au alte fapte[rele] pe care le sãvârºesc în afarã de aceasta,
64Pânã ce Noi îi luãm cu chinul pe cei mai înstãriþi dintre ei ºi atunci iatã-i pe ei cum strigã [implorând]!
65“Nu strigaþi astãzi [implorând], cãci nu veþi fi ajutaþi din parteaNoastrã!
66Versetele Mele v-au fost recitate vouã, însã voi v-aþi întors pe cãlcâiele voastre,
67Semeþindu-vã faþã de el, ºi le-aþi hulit când aþi stat la poveºti noaptea.”
68Nu cugetã ei la ceea ce este spus? ªi oare le-a venit lor ceea ce nu le-a venit strãmoºilor lor cei dintru început?
69Sau poate cã ei nu-l cunosc pe Trimisul lor ºi de aceea se leapãdãde el?
70Sau spun ei: ”El este posedat!” Ba el le-a adus lor Adevãrul, iar celor mai mulþi dintre ei nu le place adevãrul!
71ªi dacã adevãrul s-ar potrivi cu poftele lor, s-ar fi stricat cerurileºi pãmântul, precum ºi toþi cei care se aflã în ele. Însã Noi le-am aduspomenirea lor, dar ei de la pomenirea lor se întor
72Sau ceri tu de la ei o rãsplatã? Dar rãsplata Domnului tãu este mai bunã, iar El este cel mai bun dintre îngrijitori.
73Tu doar îi chemi cãtre o cale dreaptã,
74Iar aceia care nu cred în Viaþa de Apoi se abat de la aceastã cale.
75Dacã Ne-am fi îndurat de ei ºi am fi îndepãrtat rãul de la ei, s-arfi îndârjit în nelegiuirea lor ºi ar fi rãtãcit [mai departe în ea].
76I-am apucat Noi cu chin, însã ei nu s-au supus Domnului lor ºi nus-au rugat [Lui] cu umilinþã.
77Pânã ce, atunci când le vom deschide Noi poarta cãtre un chin aspru, iatã-i pe ei acolo deznãdãjduiþi!
78El este Cel care a creat pentru voi auzul, vãzul ºi inimile . [Însã nici auzul, nici vãzul, nici inimile lor nu le-au fost de nici un folos]. Însã voi sunteþi atât de puþin mulþumitori!
79El este Cel care v-a rãspândit pe voi pe pãmânt ºi la El veþi fi voi adunaþi.
80El este cel care dã viaþa ºi dã moarte ºi la El se aflã schimbarea nopþii ºi zilei. Oare voi nu pricepeþi?
81Însã ei zic, asemenea cum au zis ºi cei de mai înainte.
82Zic ei: “Oare dupã ce vom muri ºi vom fi noi þãrânã ºi oseminte, vom mai fi noi aduºi la viaþã din nou?
83Ni s-a fãgãduit ºi nouã ºi pãrinþilor noºtri, mai înainte, aceasta, însã acestea nu sunt decât legende ale înaintaºilor!”
84Spune: “Cui îi aparþin pãmântul ºi cei care se aflã pe el, dacã voiºtiþi?”
85Ei vor zice: “Lui Allah!” Spune: “Oare voi nu voiþi sã luaþi aminte?”
86Spune: “ªi cine este Stãpânul celor ºapte ceruri ºi StãpânulTronului sublim?”
87Ei vor zice: “[Ele sunt ale] lui Allah!“ Spune: “ªi oare voi nu vã temeþi?”
88Spune: “În mâna cui se aflã stãpânirea tuturor lucrurilor ºi cine apãrã ºi de cine nu existã apãrare, dacã ºtiþi?"
89Vor zice ei: “Ale lui Allah sunt!” Spune: “ªi cum se face cã sunteþi voi fermecaþi?”
90Noi le-am adus lor Adevãrul, însã ei sunt mincinoºi .
91Allah nu ªi-a luat nici un copil ºi nu este nici o divinitate alãturi de El. [Dacã ar fi fost mai multe divinitãþi], fiecare divinitate s-ar fi dus împreunã cu ceea ce a creat ºi unii dintre ei a
92[El este] Cunoscãtorul tuturor celor nevãzute ºi vãzute! ªi El este mai presus de faptul cã îi fac Lui asociaþi!
93Spune: “Doamne, dacã Tu mã laºi sã vãd ceea ce le este lor fãgãduit,
94Atunci nu mã aºeza, Doamne, întru neamul celor nelegiuiþi!”
95Noi avem puterea sã-þi arãtãm ceea ce le fãgãduim.
96Respinge rãul cu ceva care este mai bun! Noi ºtim prea bine ceea ce vorbesc ei!
97ªi spune: “Doamne, eu caut scãpare la Tine împotriva ispitelorºeitanilor
98ªi eu caut scãpare la Tine, Doamne, pentru ca ei sã nu se apro- pie de mine!”
99Abia când vine moartea la unul dintre ei, zice el: “Doamne, adu- mã pe mine înapoi,
100Pentru ca eu sã fac bine, în cele pe care le-am lãsat!" “Nici-decum!” Acesta este un cuvânt pe care el îl va rosti. Iar în urma lor este o despãrþire, pânã în Ziua când vor fi sculaþi [dinmor
101Iar când se va sufla în trâmbiþã, nu vor mai fi înrudiri între ei înZiua aceea, nici nu se vor întreba întreolaltã.
102Aceia ale cãror balanþe vor atârna mai greu, aceia vor fi cei fericiþi,
103Iar aceia ale cãror balanþe vor atâr na mai uºor, aceia suntcei care ºi-au pierdut sufletele lor ºi ei în Gheena vor avea sãlaºveºnic.
104Focul va arde feþele lor ºi buzele lor vor fi schimonosite.
105“Oare nu vi s-au recitat vouã versetele Mele, iar voi le-aþi luat drept minciunã?”
106Ei vor zice: “Doamne, rãtãcirea noastrã ne-a învins ºi noi am fost un neam de oameni rãtãciþi!
107Doamne, scoate-ne pe noi din el! ªi dacã iarãºi ne vom întoarce, suntem noi nelegiuiþi!”
108El zice: “Rãmâneþi în el umiliþi ºi nu mai vorbiþi cu Mine!”
109[Pentru cã au fost] o parte dintre robii Mei care au zis:“Doamne, noi am crezut! Deci iartã-ne ºi îndurã-Te de noi, cãci Tu eºti cel mai bun dintre cei îndurãtori!”,
110Însã voi i-aþi batjocorit, pânã aþi uitat pomenirea Mea, ºi voi râdeaþi de ei.
111Astãzi, eu îi rãsplãtesc pentru cã ei au fost statornici, astfel încât ei sã fie cei care izbândesc.
112El va zice: “Câþi ani aþi rãmas voi pe pãmânt?”
113Vor rãspunde ei: “Am rãmas o zi sau doar o parte dintr-o zi. În- treabã-i pe cei care þin numãrul!”
114El va zice: “Nu aþi rãmas voi decât puþin [timp]! Mãcar dacã aþiºti voi!
115Oare credeþi cã v-am creat pe voi fãrã rost ºi cã nu vã veþi întoarce la Noi?”
116Preaînalt este Allah, Stãpânul adevãrat! Nu existã altã divinitate în afarã de El, Stãpânul Tronului sublim!
117ªi cel ce cheamã alãturi de Allah un alt dumnezeu, fãrã sã aibã dovadã despre el, acela va da socotealã Domnului sãu. Iar necredin- cioºii nu vor izbândi!”
118ªi spune: “Doamne, iartã ºi fii îndurãtor, cãci Tu eºti Cel mai bun dintre cei îndurãtori!”
Chapter 24 (Sura 24)
1O surã pe care Noi am trimis-o ºi pe care Noi am impus-o ºi în care Noi am trimis versete limpezi pentru ca voi sã luaþi aminte.
2Pe cea care preacurveºte ºi pe cel care preacurveºte biciuiþi-i pefiecare cu câte o sutã de lovituri. ªi sã nu vã apuce mila de ei în împlinirea legii lui Allah, dacã voi credeþi
3Cel care preacurveºte nu se însoarã decât cu o femeie care prea- curveºte sau cu o pãgânã, iar pe muierea care preacurveºte nu o ia de nevastã decât un bãrbat care preacurveºte sau un p&ati
4Pe aceia care defãimeazã muieri cinstite ºi apoi nu aduc patru martori, biciuiþi-i cu optzeci de lovituri ºi nu mai primiþi mãrturie de laei niciodatã, cãci ei sunt nelegiuiþi,
5Afarã de aceia care pe urmã se cãiesc ºi se îndreaptã, cãci Allah este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim]!
6Aceia care le defãimeazã pe soþiile lor ºi nu au martori afarã de ei înºiºi, fiecare dintre ei trebuie sã facã patru mãrturii [cu jurãmânt] pe Allah cã el este dintre cei care s
7ªi o a cincea [mãrturie cu jurãmânt] ca blestemul lui Allah sã cadã asupra lui, dacã el este dintre cei care mint.
8Însã osânda va fi îndepãrtatã de la ea, dacã ea face patru mãrturii[cu jurãmânt] pe Allah cã el este dintre cei care mint
9ªi o a cincea [mãrturie cu jurãmânt] ca mânia lui Allah sã se abatã asupra ei, dacã el este dintre cei care spun adevãrul .
10ªi dacã nu ar fi graþia lui Allah asupra voastrã ºi îndurarea Lui ºi[faptul] cã Allah este Iertãtor [ºi] Înþelept [Tawwab, Hakim]!
11Cei care au venit cu minciuna sunt un grup dintre voi. Nu o socotiþi a fi un rãu pentru voi, ci mai degrabã ea este un bine pentru voi! Fiecare om dintre ei are pãcatul ce ºi l-a agonisit, iar aceluia cãruia îi r
12De ce, atunci când aþi auzit-o [aceastã calomnie], nu au avut credincioºii ºi credincioasele o bãnuialã bunã în sinea lor ºi de ce nu au zis “Aceasta este o minciunã învederatã”?
13De ce nu au adus ei întru aceasta patru martori? Iar dacã nu au adus ei martori, înseamnã cã aceºtia sunt la Allah mincinoºi.
14ªi de n-ar fi graþia lui Allah asupra voastrã ºi îndurarea Lui, atât în aceastã lume, cât ºi în Lumea de Apoi, v-ar fi ajuns pe voi un chin mare pentru ceea ce aþi vorbit voi,
15Cãci l-aþi rostit cu limbile voastre ºi aþi spus cu gurile voastre lucrul despre care nu aveþi nici o ºtiinþã ºi l-aþi þinut drept [lucru] uºor, când – de fapt – el este la
16ªi de ce, când aþi auzit-o, n-aþi zis voi: “Nu se cuvine sã vorbim despre aceasta! Mãrire Þie! Aceasta este o mare clevetire!
17Allah vã îndeamnã sã nu vã mai întoarceþi la una ca asta niciodatã, dacã sunteþi dreptcredincioºi.
18ªi Allah vã desluºeºte vouã versetele, iar Allah este Bineºtiutor [ºi] Înþelept [´Alim, Hakim].
19Aceia care vor ca printre dreptcredincioºi sã se rãspândeascã ticãloºia vor avea parte de osândã dureroasã atât în aceastã lume, câtºi în Lumea de Apoi. Allah ºtie, în vreme ce
20ªi de n-ar fi graþia lui Allah asupra voastrã ºi mila Lui ºi [faptul] cã Allah este Cel cu milã, Îndurãtor [Ra´uf, Rahim], [voi aþi fi aspru pedepsiþi].
21O, voi cei care credeþi! Nu urmaþi paºii lui ªeitan! Aceluia care urmeazã paºii lui ªeitan el îi porunceºte ticãloºia ºi lucrul oprit. ªi de nu ar fi graþia lui Allah asupra voastr&
22Sã nu jure cei înzestraþi cu belºug ºi cu bogãþie dintre voi cã ei nu vor mai da [nimic] rudelor, sãrmanilor ºi celor care purced pe calea lui Allah! Ci sã ierte ºi sã miluiasc&ati
23Aceia care defãimeazã femei evlavioase, preacurate ºi dreptcre- dincioase vor fi blestemaþi atât în aceastã viaþã, cât ºi în Viaþa de Apoiºi vor avea parte de chin mare.
24Într-o zi, limbile, mâinile ºi picioarele lor vor face mãrturie împo- triva lor pentru ceea ce ei au sãvârºit.
25În Ziua aceea, Allah îi va rãsplãti dupã cuviinþã cu rãsplata lor cea dreaptã ºi vor ºti ei cã Allah este Adevãrul cel limpede [Al-Haqq].
26[Femeile] cele rele sunt pentru [bãrbaþii] cei rãi, iar cei rãi sunt pentru cele rele, dupã cum [femeile] cele bune sunt pentru [bãrbaþii] cei buni, iar cei buni sunt pentru cele bune. Aceia vor fi nevinova
27O, voi cei care credeþi! Nu intraþi în alte case afarã de casele voastre, înainte de a cere îngãduinþa ºi a-i saluta pe sãlãºluitorii lor! Aceasta este mai bine pentru voi. Poate c&atil
28Iar dacã nu gãsiþi pe nimeni în ele, nu intraþi pânã ce nu vi seîngãduie vouã! Iar dacã vi se spune vouã “Întoarceþi-vã!", atunciîntoarceþi-vã! Aceast
29Nu este nici un pãcat dacã intraþi în case nelocuite, în care se aflã un bine pentru voi. Iar Allah ºtie atât ceea ce faceþi voi pe faþã, cât ºi ceea ce þineþi voi ascuns.
30Spune dreptcredincioºilor sã-ºi plece privirile lor ºi sã-ºipãzeascã pudoarea lor! Aceasta este mai curat pentru ei. Allah, doarã, este Bineºtiutor [Khabir] a ceea ce fac ei.
31ªi spune dreptcredincioaselor sã-ºi plece privirile lor ºi sã-ºi pãzeascã pudoarea lor, sã nu-ºi arate gãtelile lor, afarã de ceea ce este pe dinafarã, ºi s&at
32Cãsãtoriþi-i pe cei care sunt singuri dintre voi, precum ºi pe cei virtuoºi dintre robii ºi roabele voastre! Dacã ei sunt sãraci, Allah îi va face bogaþi prin mare mila Sa, cãci Allah este Cel
33Iar aceia care nu aflã [cele de trebuinþã] pentru cãsãtorie sã caute sã trãiascã în curãþie pânã ce Allah îi va îmbogãþi pe ei din mare mila Sa. Cu aceia dintr
34V-am trimis Noi vouã versete limpezitoare ºi pildã de la cei cares-au petrecut mai înainte de voi ºi îndemn pentru cei care au fricã [deAllah].
35Allah este lumina cerurilor ºi a pãmântului. Lumina Lui seamãnã cu o firidã în care se aflã o lampã. Lampa este într-un vas de cristal, iar acesta pare a fi o stea scânteietoare. Ea se aprinde de la un pom b
36[Aprinsã este ca o luminã] în case care a îngãduit Allah sã fie înãl- þate ºi în care este pomenit numele Sãu. În ele Îi aduc Lui laudã dimineaþa ºi seara
37Bãrbaþi pe care nici negoþul, nici marfa nu-i împiedicã de lapomenirea lui Allah, de la împlinirea Rugãciunii [As-Salat] ºi de laachitarea Daniei [Az-Zakat], care se tem de o Zi când in
38[Ei fac astfel] pentru ca Allah sã le rãsplãteascã faptele cele mai frumoase pe care le-au sãvârºit ºi sã le adauge ºi din harul Sãu, cãci Allah îi dãruieºte fãr&a
39Cât despre faptele acelora care nu cred, ele sunt ca o nãlucireîntr-un pustiu întins, pe care cel însetat îl ia drept apã, dar când ajunge la el, nu gãseºte nimic. Însã el Îl gãseºte a
40Sau [ele sunt] ca întunecimile dintr-o mare adâncã, fãrã fund, pe care o învãluie valurile, iar peste ele alte valuri ºi deasupra lor norii.Întunecimi unele deasupra altora. Dacã [cineva] scoate
41N-ai vãzut tu cã pe Allah îl preamãresc cei din ceruri ºi de prepãmânt, ca ºi pãsãrile care-ºi întind aripile? Fiecare ºtie rugãciunea sa ºi lauda sa. Iar Allah este Bineºtiu
42A lui Allah este împãrãþia cerurilor ºi a pãmântului ºi la Allah este întoarcerea.
43Nu ai vãzut tu cã Allah mânã norii, apoi îi împreunã pe ei, apoi îi face grãmadã ºi apoi vezi tu ploaia ivindu-se din ei? ªi El face sã coboare din cer, din munþii lui, grindin&
44Allah face sã se schimbe noaptea ºi ziua ºi întru aceasta este o pildã pentru cei care vãd.
45Allah a creat toate vietãþile din apã ºi unele dintre ele merg peburtã, altele merg pe douã picioare ºi altele merg pe patru[picioare]. Allah creeazã ceea ce voieºte El ºi Alla
46Noi am pogorât versete desluºite ºi Allah cãlãuzeºte pe cine voieºte El pe o cale dreaptã.
47Ei spun: “Noi credem în Allah ºi în Trimis ºi ne supunem”. Apoise întoarce o parte dintre ei, dupã aceasta, ºi aceºtia nu suntcredincioºi.
48Iar când sunt chemaþi la Allah ºi la Trimisul Sãu pentru a judeca între ei, iatã cã o parte dintre ei se îndepãrteazã.
49Iar de ar avea ei dreptatea de partea lor, ar veni spre El supuºi.
50Oare în inimile lor este o boalã, sau se îndoiesc ei, sau se tem cãAllah ºi Trimisul Sãu vor fi nedrepþi cu ei? Ba nu! Aceºtia suntnelegiuiþi!
51Singurele vorbe ale dreptcredincioºilor, atunci când ei sunt chemaþi la Allah ºi la Trimisul Sãu pentru a judeca între ei, sunt cã eitrebuie sã zicã: “Am auzit ºi ne-am supus!" Aceºtia
52Cei care se supun lui Allah ºi Trimisului Sãu, se tem de Allah ºi sunt cu fricã de El, aceia vor fi izbânditori.
53Ei jurã pe Allah cu jurãminte grele cã, dacã le vei porunci, vor ieºi. Spune: “Nu juraþi! Supunerea este mai potrivitã! Allah este Bineºtiutor [Khabir] a ceea ce faceþi voi!”
54Spune: “Supuneþi-vã lui Allah ºi supuneþi-vã Trimisului Sãu!”Dacã ei se întorc, el rãspunde doar pentru cele cu care a fost însãrcinat, iar vouã vã revine r&atild
55Allah le-a fãgãduit acelora dintre voi care au crezut ºi au sãvârºitfapte bune sã-i facã pe ei stãpâni pe pãmânt, aºa cum i-a fãcut stãpâni ºi pe cei de dinain
56Împliniþi Rugãciunea [As-Salat], achitaþi Dania [Az-Zakat] ºi supu- neþi-vã Trimisului; poate cã voi veþi avea parte de îndurare!
57Sã nu socoteºti tu cã aceia care nu cred vor fi în stare sã scape depedeapsa lui Allah, pe pãmânt! Sãlaºul lor va fi Focul. ªi ce rea soartã [vor avea ei]!
58O, voi cei care credeþi! Sã vã cearã îngãduinþã [sã intre] cei pe care îi stãpânesc mâinile voastre drepte, precum ºi aceia dintre voicare nu au ajuns vârstnicia, de trei ori: îna
59Dar când au ajuns copiii voºtri la vârstnicie, sã cearã îngãduinþã,aºa cum au cerut cei de dinaintea lor . Astfel vã tâlcuieºte Allah versetele Sale, iar Allah este Bineºtiutor [&ord
60Cât despre muierile ajunse de bãtrâneþe, care nu mai nãdãj-duiesc la cãsãtorie, nu este nici un pãcat dacã ele îºi scot vãlurile, însãfãrã a dori sã-ºi a
61Nu este nici un pãcat pentru cel orb, nu este pãcat nici pentrucel ºchiop, nu este pãcat nici pentru cel bolnav ºi nici pentru voi dacã mâncaþi în casele voastre, sau în casele pãrinþilor voº
62Dreptcredincioºii [adevãraþi] sunt aceia care cred în Allah ºi în Trimisul Sãu, iar dacã sunt împreunã cu el pentru o treabã ce este a tuturor, nu pleacã înainte de a-i cere lui îng&atil
63Nu faceþi chemarea Trimisului între voi ca pe o chemare a unuia dintre voi cãtre altul! Allah îi cunoaºte pe aceia dintre voi care se furiºeazã, cãutând adãpost [la alþii]. Aceia care fug de
64Ale lui Allah sunt cele din ceruri ºi de pre pãmânt. El ºtie binestarea în care sunteþi voi. Iar în Ziua când ei vor fi aduºi la El, îi va înºtiinþa pe ei, despre cele pe care le-au sãvârºit, cãc
Chapter 25 (Sura 25)
1Binecuvântat este Acela care a trimis Îndreptarul [Al-Furqan] robului Sãu, pentru ca el sã fie o prevenire pentru toate lumile,
2Acela cãruia Îi aparþine împãrãþia cerurilor ºi a pãmântului, carenu ªi-a atribuit copil ºi nu are asociat la împãrãþie ºi a creat toate lucrurile ºi
3Ei au luat în locul Lui dumnezei care nu creeazã nimic, ci care sunt creaþi, care nu-ºi pot aduce lor înºiºi nici rãu ºi nici folos, care nu au putere asupra morþii, nici asupra vieþii ºi a învieri
4Cei care nu cred zic: “Aceasta nu este decât o minciunã pe care el a nãscocit-o ºi în care l-a ajutat ºi un alt neam.” Însã ei aduc nedreptate ºi minciunã.
5ªi zic ei: “Legende ale înaintaºilor sunt cele pe care le-au fost scrise ºi ele îi sunt dictate lui dimineaþa ºi seara"
6Spune: “L-a pogorât Acela care ºtie taina din ceruri ºi de pre pãmânt. El este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim]".
7ªi zic ei: “Ce este cu acest Trimis, care mãnâncã bucate ºi merge prin târguri ?! De ce nu este trimis la el un înger care sã fie împreunã cu el ca prevenitor?!
8Sau sã i se arunce lui o comoarã sau sã aibã el o grãdinã din care sã mãnânce!” ªi cei nelegiuiþi zic: “Voi nu urmaþi decât un bãrbat fermecat!”
9Priveºte cum îþi dau ei pilde ! ªi de aceea ei sunt rãtãciþi ºi nu vor mai putea sã afle drumul.
10Binecuvântat este Acela care, dacã voieºte, îþi dãruieºte þie[lucruri] mai bune decât acesta: grãdini pe sub care curg pâraie ºi-þi va da ºi palate.
11Ei au socotit Ceasul drept minciunã, însã Noi am pregãtit vâlvã- tãile pentru cei care tãgãduiesc Ceasul.
12Dacã li se aratã dintr-un loc depãrtat, ei le aud furia ºi trosnetul.
13ªi când vor fi ei aruncaþi într-un loc îngust din el, legaþi la un loc, vor chema atunci pieirea lor.
14“Astãzi nu vã rugaþi voi pentru o singurã pieire, ci rugaþi-vã pentru mai multe pieiri!”
15Spune: “Oare aceasta este mai bine sau Grãdina veºniciei carele-a fost fãgãduitã celor cu fricã? Aceasta le va fi rãsplatã ºi loc desosire [necurmat]”.
16Ei vor avea în ea ceea ce doresc ºi veºnic vor sãlãºlui acolo. Aceasta este o promisiune care este cerutã Domnului tãu.
17ªi în Ziua în care îi va aduna împreunã cu aceia care adorã pe altcineva în locul lui Allah, le va zice: “Voi i-aþi dus în rãtãcire pe robii Mei aceºtia ori ei au pierdut singuri drumul?”
18Ei vor zice: “Mãrire Þie! Nu se cade sã luãm noi alþi aliaþi afarã de Tine, însã Tu le-ai dat lor ºi pãrinþilor lor atâtea plãceri încât ei au uitat de pomenire ºi au dev
19Vã socotesc ei mincinoºi [ºi acum] pentru ceea ce spuneþi. ªi nu veþi fi voi în stare nici de scãpare , nici de ajutor . Iar aceluia dintre voi care nelegiuieºte îi vom da Noi sã guste chin mare”.
20ªi Noi nu am trimis mai înainte de tine decât trimiºi care au mâncat bucate ºi au umblat prin pieþe. ªi Noi v-am fãcut pe unii dintre voi încercare pentru alþii, [ca sã vedem] dacã ve&thor
21Aceia care nu nãdãjduiesc în întâlnirea cu Noi zic: “Dacã ni s-ar trimite nouã îngeri sau dacã L-am putea vedea pe Domnul nostru!… Însã ei sunt prea trufaºi ºi se poartã cu semeþie ma
22Iar în Ziua când îi vor vedea pe îngeri, nu va fi veste bunãatunci pentru nelegiuiþi ºi vor zice [îngerii]: “Este o barierã impusã[vouã tuturor]!”
23ªi vom veni la faptele pe care ei le-au fãcut ºi le vom preschimba pe ele în þãrânã risipitã.
24Oaspeþii Raiului vor fi în Ziua aceea într-un loc mai bun ºi într-un loc de odihnã mai frumos.
25În Ziua aceea cerul se va despica ºi se vor ivi nori ºi vor fi pogorâþi îngerii în cete .
26În Ziua aceea stãpânirea cea adevãratã va fi a Celui Milostiv ºi vafi ea o zi grea pentru necredincioºi.
27În Ziua aceea îºi va muºca nelegiuitul mâinile ºi va zice: “Ce bine ar fi fost, dacã aº fi urmat calea cu Trimisul .
28Vai mie! Ce bine ar fi fost dacã nu l-aº fi luat pe cutare ca prieten!…
29El m-a dus pe mine în rãtãcire de la îndemnare dupã care ea a venit la mine”. ªeitan este hain cu omul, [dupã ce l-a ispitit].
30ªi Trimisul zice: “Doamne, neamul meu a luat Coranul [drept un lucru] pãrãsit!”
31Astfel i-am dat Noi fiecãrui profet un duºman dintre nelegiuiþi. Însã Domnul tãu îþi este de ajuns ca ocârmuitor ºi ca ajutor.
32ªi zic aceia care nu cred: “De ce nu i-a fost trimis Coranul dintr-o singurã datã?” Aºa a fost pentru ca Noi sã întãrim cu el inima ta ºi Noi l-am recitat treptat ºi cu grijã .
33ªi ei nu-þi vor aduce nici o pildã, fãrã ca noi sã venim cu Adevãrulºi cu o tâlcuire mai frumoasã.
34Aceia care vor fi târâþi pe feþele lor cãtre Gheena, aceia au locul cel mai rãu ºi ei sunt rãtãciþi de la drum.
35I-am dat Noi lui Moise Cartea ºi i l-am fãcut pe fratele sãu Aaron sfetnic.
36ªi am zis: “Mergeþi voi doi la neamul celor care au þinut semneleNoastre de minciuni” ! ªi i-am nimicit pe ei cu desãvârºire.
37ªi pe cei din neamul lui Noe care i-au socotit pe trimiºi mincinoºii-am înecat Noi ºi i-am fãcut pe ei un semn pentru oameni. ªi Noi am pregãtit pentru cei nelegiuiþi osândã dureroasã.
38ªi Neamurile ’Ad ºi Thamud ºi pe oamenii din Ar-Rass ºi multe alte neamuri între acestea!…
39La toþi le-am dat noi pilde ºi pe toþi i-am nimicit cu desãvârºire!…
40Au trecut ei pe lângã cetatea peste care a cãzut ploaia nenoro- cirii. Oare nu au vãzut-o ei? Însã ei nu nãdãjduiesc în Înviere.
41Iar când te vãd, nu te iau ei decât în derâdere: “Acesta este cel pe care l-a trimis Allah ca Mesager?
42Puþin a lipsit sã ne ducã pe noi în rãtãcire de la zeii noºtri, dacã noi nu ne-am fi þinut de ei cu statornicie! Însã ei vor ºti, când vor vedea chinul, cine este mai rãt&atild
43Nu-l vezi pe acela care ºi-a luat pofta lui drept divinitate pentru el? Tu vrei sã fii chezaº pentru el?
44Sau crezi tu cã cei mai mulþi dintre ei aud sau pricep? Ei nu sunt decât asemenea vitelor, ba ei sunt chiar ºi mai rãtãciþi de la drum!
45Nu L-ai vãzut pe Domnul tãu cum a întins umbra? ªi de ar fi voitEl, ar fi lãsat-o nemiºcatã. Apoi am fãcut soarele dovadã pentru ea.
46Apoi o tragem cãtre Noi uºor.
47El este Cel care v-a fãcut noaptea ca veºmânt ºi somnul spre odihnã ºi v-a fãcut ziua ca o înviere.
48ªi El este Acela care trimite vântul ca bunã vestire înaintea îndu- rãrii Sale. ªi noi trimitem din cer apã curãþitoare,
49Ca sã înviem cu ea un þinut mort ºi sã dãm sã bea din ea celor pe care le-am creat - vite ºi oameni în numãr mare.
50Noi am rãspândit-o printre ei, pentru ca ei sã-ºi aducã aminte[de Noi], însã cei mai mulþi oameni au ales sã nu fie altfel, decât nerecunoscãtori.
51Însã dacã Noi am fi voit, am fi trimis în fiecare cetate câte un pre- venitor.
52Nu da ascultare necredincioºilor ºi luptã împotriva lor cu el, în luptã neslãbitã!
53El este Cel care a lãsat sã curgã liber cele douã mãri - aceastaplãcutã ºi dulce ºi aceasta sãratã ºi amarã - ºi a fãcut între ele un perete &o
54El este Cel care i-a creat pe oameni din apã ºi i-a legat prin obârºie ºi prin cãsãtorie. Iar Domnul tãu este Atotputernic [Qadir].
55Ei adorã în afarã de Allah ceea ce nu le este nici spre folos ºi nici nu le stricã. ªi cel necredincios este un ajutor împotriva Domnului sãu.
56ªi Noi nu te-am trimis decât ca binevestitor ºi ca prevenitor.
57Spune: “Eu nu vã cer o rãsplatã pentru el, ci numai acela care voieºte sã ia o cale cãtre Domnul sãu."
58ªi încrede-te în Cel Veºnic Viu, care nu moare niciodatã, ºi înalþã-I Lui laudã! El este Bineºtiutor al pãcatelor robilor Sãi.
59El este Cel care a creat cerurile ºi pãmântul ºi ceea ce este întreele în ºase zile, iar apoi s-a aºezat pe Tron, Cel Milostiv. Întreabã despre aceasta pe cineva bine ºtiutor.
60ªi dacã li se zice lor “Prosternaþi-vã dinaintea Celui Milostiv”, ei rãspund: “ªi ce este Cel Milostiv? Sã ne prosternãm noi la ceea ce ne porunceºti tu?” ªi aceasta sporeºte nesuferirea l
61Binecuvântat este Cel ce a fãcut zodii în cer ºi a fãcut în el o candelã ºi o Lunã luminoasã!
62ªi El este Cel care a fãcut ca noaptea ºi ziua sã urmeze una dupã alta, pentru acela care voieºte sã ia aminte sau voieºte sã-ºi arate mulþumirea.
63Robii Celui Milostiv sunt aceia care merg pe pãmânt cu smerenie, iar atunci când cei neºtiutori le vorbesc lor, ei le rãspund: “Pace!”
64Aceia care petrec noaptea prosternându-se ºi în picioare[rugându-se] dinaintea Domnului lor;
65Aceia care spun: “Doamne, þine departe de noi chinul Gheenei, cãci chinul ei este pieire veºnicã” -
66Ce locuinþã rea ºi ce rãu loc de ºedere este ea! -
67Aceia care, când cheltuiesc, nu sunt nici risipitori nici zgârciþi, ci fac aceasta cu mãsurã
68ªi aceia care nu cheamã un alt dumnezeu împreunã cu Allah ºi nu ucid sufletul pe care l-a oprit Allah, decât pe drept, ºi aceia care nu preacurvesc - cãci acela care face aceasta va afla pedeapsa
69ªi va fi îndoit chinul lui în Ziua Învierii ºi în veci va rãmâne în ea dispreþuit -,
70Afarã de acela care se cãieºte, crede ºi sãvârºeºte fapte bune;acestora le va schimba Allah faptele rele cu fapte bune, cãci Allah este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur,
71Iar acela care se cãieºte ºi sãvârºeºte fapte bune se întoarce laAllah ispãºit.
72Aceia care nu fac mãrturie mincinoasã ºi dacã trec pe lângã clevetiri, trec cu vrednicie;
73ªi aceia care atunci când le sunt pomenite semnele Domnului lor, nu se apleacã asupra lor surzi ºi orbi;
74ªi aceia care zic: “Doamne, dã-ne nouã de la soaþele noastre ºi dela vlãstarele noastre mângâiere pentru ochi ºi fã din noi cãlãuzã pentru cei evlavioºi!”;
75Aceia sunt cei care vor avea drept rãsplatã cel mai înalt loc [din Paradis] pentru cã au fost statornici ºi vor fi întâmpinaþi în el cu salut ºi cu pace
76ªi în el vor rãmâne veºnic. Ce frumoasã locuinþã ºi ce frumos locde ºedere!
77Spune: “Nu se sinchiseºte de voi Domnul meu, dacã voi nu vã rugaþi Lui! Însã voi aþi socotit mincinoasã [religia Sa] ºi [pedeapsa voastrã] va fi nesfârºitã!”.
Chapter 26 (Sura 26)
1Ta’, Sin, Mim
2Acestea sunt versetele Cãrþii celei limpezi.
3Poate cã tu te sfârºeºti de mâhnire, pentru cã ei nu sunt credincioºi,
4Dar de am voi, am face Noi sã coboare din cer peste ei un semn ºi atunci ar rãmâne gâturile lor [îndoite] de umilinþã.
5ªi nu le vine lor nici o îndemnare nouã de la Cel Milostiv, fãrã caei sã se întoarcã de la ea.
6Ei au luat drept minciunã [tot ceea ce le-a trimis Domnul lor], însã le vor veni lor veºti despre cele de care ºi-au bãtut joc.
7Oare nu au privit ei la pãmânt, cum am fãcut Noi sã creascã din fiecare soi nobil?
8Întru aceasta este semn! Dar cei mai mulþi dintre ei nu sunt credincioºi.
9ªi Domnul tãu este Atotputernic [ºi] Îndurãtor [Al-´Aziz, Ar-Rahim].
10[Adu-þi aminte] când l-a chemat Domnul tãu pe Moise, [zicându-i]:„Du-te tu la neamul celor nelegiuiþi,
11Neamul lui Faraon! Oare nu au ei fricã?”
12ªi a zis el: „Doamne, mã tem cã mã vor socoti mincinos
13ªi cã pieptul meu se va strânge ºi cã limba mea nu-ºi va da drumul. Deci trimite dupã Aaron!
14Ei mã învinuiesc de un pãcat ºi mã tem sã nu mã omoare!”
15A zis El : „Nicidecum! Mergeþi amândoi cu minunile Noastre! iarNoi suntem cu voi ºi auzim.
16Mergeþi, aºadar, la Faraon ºi ziceþi-i: „Noi suntem trimiºii Stãpâ- nului lumilor. [El ne-a trimis sã-þi spunem:]
17Trimite-i pe fiii lui Israel împreunã cu noi!”
18A zis : „Oare nu te-am crescut printre noi când erai tu sugar? ªi nu ai rãmas tu printre noi ani [la rând] din viaþa ta?
19ªi ai sãvârºit tu fapta [rea] pe care ai sãvârºit-o! Iar acum tu eºti dintre cei nerecunoscãtori!”
20A zis el: „Am sãvârºit-o, dar eu eram [atunci] printre cei rãtãciþi
21ªi am fugit de la voi, pentru cã mi-a fost teamã de voi, însãDomnul meu mi-a dat înþelepciune ºi m-a fãcut pe mine dintre trimiºi.
22[ªi cum spui tu cã] aceasta este o binefacere pe care o pomeneºti[lãudându-te], când tu i-ai înrobit pe fiii lui Israel?”
23A întrebat Faraon: „ªi ce este Stãpânul lumilor”?
24I-a rãspuns: „Este Stãpânul cerurilor ºi al pãmântului ºi al celor care se aflã între ele, dacã voi aþi putea sã fiþi convinºi!”
25Le-a zis celor din jurul sãu: „Voi nu auziþi?”
26A continuat: „Stãpânul vostru ºi stãpânul pãrinþilor voºtri cei dintâi!”
27A zis: „Mesagerul care v-a fost trimis este nebun!”
28ªi a adãugat: „Stãpânul Rãsãritului ºi al Apusului ºi al celor care se aflã între acestea, dacã voi pricepeþi!”
29A zis: „Dacã tu iei un alt dumnezeu afarã de mine, te voi pune printre cei întemniþaþi!”
30A rãspuns: „Dar dacã eu þi-aº aduce un lucru ca dovadã limpede?”
31I-a rãspuns: „Adu-l, dacã tu eºti dintre cei care grãiesc adevã- rat!”
32ªi a aruncat toiagul sãu care s-a fãcut un ºarpe învederat.
33ªi a scos mâna sa ºi ea era albã, pentru cei care priveau la ea.
34A zis dregãtorilor din jurul sãu: „Acesta este un vrãjitor priceput;
35Voieºte sã vã scoatã din pãmântul vostru cu farmecele sale. Deci ce porunciþi?”
36Au zis ei: „Pãsuieºte-l pe el ºi pe fratele sãu ºi trimite prin oraºe vestitori,
37Ca sã-i aducã pe toþi vrãjitorii iscusiþi!”
38Aºadar, vrãjitorii au fost strânºi la timpul dintr-o zi hotãrâtã.
39ªi li s-a zis oamenilor: „Sunteþi voi adunaþi,
40Pentru cã o sã-i urmãm pe vrãjitori, dacã ei vor fi biruitori?”
41ªi când au venit vrãjitorii, i-au zis ei lui Faraon: „Avea-vom noi rãsplatã, de vom fi biruitori?”
42A zis: „De bunã seamã! ªi vã veþi numãra voi printre apropiaþii mei!”
43Le-a zis Moise: „Aruncaþi ceea ce vreþi sã aruncaþi!”
44ªi au aruncat ei frânghiile ºi toiegele lor ºi au zis: „Jurãm pe pute- rea lui Faraon, noi vom fi biruitori!”
45Apoi a aruncat ºi Moise toiagul sãu ºi iatã-l înghiþind ceea ce au nãscocit ei.
46Atunci vrãjitorii au cãzut, prosternându-se,
47ªi au zis ei: „Noi credem în Domnul lumilor,
48Domnul lui Moise ºi al lui Aaron!”
49Dar a zis: „Aþi crezut în el mai înainte ca eu sã vã îngãdui? Eleste mai-marele vostru care v-a învãþat ºi pe voi vrãjitoria! Acum oveþi ºti voi, cãci vã voi t&
50ªi au zis ei: „Nu ne pasã! La Domnul nostru ne vom întoarce.
51ªi nãdãjduim ca Domnul nostru sã ne ierte pãcatele, cãci noi am fost cei dintâi care au crezut.”
52I-am revelat Noi lui Moise: „Purcede în timpul nopþii cu robiiMei, cãci veþi fi urmãriþi!”
53ªi a trimis Faraon vestitori prin cetãþi [sã spunã]:
54„Aceºtia sunt doar o ceatã puþin numeroasã,
55Stârnind furia noastrã,
56Dar noi suntem mulþi ºi ne ferim!”
57ªi i-am scos Noi din grãdini ºi de la izvoare,
58De la comori ºi locuri plãcute, cu rãcoare.
59Astfel a fost! ªi le-am dat Noi moºtenire fiilor lui Israel.
60ªi la rãsãritul soarelui, au pornit în urma lor.
61ªi când cele douã cete s-au vãzut una pe alta, au zis însoþitorii lui Moise: „Suntem ajunºi!”
62Dar el a zis: „În nici un caz! Domnul meu este cu mine ºi El mã va cãlãuzi!”
63Atunci i-am revelat noi lui Moise: „Loveºte cu toiagul tãu marea!”ªi ea s-a despicat ºi fiecare parte era ca un munte mare.
64Apoi i-am adus aproape de locul acela pe ceilalþi
65ªi i-am izbãvit Noi pe Moise ºi pe toþi cei care erau cu el
66ªi apoi i-am înecat pe ceilalþi.
67Întru aceasta este un semn, însã cei mai mulþi dintre ei nu au crezut,
68Iar Domnul tãu este Cel Atotputernic [ºi] Îndurãtor [Al-´Aziz, Ar-Rahim].
69Recitã-le lor istoria lui Avraam:
70Când el le-a zis tatãlui sãu ºi neamului sãu: „Pe cine adoraþi voi?”
71I-au rãspuns ei: „Noi îi adorãm pe idoli ºi rãmânem slujindu-i pe ei”.
72ªi le-a zis: „Oare vã aud ei când îi chemaþi
73Sau vã sunt ei de folos sau vã fac vouã vreun rãu?”
74Au rãspuns ei: „[Nu!] Dar i-am aflat pe pãrinþii noºtri fãcând aºa!”
75A zis: „ªi aþi vãzut voi aceea ce adoraþi
76Voi ºi pãrinþii voºtri cei de demult?
77Ei îmi sunt duºmani mie, afarã de Stãpânul lumilor,
78Care m-a creat ºi El este Cel care mã cãlãuzeºte,
79Care mã hrãneºte ºi-mi dã de bãut,
80Iar când sunt bolnav, el mã tãmãduieºte,
81Care mã lasã sã mor ºi-apoi la viaþã mã trezeºte,
82Care nãdãjduiesc cã-mi va ierta pãcatele în Ziua Judecãþii.
83Doamne, dã-mi mie înþelepciune ºi ajutã-mã pe mine sã mã alãtur celor drepþi!
84Fã sã fiu eu pomenit de bine de cei care vor urma!
85ªi fã-mã pe mine sã fiu unul dintre moºtenitorii Grãdinii tihnei!
86ªi iartã-i tatãlui meu, cãci el a fost dintre cei rãtãciþi!
87ªi sã nu mã acoperi de ruºine, în Ziua când vor fi înviaþi,
88Ziua în care nu vor folosi nici avere, nici copii,
89Afarã de acela care vine la Allah cu inima curatã!
90[În ziua aceea] va fi apropiat Raiul de evlavioºi [de Allah]
91ªi li se va arãta Iadul celor rãtãciþi
92ªi li se va zice lor: „Unde este ceea ce aþi adorat
93În locul lui Allah? Oare vã ajutã ei? Sau se ajutã pe ei înºiºi?”
94Apoi [idolii] vor fi aruncaþi de-a valma în el [Iad], ei ºi cei rãtãciþi,
95Împreunã cu toþi oºtenii lui Iblis.
96ªi vor zice ei în el, certându-se îndeolaltã:
97„Pe Allah! Noi am fost în rãtãcire învederatã,
98Când v-am fãcut, pe voi egali cu Stãpânul lumilor!
99ªi nu ne-au dus pe noi în rãtãcire decât numai nelegiuiþii
100ªi n-avem pe nimeni ca mijlocitori,
101Nici prieten apropiat [care sã ne fie de ajutor],
102Însã de ar fi întoarcere pentru noi, am fi noi credincioºi!”
103Întru aceasta este un semn , însã cei mai mulþi dintre ei nu au crezut.
104Dar Domnul tãu este Cel Atotputernic [ºi] Îndurãtor [Al-´Aziz, Ar-Rahim].
105Neamul lui Noe i-a socotit pe trimiºi mincinoºi,
106Atunci când fratele lor Noe le-a zis: „Oare nu aveþi voi fricã?”
107Eu sunt pentru voi un trimis vrednic de încredere,
108Aºadar fiþi cu fricã de Allah ºi daþi-mi ascultare!
109ªi nu vã cer pentru aceasta nici o rãsplatã, cãci rãsplata mea Îi revine Domnului lumilor.
110Aºadar fiþi cu fricã de Allah ºi daþi-mi ascultare!”
111Dar ei au zis: „Oare sã-þi dãm þie crezare, când pe tine te urmeazã cei mai josnici [oameni]?”
112A zis el: „Eu nu am cunoºtinþã de ceea ce fac ei,
113Socoteala lor nu este decât la Domnul meu, dacã mãcar aþipricepe.
114ªi eu nu îi alung pe credincioºi:
115Eu nu sunt decât un prevenitor limpede”.
116Au zis ei: „Dacã nu încetezi, Noe, vei fi dintre cei loviþi cu pietre!”
117A zis el: „Doamne, neamul meu mã socoteºte mincinos,
118Deci hotãrãºte între mine ºi între ei ºi mântuieºte-mã pe mine împreunã cu cei credincioºi!”
119Atunci l-am mântuit Noi pe el împreunã cu cei care erau cu el în arca încãrcatã
120ªi apoi i-am înecat pe cei rãmaºi.
121Întru aceasta este un semn, dar cei mai mulþi dintre ei nu au fost credincioºi.
122Iar Domnul tãu este Atotputernic [ºi] Îndurãtor [Al-´Aziz, Ar- Rahim].
123[Neamul] ’Ad i-au socotit ºi ei mincinoºi pe trimiºi,
124Când le-a zis lor fratele lor Hud: „Oare nu aveþi voi fricã?
125Eu sunt un trimis vrednic de încredere pentru voi,
126Deci fiþi cu fricã de Allah ºi daþi-mi ascultare!
127ªi eu nu vã cer nici o rãsplatã pentru aceasta, cãci rãsplata mea nu este decât la Stãpânul lumilor.
128Clãdiþi voi pe fiecare înãlþime un semn, jucându-vã?
129ªi duraþi voi zidiri, de parcã aþi fi nemuritori?!
130ªi când vã nãpustiþi asupra cuiva, o faceþi voi fãrã îndurare.
131Fiþi cu fricã ºi daþi-mi ascultare!
132ªi fiþi cu fricã de Acela care v-a înzestrat pe voi [cu prisosinþã] cu ceea ce cunoaºteþi! -
133V-a înzestrat pe voi cu vite ºi cu vlãstare,
134Cu grãdini ºi cu izvoare.
135Eu mã tem pentru voi de chinul unei zile cumplite!”
136Au zis ei: „Ne este totuna de propovãduieºti tu sau nu eºti dintre propovãduitori,
137Acestea nu sunt decât obiceiuri ale înaintaºilor,
138Iar noi nu vom fi chinuiþi!”
139Aºadar ei l-au socotit mincinos ºi Noi i-am nimicit. Iar întru aceasta este un semn, dar cei mai mulþi dintre ei nu au crezut,
140ªi Domnul tãu este Atotputernic [ºi] Îndurãtor [Al-´Aziz, Ar- Rahim].
141[Neamul] Thamud i-a socotit mincinoºi pe trimiºi,
142Când fratele lor Salih le-a zis: „Oare nu aveþi voi fricã?
143Eu sunt pentru voi un trimis vrednic de încredere,
144Aºadar fiþi cu fricã de Allah ºi daþi-mi ascultare!
145ªi eu nu vã cer rãsplatã pentru aceasta, cãci eu nu am rãsplatã decât de la Stãpânul lumilor.
146Oare veþi fi voi lãsaþi în liniºte în ceea ce sunteþi aici?
147În grãdini ºi la izvoare,
148La semãnãturi ºi la curmali cu fructe plãcute?
149ªi vã scobiþi case în munþi cu iscusinþã?
150Aºadar fiþi cu fricã de Allah ºi daþi-mi ascultare!
151ªi nu ascultaþi de porunca celor silnici,
152Cei care aduc stricãciune pe pãmânt ºi nu fac bine!”
153Dar ei au zis; „Tu eºti dintre cei fermecaþi!
154Tu nu eºti decât un om ca ºi noi! Fã o minune, dacã eºti dintre cei care spun adevãrul!”
155A zis el: „Aceasta este o cãmilã. Ea are pentru adãpat ºi voi aveþi pentru bãut o zi anumitã!
156Dar sã nu o atingeþi cu vreun rãu, cãci vã va cuprinde pe voi chinul unei zile cumplite!”
157Însã ei au junghiat-o ºi dimineaþa s-au ºi cãit
158ªi de aceea i-a lovit osânda. Întru aceasta este un semn, însã cei mai mulþi dintre ei nu au crezut.
159Iar Domnul tãu este Atotputernic, Îndurãtor [Al-´Aziz, Ar-Rahim].
160Neamul lui Lot i-a socotit mincinoºi pe trimiºi,
161Când le-a zis fratele lor Lot: „Oare nu aveþi fricã?
162Eu vã sunt un trimis vrednic de încredere,
163Aºadar fiþi cu fricã de Allah ºi daþi-mi ascultare!
164Eu nu vã cer pentru aceasta rãsplatã, cãci rãsplata mea nu este decât la Stãpânul lumilor.
165Oare mergeþi voi la bãrbaþii din toate lumile
166ªi lãsaþi voi soþiile voastre pe care Domnul vostru le-a creat pentru voi? Voi sunteþi un neam de nelegiuiþi!”
167I-au zis ei: „Dacã nu vei sfârºi, o Lot, vei fi dintre cei alungaþi!”
168Iar el a rãspuns: „Eu sunt dintre cei care urãsc faptele voastre.
169Doamne, izbãveºte-mã pe mine ºi pe familia mea de [pedeapsa pe care le-o dai pentru] ceea ce fac ei!”
170ªi l-am izbãvit pe el împreunã cu toatã familia lui,
171Afarã de o bãtrânã dintre cei care au rãmas [în cetate],
172Apoi i-am nimicit pe ceilalþi.
173ªi am lãsat sã cadã asupra lor o ploaie ºi a fost ea o ploaie cumplitã pentru cei care au fost preveniþi!
174Întru aceasta este un semn, însã cei mai mulþi dintre ei nu au crezut.
175Iar Domnul tãu este Atotputernic [ºi] Îndurãtor [Al-´Aziz, Ar- Rahim].
176Locuitorii din Ayka i-au socotit mincinoºi pe trimiºi,
177Când le-a zis lor ªuayb: „Oare nu aveþi voi fricã [de Allah]?
178Eu sunt pentru voi un trimis vrednic de încredere.
179Aºadar fiþi cu fricã de Allah ºi daþi-mi ascultare!
180ªi eu nu vã cer pentru aceasta rãsplatã, cãci rãsplata mea nu este decât la Stãpânul lumilor.
181Daþi mãsura întreagã ºi nu fiþi dintre cei care-i fac [pe oameni]sã piardã
182ªi cântãriþi cu o balanþã dreaptã
183ªi nu le împuþinaþi oamenilor lucrurile lor ºi nu pricinuiþi rãu pe pãmânt, fiind stricãtori,
184ªi fiþi cu fricã faþã de acela care v-a creat pe voi ºi [a creat]neamurile de mai înainte!”
185Au zis ei: „Tu eºti, neîndoielnic, dintre cei fermecaþi,
186Tu nu eºti decât un om ca ºi noi ºi te socotim pe tine dintre cei mincinoºi,
187Deci fã sã cadã asupra noastrã bucãþi [pedepse] din cer, dacã tu eºti dintre cei care spun adevãrul!”
188El a zis: „Domnul meu ºtie mai bine ceea ce faceþi voi!”
189Însã ei l-au socotit mincinos ºi i-a lovit pe ei pedeapsa zilei umbrei ºi a fost ea osânda unei zile cumplite!
190Întru aceasta este un semn, dar cei mai mulþi dintre ei nu au crezut.
191Dar Domnul tãu este Atotputernic [ºi] Îndurãtor [Al-´Aziz, Ar- Rahim].
192Iar el este o revelaþie de la Stãpânul lumilor.
193A coborât cu el Duhul cel credincios
194Peste inima ta, pentru ca tu sã fii dintre prevenitori ,
195Într-o limbã arabã limpede.
196El a fost deja [pomenit] în scripturile înaintaºilor.
197Oare nu a fost un semn pentru ei [faptul cã] îl cunosc cei înþelepþi dintre fiii lui Israel?
198De l-am fi pogorât Noi unui nearab
199ªi li l-ar fi recitat el, nu ar fi crezut în el.
200Astfel am lãsat-o Noi sã intre în inimile nelegiuiþilor .
201Ei nu vor crede în el [Coran] pânã ce nu vor vedea chinul cel dureros.
202ªi ea va veni asupra lor pe neaºteptate, fãrã ca ei sã-ºi dea seama
203ªi atunci vor zice ei: „Oare vom fi noi pãsuiþi?”
204Oare grãbesc ei osânda Noastrã?
205Oare vezi tu dacã i-am lãsa sã se mai bucure de plãceri vreme de un numãr de ani
206ªi apoi ar veni la ei cele cu care le-au fost promise
207ªi nu le-ar fi lor de nici un folos cele de care s-au bucurat?
208ªi nu am nimicit Noi nici o cetate, fãrã ca ea sã nu fi avut pre- venitori,
209Spre aducere aminte . ªi Noi nu am fost nedrepþi.
210ªi nu au pogorât cu el ºeitanii,
211Cãci aceasta nu li se cuvine lor ºi nici nu pot [sã o facã pentru cã]
212Ei se aflã departe de auzire.
213[Deci] nu chema împreunã cu Allah o altã divinitate, ca sã nu fi tu dintre cei chinuiþi!
214ªi sã-i previi tu pe oamenii care-þi sunt cei mai apropiaþi!
215ªi coboarã aripa ta pentru cei care te urmeazã dintre credincioºi!
216Iar de nu þi se vor supune ei, atunci spune: „Eu sunt fãrã de nicio vinã pentru ceea ce faceþi voi!”
217ªi încrede-te în cel Atotputernic [ºi] Îndurãtor [Al-´Aziz, Ar- Rahim],
218Care te vede când te ridici [pentru Rugãciune]
219ªi care vede ºi miºcãrile tale împreunã cu cei care se proster- neazã.
220El este Cel care Aude Totul [ºi] Atoateºtiutor [As-Sami´, Al-´Alim].
221Sã vã vestesc Eu despre aceia asupra cãrora se pogoarãºeitanii?
222Ei se pogoarã asupra fiecãrui mincinos ºi pãcãtos.
223Ei îºi încordeazã auzul, însã cei mai mulþi dintre ei sunt mincinoºi!
224Cât despre poeþi, pe ei îi urmeazã cei aflaþi în rãtãcire.
225Oare nu-i vezi cum rãtãcesc prin fiecare vale
226ªi cum spun ei ceea ce nu fac,
227Afarã de aceia care cred ºi sãvârºesc fapte bune ºi pomenesc [nu- mele] lui Allah adeseori ºi au izbândit, dupã ce au fost nedrep- tãþiþi. ªi vor ºti cei care au fost nedrepþi c&
Chapter 27 (Sura 27)
1Ta’, Sin . Acestea sunt versetele Coranului, ale unei Cãrþi limpezi -
2O cãlãuzã ºi o bunãvestire pentru dreptcredincioºii
3Care împlinesc Rugãciunea [As-Salat], achitã Dania [Az-Zakat] ºi cred cu tãrie în Lumea de Apoi.
4Acelora care nu cred în Lumea de Apoi Noi le-am înfrumuseþat faptele, iar ei sunt în cumplitã rãtãcire.
5Aceºtia sunt cei care vor avea parte de rea osândã, iar în Lumea deApoi ei sunt cei care vor pierde cel mai mult .
6Tu primeºti Coranul de la un Înþelept, de la un Învãþat Bineºtiutor.
7[Adu-þi aminte] când a zis Moise familiei sale : “Eu zãresc un foc.Vã voi aduce o veste de la el sau vã voi aduce un tãciune aprins,pentru ca voi sã vã încãlziþi”.
8ªi când a venit la el, i s-a zis lui: “Binecuvântat este Cel ce e în foc ºi cel ce este în jurul lui! Mãrire lui Allah, Stãpânul Lumilor!
9O, Moise! Eu sunt Allah Cel Preaputernic [ºi] Înþelept [Al-’Aziz, Al- Hakim]!
10Aruncã toiagul tãu!“ ªi când l-a vãzut miºcându-se ca un ºarpe,a apucat-o la fugã, fãrã sã se mai întoarcã. “O, Moise, nu te teme! Tri-miºii nu se tem la Mine!”
11“Dar dacã cineva a fost nedrept, însã apoi a schimbat rãul cu bine, Eu sunt Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
12Vârã-þi mâna în deschizãtura cãmãºii tale! Ea va ieºi albã, fãrãnici un rãu - [una] din cele nouã minuni pentru Faraon ºi neamul sãu , fiindcã e
13ªi când minunile Noastre li s-au arãtat lor limpezi, au zis ei:“Aceasta este fermecãturã învederatã!”
14ªi le-au tãgãduit ei, cu nedreptate ºi îngâmfare, mãcar cã sufletele lor erau încredinþate de ele. ªi priveºte care a fost sfârºitul celor care au semãnat stricare!
15Noi le-am dat lui David ºi lui Solomon ºtiinþã ºi au zis ei: “Mãrirelui Allah care ne-a ales pe noi înaintea multora dintre robii Sãi credincioºi!”
16ªi Solomon l-a moºtenit pe David ºi a zis: “O, voi oameni! Noi am fost învãþaþi graiul pãsãrilor ºi ni s-a dat nouã din toate lucrurile. Acesta este harul cel limpede!”
17ªi au fost adunate la Solomon oºtile sale de djinni, de oameni ºi de pãsãri ºi au fost ele aranjate în cete.
18ªi când au sosit ele din Valea Furnicilor, a zis o furnicã: “O, voi furnicilor! Intraþi în casele voastre, ca sã nu vã striveascã Solomon ºi oºtile sale, fãrã ca ei sã-ºi dea sea
19El a surâs, veselindu-se de vorbele ei, ºi a zis: "Doamne,îngãduie-mi mie sã-Þi mulþumesc pentru harul pe care l-ai revãrsat asupra mea ºi asupra pãrinþilor mei ºi sã
20Apoi a cercetat el pãsãrile ºi a zis: “De ce nu vãd eu pupãza? Ofi ea dintre cei care sunt absenþi?
21O voi chinui cu asprã caznã sau o voi înjunghia! Doar dacã îmi va aduce ea dovadã desluºitã!”
22Dar ea nu a rãmas [absentã] prea mult ºi [s-a ivit], zicând : “Eu am aflat ceea ce tu nu ºtii! Îþi aduc din Saba´ o veste sigurã:
23Eu am aflat o femeie care împãrãþeºte peste ei. ªi i s-au dat ei din toate lucrurile. ªi are ea un tron minunat.
24Am aflat-o prosternându-se împreunã cu neamul ei dinaintea Soarelui, în loc de Allah. ªeitan le-a împodobit faptele lor ºi i-a abãtut pe ei de la cale ºi nu sunt ei bine cãlãuziþi!
25Oare nu voiesc ei sã se prosterneze lui Allah care face sã iasã la ivealã cele ascunse în ceruri ºi pre pãmânt ºi care ºtie atât ceea ce þin ei ascuns cât ºi ceea ce mãrturisesc ei?”
26Allah! Nu existã altã divinitate în afarã de El, Stãpânul Tronului minunat!”
27A zis : “Vom vedea, dacã tu spui adevãrul ori de eºti dintre cei care mint.
28Du-te cu acest rãvaº de la mine ºi aruncã-l înaintea lor. Apoi stai departe de ei ºi vezi ce vor trimite ca rãspuns!”
29A zis : O, voi înalþi dregãtori! A fost aruncat dinaintea mea un rãvaº vrednic de respect.
30El vine de la Solomon ºi este: “În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurãtor [Ar-Rahman, Ar-Rahim].
31Nu fiþi semeþi cu mine, ci veniþi la mine cu supunere!”
32A zis ea : "O, voi înalþi dregãtori! Sfãtuiþi-mã în aceastã privinþã cãci eu nu hotãrãsc în nici o treabã fãrã ca voi sã fiþi de faþã
33Au zis ei: “Noi avem putere ºi avem tãrie mare, însã porunca este la tine, aºa cã vezi ce porunceºti!”
34Ea a zis: “Când regii intrã într-o cetate, ei o stricã ºi pe cei mai puternici dintre locuitorii ei îi fac umili. Astfel fac ei [de obicei];
35Eu voi sã le trimit lor un dar ºi voi aºtepta sã vãd cu ce se întorc solii!”
36Când a venit [solia] la Solomon, a zis el: “Voiþi voi sã-mi sporiþi averea, când ceea ce mi-a dat mie Allah este mai bun decât ceea cev-a dat vouã?! Aºadar bucuraþi-vã voi de darul vostru!
37Întoarce-te [conducãtor al soliei] la ei! ªi vom veni noi cu oºtiri asupra lor, cãrora nu le vor putea sta împotrivã! ªi-i vom alunga noi de acolo umiliþi ºi vor fi ei ruºinaþi!”
38A zis el: “O, voi înalþi dregãtori! Cine îmi va aduce mie tronul ei, înainte ca ei sã vinã la mine supuºi?”
39A zis un dregãtor dintre djinni: “Eu þi-l voi aduce mai înainte ca tu sã te ridici de pe locul tãu, cãci eu sunt în stare de aceasta ºi sunt vrednic de încredere!”
40A zis unul care avea ºtiinþã de Carte : “Eu þi-l voi aduce înainteca tu sã clipeºti din ochi!”. ªi când a vãzut [Solomon tronul] stânddinaintea lui, a zis el: “Aceasta este prin graþia Dom
41ªi a [mai] zis el : “Faceþi tronul ei de nerecunoscut [pentru ea],pentru ca sã vedem dacã ea este cãlãuzitã sau dacã ea este dintre aceia care nu sunt cãlãuziþi!”
42ªi când a venit ea, i s-a zis: “Aºa este tronul tãu?” Iar ea a rãspuns: “Parcã ar fi el...” “ªi nouã ni se dãduse ºtiinþa înaintea ei ºi eram noi deja supuºi” .
43Însã pe ea o abãtuse ceea ce ea adora în locul lui Allah ºi era ea dintr-un neam de necredincioºi.
44I s-a zis ei: “Intrã în palat!” ªi când l-a vãzut ea, l-a socotit a fi o mare adâncã ºi [ºi-a ridicat poalele], descoperindu-ºi pulpele. Atunci,[Solomon] a zis: “Este un palat pardosit cu cristal”. A zis ea: “Doam
45ªi l-am trimis Noi la neamul Thamud pe fratele lor Salih, [carele-a zis lor]: “Adoraþi-L pe Allah!” Dar iatã cã ei s-au împãrþit în douã cete care s-au luat la ceartã.
46El a zis: “O, neam al meu! De ce vã grãbiþi voi cu rãul înaintea binelui? De ce nu vã rugaþi lui Allah pentru iertare? Poate cã vi se va arãta vouã îndurare!”
47Au zis ei: “Noi vedem în tine ºi în cei care sunt cu tine semn rãu”.Dar el le-a rãspuns: “Semnul vostru rãu vine de la Allah! Însã voi sunteþi un neam supus ispitei!”
48ªi se aflau în cetate nouã cãpetenii care semãnau numai rãu pe pãmânt ºi nu fãceau nici un bine.
49Au zis ei: “Juraþi pe Allah cã noi ne vom nãpusti peste noapte asupra sa ºi asupra familiei sale! Apoi îi vom spune noi rudei sale celei mai apropiate [cãreia îi revine rãzbunarea lui]: “Noi nu am fost de faþ
50Au urzit ei un vicleºug ºi am urzit ºi Noi un vicleºug , fãrã ca ei sã-ºi dea seama;
51ªi priveºte care a fost sfârºitul vicleºugului lor: Noi i-am nimicit pe ei împreunã cu tot neamul lor!
52Iar casele acestea ale lor au rãmas pustii pentru cã ei au fostnelegiuiþi. Întru aceasta este un semn pentru un neam [de oameni]care pricep.
53Însã Noi i-am mântuit pe aceia care au crezut ºi au fost cu fricã .
54[ªi adu-þi aminte] când Lot a spus neamului sãu: “Vã dedaþi voi la faptã ruºinoasã, când voi vedeþi limpede?
55Vã apropiaþi voi de bãrbaþi cu poftã, în loc de muieri? Voi chiar cã sunteþi un neam ce se poartã nesãbuit!”
56ªi nu a fost rãspunsul neamului sãu altul decât cã au zis ei:“Alungaþi familia lui Lot din cetatea voastrã, cãci ei sunt oameni care se pretind curaþi!”
57ªi l-am mântuit Noi pe el împreunã cu familia sa, afarã de muierea lui, cãreia i-am hotãrât sã fie dintre cei pierduþi .
58ªi am fãcut Noi sã coboare asupra lor ploaie [de pietre]. ªi ce reaa fost ploaia acestor oameni preveniþi!
59Spune: “Laudã lui Allah ºi pace asupra robilor Sãi pe care i-a ales! Allah este mai bun sau ceea ce voi Îi asociaþi?”
60Nu este El Cel care a creat cerurile ºi pãmântul ºi v-a pogorât vouã apã din cer? ªi cu ea Noi am fãcut sã rãsarã grãdini minunate![Altfel] nu v-ar fi fost vouã da
61Nu este El Cel care a fãcut pãmântul loc de repaus, a pus în mijlocul lui râuri, i-a fãcut munþi neclãtinãtori, ºi a pus o stavilã între cele douã mãri? cei mai mulþi
62Nu este El Cel care rãspunde aceluia care este la nevoie, când Îl cheamã, ºi îndepãrteazã rãul ºi vã face pe voi urmaºi pe pãmânt? Oare existã altã divinitate
63Nu este El Cel care vã cãlãuzeºte prin întunecimile uscatului ºi mãrii ºi Cel care trimite vânturile ca vestitori de bine înaintea îndurãrii Sale? Oare existã altã d
64Nu este El Cel care a început înfãptuirea [omului] ºi apoi îl va face din nou? Oare Cine este Cel care vã dã din cer ºi de pe pãmânt cele de trebuinþã traiului? Oare existã altã divin
65Spune: "Nu ºtie nimeni dintre cei care sunt în ceruri ºi pe pãmântNecunoscutul, afarã numai de Allah!” Iar ei nu-ºi dau seama când vorfi înviaþi!
66ªi oare ºtiinþa lor a ajuns [sã afle ceva] despre Ziua de Apoi? Ba ei sunt în îndoialã despre aceasta, ba ei sunt orbi faþã de aceasta!
67Iar aceia care nu cred zic: “Dacã suntem noi þãrânã, noi ºi pãrinþii noºtri, mai putem noi fi scoºi?
68Ni s-a fãgãduit nouã aceasta, ca ºi pãrinþilor noºtri mai înainte, dar acestea nu sunt decât poveºti ale celor vechi!”
69Spune: “Purcedeþi prin lume ºi vedeþi voi care este sfârºitul nele- giuiþilor!”
70Nu fi mâhnit pentru ei ºi nu fi îngrijorat pentru ceea ce urzesc ei!
71ªi ei necredincioºii zic: "Când va fi [împlinitã] aceastã fãgãduinþã , dacã voi grãiþi adevãr?”
72Spune: “S-ar putea ca o parte din ceea ce voi cãutaþi sã grãbiþi sã fie numaidecât în urma voastrã!”
73Domnul tãu este Cel cu Mare Milã faþã de oameni, dar cei mai mulþi dintre ei nu-I aduc Lui mulþumire!
74ªi Domnul tãu ºtie ce tãinuiesc piepturile lor ºi ce dezvãluie ei.
75ªi nimic din cele ascunse în cer ºi pe pãmânt nu este nepomenit într-o Carte limpede .
76Acest Coran istoriseºte fiilor lui Israel cele mai multe despre cele în care ei sunt în neînþelegere.
77El este cãlãuza ºi îndurare pentru dreptcredincioºi.
78Domnul tãu va hotãrî între ei prin judecata Sa, ºi El esteAtotputernic [ºi] Atoateºtiutor [Al-’Aziz, Al-´Alim].
79Încrede-te în Allah, fiindcã tu eºti [pe calea] Adevãrului limpede!
80Tu nu-i vei putea face pe cei morþi sã audã ºi nu-i vei putea facenici pe cei surzi sã audã chemarea, dacã ei întorc spatele îndepãrtându-se.
81ªi nu poþi tu sã fii cãlãuzitorul celor orbi, [scoþându-i] din rãtãcirea lor . Tu nu-i vei putea face sã audã decât pe aceia care cred în versetele Noastre ºi care sunt
82ªi când se va apropia [Ziua de Apoi] , le vom scoate Noi din pãmânt o vietate care le va vorbi lor, [spunându-le] cã oamenii nus-au încrezut în semnele Noastre.
83Iar în Ziua în care vom aduna din fiecare comunitate câte o ceatã dintre aceia care nu cred în semnele Noastre, ei vor fi mânaþi,
84Iar când ei vor sosi , le va zice [Allah]: "Aþi þinut de minciunã semnele Mele, fãrã sã le fi cuprins cu priceperea voastrã? Ce aþi fãcut voi?”
85ªi va cãdea cuvântul [pedeapsa Sa] asupra lor pentru ceea ce au sãvârºit ei cu nedreptate, iar ei nu vor putea rosti [nici o vorbã].
86Oare nu au vãzut ei cã Noi am fãcut noaptea pentru ca sã se odihneascã în timpul ei ºi ziua pentru ca ei sã vadã? Iar întru aceasta sunt semne pentru un neam de oameni care cred.
87ªi în Ziua când se va suna în trâmbiþã ºi se vor înspãimânta ceicare sunt în ceruri ºi cei care sunt pe pãmânt - afarã de cei care vavoi Allah - vor veni toþi la El umiliþi,
88ªi vei vedea munþii pe care-i crezi nemiºcaþi cum trec asemeneatrecerii norilor. [Acesta este] lucrul lui Allah, care a fãcut totul desãvârºit. El este Bineºtiutor a ceea ce faceþi voi .
89Cei care vin cu o faptã bunã, aceia vor avea ceva ºi mai bun decât ea ºi în Ziua Aceea ei se vor afla la adãpost de spaimã,
90Iar cei care vin cu o faptã rea, aceia vor fi aruncaþi cu feþele înjos, în Foc [ºi li se va spune]: “Sunteþi voi rãsplãtiþi altfel decât aºa, dupã ceea ce aþi sãvârºit?” .
91Mi s-a poruncit mie sã-L ador pe stãpânul acestei cetãþi pecare El a fãcut-o sacrã - ºi ale Lui sunt toate lucrurile - ºi mi s-a poruncit mie sã fiu dintre musulmani
92ªi sã recit Coranul . ªi acela care este cãlãuzit este cãlãuzit numai pentru el, iar cât despre acela care este în rãtãcire, spune-i tu:“Eu sunt doar dintre prevenitori!”
93ªi spune: “Slavã lui Allah! El vã va arãta semnele Sale, iar voile veþi cunoaºte!” Iar Domnul tãu nu este fãrã bãgare de seamã faþãde ceea ce sãvârºiþi
Chapter 28 (Sura 28)
1Ta’, Sin, Mim .
2Acestea sunt versetele Cãrþii celei limpezi.
3Noi îþi recitãm în tot adevãrul, din povestea lui Moise cu Faraon, pentru [a preveni] un neam [de oameni] care cred.
4Faraon a devenit prea semeþ pe pãmânt . A împãrþit neamul lui în trepte ºi se purta cu trufie, slãbind o ceatã dintre ei , mãcelãrindu-i pe fiii lor ºi lãsându-le în viaþã
5Însã Noi am dorit sã Ne arãtãm îndurarea faþã de aceia care au fost socotiþi slabi pe pãmânt ºi sã-i facem pe ei pilde [de credinþã] ºi sã-i fac
6ªi sã le dãm lor putere pe pãmânt ºi sã le arãtãm lui Faraon, lui Haman ºi oºtenilor lor lucrurile de care lor le-a fost teamã [sã nu se întâmple]
7ªi i-am revelat Noi mamei lui Moise : “Alãpteazã-l! Iar dacã tetemi pentru el , aruncã-l în mare ! ªi nu-þi fie teamã ºi nu fi mâhnitã, cãci Noi îl vom întoarce pe el la t
8ªi clanul lui Faraon l-a cules, ca sã le fie lor duºman ºi [motiv de]tristeþe! Faraon, Haman ºi oºtenii lor erau ei pãcãtoºi .
9ªi a zis soþia lui Faraon : “[Acest copil] va fi o bucurie pentru mine ºi pentru tine! Nu-l ucideþi! S-ar putea sã ne fie de folos sau îl vom lua noi ca fiu! Însã ei nu presimþeau!
10ªi inima maicii lui Moise a devenit goalã . ªi puþin a lipsit ca ea sã nu dea totul în vileag, dacã Noi nu i-am fi întãrit inima pentru ca ea sã fie dintre cei credincioºi
11ªi i-a zis ea surorii lui : “Urmãreºte-l!” ªi a privit ea la el de la distanþã, fãrã ca ei sã-ºi dea seama .
12ªi Noi l-am oprit pe el mai înainte de aceasta de la doici. ªi a zis[sora lui Moise]: “Sã vã duc eu la stãpânii unei case, care sã-l îngrijeascã pentru voi ºi care sã-i fie lui buni sf&
13ªi astfel l-am adus Noi înapoi la mama lui, pentru ca ea sã se bucure ºi sã nu fie mâhnitã ºi pentru ca sã ºtie cã fãgãduinþa lui Allah este adevãratã.
14ªi când a ajuns el la vârsta bãrbãþiei ºi era pe deplin format, i-amdat lui înþelepciune ºi ºtiinþã. Astfel îi rãsplãtim Noi pe fãcãtorii de bine.
15ªi a intrat el în cetate într-un moment de neatenþie a locuitorilor ei. ªi a gãsit în ea doi bãrbaþi care se certau între ei: unulera din tabãra lui , iar celãlalt era dintre duºmani
16A zis el: “Doamne, eu am fost nedrept faþã de mine însumi .Deci iartã-mã pe mine!” ªi l-a iertat pentru cã El este Iertãtor, Îndurãtor [Al-Ghafur, Ar-Rahim].
17A mai zis el: “Doamne, pentru cã Tu ai revãrsat graþia Ta asupra mea, eu nu voi fi susþinãtor al nelegiuiþilor!”
18În dimineaþa urmãtoare, pândea el prin cetate speriat . ªi iatã-l pe cel care în ajun îl chemase în ajutor, strigându-l [din nou] în ajutor . Însã Moise i-a zis: “Fãrã îndoialã, tu
19Dar când a vrut sã-l loveascã pe cel care le era duºman amândurora , a zis el : “O, Moise! Voieºti tu sã mã ucizi pe mine,aºa cum ai ucis ieri un suflet? Tu nu voieºti decât sã
20ªi a venit un bãrbat de la capãtul cetãþii, alergând, ºi a zis: “O, Moise! Cârmuitorii pun la cale sã te omoare. Deci fugi [din cetate]! Euîþi sunt bun sfãtuitor!”
21ªi a ieºit din ea, aºteptând cu fricã . A zis el: “Doamne, mântu- ieºte-mã pe mine de neamul de nelegiuiþi!”
22ªi când s-a îndreptat cãtre Madyan , a zis el: “Poate cã Domnul meu mã va cãlãuzi pe drumul cel drept!”
23ªi când a ajuns la apa de la Madyan , a gãsit acolo o mulþimede oameni care adãpau [vitele]. ªi în afarã de ei, a gãsit el ºi douã femei care-ºi þineau departe [turma lor]
24ªi a adãpat pentru ele , apoi s-a întors la umbrã ºi a zis:“Doamne, eu am mare nevoie de binele pe care îl faci sã coboare asupra mea!”
25Apoi a venit la el una dintre cele douã [copile], mergând cu sfialã, ºi i-a zis: “Tatãl meu te cheamã sã-þi dea o rãsplatã pentru cã ne-ai adãpat nouã [turma]".
26A zis una dintre ele: “Tatã, ia-l cu simbrie, cãci cel mai bun pe care-l poþi lua cu simbrie este cel puternic ºi vrednic de încredere!”
27I-a zis lui: “Eu voiesc sã-þi dau de nevastã una din aceste douã copile ale mele, cu condiþia sã mã slujeºti opt ani. Iar de vei împlini zece, aceasta este de la tine , cãci eu nu voiesc s&atild
28A zis : “Aºa sã fie între tine ºi mine! ªi oricare dintre celedouã termene le voi împlini, nu va fi nedreptate asupra mea . IarAllah ne este Chezaº pentru ceea ce vorbim!”
29Când Moise a împlinit termenul ºi a purces cu familia sa, a zãrit un foc dinspre Munte ºi a zis familiei sale: “Rãmâneþi aici! Eu vãd un foc. Poate cã o sã vã aduc o veste de la el sau un t&atild
30ªi când a ajuns la el, a fost strigat din partea dreaptã a vãii,dinspre pomul din locul binecuvântat: “O, Moise! Eu sunt Allah, Stãpânul lumilor!
31Aruncã toiagul tãu! ªi când l-a vãzut miºcându-se ca un ºarpe, s-aîntors ºi a luat-o la fugã, fãrã sã se mai uite înapoi. “O, Moise! Apropie-te ºi nu te teme, cã
32Vârã-þi mâna prin deschizãtura cãmãºii tale ºi ea va ieºi albã, neatinsã de nici un rãu! ªi strânge braþul cãtre tine pentru ca sã nu-þi fie f
33A zis : “Doamne, eu am ucis un suflet de-al lor ºi mã tem ca ei sã nu mã ucidã!
34Însã fratele meu Aaron este mai limpede decât mine la limbã .Trimite-l cu mine spre ajutor, ca sã adevereascã spusele mele, cãci mã tem sã nu mã socoteascã mincinos!”
35A zis [Allah]: “Vom întãri braþul tãu, [trimiþându-l ºi pe] fratele tãuºi vã vom da vouã putere, astfel încât ei sã nu ajungã la voi . Cu semnele Noastre veþi fi v
36ªi când a venit Moise la ei cu semnele Noastre desluºite, au zis ei: “Aceasta nu este decât fermecãturã nãscocitã! Noi n-am auzit de aceasta la strãmoºii noºtri cei mai vechi!”
37Moise a zis: “Domnul meu ºtie mai bine cine a venit cu îndreptare de la El ºi a cui va fi Casa cea de veci! Nelegiuiþii nicicum nu vor izbândi!”
38A zis Faraon: “O, dregãtori ai mei! Eu nu ºtiu altã divinitate pentru voi, afarã de mine! O, Haman! Arde pentru mine lut ºi înalþã-mi mie un turn ! Poate astfel voi ajunge eu la Domnul lui Moise, pe care eu îl
39ªi s-au purtat el ºi oºtenii lui cu semeþie pe pãmânt, pe nedrept,ºi ºi-au închipuit ei cã nu vor fi întorºi la Noi.
40Însã Noi i-am prins pe el ºi pe oºtenii lui ºi i-am aruncat pe ei în mare . Priveºte, deci, care este sfârºitul nelegiuiþilor!
41ªi i-am fãcut Noi cãlãuzitori cãtre Foc, iar în Ziua Învierii nu vor fi ei ajutaþi.
42ªi am fãcut Noi sã-i urmãreascã în aceastã lume un blestem, iar în Ziua Învierii vor fi ei ruºinaþi .
43ªi i-am dat Noi lui Moise Cartea - dupã ce am nimicit neamurile de mai înainte - ca dovezi limpezi pentru oameni, cãlãuzireºi îndurare, pentru ca ei sã ia aminte.
44Tu nu ai fost pe coasta de apus, când i-am dat lui Moise po- runca , ºi nici n-ai fost printre martori.
45Însã Noi am fãcut sã se iveascã generaþii ºi vremea care s-ascurs peste ele a fost lungã. Tu nu ai locuit printre oamenii dinMadyan ca sã reciþi [neamului tãu] versetele
46Tu nu ai fost nici la coasta Muntelui Tor, când Noi am strigat , dar [Noi þi-am revelat], ca o îndurare de la Domnul tãu, pentru ca tu sã îndemni un neam cãrora nu le-a venit un prevenitor mai înainte de tine, pentru ca ei s&at
47[Noi trimitem mesageri] pentru ca, dacã se abate asupra lor o nenorocire , pentru ceea ce au fãcut mâinile lor mai înainte , sãnu zicã ei: “Doamne, de ce nu ai trimis Tu un profet la noi, ca sã
48Dar când le-a venit lor Adevãrul din partea Noastrã, au zis ei:“Dacã mãcar i s-ar fi trimis ºi lui asemenea cu ceea ce i-a fost trimis lui Moise!” Dar oare nu au tãgãduit ei ceea ce i s-a trimis
49Spune : “Aduceþi voi o carte de la Allah mai bunã pentru cãlãuzire decât acestea douã ºi eu o voi urma, dacã voi veþi fi întru adevãr!”
50Iar de nu-þi vor rãspunde , sã ºtii cã ei urmeazã doar poftele lor! ªi cine este mai rãtãcit decât acela care urmeazã poftei sale fãrão cãlãuzire de la Allah? A
51Noi am fãcut sã ajungã la ei Cuvântul [în fragmente trimise unul dupã altul] , pentru ca ei sã ia aminte.
52Aceia cãrora Noi le-am dat Cartea mai înainte de el , aceia cred în el ;
53ªi când li se recitã lor zic ei: “Noi credem în el. Acesta este Adevãrul de la Domnul nostru. ªi noi am fost supuºi [lui Allah] înainte de [venirea] lui” ;
54Aceºtia vor fi dãruiþi cu rãsplatã de douã ori, pentru cã ei suntstatornici ºi pentru cã ei resping fapta rea prin fapta bunã ºi fac milostenie din cele cu care i-am înzest
55Iar când aud ei vorbele grele se îndepãrteazã de ele ºi zic: “Noiavem parte de faptele noastre ºi voi aveþi parte de faptele voastre! Pacea asupra voastrã! Noi nu-i cãutãm pe cei proºti!
56Tu, [Muhammed], nu cãlãuzeºti pe cine-þi place , ci Allah cãlãuzeºte pe cine voieºte ºi El îi cunoaºte mai bine pe cei ce se lasã cãlãuziþi.
57ªi ei zic: “Dacã am urma cãlãuzirea cea bunã împreunã cu tine, am fi noi smulºi din pãmântul nostru!” Dar oare nu le-am stabilit Noi un loc sacru ºi sigur, în care se aduc roade de toate soiurile,
58ªi câte cetãþi am nimicit Noi, dupã ce s-au semeþit în viaþa lor! ªi iatã casele care nu au mai fost locuite dupã ei decât de puþini ºi Noi suntem moºtenitorii [lor] .
59Însã Domnul tãu nu nimiceºte cetãþile mai înainte de a fi trimis un mesager la mama lor , care sã le citeascã versetele Noastre. ªi Noi nu am fãcut sã piarã cetãþi
60ªi tot ceea ce vi s-a dat vouã dintre lucruri este numai plãceretrecãtoare a acestei vieþi ºi podoabã a ei, pe când ceea ce este laAllah este mai bun ºi este veºnic. Voi nu pricepeþ
61Oare acela cãruia i-am fãcut Noi frumoasã fãgãduinþã , pe careel o primeºte, este la fel ca acela cãruia Noi i-am dãruit bucuriile vieþiilumeºti ºi care în Ziua &Icir
62ªi în Ziua când El îi va chema, le va zice: “Unde sunt aceia despre care aþi pretins cã ar fi asociaþii Mei?”
63[Atunci] vor zice aceia împotriva cãrora se va rosti cuvântul:“Doamne, aceºtia sunt cei pe care i-am dus în rãtãcire. ªi i-am dus peei în rãtãcire, precum ºi noi am fost în r&a
64ªi se va spune [atunci]: “Chemaþi-i pe asociaþii voºtri!” ªi ei îi vor chema, dar nu le vor rãspunde. ªi ei vor vedea chinul ºi atunci vor dori ei sã fi fost bine cãlãuziþi .
65ªi în Ziua Aceea, El îi va chema ºi le va zice: “Ce le-aþi rãspuns voi trimiºilor?”
66Dar în Ziua Aceea dovezile lor vor fi oarbe pentru ei ºi ei nu se vor putea întreba unul pe altul .
67Însã aceia care s-au cãit , au crezut ºi au fãcut bine, aceia vorfi printre cei care izbândesc.
68ªi Domnul tãu creeazã ceea ce voieºte ºi alege, însã ei nu voravea alegere . Mãrire lui Allah! El este mai presus de ceea ce-Iasociazã Lui!
69ªi Domnul tãu ºtie ceea ce ascund piepturile lor ºi ceea ce ele fac deschis .
70ªi El este Allah. Nu existã altã divinitate în afarã de El! A Lui este lauda atât în aceastã lume cât ºi în Lumea de Apoi ºi la El este judecataºi la El veþi fi aduºi înapoi!
71Spune: “Ce credeþi voi? Dacã Allah ar aºterne peste voi o noapte nesfârºitã pânã în Ziua Învierii, care dumnezeu afarã de Allah v-ar aduce vouã o luminã? Oare voi nu auziþi?”
72Spune: “Ce credeþi voi! Dacã Allah ar aºterne peste voi o zinesfârºitã pânã în Ziua Învierii, care dumnezeu afarã de Allah v-araduce vouã o noapte ca sã vã
73Prin îndurarea Sa, El v-a fãcut noaptea ºi ziua, ca sã vã odihniþi ºi ca sã cãutaþi mila Lui. Poate cã voi veþi fi mulþumitori.
74[ªi adu-þi aminte] Ziua când El îi va chema ºi va zice : “Unde sunt aceia despre care aþi pretins cã ar fi asociaþii Mei?”
75ªi vom scoate Noi din fiecare comunitate un martor ºi vomzice : “Aduceþi dovada voastrã!” ªi vor ºti ei cã Adevãrul este laAllah ºi cã s-au îndepãrtat de ei acelea pe care ei le-au pl&ati
76Qarun a fost din neamul lui Moise, însã el s-a rãzvrãtitîmpotriva lor. ªi i-am dat Noi atâtea comori, încât numai cheile luiapãsau greu asupra unei cete de [bãrbaþi] vânjoºi. ªi
77Ci cautã cu ceea ce þi-a dãruit Allah Casa cea veºnicã! ªi nu uita partea ta din aceastã viaþã! ªi fã bine, aºa dupã cum ºi Allah þi-a fãcut þie bine
78A zis el: “Mie mi s-a dat ceea ce am numai pentru ºtiinþa pe careeu o stãpânesc!” Oare el nu ºtia cã Allah a nimicit înainte de eldintre neamuri pe cine era mai puternic decât el ºi adunase mai multe bunuri? Iar nelegiu
79ªi a ieºit el dinaintea neamului sãu cu toatã podoaba sa. Ceicare voiau viaþa lumeascã au zis atunci: “O, de-am avea ºi noiasemenea cu ceea ce i s-a dat lui Qarun! El este [un om] cu mare
80Însã aceia cãrora le-a fost dãruitã ºtiinþa au zis: “Vai vouã!Rãsplata lui Allah este mai bunã pentru aceia care cred ºisãvârºesc fapte bune!” &Icir
81Noi am fãcut ca pãmântul sã-l înghitã pe el ºi casa lui ºi nu a avut el nici o ceatã care sã-l sprijine împotriva lui Allah ºi nu a fostel dintre cei în stare sã se ajute pe ei înºi&ord
82ªi cei care doriserã ieri sã fie în locul lui au zis în dimineaþaur mãtoare: “Vai! Într-adevãr Allah mãreºte câºtigul aceluia carevoieºte El dintre robii Sãi sau îl m
83Aceastã Casã de Veci o facem Noi pentru aceia care nu voiesc falã pe pãmânt, nici stricãciune. Iar sfârºitul [bun] este al acelora care au fricã .
84Cel ce vine cu faptã bunã va avea parte de ceva ºi mai bun decâtea, iar cel ce vine cu faptã rea [sã ºtie cã] cei care sãvârºesc fapte rele nu vor fi rãsplãtiþi de
85Acela care þi-a prescris Coranul te va aduce înapoi la locul unde[tu vrei] sã te întorci . Spune: “Domnul meu ºtie mai bine cine vinecu cãlãuzirea ºi cine este în rãtãcire rãzveditã!”
86Tu nu nãdãjduiai sã þi se aducã þie Cartea, decât ca o îndurarede la Domnul tãu. Aºadar, nu fi niciodatã un ajutor pentru necre- dincioºi!
87ªi ei sã nu te abatã de la versetele lui Allah , dupã ce ele þi-au fost trimise þie, ºi cheamã la Domnul tãu ºi nu fi tu dintre politeiºti!
88ªi nu chema alãturi de Allah alt dumnezeu, cãci nu existã altã divinitate în afarã de El! Totul va pieri în afarã de Chipul Sãu. La El este judecata ºi la El veþi fi aduºi
Chapter 29 (Sura 29)
1Alif, Lam, Mim .
2Oare socotesc oamenii cã vor fi lãsaþi [în pace], dacã vor spune“Noi credem!”, ºi cã ei nu vor fi încercaþi?
3Noi i-am încercat pe cei de dinaintea lor ºi Allah îi cunoaºte pecei care spun adevãrul ºi îi cunoaºte pe cei care mint [în privinþacredinþei].
4Sau socotesc cei care sãvârºesc fapte rele cã vor putea scãpa deNoi? Ce rãu judecã ei!
5Aceia care nãdãjduiesc în rãsplata bunã la întâlnirea cu Allah [sãºtie cã] ter menul lui Allah va veni. El este Cel care Aude Totul [ºieste] Atoateºtiutor [As-Sami´, Al-´Alim].
6ªi cel care se luptã nu se luptã decât pentru sine, cãci Allah este mult prea înstãrit ca sã aibã nevoie de lume.
7Cât despre aceia care cred ºi sãvârºesc fapte bune, Noi îi vom ierta pe ei pentru faptele lor rele ºi-i vom rãsplãti pe ei pentru faptele cele mai bune pe care le-au sãvârºit.
8L-am îndemnat pe om sã se poarte cu pãrinþii sãi frumos. Însã dacã ei se vor lupta cu tine pentru ca sã-Mi faci Mie ca asociat cevadespre care tu nu ai ºtiinþã, nu
9ªi pe cei care cred ºi sãvârºesc fapte bune îi vom face Noi sã intre printre cei buni [în Paradis].
10Printre oameni sunt [unii] care zic: “Noi credem în Allah”, dardacã au ei de suferit pentru Allah, atunci socotesc ei cã încercareaoamenilor este asemenea cu chinul din partea lui Allah. Dar dacã levine lor biruinþ
11Allah îi cunoaºte prea bine pe cei care cred, dupã cum la fel de bine îi cunoaºte ºi pe cei fãþarnici.
12ªi cei care nu cred le zic acelora care cred: “Urmaþi calea noastrã, iar noi vom purta pãcatele voastre!” Însã ei nu vor purta nimic din pãcatele lor, cãci ei sunt mincinoºi.
13Ci ei vor purta poverile lor ºi alte poveri împreunã cu poverile lor , iar în Ziua Învierii vor fi ei întrebaþi despre ceea ce au nãscocit .
14ªi Noi l-am trimis pe Noe la neamul sãu ºi a rãmas printre ei o mie de ani fãrã cincizeci de ani. ªi i-a apucat pe ei potopul, pentru cã au fost nelegiuiþi.
15ªi i-am mântuit Noi pe el ºi pe locuitorii corabiei ºi am fãcut Noi[aceastã întâmplare] un semn pentru lumi.
16[ªi adu-þi aminte] ºi de Avraam , când a zis neamului sãu:“Adoraþi-L pe Allah ºi fiþi cu fricã de El! Aceasta este mai bine pentru voi, dacã voi ºtiþi!”
17Însã voi adoraþi în locul lui Allah niºte idoli ºi nãscociþi minciunã. Aceia în care credeþi voi în locul lui Allah nu pot avea nici un mijloc pentru hrãnirea voastrã. Cãuta&thor
18Iar dacã voi învinuiþi de minciunã , [sã ºtiþi cã] ºi alte comunitãþi au învinuit de minciunã înainte de voi, iar trimisului nu-i revine decât transmiterea limpede!
19Oare nuau vãzut ei cum începe Allah creaþia prima oarã ºi cum o va face pe ea apoi din nou? Acesta este [un lucru] uºor pentru Allah.
20Spune: “Umblaþi pe pãmânt ºi vedeþi cum [Allah] a începutcreaþia! Tot astfel va crea Allah fãpturile din nou , cãci Allah estepeste toate cu putere.
21El osândeºte pe cine voieºte El ºi este îndurãtor cu cine voieºteEl ºi la El veþi fi aduºi înapoi.
22ªi nu puteþi voi sã scãpaþi de puterea Lui nici pe pãmânt ºi nici în cer ºi voi nu aveþi în afarã de Allah nici aliat ºi nici sprijinitor .
23Iar aceia care nu cred în semnele lui Allah ºi în întâlnirea cu El,aceia nu pot nãdãjdui în îndurarea Mea ºi aceia vor avea parte de osândã dureroasã”.
24ªi nu a fost rãspunsul neamului sãu decât cã ei au zis:“Omorâþi-l sau ardeþi-l în foc!”, însã Allah l-a mântuit de la foc. Întruaceasta sunt semne pentru un neam de oameni care cred.
25ªi a zis : “Voi aþi luat în locul lui Allah idoli pentru ca sã vãapropiaþi între voi în viaþa lumeascã, dar în Ziua de Apoi vã veþi lepãda unul de altul ºi v&
26A crezut în el Lot , care a zis: “Eu purced cãtre Domnul meu . El este Cel Puternic [ºi] Înþelept” [Al-´Aziz, Al-Hakim].
27ªi Noi i-am dãruit lui [Avraam] pe Isaac ºi pe Iacob, am dãruit urmaºilor sãi profeþia ºi Cartea ºi i-am dat lui rãsplata [cuvenitã] în aceastã lume, iar în Lumea de Apoi se va afl
28[ªi adu-þi aminte] când a zis Lot neamului sãu: “Voi sãvârºiþi faptãruºinoasã, pe care nu a mai sãvârºit-o nimeni din toate lumile mai înainte de voi!
29Oare voi vã apropiaþi de bãrbaþi ºi pândiþi la drum ºi în adunarea voastrã sãvârºiþi faptã urâtã?” Rãspunsul neamului sãu nua fost altul decât c&ati
30A zis el : “Doamne, ajutã-mã împotriva neamului de stricãtori!”
31ªi când au venit trimiºii Noºtri la Avraam cu vestea ceabunã , i-au zis : “Noi venim sã nimicim pe locuitorii acesteicetãþi , cãci locuitorii ei sunt nelegiuiþi!”
32El a zis : “Dar în ea se aflã Lot!” ªi au rãspuns ei: “Noi ºtimmai bine cine se aflã în ea! Pe el împreunã cu familia lui îi vom mântui, afarã de muierea lui care va fi printre cei ce vor pieri”
33ªi când au venit trimiºii Noºtri la Lot , el a fost îndurerat pentru ei ºi nu s-a simþit în stare sã-i ajute, însã ei au zis: “Nu te teme ºi nufi mâhnit!... Noi te vom mântui pe tine împreunã c
34Noi vom pogorî asupra locuitorilor din aceastã cetate pedeapsã asprã din cer, pentru cã ei sunt nelegiuiþi”.
35ªi Noi am fãcut din aceasta un semn limpede pentru un neam de oameni care pricep.
36ªi la [neamul din] Madyan [l-am trimis Noi] pe fratele lor ªuayb, care le-a zis: “O, neam al meu! Adoraþi-L pe Allah! ªi nãdãjduiþi voi în rãsplata din Ziua de Apoi ºi nu pricinuiþi stricã
37Însã ei l-au socotit mincinos ºi i-a lovit pe ei cutremurul ºi au cãzut [morþi], cu faþa în jos, în casele lor.
38[Tot astfel i-am nimicit ºi pe cei din neamurile] ’Ad ºi Thamud ºi vã este vouã limpede din casele lor . ªeitan le-a împodobit faptele lor ºii-a împiedicat pe ei de la drum, cu toate cã ei fuseser&
39[ªi i-am nimicit Noi] pe Qarun, pe Faraon ºi pe Haman. A venitMoise la ei cu semne limpezi, însã s-au purtat cu semeþie pe pãmântºi nu au scãpat nici ei .
40Pe fiecare l-am pedepsit Noi dupã pãcatul lui: printre ei se aflãacela asupra cãruia am trimis vijelie cu pietre ; printre ei se aflã acela pe care l-a lovit strigãtul ; printre ei se aflã acel
41Pilda acelora care au luat ocrotitori în locul lui Allah este ca pilda pãianjenului care ºi-a fãcut o casã ; dar cea mai slabã casã este casa pãianjenului , dacã ei mãcar ar fi ºtiut!
42Allah ºtie orice cheamã ei în locul Sãu, cãci El este Cel Puternic[ºi] Înþelept [Al-´Aziz, Al-Hakim].
43ªi aceste pilde Noi le dãm oamenilor , dar nu le înþeleg decât cei pricepuþi.
44Allah a creat cerurile ºi pãmântul cu [chibzuinþã] adevãratã ºi în aceasta este un semn pentru cei credincioºi.
45Recitã ceea ce þi s-a revelat din Carte ºi împlineºte Rugãciunea[As-Salat]! Rugãciunea [As-Salat] împiedicã de la ceea ce este ruºinosºi de la ceea ce este oprit . Iar pomenirile lui Allah sunt lucru
46Nu discutaþi cu oamenii Cãrþii decât în felul cel mai frumos , afarã de aceia dintre ei care sunt nelegiuiþi [cu voi]! ªi spuneþi: “Noicredem în ceea ce ni s-a trimis nouã ºi vi s-a trimi
47ªi astfel þi-am trimis Noi þie Cartea . Iar aceia cãrora Noi le-amdat Cartea cred în ea . ªi printre aceºtia sunt unii care vor credeîn ea ºi numai necredincioºii tãgãduiesc semnele Noastre.
48ªi tu nu ai citit mai înainte de ea nici o altã carte ºi nici nu aiscris-o cu dreapta ta [fiindcã era neºtiutor de carte]. Atunci s-ar fi îndoit cei care tãgãduiesc Adevãrul.
49Ba ea [constã din] versete învederate în piepturile acelora cãrora li s-a dat cunoaºterea ºi nu tãgãduiesc versetele Noastre decât numai cei nelegiuiþi.
50ªi zic ei : “De ce nu i se trimit lui minuni de la Domnul sãu?”Spune: “Ci minunile sunt numai la Allah , iarã eu sunt doar unPrevenitor limpede” .
51Oare nu le este lor de ajuns cã Noi þi-am trimis þie Cartea care leeste recitatã? Întru aceasta este îndurare ºi pomenire pentru unneam [de oameni] care vor sã creadã.
52Spune: “Allah este de ajuns ca martor între mine ºi între voi! Elºtie ce se aflã în ceruri ºi ce se aflã pe pãmânt. Iar aceia care cred în deºertãciune ºi nu cred în Allah, aceia sunt cei care pierd”.
53Ei îþi cer sã grãbeºti osânda. ªi de n-ar fi un termen hotãrât ,le-ar veni pedeapsa! ªi fãrã îndoialã cã ea va veni peste ei, pe neaºteptate , fãrã ca e
54Ei îþi cer sã grãbeºti osânda, în vreme ce [ei ºtiu cã] Gheena îi va împresura pe necredincioºi,
55Într-o zi, când îi va cuprinde pe ei chinul de deasupra lor ºi de sub picioarele lor ºi li se va zice lor: “Gustaþi voi ceea ce aþi sãvârºit!”
56O, robi ai Mei care aþi crezut! Pãmântul Meu este atât de întins! Adoraþi-Mã pe Mine!
57Fiecare suflet va gusta moartea. Apoi veþi fi voi aduºi înapoi laNoi .
58Acelora care cred ºi sãvârºesc fapte bune le vom dãrui Noi locuinþã în pãrþile de sus ale Raiului, pe sub care curg pâraie ºi veºnicvor sãlãºlui ei în ele. Min
59Pentru cei care sunt statornici ºi în Domnul lor se încred!
60ªi câte vietãþi sunt care nu poartã hrana lor! Allah le hrãneºteºi pe ele [ºi vã hrãneºte] ºi pe voi! El este Cel care Aude Totul [ºi] Atoateºtiutor [As-Sami´
61ªi dacã tu îi întrebi , cine a creat cerurile ºi pãmântul ºi a supusSoarele ºi Luna, ei rãspund: “Allah!” Atunci cum de se lasã ei abãtuþi?
62Allah dã din belºug cele spre vieþuire cui voieºte El dintre robiiSãi sau le împuþineazã lor. Allah este a toate ºtiutor.
63Iar dacã tu îi întrebi cine pogoarã apa din cer ºi învie cu eapãmântul, dupã ce el a fost mort , ei rãspund: “Allah!” Spune:“Slavã lui Allah!” Însã cei mai mulþi di
64ªi nu este aceastã viaþã lumeascã decât joacã ºi glumã , însã înLumea de Apoi este viaþa cea adevãratã! Dacã ei ar ºti!
65[Aminteºte-le lor], dacã ei se urcã pe corabie ºi Îl invocã numai peAllah, fãrã sã-I facã Lui nici un pãrtaº , însã dupã ce îi izbãveºte[re
66Pentru a tãgãdui ceea ce le-am dat lor ºi pentru a se bucura[de plãcerile acestei lumi], însã ei vor ºti!
67Oare nu vãd ei cã Noi am fãcut [locul în care trãiesc ei] un locsacru ºi sigur, în vreme ce oamenii din jurul lor sunt rãpiþi? ªi oarecred ei în deºertãciune ºi tãgãduiesc
68ªi cine este mai nelegiuit decât acela care nãscoceºte minciuni asupra lui Allah sau tãgãduieºte Adevãrul , atunci când vine la el? Oare nu se aflã în Gheena sãlaº pentru necredincioºi?
69Iar pe aceia care luptã pentru Noi îi vom cãlãuzi Noi pe cãileNoastre , cãci Allah este cu cei credincioºi care fac bine .
Chapter 30 (Sura 30)
1Alif, Lam, Mim .
2Romanii au fost înfrânþi ,
3În pãmântul cel mai apropiat ; însã dupã înfrângerea lor, vor învinge ei ,
4În câþiva ani . La Allah a fost hotãrârea ºi mai înainte ºi dupã aceea ; ºi în ziua aceea se vor bucura dreptcredincioºii
5De ajutorul lui Allah. El ajutã cui voieºte El ºi El este CelAtotputernic [ºi] Îndurãtor [Al-´Aziz, Ar-Rahim].
6Aceasta este fãgãduinþa lui Allah. ªi Allah nu-ªi calcã fãgãduinþa, însã cei mai mulþi oameni nu ºtiu.
7Ei cunosc ceea ce este vãzut din viaþa aceasta, însã ei sunt neºtiutori faþã de Viaþa de Apoi !
8Oare nu s-au gândit ei în însuºi sufletele lor cã Allah nu a creatcerurile ºi pãmântul ºi ceea ce este între ele decât întru adevãr ºipentru un termen hotãrât? Însã mulþi
9Oare n-au purces ei pe pãmânt ºi n-au vãzut ei cum a fost sfârºitul celor de dinainte de ei? [Aceia] au fost mai puternici decât ei, au scur- mat pãmântul ºi l-au locuit în numãr mai mare decât îl locuiesc ei. &
10Apoi a fost rãu sfârºitul celor care au sãvârºit rãu, fiindcã ei au tãgãduit semnele lui Allah ºi le-au luat pe ele în derâdere.
11Allah creeazã fãptura, apoi o face din nou , apoi la El veþi fi aduºi înapoi.
12În Ziua când va veni Ceasul, nelegiuiþii vor fi deznãdãjduiþi
13ªi nu vor avea dintre asociaþii lor mijlocitori ºi se vor lepãda de asociaþii lor .
14În Ziua când va veni Ceasul, în Ziua aceea se vor despãrþi ei [unii de alþii].
15În ce-i priveºte pe cei care au crezut ºi au sãvârºit fapte bune, ei se vor bucura într-o Grãdinã ,
16Iar în ce-i priveºte pe cei care nu au crezut ºi au socotit semnele Noastre ca ºi întâlnirea cu Lumea de Apoi a fi minciuni, aceia vor fi aduºi la chin .
17Aduceþi, aºadar, slavã lui Allah, când vine seara pentru voi ºi când vã treziþi dimineaþa!
18Slavã Lui în ceruri ºi pre pãmânt - atât înainte de asfinþit, cât ºi când sunteþi în mijlocul zilei !
19El îl scoate pe cel viu din cel mort ºi-l scoate pe cel mort din cel viu. El dã viaþã pãmântului, dupã moartea lui . ªi tot astfel veþi fi ºi voi scoºi .
20Printre semnele Lui [este acela] cã El v-a creat pe voi dinþãrânã ºi apoi iatã-vã pe voi oameni care v-aþi rãspândit [pe pãmânt].
21ªi printre semnele Lui [este acela] cã El v-a creat din voi înºivã soaþe, pentru ca voi sã trãiþi în liniºte împreunã cu ele. ªi El a pusîntre voi dragoste ºi îndurare
22ªi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor ºi a pãmântului ºideosebirea limbilor voastre ºi culorilor voastre. Întru aceasta sunt semne pentru cei care ºtiu .
23ªi printre semnele Lui sunt somnul vostru în timpul nopþii ºi în timpul zilei ºi cãutarea de cãtre voi a harului Sãu. Întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care aud.
24ªi printre semnele Lui este [acela] cã El vã aratã vouã fulgerul, cu teamã [de trãsnet] ºi cu nãdejde [în ploaie], ºi cã pogoarã apã din cer, cu care învie pãmânt
25ªi printre semnele Lui este [acela] cã cerul ºi pãmântul existã prin porunca Sa , iar dacã vã va chema pe voi cu o chemare , veþi ieºi voi din pãmânt .
26Ai Lui sunt cei din ceruri ºi de pre pãmânt ºi toþi Îi sunt Lui supuºi.
27El este Cel care creeazã prima oarã fãpturile ºi apoi le face din nou - ºi aceasta este ºi mai uºor pentru El - ºi a Lui este pilda ceamai înaltã din ceruri ºi de pre pãmânt ºi El est
28El vã va face vouã pildã din voi înºivã : Aveþi voi dintre cei pe care-i stãpânesc mâinile voastre drepte asociaþi la cele cu care v- am înzestrat pe voi ºi sunteþi voi întru aceasta de o se
29Ba aceia care sunt nelegiuiþi urmeazã poftele lor, fãrã de ºtiinþã.ªi cine-l poate cãlãuzi pe cel pe care Allah l-a dus în rãtãcire? Ei nu vor avea sprijinitori.
30Ridicã-þi faþa ta spre Religia cea adevãratã! Aceastã [religie]este firea [creatã de] Allah , dupã care El i-a creat pe oameni. Nuexistã schimbare în creaþia lui Allah . Aceasta e
31Întoarceþi-vã la El cãindu-vã! Fiþi cu fricã de El ºi împliniþiRugãciunea [As-Salat] ºi nu fiþi dintre politeiºti,
32Dintre cei care au divizat religia lor ºi au devenit secte, fiecare ceatã bucurându-se pentru ceea ce are ea!
33Dacã-i atinge pe oameni un rãu, atunci Îl cheamã ei pe Domnullor, întorcându-se cãiþi cãtre El. Apoi, dupã ce le dã sã gusteîndurarea Sa , iatã-i pe o parte dint
34Fiind nemulþumitori faþã de ceea ce Noi le-am dat. “Bucuraþi-vã voi, dar în curând voi veþi ºti!...”
35Sau le-am trimis Noi vreo dovadã care vorbeºte despre ceea ce ei I-au fãcut Lui ca asociaþi?
36Când le dãm Noi oamenilor sã guste îndurarea , atunci se bucurã de ea , însã când îi loveºte pe ei vreun rãu pentru ceea ceau sãvârºit mâinile lor mai înainte , atunci iatã
37Oare n-au vãzut ei cã Allah dã daruri din belºug cui voieºte El saule împuþineazã [cui voieºte El]? Întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care cred.
38Aºadar, dã celui care þi-e rudã apropiatã ceea ce i se cuvine, ca ºi sãrmanului ºi trecãtorului de pe drum ! Aceasta este mai bine pentru aceia care doresc Faþa lui Allah . ªi aceºti
39Ceea ce voi daþi cu camãtã pentru ca sã se mãreascã pe seama averii oamenilor nu va spori la Allah, însã aceia care oferã Dania [Az- Zakat], dorind Faþa lui Allah , aceia vor avea îndoit .
40Allah este Cel care v-a creat pe voi, apoi v-a dat vouã cele detrebuinþã, apoi vã face pe voi sã muriþi, apoi vã readuce pe voi la viaþã. Oare se aflã printre asociaþi
41Stricãciunea s-a arãtat pe uscat ºi pe mare , din pricina a ceea ce sãvârºesc mâinile oamenilor , pentru ca [Allah] sã-i facã pe ei sã guste o parte din ceea ce ei au fãcut. Poate cã ei se
42Spune : “Purcedeþi pe pãmânt ºi vedeþi care a fost sfârºitul celor de mai înainte! Cei mai mulþi dintre ei au fost politeiºti!”
43Îndreaptã faþa ta cãtre Religia cea dreaptã, înainte de a veni de la Allah o Zi ce nu poate fi respinsã ! În Ziua aceea [oamenii] vorfi despãrþiþi:
44Acela care nu crede va avea parte de necredinþa lui, iar aceia care au sãvârºit fapte bune pentru sufletele lor pregãtesc ,
45Pentru ca [Allah] sã-i rãsplãteascã pe cei care cred ºi sãvârºesc fapte bune din mare mila Sa. El nu-i iubeºte pe necredincioºi.
46ªi printre semnele Sale sunt [acela cã El] trimite vânturile de bine vestitoare, pentru ca sã vã facã sã gustaþi din îndurarea Sa ºi pentru ca sã pluteascã la porunca Sa corãbiile ,
47Noi am trimis profeþi la neamurile lor mai înainte de tine ºi le-au dus lor semne limpezi . ªi Ne-am rãzbunat Noi pe cei care au fost nelegiuiþi ºi a fost o datorie pentru Noi ajutarea dreptcredincioºilor.
48Allah este Cel care trimite vânturile ºi ele ridicã nori, iar El îirisipeºte pe cer, aºa dupã cum voieºte, ºi îi face pe ei bucãþi ºi vezi atunci ploaia cum iese din mijlocul lor. Iar
49Mãcar cã au fost ei înainte de a fi trimisã asupra lor - chiar înainte de aceasta - încremeniþi de deznãdejde.
50Priveºte la urmãrile îndurãrii lui Allah , cum învie El pãmântul, dupã moartea lui. Acesta este Cel care îi învie pe morþi ºi El este cu putere peste toate.
51Însã dacã trimitem Noi un vânt ºi vãd [ogorul lor] îngãlbenit, rãmân ei dupã aceea nemulþumitori.
52Dar tu nu-i poþi face pe morþi sã audã ºi nu-i poþi face pe surzi sã audã chemarea , dacã ei întorc spatele, fugind.
53Tu nu poþi fi cãlãuzitor pentru cei orbi [îndepãrtându-i] derãtãcirea lor. Tu nu-i poþi face sã audã decât pe cei care cred în semnele Noastre ºi sunt cu totul supu&
54Allah este Cel care vã creeazã pe voi în slãbiciune, apoi dupãslãbiciune vã dã putere, iar dupã putere dã slãbiciune ºi cãrunteþe,cãci A
55ªi în Ziua în care va sosi Ceasul vor jura nelegiuiþii cã ei nu au rãmas decât un ceas . Aºa sunt ei îndepãrtaþi de la adevãr.
56Însã cei care au fost dãruiþi cu învãþãturã ºi credinþã vor zice: “Voiaþi rãmas, dupã hotãrârea lui Allah , pânã în Ziua Învierii ºi aceas
57ªi în Ziua aceea nu le va fi de nici un folos dezvinovãþirea acelora care au fost nelegiuiþi ºi nici nu vor fi ei chemaþi sã caute îndurarea .
58Am dat Noi în acest Coran tot felul de pilde pentru oameni, însãdacã le aduci lor un semn , zic cei care nu cred: “Voi nu sunteþi decât niºte înºelãtori!”
59Aºa pecetluieºte Allah inimile celor care nu ºtiu.
60Însã fii rãbdãtor , cãci fãgãduinþa lui Allah este adevãr! ªi sã nute clinteascã cei care nu cred!
Chapter 31 (Sura 31)
1Alif, Lam, Mim .
2Acestea sunt versetele Cãrþii celei pline de înþelepciune.
3[În ele sunt] cãlãuzire ºi îndurare pentru cei care fac bine,
4Care împlinesc Rugãciunea [As-Salat], achitã Dania [Az-Zakat] ºi care cred în Viaþa de Apoi.
5Aceºtia au bunã cãlãuzire de la Domnul lor ºi aceºtia vor fi cei care vor izbândi .
6Dar printre oameni sunt ºi [unii] care cumpãrã poveºtile deºarte pentru a rãtãci cu ele de la calea lui Allah , fãrã de ºtiinþã, ºi pentru ao lua în derâdere . Aceia vor avea
7Iar atunci când i se recitã lui versetele Noastre, el se întoarce de la ele semeþ, de parcã nici nu le-ar auzi, ca ºi când ar avea în urechile sale o greutate . Vesteºte-i lui un chin dureros!
8Aceia, însã, care cred ºi sãvârºesc fapte bune vor avea parte de grãdinile fericirii,
9ªi veºnic vor rãmâne în ele. Fãgãduinþa lui Allah este adevãratã, iar El este Puternic [ºi] Înþelept [Al-’Aziz, Al-Hakim].
10El a creat cerurile fãrã stâlpi pe care voi sã-i puteþi vedea ºi aaruncat [înfigând] în pãmânt munþi trainici, pentru ca el sã nu seclatine cu voi ºi a risipit pe el tot fe
11“Aceasta este înfãptuirea lui Allah! Arãtaþi-mi mie ce au creataceia pe care [i-aþi luat] în locul Lui!” Însã cei nelegiuiþi sunt în rãtãcire învederatã.
12Noi i-am dat lui Luqman înþelepciunea, [zicând]: “Adu-I mulþumiri lui Allah , cãci cel care aduce mulþumire nu aduce mulþumire decât pentru sine , pe când cel care este nemulþumitor [sã ºtie cã] All
13ªi i-a zis Luqman fiului sãu, sfãtuindu-l pe el: "O, fiule! Nu-I face lui Allah asociat, cãci facerea de pãrtaºi este fãrãdelege mare!”
14Noi l-am povãþuit pe om [sã facã bine] pãrinþilor sãi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slãbiciune dupã slãbiciune, iar înþãrcarea lui a fost dupã doi ani,
15Dar dacã se strãduiesc pentru ca tu sã-Mi faci ca asociat altceva,despre care tu nu ai cunoºtinþã , atunci nu te supune lor! Rãmâiîmpreunã cu ei în aceastã lume, cu dreptate,
16“O, fiul Meu! De ar fi [ceva] de greutatea numai a unui bob de muºtar ºi s-ar afla ascuns într-o stâncã, în ceruri sau în pãmânt , Allah îl va scoate la ivealã , iar Allah este Binevoitor [ºi] Bineºtiutor[Latif, K
17O, fiul Meu! Împlineºte Rugãciunea [As-Salat], porunceºte faptabunã, opreºte de la ceea ce este urât ºi rabdã ceea ce vine asupra ta , cãci aceasta este dintre lucrurile hotãrâte [
18Nu te întoarce de la oameni ºi nu pãºi pe pãmânt cu semeþie, cãci Allah nu-l iubeºte pe cel trufaº ºi mândru!
19Fii cumpãtat în mersul tãu ºi scoboarã glasul tãu, cãci cel mai urât dintre toate este glasul mãgarului!”
20Oare nu vedeþi voi cã Allah v-a supus vouã câte sunt în ceruri ºi câte sunt pe pãmânt ºi v-a copleºit pe voi cu binefacerile Sale - atât cele vãzute cât ºi cele ascunse? ªi sunt unii dintre oame
21ªi când li se zice lor : “Urmaþi ceea ce a trimis Allah!”, atuncizic ei: “Ba noi urmãm cele cu care i-am gãsit pe pãrinþii noºtri!” Chiar dacã-i cheamã ªeitan la pedeapsa vãpãii
22Acela care supune faþa sa lui Allah ºi este binefãcãtor, acela s-aprins de toarta cea mai trainicã. La Allah se aflã sfârºitul [tuturor]lucrurilor .
23Iar acela care nu crede, sã nu te întristeze necredinþa lui! La Noieste întoarcerea lor ºi [atunci] Noi le vom vesti ceea ce au fãcut ei. Allah este Bineºtiutor al celor ascunse în piepturi.
24Le dãm lor bucuria numai pentru puþin [timp], apoi îi vom sili pe ei la chin aspru .
25Însã dacã îi întrebi: “Cine a creat cerurile ºi pãmântul?”, ei vor rãspunde: “Allah!” Spune: “Slavã lui Allah!” Dar cei mai mulþi dintreei nu ºtiu.
26Ale lui Allah sunt cele din ceruri ºi de pre pãmânt. Allah esteDeajuns pentru Sine [ºi] Vrednic de Laudã [Al-Ghaniyy, Al-Hamid]!
27ªi de s-ar schimba în calemuri toþi copacii de pe pãmânt ºi de s- ar vãrsa în mare ºapte mãri [de cernealã], cuvintele lui Allah tot nu s-ar termina. Allah este Puternic [ºi] Înþelept [´Az
28Crearea voastrã ºi învierea voastrã nu sunt [pentru Allah] decât [lafel de uºoare] ca pentru un singur suflet! Allah este Cel care AudeTotul [ºi] Cel care Vede [Samih, Basir]!
29Oare nu vezi cã Allah face sã intre noaptea în zi ºi face sã intreziua în noapte ºi cã El a supus Soarele ºi Luna, fiecare alergândpânã la un termen hotãrât , ºi cã Allah este Bine&ord
30Aceasta pentru cã Allah este Adevãrul, iar ceea ce cheamã ei în locul Lui sunt vorbe deºarte ºi pentru cã Allah este Cel Înalt [ºi] CelMare [Al-’Aliyy, Al-Kabir].
31Oare nu vezi cã din harul lui Allah corãbiile plutesc pe mare,spre a vã arãta vouã din semnele Sale? ªi întru aceasta sunt semne pentru oricine este rãbdãtor ºi mulþumitor.
32ªi dacã-i învãluie pe ei valurile, asemenea umbrelor , atunci Îl cheamã ei numai pe Allah, cu credinþã faþã de religia Lui, iar dupãce-i izbãveºte pe ei, [aducându-i]
33O, voi oameni, fiþi cu fricã faþã de Domnul vostru ºi temeþi-vã de o Zi în care nici un pãrinte nu-i va putea fi fiului sãu de ajutor ºi nici un fiu nu-i va fi de ajutor pãrintelui s&a
34Numai la Allah se aflã cunoaºterea Ceasului . El face sã coboare ploaia îmbelºugatã ºi El ºtie ce se aflã în pântece . Nici un suflet nu ºtie ce va dobândi mâine ºi nici un suflet nu ∨
Chapter 32 (Sura 32)
1Alif, Lam, Mim .
2Revelarea acestei Cãrþi este, fãrã îndoialã, de la Stãpânul lumilor.
3Zic ei: “El a plãsmuit-o!” Dimpotrivã, ea este Adevãrul de la Domnul tãu, pentru ca tu sã previi un neam, cãruia nu i-a venit nici un prevenitor mai înainte de tine . Poate cã ei se vor lã
4Allah este Cel care a creat cerurile ºi pãmântul, precum ºi ceea ce se aflã între ele, în ºase zile, ºi apoi S-a aºezat pe Tron . Voi nu aveþiîn afara Lui ocrotitor ºi nici mijlocitor. Oare voi n
5El cârmuieºte toate lucrurile din cer ºi de pre pãmânt. Apoi vor urca ele la El într-o zi a cãrei mãsurã este de o mie de ani, dupã cum numãraþi voi.
6Acesta este ªtiutorul lumii celor nevãzute ºi a celor vãzute, Atotputernic [ºi] Îndurãtor [Al-´Aziz, Ar-Rahim],
7Care a fãcut desãvârºit tot ceea ce a creat. Aºadar, [El] a creat omul din lut , la început,
8Apoi i-a fãcut pe urmaºii lui dintr-o apã anume dispreþuiþã [sperma].
9Apoi l-a plãsmuit pe el ºi a suflat în el duhul Sãu . ªi v-a dat vouã auzul, ochii ºi inimile . Însã voi îi aduceþi atât de puþin mulþu-mire!
10ªi zic ei : “Oare când noi ne vom pierde în pãmânt, vom mai fi noi fãcuþi din nou?” [Desigur], dar ei nu cred în întâlnirea cu Domnul lor .
11Spune: “Vã va lua îngerul morþii cãruia i-au fost încredinþate sufletele voastre, dar apoi veþi fi aduºi înapoi la Domnul vostru”.
12ªi de i-ai vedea tu pe nelegiuiþi atunci cu capetele plecateînaintea Domnului lor, zicând: “Doamne, noi am vãzut ºi am auzit.Lasã-ne pe noi sã ne întoarcem , ca sã sãvârºim fapt
13Dacã Noi am voi, i-am da fiecãrui suflet cãlãuzire, dar cuvântul Meu este adevãrat: “Voi umple Gheena cu djinni ºi oameni, adunaþi într-aolaltã!”
14“Gustaþi, aºadar, pentru cã voi aþi uitat întâlnirea cu aceastã zi a voastrã! ªi Noi v-am uitat pe voi! Gustaþi chinul cel veºnic pentru ceea ce aþi fãcut!”
15Ci numai aceia cred în versetele Noastre, care, atunci când ele lesunt pomenite, cad, prosternându-se , ºi aduc laudã ºi slavãDomnului lor, fãrã ca ei sã fie semeþi ,
16Când coastele lor pãrãsesc culcuºurile, pentru a-L chema pe Domnul lor cu fricã ºi cu nãdejde ºi ei fac milostenie din cele cu care i-am înzestrat.
17Dar nici un suflet nu ºtie ce-i este ascuns ca bucurie , drept rãsplatã pentru ceea ce au sãvârºit .
18Dar oare cel care crede este asemenea cu cel nelegiuit? Nu, ei nu sunt deopotrivã!
19În ce-i priveºte pe aceia care cred ºi sãvârºesc fapte bune, ei voravea parte de grãdinile Sãlaºului ca rãsplatã pentru ceea ce ausãvârºit.
20În ce-i priveºte pe aceia care sunt nelegiuiþi, sãlaºul lor va fi Foculºi ori de câte ori vor încerca sã iasã din el , vor fi împinºi înapoi în elºi li se va zice lor: “Gustaþi chinul Foculu
21Însã Noi le vom da lor sã guste din chinul cel mai apropiat , înainte de chinul cel mare , pentru ca ei sã se întoarcã .
22ªi cine este mai nelegiuit decât acela cãruia i se pomenescversetele Domnului sãu, iar el se întoarce apoi de la ele? Noi suntem pedepsitori faþã de cei nelegiuiþi!
23Noi i-am dat lui Moise Cartea - deci nu te îndoi de primirea ei! - ºi Noi am fãcut-o îndreptare pentru fiii lui Israel.
24ªi Noi am fãcut dintre ei ocârmuitori care sã cãlãuzeascã dupã porunca Noastrã, câtã vreme ei s-au arãtat statornici ºi au crezut cu tãrie în versetele Noastre.
25Domnul tãu este Cel care va hotãrî între ei ºi în Ziua Învierii cu privire la cele asupra cãrora au pãreri deosebite.
26Oare nu au luat ei pildã de la neamurile pe care Noi le-amfãcut sã piarã mai înainte de ei ºi prin ale cãror locuinþe umblã? Întru aceasta sunt semne! Oare ei nu aud?
27Oare ei nu vãd cã Noi mânãm apa în pãmântul cel uscat ºi din eafacem sã se iveascã semãnãturi , din care mãnâncã vitele lor ºi ei înºiºi? Oare ei nu vãd?
28ªi ei zic : “ªi când va fi aceastã victorie , dacã voi spuneþiadevãrul?”
29Spune: “În ziua victoriei nu le va fi de nici un folos credinþa ace- lora care nu cred ºi nu li se va da lor nici un rãgaz!”
30Deci, întoarce-te de la ei ºi aºteaptã , cãci ei sunt în aºtep- tare!
Chapter 33 (Sura 33)
1O, Profetule! Fii cu fricã de Allah ºi nu da ascultare necredincioºilorºi fãþarnicilor, cãci Allah este Atoateºtiutor ºi Înþelept [´Alim, Hakim]!
2ªi urmeazã ceea ce îþi este revelat de cãtre Domnul tãu , cãciAllah este bine ºtiutor a ceea ce sãvârºiþi!
3ªi încrede-te în Allah, cãci El este cel mai bun proteguitor!
4Allah nu i-a dat omului douã inimi înlãuntrul sãu ºi nu le-a fãcut pe soaþele voastre, de care voi vã despãrþiþi, sã fie asemenea mamelor voastre. ªi nu i-a fãcut pe copi
5Chemaþi-i dupã pãrinþii lor, cãci astfel este mai cu dreptate faþã de Allah. Iar dacã nu-i cunoaºteþi pe pãrinþii lor, atunci socotiþi-i fraþi ai voºtri întru c
6Profetul este mai milostiv faþã de dreptcredincioºi decât îºi sunt eiînºiºi, iar soþiile sale sunt mamele lor. Rudele de sânge sunt mai îndreptãþite între ele [în privinþa succesiunii],
7[Adu-þi aminte] când am fãcut noi legãmânt cu profeþii ºi cu tine, cu Noe, cu Avraam, cu Moise ºi cu Isus – fiul Mariei – ºi când am luat de la ei legãmânt puternic,
8Ca El sã-i întrebe pe cei care au þinut legãmântul lor despre faptele lor! Iar pentru cei necredincioºi a pregãtit El osândã dureroasã.
9O, voi cei care credeþi! Aduceþi-vã aminte de harul lui Allah asupra voastrã când au venit oºtenii asupra voastrã ºi când Noi am trimis asupra lor un vânt ºi oºteni pe care voi nu i-aþi vã
10Când ei au venit la voi de deasupra voastrã ºi de sub voi ºi când ochii voºtri au fost tulburaþi ºi inimile v-au ajuns în gât ºi v-aþi fãcut voi fel de fel de gânduri în privinþa [f&at
11Atunci au fost dreptcredincioºii încercaþi ºi au fost zguduiþi de un cutremur puternic.
12ªi când au zis fãþarnicii ºi aceia în ale cãror inimi era boalã :„Allah ºi Trimisul Sãu nu ne-au promis nouã decât numaideºertãciune!”
13ªi când au zis o parte dintre ei: „O, voi, popor din Yathrib! Nu este loc pentru voi! Deci întoarceþi-vã!” ªi au cerut atunci un grup dintre ei îngãduinþa Profetului, zicând: „Casele noastre sunt fãrã ap&
14De s-ar fi intrat peste ei prin laturile lui [oraºului] ºi de li s-ar ficerut sã se rãzvrãteascã, ei ar fi fãcut-o fãrã sã fi rãmas decât numai puþin [timp],
15Însã ei fãcuserã mai înainte legãmânt faþã de Allah sã nu se întoarcã, fugind, ºi va trebui sã dea socotealã pentru legãmântul faþã de Allah.
16Spune: „Nu vã va fi de nici un folos fuga, dacã voi veþi fugi demoarte [fãrã luptã] sau de ucidere [în luptã], ºi atunci nu v-aþibucura voi [de viaþã] decât puþin [ti
17Spune: „Cine este acela care vã va apãra pe voi de Allah, dacãEl vã va vrea un rãu sau dacã El vã va dori vouã îndurare?” Nu vorgãsi pentru ei [aceia care-ºi încalcã legãm
18Allah îi cunoaºte pe aceia dintre voi care pun piedici ºi pe aceia care le spun fraþilor lor: „Veniþi la noi!” , în vreme ce ei nu aratã decât puþinã vitejie în luptã,
19[Fiind] zgârciþi cu voi. ªi când teama vine, îi vezi pe ei cum privesc la tine cu ochii rotindu-se, ca acela care leºinã de [spaima]morþii. Iar când teama se duce, atunci vã rãnesc pe voi c
20Ei cred cã aliaþii nu au plecat. Iar dacã aliaþii vin, doresc ca ei sã meargã prin deºert printre beduini ºi sã întrebe despre veºtilevoastre. ªi de ar fi printre voi, nu ar lupta
21Aþi avut voi în Trimisul lui Allah o pildã frumoasã, pentru cel carenãdãjduieºte în Allah ºi în Ziua de Apoi ºi Îl pomeneºte pe Allah mereu.
22ªi când i-au vãzut dreptcredincioºii pe aliaþi, au zis: „Aceasta este ceea ce ne-au fãgãduit Allah ºi Trimisul Sãu . Adevãr au grãit Allahºi Trimisul Sãu”. ªi nu a fãc
23Între dreptcredincioºi sunt oameni care au fost sinceri în legã- mântul pe care l-au fãcut faþã de Allah, unii dintre ei au pierit, iar alþii dintre ei aºteaptã fãrã sã
24Pentru ca Allah sã-i rãsplãteascã pe cei sinceri pentru sinceri- tatea lor ºi sã-i chinuiascã pe cei fãþarnici, dacã El voieºte, sau sã accepte cãinþ
25ªi Allah i-a alungat înapoi pe cei care nu au crezut, cu toatã furia lor. Ei nu au dobândit nici un bine. Allah este de ajuns pentrudreptcredincioºi în luptã, cãci Allah este Puternic [ºi] Tare [Qawiyy,´Aziz].
26El i-a lãsat pe cei care i-au ajutat dintre oamenii Cãrþii sã coboare din cetãþile lor ºi a aruncat spaimã în inimile lor. Pe o partedintre ei i-aþi omorât, iar o altã
27El v-a dat vouã spre moºtenire þinutul lor, casele lor, averile lor ºi un pãmânt pe care voi nu l-aþi mai cãlcat niciodatã. Allah este cu putere peste toate.
28O, Profetule! Spune soþiilor tale: „De voiþi voi aceastã viaþã ºipodoabele ei, atunci veniþi, cãci eu vã voi da vouã mijloacele cele necesare ºi vã voi da v
29Iar de Îl voiþi voi pe Allah, precum ºi pe Trimisul Sãu ºi Casa de Apoi , atunci Allah a pregãtit pentru cele binefãcãtoare dintre voi rãsplatã mare!”
30O, voi soþii ale Profetului! Aceea dintre voi care va sãvârºi o faptã ruºinoasã va avea parte de chin ce i se va spori îndoit, cãci aceasta este pentru Allah [un lucru] uºor!
31Însã aceleia dintre voi care aratã supunere faþã de Allah ºi faþã de Trimisul Lui ºi împlineºte fapte bune îi vom da Noi rãsplatã îndoitã ºi îi vom pregãti daru
32O, voi soþii ale Profetului! Voi nu sunteþi ca nici una dintre femei.Dacã sunteþi pioase, nu vã arãtaþi binevoitoare [faþã de bãrbaþi], cu vorba, pentru ca acela care are o
33ªedeþi în casele voastre ºi nu vã arãtaþi [nurii], aºa cum searãtau în vremea Jahiliyyei de mai înainte! Împliniþi Rugãciunea[As-Salat], achitaþi Dania [Az-Zakat]
34ªi þineþi minte versetele lui Allah care sunt recitate în casele voastre ºi înþelepciunea! Allah este Cel Binevoitor [ºi] Bineºtiutor[Latif, Khabir].
35Musulmanilor ºi musulmancelor, dreptcredincioºilor ºi dreptcredin- cioaselor, celor supuºi ºi celor supuse, celor iubitori de adevãr ºi celor iubitoare de adevãr, celor statornici ºi celor statornice, celo
36Nu se cuvine ca un dreptcredincios ºi nici o dreptcredincioasã sã mai aleagã, dacã Allah ºi Trimisul Sãu au hotãrât în privinþa lor un lucru. Iar acela care se rãzvrãteºte împot
37ªi i-ai spus aceluia asupra cãruia Allah ªi-a trimis harul Sãu, cum ºi tu ai trimis harul tãu asupra lui: „Pãstreaz-o pentru tine pe soaþa ta ºi fii cu fricã de Allah!”. Tu ai þinut ascu
38Nu este nici un pãcat pentru Profet întru ceea ce i-a poruncit Allah. Aceasta este Legea lui Allah pentru aceia care au fost mai înainte. Porunca lui Allah este o hotãrâre hãrãzitã.
39Aceia care transmit mesajele lui Allah ºi se tem de El ºi nu se tem de nimeni afarã de Allah [sã ºtie cã] Allah este de ajuns pentru a þine socoteala [la toate].
40Muhammed nu este tatã nici unuia dintre bãrbaþii voºtri, ci el este Trimisul lui Allah ºi încheietorul profeþilor, ºi Allah este Atoate-ºtiutor.
41O, voi cei care credeþi, pomeniþi-L pe Allah mereu
42ªi slãviþi-L pe El dimineaþa ºi seara!
43El este Cel ce vã binecuvânteazã, ca ºi îngerii Sãi, pentru ca sãvã scoatã pe voi din întunecimi la luminã. ªi El este cudreptcredincioºii Îndurãtor.
44Salutul lor în ziua când Îl vor întâlni va fi „Pace!” , iar El le-a pregãtit lor o rãsplatã generoasã.
45O, Profetule! Noi te-am trimis ca martor, ca binevestitor, ca prevenitor
46ªi ca un chemãtor [al oamenilor] la Allah, cu voia Lui, ºi ca o candelã luminoasã.
47Vesteºte dreptcredincioºilor cã ei vor avea de la Allah mare îndurare!
48Nu da ascultare necredincioºilor ºi fãþarnicilor, nu da atenþie rãutãþii lor ºi încrede-te în Allah, cãci Allah este de ajuns ca Ocrotitor!
49O, voi cei care credeþi! Dacã vã cãsãtoriþi cu dreptcredincioase ºi apoi divorþaþi de ele, înainte sã le fi atins, voi nu le puteþi impune operioadã de aºteptare. Da&thor
50O, Profetule! Noi îþi îngãduim þie soþiile tale, cãrora tu le daizestre, precum ºi pe acelea care se aflã sub stãpânirea dreptei tale, pe care Allah þi le-a dãruit ca pradã
51Tu poþi lãsa sã aºtepte pe cine voieºti dintre ele ºi tu poþi primi la tine pe cine voieºti. ªi nu este nici un pãcat pentru tine, dacã tu chemi la tine una din cele pe care le-
52El nu-þi mai îngãduie þie [sã iei alte] femei apoi, nici sã le schimbi pe ele cu alte soaþe , chiar dacã îþi place frumuseþea lor –afarã de cele pe care le stãpâneºt
53O, voi cei care credeþi! Nu intraþi în casele Profetului, decât dacãvi se dã vouã încuviinþare, pentru o mâncare, fãrã sã aºteptaþiprepararea ei. Dar dacã sunte&th
54Dacã voi scoateþi la ivealã un lucru ori îl þineþi ascuns, Allah esteAtoateºtiutor [‘Alim].
55Nu este nici un pãcat pentru ele în privinþa pãrinþilor lor, copiilor lor, fraþilor lor, a fiilor fraþilor lor, fiilor surorilor lor, a femeilor lor, a acelora pe care le stãpânesc dreptele lor. ªi fi&tho
56Allah ºi îngerii Sãi Se roagã pentru Profet. O, voi cei care credeþi, rugaþi-vã pentru el ºi salutaþi-l pe el cu tot respectul.
57Aceia care Îi necãjesc pe Allah ºi Trimisul Sãu vor fi blestemaþi de Allah în aceastã lume ºi în Lumea de Apoi ºi El le va pregãti lor osândã umilitoare.
58Iar aceia care îi vor necãji pe dreptcredincioºi ºi pe dreptcredin- cioase, fãrã ca ei sã fi agonisit [ceva pentru care sã merite aceasta], aceia vor avea parte de ponegrire ºi de pãcat învederat.
59O, Profetule! Spune soaþelor tale ºi copilelor tale ºi femeilor dreptcredincioºilor sã se înveleascã în jilbaburile lor, cãci astfel vor fi mai bine distinse sã fie cunoscute ºi
60De nu vor înceta cei fãþarnici ºi cei ce au boalã în inimile lor ºi cei ce seamãnã zvonuri, [îndemnând la rãzvrãtire], în Medina, Noi te vom aþâþa împotriva lor ºi atu
61Blestemaþi vor fi ei ºi oriunde vor fi aflaþi, vor fi ei prinºi ºi mãcelãriþi fãrã îndurare.
62Aceasta a fost legea lui Allah pentru cei care au trãit mai înainte ºi tu nu vei afla schimbare pentru Legea lui Allah.
63Oamenii te întreabã despre Ceas. Spune: „Numai la Allah esteºtiinþa despre el!” ªi de unde sã ºtii? S-ar putea ca Ceasul sã fieaproape.
64Allah i-a blestemat pe necredincioºi ºi le-a pregãtit lor flãcãrile,
65Veºnic vor sãlãºlui în ele ºi nu vor gãsi ocrotitor ºi nici sprijinitor,
66Iar în ziua când feþele lor vor fi întoarse de pe o parte pe alta în foc, vor zice ei: „Vai nouã! De I-am fi dat noi ascultare lui Allah ºi de i-am fi dat noi ascultare Trimisului!”
67ªi vor zice ei: „Doamne, noi le-am dat ascultare stãpânilor noºtriºi mai marilor noºtri, însã ei ne-au rãtãcit pe noi de la drum!
68Doamne, dã-le lor pedeapsã îndoitã ºi blesteamã-i pe ei cu mare blestem!”
69O, voi cei care credeþi! Nu fiþi ca aceia care l-au defãimat pe Moise! Iar Allah l-a socotit pe el nevinovat de spusele lor ºi a fost el la Allah în mare cinste.
70O, voi cei care credeþi! Fiþi cu fricã de Allah ºi spuneþi vorbeadevãrate,
71Pentru ca El sã vã îndrepte faptele voastre ºi sã vã ierte greºelile voastre! Acela care este cu supunere faþã de Allah ºi faþã de Trimisul Sãu va dobândi mare izbândã.
72Noi am propus cerurilor, pãmântului ºi munþilor sarcina de apurta povara Adevãrului, dar ele au refuzat sã o poarte ºi le-a fostteamã de ea, însã s-a încãrcat omul cu ea, c&a
73[Este astfel] pentru ca Allah sã-i osândeascã pe fãþarnici ºi pe fãþarnice, pe politeiºti ºi pe politeiste. Însã Allah primeºte cãinþa drept- credincioº
Chapter 34 (Sura 34)
1Slavã lui Allah, ale Cãruia sunt cele din ceruri ºi cele de prepãmânt, ºi slavã Lui în Viaþa de Apoi! El este Cel Înþelept [ºi] Bineºtiutor [Al-Hakim, Al-Khabir].
2El ºtie ce intrã în pãmânt ºi ce iese din el, ce coboarã din cer ºi ce se suie la el. ªi El este Îndurãtor, Iertãtor [Ar-Rahim, Al- Ghafur].
3Aceia care nu cred zic: “Ceasul nu va veni la noi!” Spune: “Ba - pe Domnul meu! - el va veni la voi!” Celui ce ºtie Necunoscutul nu-I scapã nici mãcar greutatea unui fir de colb, nici din ceruri, nici de pepãmânt. ªi nimi
4Pentru ca El sã-i rãsplãteascã pe aceia care cred ºi sãvârºesc fapte bune, cãci pentru ei este iertare ºi înzestrare generoasã;
5Aceia, însã, care se strãduiesc sã facã zadarnice versetele Noastre, aceia vor avea parte de suferinþa unei pedepse dureroase.
6ªi cei cãrora li s-a dat ºtiinþa vãd cã ceea ce þi s-a trimis de cãtreDomnul tãu este Adevãrul care cãlãuzeºte cãtre calea Celui Puternic[ºi] Vrednic de Laud&a
7ªi zic aceia care nu cred: “Vreþi sã vã îndrumãm cãtre unbãrbat care vã vesteºte cã, dupã ce vã veþi fi fãcuþi voi fãrâme împr&
8A plãsmuit el minciunã, punând-o pe seama lui Allah sau este el stãpânit de nebunie?” [Ba nu!] Iar aceia care nu cred în Viaþa de Apoi vor avea parte de osândã pentru cã ei sunt în rãtãcire adânc&ati
9Oare nu vãd ei cerul ºi pãmântul de dinaintea lor ºi din urma lor? De am voi Noi, am face ca pãmântul sã se scufunde cu ei sau am face sã cadã asupra lor bucãþi din cer. Î
10ªi Noi i-am dat lui David îndurare din partea Noastrã. “O, voi munþi, aduceþi mãrire, repetând împreunã cu el, ºi voi pãsãri [ase- menea]!” ªi am muiat Noi fierul pentru
11[Zicându-i lui:] “Fã cãmãºi de zale ºi îmbinã bine verigile! ªi sãvâr-ºiþi lucruri bune [tu ºi neamul tãu]! Eu sunt Veghetor [Basir] la ceea ce faceþi voi!”
12ªi lui Solomon [i-am supus] vântul, încât mersul lui de dimineaþã a fost cât o lunã de zile ºi mersul lui de searã a fost cât o lunã de zile. ªiam fãcut sã curgã pentru el un iz
13Îi lucrau ei lui ceea ce el voia: sanctuare ºi statui, vase[pentru mâncat] cât bazinele ºi oale care se aºazã bine. “Lucraþi, voi neam al lui David, [dupã legea lui Allah], pentru a-I aduce mulþumi
14ªi când am hotãrât Noi moartea lui [Solomon], nimic nu le-aarãtat lor moartea lui, afarã de o vietate a pãmântului care a ros toiagul lui. ªi când s-a prãbuºit, li s-a arãtat djinnilor c
15ªi a avut [neamul din] Saba´ în sãlaºul lor un semn: douã grã- dini, în dreapta ºi în stânga. “Mâncaþi din darul Domnului vostru ºi aduceþi-I Lui mulþumire! O þarã bunã º
16Însã ei s-au întors ºi Noi am trimis asupra lor înecul de la Al-´Arim ºi le-am schimbat amândouã grãdinile lor cu douã grãdini cu roade amare, tamarisc ºi câþiva jujubieri.
17Aceasta le-am dat-o ca rãsplatã pentru cã ei au fost necredincioºi.ªi oare rãsplãtim Noi [astfel pe altcineva] afarã de cel necredincios?
18ªi Noi am aºezat între ei ºi între cetãþile pe care le-am binecuvântat alte cetãþi cunoscute ºi am hotãrât distanþele dintre ele:“Mergeþi între ele nopþi ºi
19Însã ei au zis: “Doamne, depãrteazã mai mult distanþele noastre!” Însã ei au fost nedrepþi faþã de ei înºiºi, aºa încât Noi i-am fãcut [su- biecte de] legende ºi
20Bãnuiala lui Iblis asupra lor s-a adeverit ºi ei l-au urmat pe el, afarã de o parte dintre dreptcredincioºi.
21ªi totuºi el nu a avut asupra lor putere. [Ei au fost încercaþi cu ispitele lui] numai pentru ca Noi sã ºtim [sã-l deosebim pe acela care]crede în Lumea de Apoi de acela care se îndoieºte asupra ei. Ia
22Spune: “Chemaþi-i pe aceia care voi aþi pretins [cã ar fi divinitãþi] afarã de Allah! Ei nu stãpânesc nici cât greutatea unui fir de colb în ceruri ºi nici pre pãmânt. Ei nu au nici o pa
23ªi nu este de nici un folos mijlocirea la El, afarã de aceia cãroraEl le îngãduie, iar când frica este îndepãrtatã din inimile lor, atunci zic ei: “Ce a spus Stãpânul vostru?” ªi
24Spune: “Cine vã dãruieºte cu cele de trebuinþã pe voi din ceruri ºide pre pãmânt?” Spune: “Allah! ªi noi sau voi suntem pe undrum bun sau într-o rãtãcire rãzveditã”.
25Spune: “Voi nu veþi fi întrebaþi pentru pãcatele ce le-am sãvârºit, iar noi nu vom fi întrebaþi pentru cele pe care voi le sãvârºiþi!”
26Spune: “Domnul nostru ne va aduna pe noi, apoi va hotãrîîntre noi cu dreptate, cãci El este Marele Judecãtor [ºi] Atoate-ºtiutorul [Al-Fattah, Al-´Alim]!”
27Spune: “Arãtaþi-mi-i pe aceia pe care i-aþi adãugat Lui ca asociaþi! Nicidecum! El este Allah Cel Puternic [ºi] Înþelept [Al-´Aziz, Al-Hakim]!”
28ªi Noi nu te-am trimis decât ca vestitor ºi prevenitor pentru toatã lumea, însã cei mai mulþi dintre oameni nu ºtiu.
29ªi ei zic: “Când [se va împlini] aceastã promisiune, dacã voi grãiþi adevãr?”
30Spune: “Voi aveþi hotãrâtã o Zi, pe care nu o puteþi nici amâna cu un ceas, nici nu o puteþi grãbi!”
31Dar cei care nu cred zic: “Noi nu vom crede în acest Coran ºi niciîn acelea de dinaintea lui!” Dar de i-ai vedea pe nelegiuiþi stând în picioare dinaintea Domnului lor, întorcându-ºi unii altora vorbe! Cei care au fost socoti&
32Cei care s-au arãtat trufaºi le vor zice celor care au fost socotiþi slabi: “Oare noi v-am îndepãrtat de la calea cea dreaptã, dupã ce eav-a venit vouã? Ba voi aþi fost nelegiuiþi!”
33Iar cei care au fost socotiþi slabi le vor zice celor care s-au arãtat trufaºi: “Ba este mai degrabã vicleºugul vostru de zi ºi de noapte, când voi ne-aþi poruncit sã nu credem în Allah ºi s&
34ªi nu am trimis Noi nici un prevenitor în vreo cetate fãrã ca cei înstãriþi din ea sã nu zicã: “Noi nu credem în cele cu care aþi fost trimiºi!”
35ªi au zis ei: “Noi am avut mai multe bogãþii ºi mai mulþi copii ºi noi nu vom fi chinuiþi!”
36Spune: “Domnul meu dã din belºug sau împuþineazã cele de trebuinþã cui voieºte El, însã cei mai mulþi oameni nu ºtiu!”
37Nici averile voastre, nici copiii voºtri nu sunt dintre acelea care vãvor aduce aproape de Noi, ci numai aceia care au crezut ºi au sãvârºit fapte bune vor avea parte de rãsplatã îndoitã pentr
38Iar aceia care se strãduiesc sã facã versetele Noastre zadar- nice, aceia vor fi aduºi la chin.
39Spune: “Domnul meu dã din belºug cele de trebuinþã aceloracare voieºte El dintre robii Sãi sau le împuþineazã lor. ªi pentru tot ceea ce dãruiþi voi El vã va da vou&atil
40ªi într-o Zi, îi va aduna pe ei toþi ºi apoi le va zice îngerilor:“Aceºtia v-au adorat pe voi?”
41Însã ei vor rãspunde: “Mãrire Þie! Tu eºti Ocrotitorul nostru, nuei! Ei i-au adorat pe djinni; cei mai mulþi dintre ei au crezut în aceºtia!”
42În Ziua aceea, nu-ºi vor putea ei aduce unul altuia nici folos nicivãtãmare ºi le vom zice Noi acelora care au fost nelegiuiþi: “Gustaþichinul Focului pe care voi l-aþi tãgãduit!”
43ªi când li se recitã lor versetele Noastre limpezi, atunci zic ei:“Acesta nu este decât un om care voieºte sã vã îndepãrteze pe voi de la cele pe care le-au adorat pãrinþii voºtri!” &ord
44Noi nu le-am dat lor cãrþi ca sã înveþe din ele, nici nu le-am trimis lor mai înainte de tine prevenitor.
45Aceia de dinainte de ei i-au învinuit de minciunã [pe trimiºii lor]. Dar la ei [la cei din neamul tãu] nu a ajuns nici a zecea parte din ceea ce le-am dat lor . Ei, deci, i-au socotit mincinoºi pe trimiºii Mei, darºi cum
46Spune: “Eu vã îndemn pe voi cu privire la un singur lucru: Sã vãridicaþi voi înaintea lui Allah câte doi sau câte unul ºi apoi sãcugetaþi! Tovarãºul vostru [Muhammed] nu este
47Spune: “Eu nu am cerut de la voi nici o rãsplatã pentru cãlãu- zirea voastrã, cãci rãsplata mea nu este decât numai la Allah ºi El este la toate Martor” [ªahid].
48Spune: “Domnul meu trimite Adevãrul! El este ªtiutorul deplinal celor neºtiute!”
49Spune: “A venit Adevãrul! Minciuna nu mai poate sã înceapã, nici sã mai revinã [vreodatã]!”
50Spune: “Eu dacã rãtãcesc, rãtãcesc spre pierderea mea însumi, iar dacã sunt cãlãuzit, aceasta este prin ceea ce Allah îmi reveleazã mie, fiindcã El este Cel care Aude [ºi] e
51ªi de i-ai vedea tu când sunt cuprinºi de spaimã, cãci nu mai este scãpare pentru ei, ºi cum sunt ei luaþi dintr-un loc apropiat!
52ªi ei vor zice atunci: “Noi credem în El”! Dar cum ar maiputea ei primi [credinþa] într-un loc atât de îndepãrtat,
53Dupã ce mai înainte nu au crezut ºi au hulit necunoscutul dintr-un loc atât de îndepãrtat?!
54ªi se va pune stavilã între ei ºi între ceea ce ei voiesc, întocmaicum s-a fãcut cu semenii lor mai înainte, fiindcã ei s-au aflat înmare îndoialã.
Chapter 35 (Sura 35)
1Mãrire lui Allah, Creatorul cerurilor ºi al pãmântului, Cel care afãcut din îngeri trimiºi cu câte douã aripi ºi cu câte trei ºi cu câtepatru. El adaugã fãpturii ceea ce v
2Ceea ce dãruieºte Allah oamenilor ca îndurare, aceea ce nu opoate opri nimeni, iar ceea ce opreºte El, aceea nu o mai poatetrimite nimeni, dupã El, cãci El este Atotputernic [ºi] Înþel
3O, oameni! Aduceþi-vã aminte de îndurarea lui Allah asupra voastrã! Oare mai este vreun alt creator afarã de Allah care sã vã dãruiascã cu cele de trebuinþã pe voi
4ªi dacã te socotesc pe tine mincinos, au mai fost socotiþi mincinoºiºi alþi trimiºi înainte de tine. ªi la Allah se întorc lucrurile.
5O, oameni! Fãgãduinþa lui Allah este Adevãr! Aºadar, sã nu vãînºele pe voi viaþa lumeascã ºi sã nu vã înºele pe voi, în privinþa luiAllah, cel am&ati
6ªeitan este pentru voi un duºman. Þineþi-l, aºadar, ca pe unduºman! El nu face decât sã-i cheme pe susþinãtorii sãi ca sã fieoaspeþi ai flãcãrilor
7Cei care nu cred, vor avea parte de chin aspru, iar cei care cred ºi împlinesc fapte bune, vor avea parte de iertare ºi de mare rãsplatã.
8Oare acela cãruia i se împodobeºte fapta sa rea, încât o socoteºte bunã, [este la fel cu acela care împlineºte fapte bune]? Dar Allah duce în rãtãcire pe cine voieºte El ºi cãlãuzeºt
9Allah este Cel care trimite vânturile ce ridicã nouri, iar Noi îi conducem cãtre un þinut mort ºi înviem cu ei pãmântul, dupã ce a fost mort. Astfel va fi ºi învierea!
10Cel ce voieºte puterea, la Allah este toatã puterea! La El se înalþã cuvântul cel bun ºi El înalþã fapta cea bunã, iar aceia care uneltesc fapte rele, aceia vor avea parte de chin aspru, iar u
11Allah v-a creat pe voi din þãrânã, apoi dintr-o picãturã, apoi v-a fãcut pe voi perechi. ªi nici o femeie nu rãmâne grea ºi nici nu naºte decât cu ºtirea Lui. ªi nici unuia din cei
12Cele douã mãri nu sunt la fel; aceasta este bunã, dulce, plãcutã la bãut, iar aceasta este sãratã ºi amarã. ªi totuºi din fiecare[dintre cele douã] mânca&th
13El lasã ca noaptea sã intre în zi ºi lasã ca ziua sã intre în noapte.El a supus Soarele ºi Luna ºi fiecare aleargã cãtre un termen hotãrât. Acesta este Allah, Domnul vostru. A Lui
14Dacã îi chemaþi, ei nu aud chemarea voastrã ºi chiar dacã ar auzi-o, tot nu v-ar rãspunde vouã. Iar în Ziua Învierii, ei vor tãgãdui cã i-aþi fãcut asociaþi [lui
15O, oameni! Voi sunteþi sãraci [ºi aveþi nevoie] de Allah, iar Allaheste Cel Deajuns pentru Sine [ºi] Cel Vrednic de Laudã [Ghaniyy, Hamid].
16Dacã El ar voi, v-ar face sã pieriþi ºi ar aduce o fãpturã nouã,
17Cãci acest [lucru] nu este greu pentru Allah.
18ªi nu va purta nici un suflet povara altuia. Iar dacã un suflet încãrcat va chema dupã ajutor, nimic din povara sa nu va fi purtat[de altcineva], nici dacã ar fi o rudã apropiatã. Tu îi previi numai peaceia
19Nu sunt deopotrivã cel orb cu cel care vede,
20Nici întunecimea cu lumina,
21Nici umbra cu dogoarea.
22ªi nu sunt deopotrivã cei vii cu cei morþi. Allah face sã audã pecine voieºte El, pe când tu nu-i poþi face sã audã pe cei din morminte.
23Tu nu eºti decât un prevenitor.
24Noi te-am trimis cu Adevãrul, ca binevestitor ºi prevenitor, ºi nu este comunitate care sã nu fi avut un prevenitor.
25ªi dacã te socotesc pe tine mincinos, [sã ºtii cã] ºi cei de mai înaintea lor i-au socotit mincinoºi [pe trimiºii lor], în vreme ce trimiºiilor le-au adus semne limpezi, cu scripturile
26Apoi, Eu i-am luat pe cei care nu au crezut ºi cum a fost mustrarea Mea!
27Oare nu vezi cã Allah a fãcut sã coboare din cer apã ºi cã Noi am fãcut apoi sã iasã la ivealã roduri cu felurite culori ºi cã în munþi sunt dâre albe ºi roº
28Tot astfel sunt ºi printre oameni ºi vieþuitoare ºi vite cu felurite culori. Singurii ce se tem de Allah sunt învãþaþii dintre robii Sãi. Dar Allah este Puternic [ºi] Iertãtor [‘Aziz, Gh
29Aceia care recitã Cartea lui Allah, împlinesc Rugãciunea [As- Salat] ºi fac milostenii din cele cu care i-am înzestrat, într-ascuns ºi pe faþã, vor nãdãjdui într-un negoþ care nu piere.
30Pentru cã El [Allah] o sã le dea lor rãsplata lor întreagã ºi o sã mai ºi sporeascã din mare mila Sa, cãci El este Iertãtor [ºi] Mulþumitor[Ghafur, ªakur].
31ªi ceea ce þi-am revelat noi din Carte este Adevãrul, întãrind ceea ce a fost mai înainte de ea. Allah este Bineºtiutor [ºi] Limpede Vãzãtor [Khabir, Basir] al robilor Sãi.
32Apoi, Noi am dat spre moºtenire Cartea acelora pe care i-amales dintre robii Noºtri. Printre ei sunt unii nedrepþi cu ei înºiºi , printre ei sunt alþii care þin mãsura ºi printre ei sunt al&tho
33Ei vor intra în grãdinile Edenului ºi vor fi împodobiþi în ele cu brãþãri de aur ºi mãrgãritare, iar straiele lor vor fi din mãtase, în ele.
34Ei vor zice: “Laudã lui Allah care a îndepãrtat de la noi mâhni- rea! Domnul nostru este Iertãtor [ºi] Mulþumitor [Ghafur, ªakur].
35El este Cel care ne lasã pe noi sã sãlãºluim în casa statorniciei, prin mare mila Lui, ºi nu ne va ajunge în ea oboseala ºi nici nu ne va ajunge în ea neputinþa”.
36Iar aceia care nu au crezut vor avea parte de focul Gheenei; nu vor fi ei osândiþi ca sã moarã, dar nici nu li se va uºura chinul lor. Astfelîl rãsplãtim Noi pe fiecare necredincios.
37ªi ei vor striga acolo: “Doamne, scoate-ne pe noi, cãci noi vomsãvârºi fapte bune, nu aºa precum am fãcut!” “Dar oare nu v-amlãsat Noi sã aveþi parte de viaþã lung&at
38Allah este ªtiutorul celor necunoscute din ceruri ºi de pre pãmânt. El este ªtiutorul celor ascunse înlãuntrul piepturilor.
39Allah este Cel care v-a fãcut pe voi urmaºi pe pãmânt. Acela care este necredincios, împotriva lui se va întoarce necredinþa sa. Iar necredinþa celor necredincioºi nu sporeºte decât mânia Domnului lor ºi nu
40Spune: “Îi vedeþi pe asociaþii voºtri pe care voi îi invocaþi afarã de Allah? Arãtaþi-mi ce au creat ei pe pãmânt? Sau au ei vreo parteîn crearea cerurilor? Sau lor le-am dat Noi vreo carte pe care
41Allah þine cerurile ºi pãmântul ca sã nu se prãbuºeascã . Iardacã s-ar prãbuºi, nimeni, dupã El, nu le-ar mai putea þine! El esteRãbdãtor [&o
42Ei au fãcut [mai înainte] jurãminte sfinte, pe Allah, cã de le vaveni un prevenitor ei vor fi mai bine cãlãuziþi decât orice altãcomunitate. Dar când le-a venit lor un prevenitor [Muhamme
43Semeþindu-se pe pãmânt ºi prin viclenia celui ºiret. Însã vicleniaperfidã nu cuprinde decât neamul ei. ªi oare aºteaptã ei [altceva]decât rânduiala celor vechi? Dar nu vei g&atil
44Oare n-au purces ei prin lume ºi nu au vãzut care a fost sfârºitul celor de dinaintea lor, deºi au fost mai puternici decât ei?! ªi nimic din ceruri ºi de pre pãmânt nu poate sã scape de pedeapsa lui Allah, c
45Iar dacã Allah i-ar pedepsi pe oameni pentru ceea ce au dobândit, n-ar mai lãsa pe faþa lui [a pãmântului] nici o vietate. Însã El îi pãsuieºte pânã la un termen hotãrât
Chapter 36 (Sura 36)
1Ya-Sin.
2[Jur] pe Coranul plin de înþelepciune,
3Tu, [Muhammed], eºti [unul] dintre trimiºii
4Pe un drum drept!
5[Aceasta este] revelaþia Celui Atotputernic [ºi] Îndurãtor [Al-’Aziz, Ar-Rahim],
6Pentru ca sã previi un popor, ai cãrui pãrinþi nu au fost preveniþi, iar ei sunt nebãgãtori de seamã.
7S-a adeverit Cuvântul cã cei mai mulþi dintre ei nu vor crede.
8Noi am pus lanþuri pe gâturile lor ºi ele sunt pânã la bãrbii, iar capetele lor sunt înãlþate.
9ªi Noi am pus o stavilã dinaintea lor ºi o stavilã în urma lor ºi astfel le-am acoperit lor ochii ºi iatã cã ei nu mai vãd.
10ªi le este totuna de-i previi ori nu-i previi, cãci ei nu cred.
11Tu îl previi numai pe cel care urmeazã Îndemnarea ºi se temede Cel Milostiv [Ar-Rahman] în tainã. Binevesteºte-i lui iertare ºirãsplatã generoasã!
12Numai Noi îi înviem pe cei morþi ºi scriem ceea ce au fãcut ei mai înainte, ca ºi urmele lor, ºi toate lucrurile le-am numãrat într-o carte limpede.
13ªi dã-le lor drept pildã pe locuitorii cetãþii, când au venit laei trimiºii.
14Când am trimis la ei doi [trimiºi], dar i-au socotit pe ei mincinoºi. Atunci i-am întãrit ºi cu un al treilea ºi au zis ei: “Noi suntem trimiºi la voi!”
15Dar ei le-au rãspuns: “Voi nu sunteþi decât niºte oameni ca ºi noi. Cel Milostiv [Ar-Rahman] nu a fãcut sã coboare nimic, iar voi nu faceþi decât sã minþiþi!”
16Însã [trimiºii le-]au zis: “Domnul nostru ºtie cã noi suntem trimiºi la voi,
17Iar noi nu suntem datori decât cu transmiterea limpede [a mesajului nostru]”.
18Au zis ei: “Noi vedem un semn [prevestitor de] rãu în voi. Dacã nu încetaþi, noi vã vom ucide cu pietre ºi vã va ajunge o osândã dureroasã de la noi!”
19Le-au rãspuns: “Semnul prevestitor de rãu este cu voi! Când aþi fost îndemnaþi, [aþi prevestit rãul]!... Însã voi sunteþi un neam care întrece mãsura!…”
20ªi de la capãtul cetãþii a venit un bãrbat, alergând, ºi a zis: “O, neam al meu, urmaþi-i pe trimiºi!
21Urmaþi-i pe cei care nu cer rãsplatã ºi care sunt pe drumul cel bun!
22De ce sã nu-L ador eu pe Cel care m-a creat pe mine? ªi la El veþi fi voi întorºi!
23Sã iau eu alþi zei în locul Lui? Dacã Cel Milostiv [Ar-Rahman] va voi sã-mi facã mie un rãu, nu-mi va fi de nici un folos mijlocirea lor ºiei nu mã vor putea mântui!
24Aºadar, eu aº fi într-o rãtãcire învederatã!
25Eu cred în Domnul vostru, deci ascultaþi de mine!”
26ªi i se zice lui: “Intrã în Rai!” Iar el rãspunde: “O, de ar ºti neamul meu
27Cã Domnul meu m-a iertat ºi m-a aºezat pe mine între cei cinstiþi!”
28ªi Noi nu am fãcut sã coboare asupra neamului sãu, în urma lui, vreo oaste din cer, cãci nu am vrut sã facem sã coboare.
29Nu a fost decât un singur strigãt ºi iatã-i pe ei stinºi, fãrã viaþã.
30Vai, pentru robii [Mei]! Nu vine la ei nici un trimis fãrã ca ei sã-l batjocoreascã!
31Nu au vãzut ei câte neamuri am nimicit Noi înaintea lor? [ªi nu au vãzut ei cã ele] nu se vor mai întoarce niciodatã la ei?!
32Dar fiecare, toþi la un loc vor fi aduºi [înaintea] Noastrã!
33ªi un semn pentru ei este pãmântul cel mort, pe care Noi îl aducem la viaþã ºi scoatem din el grâne, din care ei mãnâncã.
34ªi Noi facem pe el grãdini de palmieri ºi vii ºi facem sã þâºneascã din el izvoare.
35Pentru ca ei sã mãnânce din roadele Sale ºi din ceea ce au fãcut mâinile lor. Oare ei nu vor fi mulþumitori?
36Mãrire Celui care le-a creat pe toate perechi, din ceea ce face pãmântul sã creascã ºi din ei înºiºi ºi din cele pe care ei nu le cunosc!
37ªi un semn pentru ei este ºi noaptea! Noi tragem din ea ziua ºi iatã-i pe ei în întuneric,
38Iar Soarele aleargã cãtre un sãlaº al lui. Aceasta este rânduialaCelui Atotputernic [ºi] Atoateºtiutor [Al-’Aziz, Al-’Alim]!
39Iar pentru Lunã am orânduit Noi faze, pânã ce ea devine ca un ciorchine bãtrân de palmier.
40Nici Soarele nu se cuvine sã ajungã Luna, nici noaptea nu poate sã o ia înaintea zilei ºi toate plutesc pe orbite [proprii].
41ªi un [alt] semn pentru ei este acela cã Noi i-am purtat pe scobo- râtorii lor într-o corabie încãrcatã
42ªi le-am fãcut lor altele asemenea ei, pe care ei se suie
43ªi de am voi Noi, i-am îneca pe ei ºi ei nu ar avea nici un ajutor[ca sã audã þipetele lor] ºi nici n-ar fi ei mântuiþi,
44Decât prin îndurarea Noastrã [îi lãsãm sã mai trãiascã] ºi sã se bucure pentru un timp.
45ªi dacã li se zice lor: “Fiþi cu fricã de ceea ce a fost înaintea voastrã ºi de ceea ce este în urma voastrã, poate cã [astfel] vi se va arãta vouã îndurare!” [ei se seme&tho
46ªi nu le vine lor nici un semn dintre semnele Domnului lor fãrã ca ei sã nu se îndepãrteze de el.
47ªi dacã li se zice lor: “Dãruiþi din cele cu care Allah v-a înzestratpe voi!”, aceia care nu cred grãiesc cãtre aceia care cred: “Sã-lhrãnim noi pe acela pe care l-ar hrãni Al
48ªi ei zic: “ªi când se va împlini aceastã ameninþare, dacã voi spuneþi adevãrul?”
49Ei nu au a aºtepta decât un singur strigãt, care-i va apuca pe ei, în vreme ce ei se vor certa.
50ªi ei nu vor putea nici sã facã vreo îndemnare, nici sã se întoarcã la familiile lor.
51ªi se va sulfa în trâmbiþã ºi iatã-i pe ei grãbindu-se din gropi cãtre Domnul lor
52ªi zicând: “Vai nouã! Cine ne-a sculat pe noi din culcuºul nostru?” Aceasta este ceea ce a fãgãduit Cel Milostiv [Ar-Rahman], iar trimiºii au spus adevãrul.
53Nu va fi decât un singur strigãt ºi iatã cã ei toþi vor fi aduºi la Noi.
54ªi în Ziua aceea nu va fi nici un suflet nedreptãþit întru nimic ºi nu veþi fi rãsplãtiþi decât pentru ceea ce aþi fãcut.
55Locuitorii Raiului vor fi în Ziua aceea ocupaþi, bucurându-se fericiþi,
56Ei împreunã cu soaþele lor, la umbrã, vor fi rezemaþi pe diva- nuri,
57Acolo vor avea ei roduri ºi [tot] ceea ce vor cere.
58“Pace!” Un cuvânt de la un Stãpân Îndurãtor
59Iar voi, nelegiuiþilor, sã staþi despãrþiþi în Ziua aceea!
60“Oare nu am fãcut Eu legãmânt cu voi, o, fii ai lui Adam, sã nu-l adoraþi pe ªeitan, cãci el vã este vouã duºman învederat,
61ªi sã Mã adoraþi pe Mine [pentru cã] acesta este drumuldrept?!
62El a dus în rãtãcire o mare parte dintre voi. Oare voi nupricepeþi?
63Acesta este Iadul care vi s-a promis.
64Sã ardeþi astãzi în el, pentru cã voi nu aþi crezut!”
65În aceastã Zi vom pecetlui gurile lor ºi ne vor grãi nouã mâinile lor, iar picioarele lor vor face mãrturie pentru ceea ce ei au dobândit.
66ªi de am fi voit, am fi stins Noi ochii lor ºi s-ar fi întrecut ei cãtre drum, dar cum ar mai fi putut ei sã vadã?
67ªi de am fi voit, i-am fi prefãcut Noi în locurile lor ºi n-ar mai fi putut ei nici sã meargã înainte, nici sã se întoarcã.
68ªi aceluia cãruia îi dãruim Noi viaþã lungã, aceluia îi slãbim Noi înfãþiºarea. Oare ei nu pricep?
69ªi Noi nu l-am învãþat pe el poezia, cãci aceasta nu s-ar ficuvenit pentru el. Aceasta nu este decât îndemnare ºi un Coranlimpede,
70Pentru a-l preveni pe cel care este viu ºi pentru a se împliniCuvântul împotriva necredincioºilor.
71Oare ei nu vãd cã Noi le-am fãcut lor, printre cele pe care le-au creat mâinile Noastre, vite, cãrora ei le sunt stãpâni?
72ªi le-am fãcut supuse lor ºi unele dintre ele le servesc pentru cãlãrie, iar de la altele mãnâncã
73ªi au de la ele [ºi alte] foloase ºi bãuturi. Oare ei nu vor aduce mulþumire?
74ªi ei au luat în locul lui Allah alþi zei, în nãdejdea cã ei vor fi ajutaþi.
75Dar nu le vor putea fi de nici un ajutor, aºa cum sunt ei [pentru idoli ca] o oaste pregãtitã.
76ªi sã nu te mâhneascã vorbele lor! Noi ºtim atât ceea ce ei þin ascuns, cât ºi ceea ce ei mãrturisesc pe faþã.
77Oare nu vede omul cã Noi l-am creat pe el dintr-o picãturã? ªi iatã cã el Ne este Nouã un duºman învederat !
78El ne dã Nouã o pildã , uitând de crearea sa ºi zice: “Cine le mai dã viaþã oaselor dupã ce ele sunt putrezite?”
79Spune: “Le va da lor viaþã Acela care le-a creat pe ele prima oarã, cãci El este bine ºtiutor al întregii firi!
80Acela care a fãcut pentru voi din pomul verde foc ºi iatã cã voi de la el aprindeþi!”
81Oare Acela care a creat cerurile ºi pãmântul nu are putinþa sãcreeze asemenea lor? Ba da! ªi El este Creatorul Atoateºtiutor[Al-Khallaq, Al-’Alim]!
82ªi dacã voieºte El un lucru, porunca Lui este numai sã zicã "Fii" ºi el este.
83Laudã Celui în mâna cãruia se aflã stãpânirea tuturor lucrurilor!ªi la El veþi fi aduºi înapoi!
Chapter 37 (Sura 37)
1Pe cei ce se înºirã în rânduri
2ªi pe cei care opresc cu îndârjire
3ªi pe cei care recitã Îndemnarea:
4“Domnul vostru este unul singur,
5Stãpânul cerurilor ºi al pãmântului ºi al celor dintre ele ºi Stãpânul rãsãriturilor”
6Noi am împodobit cerul cel mai apropiat cu podoaba stelelor
7Care apãrã împotriva oricãrui ºeitan rãzvrãtit.
8Ei nu vor putea sã tragã cu urechea la cãpeteniile preaînalte ºi vor fi loviþi din toate pãrþile,
9Pentru a fi alungaþi. ªi ei vor avea parte de chin veºnic,
10Afarã de acela care prinde din zbor ºi care este urmãrit de o stea cãzãtoare, lucitoare.
11Întreabã-i pe ei dacã sunt ei mai anevoie de creat decât aceia pe care Noi i-am creat! Noi i-am fãcut [pe oameni] dintr-un lut lipicios.
12Dar tu te miri, iar ei îºi bat joc.
13Iar când li se pomeneºte [Coranul], ei nu iau aminte,
14Iar dacã vãd un semn, ei cautã numaidecât sã-ºi batã joc [de el],
15Zicând:”Aceasta nu este decât vrãjitorie învederatã!
16Oare când vom muri ºi vom fi noi þãrânã ºi oseminte, vom mai putea noi sã fim înviaþi?
17ªi la fel ºi primii noºtri strãmoºi?”
18Spune: “Da, ºi veþi fi voi umiliþi apoi!”
19Va fi numai un singur strigãt ºi iatã-i pe ei cum privesc,
20Zicând: “Vai nouã! Aceasta este Ziua Judecãþii!”
21[ªi o voce va zice]: “Aceasta este Ziua Judecãþii de Apoi, pe care voi aþi tãgãduit-o!”
22“Adunaþi-i pe aceia care au fost nedrepþi ºi pe semenii lor, împreunã cu aceia pe care i-au adorat
23În locul lui Allah ºi duceþi-i pe ei pe drumul Iadului!
24ªi opriþi-i pe ei, pentru cã ei trebuie sã fie întrebaþi!
25De ce nu vã ajutaþi voi unii altora?”
26Dar în Ziua aceea vor fi ei supuºi
27ªi se vor întoarce unul cãtre celãlalt ºi se vor întreba;
28Vor zice: “Voi aþi venit la noi cu dreapta!”
29Dar ei le vor rãspunde: “Ba voi nu aþi fost credincioºi,
30Iar noi nu am avut nici o putere asupra voastrã, cãci aþi fost un neam de nelegiuiþi.
31Deci s-a împlinit Cuvântul Domnului nostru împotriva noastrã ºi[acum] noi gustãm [pedeapsa]!
32ªi v-am dus pe voi în rãtãcire, cãci ºi noi înºine am fost rãtãciþi!”
33ªi în Ziua aceea vor fi ei împreunã la pedeapsã.
34Astfel facem Noi cu nelegiuiþii!
35Când li s-a zis lor “Nu existã altã divinitate afarã de Allah”, ei s-au semeþit,
36Zicând: “Sã-i pãrãsim noi pe zeii noºtri pentru un poet nebun?"
37Însã el a venit cu Adevãrul ºi a adeverit [mesajele] trimiºilor.
38Veþi gusta voi chinul cel dureros
39ªi nu veþi fi rãsplãtiþi decât pentru ceea ce aþi fãcut,
40Afarã de robii lui Allah cei aleºi;
41Aceia vor avea parte de un dar bineºtiut;
42Fructe [delicioase]! ªi vor fi ei cinstiþi
43În Grãdinile Fericirii,
44Pe divanuri, aºezaþi faþã în faþã,
45ªi se va trece printre ei cu o cupã umplutã dintr-un izvor,
46Albã, plãcutã pentru cei ce beau,
47În ea nu va fi ameþealã ºi nici nu se vor îmbãta din pricina ei,
48ªi vor avea lângã ei fete neprihãnite, cu priviri scurte ºi cu ochi mari, frumoºi,
49Semãnând cu niºte ouã pãstrate cu grijã.
50ªi se vor întoarce unii spre alþii, întrebându-se,
51Va zice unul dintre ei: “Eu am avut un prieten apropiat
52Care zicea: "Tu eºti dintre cei care cred cu adevãrat?"
53Oare dupã ce am murit ºi ne-am fãcut þãrânã ºi oseminte, ni se va mai cere nouã socotealã?”
54Va zice: “Vreþi voi sã priviþi în jos?”
55ªi va privi el ºi îl va vedea pe acela în mijlocul Iadului.
56ªi va zice el atunci: “Pe Allah! Aproape cã mi-ai adus pieirea!
57ªi de n-ar fi fost îndurarea Stãpânului meu, aº fi ºi eu printre cei aduºi!
58Este adevãrat cã noi nu vom muri
59Decât cu moartea noastrã cea dintâi ºi cã nu vom fi noi chinuiþi?”
60Aceasta este marea izbândã!
61Pentru aºa ceva se cuvine sã se strãduiascã aceia care se strãduiesc.
62Oare aceastã ospeþie este mai bunã sau pomul Zaqqum?
63Noi l-am fãcut ca o încercare pentru cei nelegiuiþi.
64ªi este un pom care iese din fundul Iadului
65ªi rodurile sale sunt ca niºte capete de ºeitani,
66Iar ei sunt siliþi sã mãnânce din ele, umplându-ºi pântecele.
67Apoi vor avea ei, peste aceasta, un amestec de apã clocotitã,
68Apoi întoarcerea lor va fi cãtre Iad.
69Ei i-au aflat pe pãrinþii lor în rãtãcire,
70ªi iatã-i alergând pe urmele lor,
71Cãci ºi înainte de ei s-au aflat în rãtãcire cei mai mulþi dintre înaintaºii lor
72ªi am trimis Noi prevenitori la ei,
73Însã priveºte care a fost sfârºitul celor preveniþi,
74Afarã de robii cei aleºi ai lui Allah:
75Noe ne-a chemat pe Noi ºi Noi am fost cei mai buni care i-am rãspuns!
76ªi l-am mântuit pe el împreunã cu familia lui de nenorocirea cea mare,
77ªi i-am fãcut pe urmaºii sãi singurii care au rãmas.
78ªi am lãsat Noi pentru neamurile care au venit dupã ele [aceastã binecuvântare]:
79“Pace asupra lui Noe în toate veacurile!”
80Astfel îi rãsplãtim Noi pe binefãcãtori.
81El a fost unul dintre robii Noºtri dreptcredincioºi.
82Apoi i-am înecat Noi pe ceilalþi.
83Printre cei care au urmat [calea lui Noe] s-a aflat Avraam,
84Când a venit el la Domnul sãu cu inima curatã
85ªi când le-a zis tatãlui sãu ºi neamului sãu: “Pe cine adoraþi voi?
86Voiþi voi, prin minciunã, alþi dumnezei afarã de Allah?
87Ce credeþi voi despre Stãpânul lumilor?”
88ªi a aruncat el o privire spre stele
89ªi a zis: “Eu sunt bolnav!”
90ªi s-au întors de la el, îndepãrtându-se.
91Apoi s-a întors cãtre zeii lor ºi le-a zis: “Voi nu mâncaþi?
92De ce nu vorbiþi?”
93Apoi s-a nãpustit asupra lor ºi i-a lovit cu mâna dreaptã.
94Atunci s-au apropiat de el în fugã.
95ªi el le-a zis: “Vã închinaþi voi la ceea ce ciopliþi,
96În vreme ce Allah v-a creat pe voi, precum ºi ceea ce faceþi voi?"
97Au zis ei: “Înãlþaþi pentru el un altar ºi aruncaþi-l în flãcãri!”
98Au voit sã vicleneascã împotriva lui, dar Noi i-am fãcut pe ei sã fie cei mai umiliþi!
99ªi a zis el, apoi: “Eu mã duc la Domnul meu care mã va cãlãuzi.
100Doamne, dã-mi mie pe unul dintre cei evlavioºi!”
101ªi Noi i-am dat bunã veste despre un flãcãu blând.
102ªi când [fiul sãu] a ajuns la vârsta la care putea lucra împreunã cu el, a zis: “O, fiul meu! Am vãzut în vis cã te voi jertfi. Vezi cum þise pare?” I-a rãspuns: “O, tatã! Fã dupã cum &th
103ªi când s-au supus amândoi ºi l-a întins pe el pe o tâmplã,
104Am strigat Noi la el: “O, Avraam!
105Tu ai împlinit vedenia! Astfel îi rãsplãtim noi pe cei care sãvârºesc bine!”
106Aceasta a fost, neîndoielnic, o încercare rãzveditã
107ªi l-am rãscumpãrat pe el printr-o jertfã minunatã
108ªi am lãsat Noi pentru neamurile care au venit dupã el [aceastã binecuvântare]:
109“Pace asupra lui Avraam!”
110Astfel îi rãsplãtim Noi pe cei care sãvârºesc bine;
111Fiindcã el a fost dintre robii Noºtri dreptcredincioºi.
112ªi i l-am vestit lui pe Isaac ca profet, dintre oamenii cei evlavioºi.
113ªi l-am binecuvântat pe el ºi pe Isaac. Dar printre urmaºiilor s-au aflat unii fãcãtori de bine ºi alþii lãmurit nedrepþi faþã de ei înºiºi.
114Ne-am arãtat Noi mare mila Noastrã faþã de Moise ºi Aaron
115ªi i-am izbãvit pe ei doi, împreunã cu neamul lor, de nãpasta cea mare
116ªi i-am ajutat pe ei ºi au fost ei biruitori.
117ªi le-am dãruit lor cartea cea desluºitã
118ªi i-am cãlãuzit pe ei pe calea cea dreaptã.
119ªi am lãsat Noi pentru neamurile care au venit dupã ei [aceastã binecuvântare]:
120“Pace asupra lui Moise ºi a lui Aaron!”
121Astfel îi rãsplãtim Noi pe cei care împlinesc bine;
122Fiindcã ei doi au fost printre robii Noºtri dreptcredincioºi.
123Printre trimiºi a fost ºi Elia,
124Care a zis cãtre neamul sãu: “Vouã nu vã este fricã?
125Îl chemaþi voi pe Baal ºi-l pãrãsiþi voi pe Cel Mai Bun Creator?
126Allah este Domnul vostru ºi Domnul pãrinþilor voºtri cei dintâi”.
127Însã ei l-au socotit pe el mincinos. ªi vor fi ei aduºi [la pe-deapsã],
128Afarã de robii cei aleºi ai lui Allah.
129ªi am lãsat Noi pentru neamurile care au venit dupã el [aceastã binecuvântare]:
130“Pace asupra lui Elia!”
131Astfel îi rãsplãtim Noi pe cei care împlinesc bine,
132Iar el este dintre robii Noºtri dreptcredincioºi.
133A fost ºi Lot unul dintre trimiºi
134ªi l-am mântuit Noi împreunã cu toatã familia lui,
135Afarã de o bãtrânã care s-a aflat printre cei rãmaºi,
136Apoi i-am nimicit pe ceilalþi,
137Iar voi treceþi pe lângã ei dimineaþa
138ªi noaptea. Oare voi nu pricepeþi?
139A fost ºi Iona printre trimiºi.
140Când a alergat el la corabia încãrcatã
141ªi a tras la sorþi ºi a fost osândit [sã fie aruncat]
142ªi l-a înghiþit peºtele cel mare, pentru cã el era vinovat
143ªi de n-ar fi fost el printre cei care aduceau preamãrire,
144Ar fi rãmas în burta lui pânã în ziua când vor fi înviaþi.
145L-am aruncat Noi pe pãmântul cel gol fiind el bolnav,
146ªi am lãsat sã creascã peste el un lujer de dovleac
147ªi l-am trimis pe el [ca profet] la o sutã de mii [de oameni] sau chiar mai mulþi,
148Iar ei au crezut ºi i-am lãsat pe ei sã se bucure de viaþã pânã la un timp.
149Întreabã-i pe ei : "Oare are Domnul tãu [numai] fiice ºi ei au fii?"
150Sau i-am fãcut Noi pe îngeri femei ºi ei au fost martori?
151Iatã cã ei din pricina nelegiuirii lor spun:
152“Allah a zãmislit!” Ba ei sunt mincinoºi!
153A ales El fiicele înaintea fiilor?
154Ce-i cu voi? Cum judecaþi?
155Oare voi nu chibzuiþi?
156Sau aveþi voi o dovadã limpede?
157Aduceþi cartea voastrã, dacã spuneþi voi adevãr?
158Au plãsmuit ei cã între El ºi între dijnni ar fi înrudire, însã djinnii ºtiu cã ei vor fi aduºi .
159Laudã lui Allah! El este mai presus de ceea ce ei vorbesc!
160Afarã de robii lui Allah cei aleºi.
161Dar voi ºi aceia pe care îi adoraþi,
162Nu veþi putea fi ademenitori
163Decât cu acela care va arde în foc.
164ªi nu este nici unul printre noi care sã nu aibã un loc cunoscut!
165Noi suntem aranjaþi în rânduri
166ªi noi suntem cei care aducem laudã.
167ªi ei sunt aceia care au zis:
168“Dacã am fi avut noi o îndemnare de la înaintaºi,
169Am fi fost noi robi aleºi ai lui Allah”.
170Însã ei îl tãgãduiesc, dar în curând vor ºti!
171Cuvântul Nostru a fost rostit mai înainte faþã de robii Noºtri cei trimiºi,
172Cã ei vor fi cei victorioºi
173ªi cã oºtenii Noºtri vor fi cei biruitori.
174Deci întoarce-te de la ei pânã la un timp!
175ªi priveºte la ei, [atunci când îi loveºte pedeapsa], cãci atunci, ºi ei vor vedea !
176Oare vor ei sã grãbeascã osânda Noastrã?
177Dar când va coborî ea în curtea lor, rea dimineaþã va fi pentru cei preveniþi!
178Întoarce-te de la ei pânã la un timp!
179ªi priveºte la ei, [atunci când îi loveºte pedeapsa], cãci atunci, ºi ei vor vedea!
180Slavã Domnului tãu, Stãpânul puterii! El este mai presus de ceea ce spun ei!
181Pace asupra trimiºilor
182ªi laudã lui Allah, Stãpânul tuturor lumilor!
Chapter 38 (Sura 38)
1Sad. Pe Coranul cel plin de povaþã!
2Cei care nu au crezut sunt [mai degrabã] în îngâmfare ºi schismã!
3Câte neamuri am nimicit Noi mai înainte de ei! Într-un sfârºit ei au strigat, însã nu mai era timp pentru ei de mântuire!
4S-au mirat ei cã le-a venit un prevenitor chiar dintre ei, iar necredincioºii au zis: “Acesta este un vrãjitor mincinos,
5Oare a fãcut el din zei un Dumnezeu Unic? Acesta este un lucru uimitor”!
6Însã mai-marii lor au pornit sã zicã: “Mergeþi voi înainte ºi rãmâ- neþi statornici la zeii voºtri! Acesta este un lucru dorit!
7Noi nu am auzit despre aceasta în ultima religie! Aceasta nu este decât o nãscocire!”
8Oare a fost trimisã Pomenirea chiar lui, dintre noi [toþi]? ” Eisunt în îndoialã asupra Îndemnãrii Mele. Ba ei nu au gustat încãpedeapsa Mea!
9Ori au ei comorile îndurãrii Domnului tãu Cel Puternic [ºi] Darnic[Al-’Aziz, Al-Wahhab]?
10Ori au ei împãrãþia cerurilor ºi a pãmântului ºi a ceea ce se aflã între ele? Dacã-i aºa, atunci sã urce în cer!
11Va fi pusã pe fugã oºtirea celor aliaþi de acolo!
12Mai înainte de ei au învinuit de minciunã ºi neamurile lui Noe, lui ’Ad ºi lui Faraon, stãpânul þãruºilor,
13ªi Thamud ºi neamul lui Lot ºi neamul din Al-Ayka. Aceºtia sunt aliaþii!
14Nu a fost nici unul dintre ei care sã nu-i fi socotit, pe trimiºi, mincinoºi. Aºadar, a fost dreaptã pedeapsa [Mea]!
15Aceºtia nu aºteaptã decât un singur strigãt, care va veni, fãrã întrerupere, [pânã ce îi va nimici].
16Ei zic: “Doamne, grãbeºte-ne nouã pedeapsa noastrã, înainte deZiua Judecãþii!”
17Fii rãbdãtor cu ceea ce spun ei ºi adu-þi aminte de robul Nostru David, cel cu putere [în adorare ºi credinþã], cel care a arãtat cãinþã!
18Noi am supus munþii sã slãveascã [pe Allah] împreunã cu el, seara ºi dimineaþa!
19ªi pãsãrile cele adunate! Toate se vor întoarce spre El!
20ªi Noi am întãrit stãpânirea lui ºi i-am dat lui înþelepciunea ºi judecata sãnãtoasã în vorbire!
21Oare a ajuns pânã la tine vestea celor care se certau ºi care s-au cãþãrat pe zidul templului?
22Când au intrat la David ºi el s-a speriat de ei au zis ei: “Nu-þifie fricã! Noi suntem doi care ne certãm; unul dintre noi a fostnedrept cu celãlalt. Deci judecã între noi cu dreptate ºi n
23Acesta este fratele meu. El are nouãzeci ºi nouã de oi, iar eu amo singurã oaie. ªi mi-a zis el: “Dã-mi-o în grija mea!” ªi m-a biruit el cu vorba”.
24A zis [David]: “El a fost nedrept cu tine, dacã þi-a cerut sã împreuni oaia ta cu oile lui. ªi mulþi dintre cei care se asociazã îºiîncalcã unii altora drepturile, afarã de aceia
25ªi i-am iertat Noi aceasta ºi el a avut parte de loc apropiat laNoi ºi de frumoasã întoarcere.
26“O, David! Noi te-am fãcut pe tine urmaº pe pãmânt. Decijudecã între oameni cu adevãr ºi nu urma poftei care te abate de lacalea lui Allah!” Aceia care se abat de la calea lui Allah vor avea pa
27Noi nu am fãcut în deºert cerul ºi pãmântul ºi ceea ce se aflãîntre ele. Aceasta este bãnuiala celor care nu au crezut. Dar vai necredincioºilor pentru focul [care-i aºteapt&at
28Oare sã-i punem Noi pe cei care cred ºi împlinesc fapte bune împreunã cu cei care fac stricãciuni pe pãmânt sau sã-i punem pe cei cu fricã [de Allah] în rând cu nelegiuiþii?
29[Iatã] o Carte binecuvântatã pe care Noi þi-am trimis-o, pentru caei sã ia aminte la versetele ei ºi pentru ca cei care au pricepere sãchibzuiascã!
30ªi i l-am dãruit Noi lui David pe Solomon, care a fost un rob prea bun ºi care a fost cu cãinþã!
31Când i s-au adus lui spre searã cai sprinteni,
32A zis el: “Eu am fost înclinat cãtre iubirea bunurilor [din aceastã lume] într-atât încât [am uitat de] pomenirea Domnului meu, pânã ce[soarele] s-a ascuns în spatele vãlului sãu;
33Aduceþi-i înapoi la mine!” ªi s-a pornit el sã le mângâie picioarele ºi gâturile.
34ªi l-am încercat Noi pe Solomon ºi am aruncat pe tronul lui un trup. Apoi s-a cãit el.
35A zis: “Doamne, iartã-mã pe mine ºi dãruieºte-mi mie putere cumnu se mai cuvine nimãnui dupã mine, cãci Tu eºti Cel Darnic[Al-Wahhab]!”
36ªi i-am supus lui vântul, ca sã alerge lin, dupã porunca lui, unde el voia,
37Ca ºi pe ºeitani: pe toþi ziditorii ºi cufundãtorii,
38Ca ºi pe alþii legaþi în lanþuri.
39“Acesta este darul Nostru. Deci împarte-l sau pãstreazã-l, fãrã sã dai nici o socotealã!”
40ªi el are la Noi un loc apropiat ºi frumoasã întoarcere .
41Adu-þi aminte de robul Nostru Iov, care a strigat cãtre Domnul sãu: “ªeitan m-a atins pe mine cu nenorocire ºi cu suferinþã”
42“Loveºte cu piciorul tãu ºi [priveºte cum iese] o apã rãcoroasã pentru spãlat ºi pentru bãut!”
43ªi Noi i-am dat lui familia sa ºi încã pe cât ea, cu îndurare dela Noi ºi ca îndemnare pentru cei care pricep.
44“ªi ia în mâna ta un mãnunchi ºi loveºte cu el ºi nu cãlcajurãmântul tãu!” ªi Noi l-am aflat statornic pe el! Un rob prea buncare se cãieºte!
45ªi adu-þi aminte de robii Noºtri Avraam, Isaac ºi Iacob - cei cu putere [în adorare ºi credinþã] ºi cu pricepere!
46I-am ales pe ei pentru un scop anume: vestirea mesajului despreViaþa de Apoi.
47Ei au fost la Noi printre cei mai buni aleºi.
48ªi adu-þi aminte de Ismail, de Eliseu, ºi de Dhu-l-Kifl, cãci toþi au fost printre cei mai buni!
49Aceasta este o pomenire , iar cei cu fricã vor avea parte de frumos loc la întoarcere:
50Grãdinile Edenului cu porþile deschise pentru ei,
51Unde, rezemaþi , vor cere ei fructe din belºug ºi bãuturi
52ªi vor avea ei [fecioare] frumoase, cu priviri curate, toate deopotrivã.
53Aceasta este ceea ce vi se promite vouã pentru Ziua Socotirii.
54Acesta va fi darul Nostru [pentru voi] ºi el va fi fãrã de sfârºit.
55Astfel va fi! Însã nelegiuiþii vor avea parte de cel mai rãu loc de întoarcere.
56Gheena în care, vor arde! ªi rãu culcuº va fi ea!
57Astfel va fi! ªi vor gusta ei apã clocotitã ºi puroi
58ªi alte [pedepse] asemenea acesteia!
59[ªi atunci li se va zice nelegiuiþilor]: "Aceasta este o ceatã ce intrã grãbitã împreunã cu voi." Iar ei [vor rãspunde]: “Sã nu aibã [aceastã ceatã] parte de bun venit, pent
60Ei vor zice: “Ba voi nu veþi avea parte de bun venit! Voi aþi adus aceasta asupra noastrã!” Ce rãu culcuº va fi el!
61Vor zice ei: “Doamne, acelora care au adus aceasta asupra noastrã, sporeºte-le pedeapsa îndoit, în Foc!”
62ªi ei vor zice: “De ce nu-i vedem pe bãrbaþii pe care noi îi socoteam printre cei rãi?
63I-am luat noi în batjocurã! Sau ochii noºtri nu-i zãresc?”
64Aceasta este cu adevãrat cearta neamului Focului.
65Spune: “Eu sunt numai un prevenitor! Nu existã nici o divinitate afarã de Allah Cel Unic, Stãpânul Atotputernic [Al-Wahid, Al-Qahhar],
66Stãpânul cerurilor ºi al pãmântului ºi al celor ce se aflã între ele, Cel Puter nic [ºi] Mereu Iertãtor [Al-’Aziz, Al-Ghaffar]!”
67Spune: “Aceasta este o veste mãreaþã,
68Însã voi vã îndepãrtaþi de la ea.
69Eu nu am nici o cunoºtinþã despre cãpeteniile preaînalte cã eles-ar fi certat,
70Mie nu mi s-a revelat decât cã eu sunt un prevenitor limpede!”
71Când Domnul tãu le-a zis îngerilor: “Eu voi crea un om din lut!
72Când Eu îl voi fi plãsmuit ºi voi fi suflat în el din duhul Meu, voi sã cãdeþi dinaintea lui, prosternându-vã!”
73ªi s-au prosternat toþi îngerii laolaltã,
74Afarã de Iblis, cãci el s-a arãtat trufaº ºi a devenit unul dintre cei care au tãgãduit credinþa.
75[Allah] a zis: “O, Iblis! Ce te-a împiedicat pe tine sã te prosternezi dinaintea a ceea ce Eu am plãmãdit cu mâinile Mele? Te-ai semeþit tu ori te-ai socotit tu printre cei înalþi?”
76A zis [Iblis]: “Eu sunt mai bun decât el! Pe mine m-ai plãmãdit din foc, în vreme ce pe el l-ai plãmãdit Tu din lut!”.
77I-a zis [Allah]: “Ieºi din el ºi vei fi tu alungat
78ªi asupra ta se va abate blestemul Meu pânã în Ziua Judecãþii!”
79A zis [Iblis]: “Doamne, dã-mi mie rãgaz pânã în Ziua când vor fi ei înviaþi!”
80[Allah] a zis: “Vei fi printre cei pãsuiþi,
81Pânã în Ziua timpului hotãrât!”
82A zis [Iblis]: “Pe puterea Ta [jur]! Eu îi voi duce în ispitã pe toþi,
83Afarã de robii Tãi cei devotaþi dintre ei!”
84A zis [Allah]: “Eu sunt Cel Drept [Al-Haqq]! Adevãr este ceea ce spun:
85Voi umple Gheena cu tine ºi cu toþi cei care te-au urmat pe tine!”
86Spune: “Eu nu vã cer pentru aceasta nici o rãsplatã ºi Eu nu sunt dintre prefãcuþi!
87El nu este decât Îndemnare pentru lumi!
88ªi voi veþi cunoaºte vestea lui , dupã un timp!"
Chapter 39 (Sura 39)
1Revelarea Cãrþii [vine] de la Allah Cel Puternic [ºi] Înþelept [Al-’Aziz, Al-Hakim].
2Noi þi-am trimis Cartea în tot adevãrul, deci adorã-L pe Allah, arã- tându-I numai Lui credinþã !
3Lui Allah I se cuvine credinþã curatã. Iar aceia care ºi-au luat ocrotitor în locul Lui [zicând]: “Noi nu-i adorãm pe ei decât pentru ca ei sã ne apropie de Allah”, Allah va judeca între ei în cele în ca
4De ar fi voit Allah sã-ªi ia un fiu, El ar fi ales ceea ce ar fi voit dinceea ce a creat. Laudã Lui! El este Allah Cel Unic [ºi] Atotputernic[Al-Wahid, Al-Qahhar].
5El a creat cerurile ºi pãmântul întru adevãr. El înfãºoarã noaptea peste zi ºi ziua peste noapte . El a supus Soarele ºi Luna ºi fiecare grãbeºte pânã la un termen hotãrât. E
6El v-a creat pe voi [toþi] dintr-un singur suflet . Apoi a fãcut din elpe soþia sa. ªi v-a trimis vouã opt suflete de vite . El vã creeazã înpântecele mamelor voastre, fãpturã dupã f&
7Dacã nu credeþi [dupã ce aþi vãzut semnele], Allah se poate lipsi de voi, cãci Lui nu-I place necredinþa robilor Sãi . Însã dacã voi sunteþimulþumitori, aceasta Î
8Dacã pe om îl loveºte o nenorocire, atunci el Îl cheamã pe Domnulsãu, cãindu-se înaintea Lui. Apoi, când îi dãruieºte lui îndurare dinpartea Sa, uitã cele cu care se rugase ºi &Icir
9Oare acela care petrece timpul nopþii în rugãciuni, prosternându-se ºi stând în picioare, este cu teamã de Ziua de Apoi ºiÎl roagã de îndurare pe Domnul sãu? Spune: “Oare sunt egali cei care ºtiu cu
10Spune: “O, robii mei cei dreptcredincioºi! Fiþi cu fricã de Domnul vostru! Cei care fac bine în aceastã lume vor avea parte de bine . Pãmântul lui Allah este întins. Cei statornici vor primi rãsplata lor fãr&
11Spune: Mi s-a poruncit mie sã-L ador pe Allah, arãtându-I numaiLui credinþã!
12ªi mi s-a poruncit sã fiu primul dintre musulmani!”
13Spune: “Eu mã tem, dacã nu-I voi arãta supunere Domnului meu, de osânda unei Zile cumplite!”
14Spune: “Pe Allah Îl voi adora , curat în credinþa mea!”
15Adoraþi ceea ce voiþi afarã de El! Spune: “Cei care pierd suntaceia care ºi-au pierdut sufletele lor ºi familiile lor în Ziua Învierii!Aceasta este pierderea învederatã!
16Ei vor avea deasupra lor umbre de foc ºi sub ei alte umbre!” Cu aceasta îi ameninþã Allah pe robii Sãi. “O, robii Mei, fiþi cu fricã de Mine!”
17Aceia care s-au ferit sã-l adore pe Thagut ºi s-au întors, cãindu-se, la Allah, aceia vor avea veste bunã! Deci binevesteºte robilorMei,
18Care ascultã cuvântul ºi urmeazã ceea ce este cel mai bun în el!Aceºtia sunt cei pe care îi cãlãuzeºte Allah ºi aceºtia sunt cei cupricepere.
19Oare pe acela împotriva cãruia se adevereºte cuvântul pedep- sei , oare îl vei mai putea Tu mântui când el se aflã deja în Foc?
20Însã aceia care au fost cu fricã de Domnul lor vor avea parte de odãi peste care alte odãi au fost clãdite . Pe sub ele vor curge pâ- raie. [Aceasta este] fãgãduinþa lui Allah ºi Allah nu
21Oare tu nu vezi cã Allah trimite apã din cer, apoi o îndreaptã ca izvoare în pãmânt, apoi scoate cu ajutorul ei roade de felurite culori,apoi ele se ofilesc ºi le vezi galbene, apoi le face bucãþel
22Oare acela cãruia i-a deschis Allah pieptul pentru Islam ºi care are luminã de la Domnul sãu? Vai acelora cu inimile împietrite faþã de pomenirea lui Allah! Aceia se aflã într-o rãtãcire învede
23Allah a trimis vestea cea mai frumoasã, ca o Carte [în care uneleversete] se aseamãnã ºi se repetã . Pieile acelora care se tem deDomnul lor se înfioarã la auzul ei; apoi se liniºtesc pieile ºi
24Oare acela care în Ziua Învierii se va feri cu faþa sa de rãul chi-nului? ªi li se va spune celor nelegiuiþi: “Gustaþi ceea ce aþi agonisit!”
25Au tãgãduit aceia de dinainte de ei ºi le-a venit lor chinul de acolo de unde ei nu se aºteptau.
26ªi le-a dat lor Allah sã guste ruºine în viaþa aceasta, iar osânda din Viaþa de Apoi va fi ºi mai mare, dacã mãcar ei ar ºti!
27ªi Noi le-am dat oamenilor în acest Coran tot felul de pilde, pentru ca ei sã ia aminte!
28Un Coran arab , fãrã de nici o strâmbãtate , pentru ca ei sã fie cu fricã!
29A dat Allah ca pildã un bãrbat [rob] cu asociaþi care se ceartã între ei [asupra Lui] ºi un [alt] bãrbat cu totul supus unui singur om. Oare sunt ei în aceeaºi situaþie? Laudã lui Allah! Dar cei ma
30Tu vei muri [într-o zi] ºi vor muri ºi ei [într-o zi].
31Apoi, în Ziua Învierii, vã veþi certa voi între voi, înaintea Domnului vostru.
32ªi cine este mai nedrept decât acela care minte împotriva lui Allah ºi socoteºte Adevãrul drept minciunã, atunci când vine la el?! Oare nu se aflã în Gheena sãlaº pentru cei necredincioºi?
33Iar acela care a adus Adevãrul ºi acela care îl crede aceºtia sunt cei evlavioºi.
34Ei au la Domnul lor ceea ce voiesc. Aceasta este rãsplata celor care sãvârºesc fapte bune.
35Pentru ca Allah sã le ºteargã lor cele mai rele [fapte] pe carele-au sãvârºit ºi sã le dea rãsplatã dupã cele mai bune [fapte] pe carele-au sãvârºit.
36Oare nu este Allah de ajuns [ca ocrotitor] pentru robul Sãu? Însã ei voiesc sã te sperie cu aceia care ar fi în locul Lui . Dar acela pe care Allah îl duce în rãtãcire nu va avea parte de ocârmuitor.
37Iar pe acela pe care îl cãlãuzeºte Allah nu va avea cine sã-l ducãîn rãtãcire. Oare nu este Allah Puternic [’Aziz] ºi Dãtãtor de rãzbu- nare?
38Dacã tu îi întrebi cine a creat cerurile ºi pãmântul, ei vor rãs- punde: “Allah!”. Spune: "Îi vedeþi voi pe aceia pe care-i invocaþi, afarã de Allah? Dacã Allah îmi voieºte mie u
39Spune: “O, neam al meu! Lucraþi voi dupã calea voastrã ºi voi lucra ºi eu [dupã calea mea] ºi [curând] veþi afla voi
40Asupra cui va veni chinul care îl înjoseºte ºi asupra cui se va coborî osânda veºnicã!”
41Noi þi-am trimis þie Cartea, pentru oameni, întru adevãr. Acelacare este cãlãuzit, este numai pentru sine, iar acela care rãtãceºte, numai împotriva sa însuºi, iar tu nu eºti cheza&o
42Allah ia la Sine sufletele, la moartea lor, ºi pe cele care nu mor[le ia], în timpul somnului lor. El le þine la Sine pe acelea asupra cãrora a hotãrât moartea , iar pe celelalte le trimite [în trupurile lor] pân&at
43Oare au luat ei mijlocitori, afarã de Allah? Spune: “Chiar ºi dacã ei nu au nici o putere ºi nu au nici minte?”
44Spune: “A lui Allah este mijlocirea în întregime. A Lui este împã-rãþia cerurilor ºi a pãmântului ºi apoi la El vã veþi întoarce!”
45Când este pomenit doar Allah singur, [fãrã asociaþi], se strâng inimile celor care nu cred în Viaþa de Apoi, iar când sunt pomeniþi cei luaþi în locul Lui , atunci se bucurã ei.
46Spune: “O, Allah, Creator al cerurilor ºi al pãmântului, Cunos-cãtor al celor nevãzute ºi al celor vãzute, Tu judeci între robii Tãi,asupra celor în care ei nu se înþeleg!”.
47Dacã aceia care sunt nelegiuiþi ar avea tot ceea ce se aflã pe pãmânt ºi încã o datã pe atât, laolaltã cu aceasta, [în zadar] le-ar oferiei ca rãscumpãrare pentru [a sc&atild
48Li se vor arãta relele pe care le-au agonisit ºi-i vor împresura pe ei cele de care ºi-au bãtut joc.
49Când îl atinge pe om o nenorocire, atunci Ne cheamã el. Apoi, dupã ce-i dãruim îndurare din partea Noastrã, zice el: “Mi se cuvinepentru ºtiinþa mea” . Dar aceasta este o încercare, însã cei maimul
50Aºa au grãit ºi cei de dinaintea lor ºi nu le-au fost de nici un folos cele pe care le-au agonisit.
51I-au lovit pe ei relele celor pe care le-au agonisit. ªi pe cei care sunt nelegiuiþi dintre aceºtia [mekkanii] îi vor lovi relele pe care le-au agonisit ºi nu se vor putea ei împotrivi puterii [lui Allah].
52Oare ei nu ºtiu cã Allah îl înzestreazã cu prisosinþã pe acela carevoieºte El sau îl înzestreazã cu mãsurã? Iar în aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care cred.
53Spune: “O, voi robii Mei, care aþi întrecut mãsura în defavoareavoastrã , nu deznãdãjduiþi în privinþa îndurãrii lui Allah !" Allahiartã toate pãcatele . El este Iertã
54Întoarceþi-vã cu cãinþã spre Domnul vostru ºi supuneþi-vã Lui,înainte de a veni chinul la voi, cãci apoi nu veþi mai putea fi voi mântuiþi!
55ªi urmaþi cele mai bune [porunci] care v-au fost vouã trimise de cãtre Domnul vostru, înainte de a veni la voi osânda pe neaºteptate, fãrã ca voi sã bãgaþi de seamã!
56Înainte sã zicã un suflet: “Vai mie, pentru cã nu am luat seama [laîndatoririle mele] faþã de Allah, fiindcã eu am fost printre batjocoritori!”
57Sau sã zicã: “Dacã Allah m-ar fi cãlãuzit , aº fi fost printre cei evlavioºi!”
58Sau sã zicã, atunci când va vedea chinul: “O, dacã ar fi pentru mine întoarcere , astfel încât sã fiu eu printre fãcãtorii de bine!”
59“Dar semnele Mele au venit la tine ºi tu le-ai socotit mincinoaseºi te-ai semeþit ºi ai fost tu printre cei necredincioºi!”
60În Ziua Învierii vei vedea tu chipurile acelora care au minþitîmpotriva lui Allah, întunecate. Oare nu se aflã în Gheena sãlaºpentru cei semeþi?
61ªi Allah îi va mântui pe cei care sunt cu fricã, fãcându-i pe ei sã câºtige [locul lor în Rai]. Nu-i va atinge pe ei nici un rãu ºi nu vor fi ei mâhniþi.
62Allah este Creatorul tuturor lucrurilor ºi El este peste toateChezaº!
63El are cheile cerurilor ºi ale pãmântului, iar aceia care nu cred în versetele lui Allah, aceia vor fi cei care pierd.
64Spune: “Îmi porunciþi, voi, neºtiutorilor , sã ador pe altcineva afarã de Allah?”
65Vi s-a revelat þie ºi acelora de dinaintea ta: “De vei face asociaþilui Allah, vor fi în zadar faptele tale ºi vei fi tu printre aceia carepierd.
66Deci, adorã-L tu pe Allah ºi fii dintre cei care aduc mulþumire!”
67Ei nu L-au preþuit pe Allah dupã cum se cuvine , deºi în ZiuaÎnvierii întregul pãmânt va fi [în] pumnul Sãu , iar cerurile vor fi adunate în dreapta Sa . Mãrire Lui! El este mai presus de ceea ce &I
68ªi atunci când se va sufla în trâmbiþã, vor fi trãsniþi toþi cei care se aflã în ceruri ºi pre pãmânt, afarã de cei care va voi Allah . Apoi se va sufla în ea a doua oarã ºi iat&a
69ªi va strãluci pãmântul în Lumina Domnului sãu, va fi aºezatã cartea vor fi aduºi profeþii ºi martorii ºi se va face judecatã între ei cu dreptate ºi ei nu vor fi nedrept&a
70ªi va fi rãsplãtit fiecare suflet dupã ceea ce a sãvârºit, cãci El ºtie mai bine ceea ce fac ei.
71ªi vor fi mânaþi cei care nu au crezut, în cete, cãtre Gheena, iar când vor ajunge la ea, se vor deschide porþile ei ºi pãzitorii ei le vor zice: “Oare nu au venit la voi trimiºi, chiar dintre voi, ca sã v&
72Se va zice: “Intraþi pe porþile Gheenei; veºnic veþi fi în ea sãlãº- luitori!” ªi cât de rãu va fi sãlaºul celor trufaºi!
73ªi vor fi conduºi cei care au fost cu fricã de Domnul lor spre Rai,în cete , iar când vor ajunge la el, li se vor deschide porþile lui ºi le vor zice pãzitorii lui: “Pace asupra voastrã! Voi aþi fost buni ,
74ªi vor zice ei: “Slavã lui Allah, care a împlinit fãgãduinþa Sa faþãde noi ºi ne-a fãcut pe noi sã moºtenim pãmântul , ca sã putemlocui în Rai oriunde vom voi!
75ªi îi vei vedea tu pe îngeri înconjurând Tronul , slãvindu-L pe Domnul lor ºi aducându-I laude. Se va judeca între ei dupã dreptate ºi se va zice : “Slavã lui Allah, Stãpânul lumilor!”
Chapter 40 (Sura 40)
1Ha´ , Mim.
2Revelarea Cãrþii este de la Allah Cel Puternic, ªtiutor [Al-’Aziz, Al-’Alim],
3Iertãtorul pãcatelor, Primitorul cãinþei, Cel Aspru la pedeapsã, Dãtãtorul de îndurare. Nu existã altã divinitate afarã de El ºi la El este întoarcerea.
4Nu se împotrivesc faþã de semnele lui Allah decât aceia care nu cred. Aºadar, sã nu te înºele umbletul lor prin þãri!
5Mai înainte de ei, i-au socotit mincinoºi [pe trimiºii lor] neamul luiNoe, ºi dupã ei ºi aliaþii , ºi fiecare comunitate se gândea cum sã-l piardã pe trimisul ei, ºi ei au luat ca argument neadev&a
6Astfel s-a adeverit cuvântul Domnului tãu împotriva celor care nu au crezut: "Ei vor fi oaspeþii Focului!"
7Cei ce poartã Tronul ºi cei care-l înconjoarã Îl preamãresc pe Domnul lor, aducându-I laudã, cred în El ºi cer iertare pentru cei care cred: “Doamne! Tu Îþi întinzi peste toate lucrurile î
8Doamne! ªi fã-i pe ei sã intre în grãdinile Edenului, pe care Tule-ai promis, ca ºi pe cei care au fost evlavioºi dintre pãrinþii lor, soþiilelor ºi ur maºii lor, cã
9ªi pãzeºte-i pe ei de cele rele! Iar acela pe care-l pãzeºti derele, în Ziua Aceea, de acela Te-ai îndurat. ªi aceasta este marea izbândã!"
10Iar cãtre aceia care nu vor crede se va striga [de cãtre îngeri]:"Ura lui Allah [faþã de voi] - atunci când sunteþi chemaþi la credinþã,iar voi stãruiþi în necredinþ&atil
11Vor zice ei: "Doamne, ne-ai dat nouã moarte de douã ori ºi ne-aidat nouã viaþã de douã ori, deci mãrturisim pãcatele noastre. Oare existã vreo cale de ieºire?"
12Aceasta este pentru voi, pentru cã atunci când a fost invocatnumai Allah Singur, voi nu aþi crezut, în timp ce, atunci când I s-au fãcut Lui asociaþi, atunci aþi crezut voi . Însã judecata este la Allah Cel &
13El este Cel care vã aratã semnele Sale ºi face sã coboare pentru voi din cer cele de trebuinþã . Dar nu se lasã îndemnat decât acela care se cãieºte ºi se întoarce .
14Deci chemaþi-L pe Allah, , cu credinþã numai în El, chiar dacã voia necredincioºilor [nu este aceasta]!
15El este Cel cu însuºiri fãrã egal, Stãpânul Tronului; El trimite Duhul , prin porunca Sa, asupra aceluia care voieºte El dintre robii Sãi , pentru ca sã-l previnã asupra Zilei întâlnirii,
16Ziua în care ei se vor arãta fãrã ca nimic sã-I fie ascuns luiAllah în privinþa lor. [ªi atunci se va grãi]: "A cui este împãrãþia în Ziuaaceasta?" "A Lui Allah, Cel Unic
17În Ziua aceea, fiecare suflet va fi rãsplãtit, dupã cum îºi va fi ago- nisit. Nu va fi nedreptate în Ziua aceea. Allah este grabnic la socotire.
18ªi sã-i previi pe ei despre Ziua ce este aproape, cãci inimile vor ajunge la gâturi ºi vor fi ei înspãimântaþi ºi nu vor avea nelegiuiþii nici prieten, nici mijlocitor cãruia sã i se dea ascu
19El [Allah] cunoaºte hainia din ochi ºi ceea ce ascund piepturile.
20ªi Allah judecã cu toatã dreptatea, în vreme ce aceia pe care îi invocã, afarã de El, nu vor judeca întru nimic . Allah este Cel care Aude [ºi] Vede Totul [As-Sami’, Al-Basir].
21Oare n-au purces ei pe pãmânt ca sã vadã cum a fost sfârºitul celor care au trãit înainte de ei? Au fost mai tari decât ei ºi au lãsat pepãmânt urme mai puternice decât ei , însã Allah i
22Aceasta a fost ºi pentru cã trimiºii lor au venit la ei cu semnelecele limpezi, iar ei nu au crezut. Atunci i-a apucat Allah, fiindcã Eleste Puternic [Qawiyy] [ºi] Aspru la pedeapsã.
23ªi i-am trimis Noi pe Moise cu semnele Noastre ºi cu dovadãlimpede
24La Faraon ºi la Haman ºi la Core , însã ei au zis: "El este un vrãjitor ºi un mincinos!"
25ªi când le-a adus lor Adevãrul de la Noi , atunci au zis ei:"Omorâþi-i pe pruncii acelora care au crezut împreunã cu el ºi lãsaþi-leîn viaþã numai pe femeile lor!" Dar viclenia necredin
26ªi Faraon a zis: "Lãsaþi-mã sã-l omor pe Moise ºi el sã-L cheme pe Domnul sãu! Mã tem sã nu vã schimbe religia voastrã ºi sã nu aducã stricãciunea p
27ªi Moise a zis: "Eu caut apãrare la Domnul meu ºi Domnul vostru împotriva oricãrui trufaº care nu crede în Ziua socotirii!"
28ªi un om care credea, din neamul lui Faraon, ºi care-ºi ascundeacredinþa lui a zis: "Omorâþi voi un bãrbat pentru cã el a zis:"Domnul meu este Allah," dupã ce a venit el cu semne desluºite d
29O, neam al meu! A voastrã este stãpânirea astãzi ºi sunteþi voi biruitori pe pãmânt! Dar cine ne va ajuta pe noi împotriva mâniei lui Allah, dacã ea se va abate asupra noastrã?" Faraon a zis: "Eu nu v
30ªi cel care credea a zis: "O, neam al meu! Eu mã tem pentru voi , de o zi asemenea Zilei aliaþilor ,
31Asemenea cum a pãþit neamul lui Noe ºi [neamul] ’Ad ºi [neamul] Thamud ºi cei care au venit dupã ei! Dar Allah nu voieºte nedreptate pentru robi!
32O, neam al meu! Eu mã tem pentru voi în Ziua chemãrii ,
33De Ziua în care veþi întoarce voi spatele, fugind , fãrã ca sãaveþi voi apãrãtor de Allah! Iar acela pe care îl duce Allah în rãtãcire nu va avea ocâr muitor."
34[ªi aduceþi-vã aminte când] a venit la voi Iosif, mai înainte, cusemne învederate , însã voi nu aþi încetat sã aveþi îndoieli asupra celor pe care vi le-a adus. Iar când el a murit, atunci aþi
35Aceia care discutã Religia lui Allah, fãrã nici o dovadã care sã lefi venit, [fapta lor] este foarte urâtã de Allah ºi de cei care cred. Astfel pecetluieºte Allah orice inimã a unui [om] îngâmfat
36ªi Faraon a zis: "O, Haman, dureazã-mi mie un turn , poate cã eu voi ajunge la cãrãri,
37La cãrãrile cerurilor, astfel încât sã-L vãd pe Dumnezeul luiMoise , cãci eu îl socotesc pe el mincinos!..." Astfel i s-a împlinitlui Faraon fapta sa cea rea ºi a fost el abãtut de la
38ªi cel care credea a zis: "O, neam al meu! Urmaþi-mã pe mine ºi eu vã voi cãlãuzi pe drumul cel drept!
39O, neam al meu! Aceastã viaþã lumeascã nu este decât o plãcere trecãtoare, în vreme ce Viaþa de Apoi este Casa odihnei .
40Cel care sãvârºeºte o faptã rea nu va fi rãsplãtit decât cu una asemãnãtoare cu ea, iar cel care sãvârºeºte o faptã bunã - fie el bãrbat sau muiere - ºi est
41O, neam al meu! De ce vã chem eu pe voi la mântuire, în vreme ce voi mã chemaþi pe mine la Foc?
42Voi mã chemaþi sã mã lepãd de Allah ºi sã-I fac Lui ca asociaþi cele despre care eu nu am nici o ºtiinþã , în vreme ce eu vã chem pe voi la Cel Puternic [ºi] Atoateiert&at
43Nu este îndoialã cã aceea la ce mã chemaþi nu poate fi chemat nici în aceastã lume, nici în Lumea de Apoi ºi cã întoarcerea noastrã este la Allah, iar cei nelegiuiþi vor fi oaspeþii Focului
44În curând vã veþi aduce aminte de ceea ce vã spun, iar eu las soarta mea în seama lui Allah . Allah îi vede bine pe robii [Sãi]".
45ªi Allah l-a ferit de relele pe care ei le-au plãsmuit ºi chinul cel rãu a împresurat clanul lui Faraon ,
46Focul la care ei vor fi expuºi dimineaþa ºi seara . Iar în Ziua când va sosi Ceasul, [se va zice]: “Faceþi sã intre clanul lui Faraon la osânda cea mai asprã!”
47Iar când vor discuta în Foc ºi vor zice cei slabi cãtre cei care s-au semeþit: "Noi v-am urmat vouã. Oare nu puteþi voi sã ne scãpaþi de o parte din foc?"
48Atunci vor zice cei care s-au semeþit: "Noi suntem cu toþii în el!" Allah a judecat deja între robii [Sãi] .
49ªi cei care se vor afla în Foc vor zice cãtre pãzitorii Gheenei:“Rugaþi-vã Domnului vostru ca sã ne uºureze nouã chinul [mãcar]pentru o zi!”
50Ei vor zice: "Oare nu v-au adus vouã trimiºii voºtri dovezi limpezi?" ªi ei vor rãspunde: "Ba da!" Ei vor zice: "Atunci, rugaþi- vã!" Dar ruga necredincioºilor va fi numai în deºert.
51Noi îi vom ajuta pe trimiºii Noºtri ºi pe cei care cred, atât în viaþa din aceastã lume cât ºi în Ziua când se vor ridica martorii ,
52În Ziua când dezvinovãþirea nu le va mai fi de nici un folos nelegiuiþilor ºi când vor avea ei parte de blestem ºi rãu sãlaº.
53ªi i-am dat Noi lui Moise cãlãuzire ºi i-am fãcut pe fiii lui Israel sã moºteneascã Scriptura ,
54Ca o cârmuire ºi o îndemnare pentru cei dãruiþi cu pricepere.
55Deci fii statornic , cãci fãgãduinþa lui Allah este adevãr, cere iertare pentru pãcatul tãu ºi preamãreºte-L pe Domnul tãu cu laudã, atât spre searã cât ºi spre di
56Aceia care discutã despre versetele lui Allah, fãrã sã le fi venit lor nici o dovadã , nu au în piepturile lor decât numai îngâmfare ºi ei nu vor atinge þelul lor. Deci cautã ocrotire la Allah , c&atil
57Crearea cerurilor ºi a pãmântului este mai mare decât crearea oamenilor, dar cei mai mulþi oameni nu ºtiu.
58Nu sunt deopotrivã cel care este orb ºi cel care vede ; nici ceicare cred ºi împlinesc fapte bune [nu pot fi deopotrivã] cu cel care sãvârºeºte o faptã rea . Dar cât de rar vã aduce&thor
59Ceasul va veni, fãrã îndoialã, însã cei mai mulþi oameni nu cred .
60ªi Domnul vostru zice: "Chemaþi-Mã ºi Eu vã voi rãspunde!Aceia care din prea multã trufie refuzã sã Mã adore vor intra înGheena umiliþi".
61Allah este Cel care v-a fãcut vouã noaptea, ca sã vã odihniþi în ea, ºi ziua, ca sã vedeþi desluºit . Allah este Cel plin de îndurare faþã de oameni, însã cei mai mulþi d
62Acesta este Allah, Domnul vostru, Creatorul tuturor lucrurilor. Nu existã altã divinitate afarã de El. Cum se poate sã vã întoarceþi? .
63Astfel s-au întors aceia care au tãgãduit semnele lui Allah .
64Allah este Cel care v-a dat vouã pãmântul, ca sã trãiþi pe el ºicerul, ca acoperiº , ºi v-a dat vouã chip - ºi ce chip minunat v-adat! - ºi v-a înzestrat pe voi cu lucruri
65El este Cel Veºnic Viu [Al-Hayy]. Nu existã altã divinitate afarã de El, deci chemaþi-L pe El cu credinþã curatã numai în El! Mãrire lui Allah, Stãpânul lumilor!
66Spune : "Mi s-a oprit mie sã-i ador pe aceia pe care îi chemaþiîn locul lui Allah , dupã ce mi-au venit semnele cele limpezi de laDomnul meu ºi mi s-a poruncit sã mã supun Stãpânului lumilor".
67El este Cel care v-a creat pe voi din þãrânã , apoi dintr-o picãturã, apoi dintr-un cheag de sânge. Apoi El vã face sã ieºiþi copii mici, pentru ca apoi sã ajungeþi la mat
68El este Cel care dã viaþã ºi dã moarte ºi, dacã hotãrãºte un lucru, El spune: "Fii" ºi el este.
69Tu nu-i vezi pe aceia care se ceartã asupra semnelor lui Allah cum sunt abãtuþi?
70Aceia care socotesc mincinoase Cartea ºi cele cu care i-am trimis pe trimiºii Noºtri vor ºti [în curând] ,
71Când cãtuºele ºi lanþurile vor fi pe gâtul lor ºi vor fi ei traºi
72În apa clocotitã ºi apoi vor arde în Foc.
73Apoi li se va zice lor: “Unde sunt cei pe care voi i-aþi fãcut asociaþi
74Lãsându-l pe Allah?” ªi vor rãspunde ei: “S-au rãtãcit de noi. Ba noi nu am chemat mai înainte nimic!” Astfel îi duce Allah în rãtãcire pe necredincioºi.
75Acesta este preþul pentru cã voi v-aþi bucurat pe pãmânt întru nedreptate ºi pentru cã v-aþi îngâmfat.
76Intraþi pe porþile Gheenei, în care veºnic veþi sãlãºlui! ªi ce loc rãu vor avea cei îngâmfaþi!
77Deci fii statornic! Fãgãduinþa lui Allah este adevãr ºi fie cã îþi vom arãta o parte din aceea cu care îi ameninþãm, fie cã te vom lua pe tine [înainte de aceasta], oricum la Noi se
78Noi am trimis trimiºi ºi mai înainte de tine. Despre unii dintre eiþi-am povestit, iar despre alþii dintre ei nu þi-am povestit. ªi nu i-a fost dat nici unui trimis sã vinã cu un semn , decât cu îngãd
79Allah este Cel care v-a fãcut vouã vitele: pentru ca sã cãlãriþi pe unele dintre ele ºi pentru ca sã mâncaþi de la altele;
80Voi aveþi de la ele [ºi alte] foloase ºi pentru ca voi sã vã împli- niþi o dorinþã din piepturile voastre , însã, mai sunteþi purtaþi pe eleºi pe corãbii.
81El vã aratã semnele Sale, dar care dintre semnele lui Allah le tãgãduiþi voi?
82Oare nu au purces ei pe pãmânt pentru a vedea care a fost urmarea pentru cei de dinaintea lor? Au fost mai numeroºi decât ei ºi mai puternici ºi au lãsat mai multe urme pe pãmânt , însã nu le-au fos
83ªi când au venit la ei trimiºii lor cu semnele cele limpezi, s-aubucurat de ºtiinþa pe care o aveau, însã cele de care ºi-au bãtut joci-au împresurat pe ei.
84ªi când au vãzut mânia Noastrã, au zis ei: "Noi credem numai înAllah Singur ºi ne lepãdãm de ceea ce I-am fãcut Lui ca asociaþi!"
85Însã nu le-a mai fost credinþa lor de nici un folos, când au vãzut mânia Noastrã. Aceasta este rânduiala lui Allah faþã de robii Sãi ºi au pierdut atunci aceia care nu au crezut.
Chapter 41 (Sura 41)
1Ha´, Mim .
2[Aceasta este] o Revelaþie de la Cel Milostiv, Îndurãtor [Ar-Rahman, Ar-Rahim].
3O Carte ale cãrei versete sunt tâlcuite , un Coran arab , pentru un neam [de oameni] care ºtiu,
4Un binevestitor ºi un prevenitor , însã cei mai mulþi dintre ei se întorc ºi nu ascultã .
5Ei zic: "Inimile noastre sunt acoperite faþã de aceea la care ne chemi tu, în urechile noastre este surzenie, iar între noi ºi între tine este o perdea . Deci tu lucreazã [ceea ce voieºti] ºi vom lucra º
6Spune: "Eu nu sunt decât om, ca ºi voi, însã mie mi se reveleazã cãDomnul vostru este un Domn Unic . Aºadar, cãutaþi calea cea dreaptã cãtre El ºi rugaþi-L pe El de iertare!"
7Cei care nu dau Dania [Az-Zakat] ºi nu cred în Viaþa de Apoi!
8Iar aceia care cred ºi împlinesc fapte bune, aceia vor avea parte de o rãsplatã neîntreruptã .
9Spune: "Oare voi nu credeþi în Acela care a creat pãmântul în douã zile ºi Îi faceþi Lui semeni?" Acesta este Stãpânul lumilor!
10ªi El a pus de deasupra lui [a pãmântului] munþi neclintiþi ºi L-a binecuvântat ºi a orânduit pe el toate cele necesare pentru hranã, pânã la patru zile ca rãspuns pentru aceia care întrea
11Apoi s-a întors cãtre cer - care era un fum - ºi i-a zis lui ºi pãmântului: Veniþi amândouã, de voie sau fãrã de voie!" ªi au rãspuns ele: "Venim, supunându-ne de bunãvo
12ªi le-a hotãrât El sã fie ºapte ceruri, în douã zile, ºi a orânduit fiecãrui cer menirea sa . ªi am împodobit Noi cerul cel mai de jos cu candele , ºi strajã . Aceasta este orânduiala Cel
13ªi dacã se întorc ei , atunci spune: "Vã previn pe voi asupraunei nenorociri asemenea nimicirii [care a lovit neamurile] ’Ad ºiThamud! "
14Când au venit trimiºii la ei, de dinaintea lor ºi de dupã ei,[zicându-le]: "Nu-L adoraþi decât pe Allah!", au zis ei: "Dacã Domnul nostru ar fi voit , ar fi fãcut El sã se pogoare îngeri. Noi nu cr
15În ce-i priveºte pe cei din [neamul] ’Ad, ei s-au arãtat cu semeþie pe pãmânt, pe nedrept, zicând ei: "Cine este mai puternic decât noi?"Oare n-au vãzut ei cã Allah care i-a creat pe ei este mai p
16ªi, de aceea, am trimis Noi împotriva lor un vânt aprig ºi geros în niºte zile fãrã de noroc, pentru ca sã le dãm sã guste chinul ruºinii în viaþa lumii de acum. Însã osânda
17În ce-i priveºte pe [cei din neamul] Thamud, Noi i-am cãlãuzit, însãei au iubit rãtãcirea mai mult decât cãlãuzirea ºi i-a lovit pe ei trãsnetul osândei umilitoare pentru ceea ce au
18ªi i-am izbãvit Noi pe cei care au crezut ºi au fost cu fricã [deAllah].
19ªi într-o Zi, vor fi adunaþi duºmanii lui Allah cãtre Foc ºi vor fiei mânaþi,
20Astfel încât, atunci când vor ajunge la el, vor da mãrturie împotriva lor urechile lor ºi ochii lor ºi pieile lor, pentru ceea ce ei au sãvârºit.
21ªi vor grãi ei cãtre pieile lor: “De ce aþi fãcut mãrturie împotriva noastrã?”, iar ele le vor rãspunde: “Ne-a fãcut sã grãim Allah Cel care face sã grãiascã
22Voi nu v-aþi putut ascunde , ca sã nu dea mãrturie împotrivavoastrã urechile voastre, ochii voºtri ºi pieile voastre, însã voi v-aþi închipuit cã Allah nu ºtie multe din cele pe car
23Aceastã închipuire pe care voi aþi avut-o despre Domnul vostruv-a dus la pieire pe voi ºi aþi ajuns sã fiþi printre cei pierduþi!"
24ªi de vor rãbda ei, Focul le va fi sãlaº, iar de vor cere ei iertare, nu vor fi ei dintre cei iertaþi.
25Le-am orânduit lor tovarãºi apropiaþi care le-au împodobit ceeace a fost înaintea lor ºi ceea ce a fost dupã ei ºi s-a adeveritîmpotriva lor Cuvântul , aºa cum s-a adeverit ºi în privin&t
26ªi cei care nu cred zic: "Nu plecaþi urechea la acest Coran , ci faceþi zarvã pentru ca voi sã biruiþi!"
27ªi-i vom face Noi pe cei care nu cred sã guste chinul aspru ºi-i vom rãsplãti dupã cea mai rea [faptã] pe care au sãvârºit-o.
28Aceasta este rãsplata duºmanilor lui Allah: Focul. În el vor avealocuinþa veºniciei , drept rãsplatã pentru cã au tãgãduit semneleNoastre.
29ªi vor zice aceia care nu cred: "Doamne, aratã-ni-i nouã pe aceia dintre djinni ºi dintre oameni, care ne-au dus în rãtãcire, pentru ca noi sã-i punem sub picioarele noastre, astfel încât sã fie ei prin
30Însã aceia care zic: "Domnul nostru este Allah!" ºi apoi urmeazã calea cea dreaptã, asupra lor se vor coborî îngerii , [zicându-le]: "Nu vã temeþi ºi nu fiþi mâhniþi ºi primiþi bun&
31Noi suntem ocrotitorii voºtri în viaþa din aceastã lume ºi din Viaþa de Apoi; voi veþi avea în ea ceea ce doresc sufletele voastre ºi veþi avea în ea ceea ce veþi cere,
32Ospeþie de la un Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim]".
33ªi cine spune vorbe mai frumoase decât acela care cheamã laAllah, sãvârºeºte faptã bunã ºi zice: "Eu sunt dintre musulmani"?
34Nu este fapta cea bunã deopotrivã cu fapta cea rea. Respinge[fapta cea rea] cu cea care este mai bunã ºi iatã-l pe acela care a fost între tine ºi el duºmãnie ca ºi cum ar fi un prieten ap
35Însã nu le va fi dat decât acelora care sunt rãbdãtori ºi nu-i vafi dat decât aceluia care va avea parte de mare noroc.
36ªi dacã [vreodatã] te va ademeni vreo ieºire de la ªeitan , cautãadãpost la Allah, cãci El este Cel care Aude [ºi] Atoateºtiutor[As-Sami´, Al-´Alim].
37ªi printre semnele Sale sunt noaptea ºi ziua ºi Soarele ºi Luna. Însã nu vã prosternaþi nici dinaintea Soarelui, nici dinaintea Lunii, ci prosternaþi-vã dinaintea lui Allah care le-a creat pe el
38Dar dacã [necredincioºii] se semeþesc, [nu-i nimic], cãci aceia care sunt la Domnul tãu [îngerii] Îl laudã pe El noaptea ºi ziua, fãrã ca ei sã osteneascã [niciodatã].
39ªi printre minunile Sale [este ºi aceea cã] tu vezi pãmântul umilit[pustiu ºi neroditor], dar când Noi facem sã coboare apa peste el,atunci el se miºcã ºi se umflã. Acela care îi d&at
40Aceia care rãstãlmãcesc semnele Noastre nu Ne sunt necunos-cuþi. ªi oare acela care este aruncat în Foc va fi mai bun sau acela care va veni în siguranþã în Ziua Învierii? Faceþi ceea ce voiþ
41Aceia care nu cred în Îndemnare , când ea vine la ei , [sã ºtie cã] ea este o Carte plinã de putere .
42Deºertãciunea nu va veni la ea nici dinaintea ºi nici din urma ei,pentru cã ea este o Revelaþie de la un Înþelept Vrednic de Laudã[Hakim, Hamid]!
43Nu þi se spune þie decât ceea ce li s-a spus ºi trimiºilor dedinaintea ta . Domnul tãu este Dãtãtor de Iertare ºi Dãtãtor de pedeapsã dureroasã .
44Dacã Noi l-am fi fãcut un Coran într-o altã limbã [decât araba], ar zice ei: De ce nu sunt versetele sale tâlcuite? Un [Coran] nearab ºiun [Profet] arab?" Spune: "El este pentru cei care cred ocârmuire ºitãm&a
45Noi i-am dãruit lui Moise Cartea ºi au fost neînþelegeri asupra ei . ªi de n-ar fi fost un cuvânt de mai înainte de la Domnul tãu ,s-ar fi fost hotãrât între ei . Însã ei au rãmas în mare nedumerir
46Cel care sãvârºeºte o faptã bunã [o face] pentru sine însuºi, iar cel care face rãu o face împotriva sa. Domnul tãu nu este nedrept cu robii Sãi .
47La El se aflã ºtiinþa despre Ceas . ªi nu ies roduri din înveliºurile lor ºi nu rãmâne grea nici o muiere ºi nici nu naºte, fãrã ºtirea Lui. ªiîn Ziua când El va striga cãtr
48Ceea ce ei au chemat mai înainte îi va pãrãsi pe ei ºi ei vor înþelege cã nu au scãpare .
49Omul nu osteneºte sã cearã binele, dar dacã îl atinge pe el rãul, atunci el este deznãdãjduit ºi descumpãnit.
50Dar dacã-i dãm sã guste îndurare din partea Noastrã, dupã o nenorocire care l-a lovit, atunci el zice: “Aceasta mi se cuvine ºi eu nu cred cã Ceasul va sosi [vreodatã]! ªi dacã
51ªi dacã-l copleºim cu harul Nostru pe om, el se abate ºi se îndepãrteazã aparte , dar, când îl atinge pe el rãul, atunci este largla rugãminte.
52Spune: "Vedeþi voi? Dacã el [Coranul] este de la Allah ºi voi îl tãgãduiþi, atunci cine se aflã în rãtãcire mai mare decât acela care este într-o schismã adâncã?"
53Noi le vom arãta semnele Noastre [în cele mai îndepãrtate] zãri[ale pãmântului] ºi în sufletele lor înºiºi, astfel încât sã le fie limpede cãel [Coranul] este Adevãrul. Oare nu este de ajun
54Ei sunt în îndoialã în privinþa întâlnirii cu Domnul lor , dar El este Cel care Cuprinde toate lucrurile [cu ºtiinþa Sa].
Chapter 42 (Sura 42)
1Ha´, Mim,
2´Ayn, Sin, Qaf .
3Astfel, Allah Cel Puternic [ºi] Înþelept [Al-´Aziz, Al-Hakim] îþi trimite þie revelaþii, tot aºa cum le-a trimis ºi celor de dinainte de tine.
4Ale Lui sunt cele din ceruri ºi cele de pre pãmânt. El este Cel maiÎnalt, Mãreþ [Al-´Aliyy, Al-´Azim]
5Aproape cã se despicã cerurile în înãlþimea lor , când îngerii laudãmãrirea Domnului lor ºi roagã de iertare pentru cei de pe pãmânt. Allah este Iertãtor, Îndurãto
6Cât despre aceia care îºi iau ocrotitori în afara Lui, Allah esteVeghetor peste ei ºi tu nu eºti chezaº pentru ei.
7Astfel, [aºa dupã cum le-am revelat celor de dinaintea ta] þi-am revelat Noi un Coran arab, pentru ca tu sã previi Mama cetãþilor ºi pe cei din împrejurimile ei ºi sã previi pentru Ziua Ad
8ªi de ar fi voit Allah, i-ar fi fãcut El pe ei o singurã comunitate ,însã El lasã sã intre întru îndurarea Sa pe cine El voieºte. Iar nelegiuiþii nu vor avea ocrotitor ºi nici ajutor.
9Ori au luat ei ocrotitori afarã de El? Allah este Ocrotitorul [Al- Waliyy], El dã viaþã morþilor ºi El este cu putere peste toat e.
10ªi pentru orice lucru aþi fi cu neînþelegere, judecata asupra lui se aflã la Allah . Acesta este Allah, Domnul meu, în El mã încred ºi la El mã întorc [cu cãinþã].
11Fãcãtorul cerurilor ºi al pãmântului. El a fãcut pentru voi soaþedin voi înºivã ºi [a fãcut] dobitoacele perechi . Prin aceasta vã înmulþeºte. Nu este nimic asemen
12Ale Lui sunt cheile [comorilor] cerurilor ºi ale pãmântului; Eldãruieºte cu prisosinþã cele spre vieþuire, cui voieºte El, sau ledãruieºte cu mãsurã, [cui voie&
13El v-a orânduit vouã religia pe care i-a prescris-o lui Noe, pe careþi-am revelat-o þie ºi am prescris-o pentru Avraam ºi Moise ºi Isus :"Întemeiaþi religia ºi nu vã despãrþi&thor
14Ei nu s-au despãrþit decât dupã ce le-a venit lor ºtiinþa, din pricina pizmei dintre ei. ªi dacã nu ar fi venit mai înainte un cuvânt dela Domnul tãu pentru un termen hotãrât, s-ar fi hotãrâ
15De aceea, cheamã-i tu [pe oameni] ºi mergi pe calea cea dreaptã- aºa cum þi s-a poruncit - ºi nu urma poftelor lor! ªi spune: "Cred în toate scripturile pe care le-a trimis Allah! Mi s-a poruncit mie sã jude
16Însã aceia care se ceartã în privinþa lui Allah, dupã ce s-a rãspuns[chemãrii Sale] , cearta lor este în van la Domnul lor ºi asupra lor se abate mânie ºi chinul aspru .
17Allah este Cel care a trimis Cartea cu Adevãrul ºi cu Balanþa .ªi de unde sã ºtii? Poate cã Ceasul este aproape.
18Încearcã sã-l grãbeascã aceia care nu cred în el, însã aceia care cred sunt cu teamã de el ºi ºtiu cã acesta este Adevãrul. Iar aceia care se ceartã asupra Ceasului, se afl&a
19Allah este Binevoitor cu robii Sãi. El dãruieºte cele spre vieþuire cui voieºte El. El este Tare, Puternic [Al-Qawiyy, Al-´Aziz].
20Acela care voieºte sã semene [ogorul] Lumii de Apoi, aceluia îi vom spori Noi semãnãtura , iar acela care voieºte sã semene [ogorul] acestei lumi , aceluia îi vom da Noi din ea , însã el nu va av
21Sau au ei asociaþi [ai lui Allah] care le-au orânduit lor religia pe care Allah nu a îngãduit-o? Dacã nu ar fi cuvântul [de amânare a] hotãrârii, s-ar fi judecat între ei. Cei nelegiuiþi vor avea parte de chi
22Tu îi vei vedea pe cei nelegiuiþi temându-se de ceea ce au agonisit , când [pedeapsa] se va abate asupra lor, în vreme ce aceia care au crezut ºi au sãvârºit fapte bune se vor afla în locurile înflorite ale Grãdin
23Aceasta este ceea ce Allah le binevesteºte robilor Sãi care credºi sãvârºesc fapte bune! Spune: "Eu nu vã cer vouã pentru aceastarãsplatã, afarã de prietenia faþã de
24Sau zic ei: "El a nãscocit minciunã pe seama lui Allah!" Dar de ar voi Allah, El ar pecetlui inima ta . Allah ºterge deºertãciunea ºiîntãreºte Adevãrul cu vorbele Sale . El este Bineºtiut
25El este Cel care primeºte cãinþa robilor Sãi ºi iartã pentru faptele cele rele ºi El ºtie ce faceþi.
26El împlineºte [dorinþele] celor care cred ºi sãvârºesc fapte bune ºile sporeºte lor harul Sãu, în vreme ce necredincioºii vor avea parte de chin aspru.
27Dacã Allah i-ar înzestra cu prisosinþã pe [toþi] robii Sãi, s-ar purtaei cu nedreptate pe pãmânt, însã El trimite cu mãsurã ceea ce voieºte. El este Bineºtiutor [ºi] B
28El este Cel care pogoarã ploaia, dupã ce ei au fost deznãdãjduiþi,ºi întinde îndurarea Sa . El este Ocrotitor [ºi] Vrednic de Laudã [Al-Waliyy, Al-Hamid].
29Printre Semnele Sale sunt tocmeala cerurilor ºi a pãmântului ºi avietãþilor pe care le-a risipit prin ele. Dar El are puterea de a le aduna pe ele , dacã voieºte.
30Nu vã loveºte nici o nenorocire, decât pentru ceea ce agonisesc mâinile voastre , însã El iartã multe .
31Voi nu veþi putea sã[-L] slãbiþi pe pãmânt ºi voi nu aveþi ocrotitorºi ajutor afarã de Allah!
32ªi printre semnele Sale sunt corãbiile de pe mare, ce seamãnã cu munþii .
33Dacã voieºte, El domoleºte vântul ºi ele rãmân nemiºcate pe suprafaþa apei. Întru aceasta se aflã semne pentru toþi oamenii care sunt rãbdãtori ºi mulþumitori.
34Sau El le lasã sã piarã , pentru cele pe care le-au agonisit. ÎnsãEl iartã mult.
35ªi sã ºtie cei care se ceartã asupra semnelor Noastre cã ei nu voravea scãpare!
36ªi tot ceea ce vi se dã vouã este bucurie trecãtoare pentru viaþa din aceastã lume. Însã ceea ce se aflã la Allah este mai bun ºi mai dãinuitor pentru aceia care cred ºi se încr
37Pentru aceia care se feresc de pãcatele mari ºi de faptele ruºinoase ºi care iartã, atunci când se mâniazã,
38Pentru aceia care rãspund Domnului lor ºi împlinesc Rugã-ciunea [As-Salat], iar pentru treburile lor [þin] sfat laolaltã ºi dauDania [Az-Zakat] din cele cu care îi înzestrãm
39ªi pentru aceia care, atunci când nedreptatea se abate asupra lor, ei o înfruntã .
40Rãsplata pentru un rãu este un rãu deopotrivã cu el . Însã rãsplata aceluia care iartã ºi care cautã împãcare se aflã la Allah. El nu-i iubeºte pe cei nelegi
41Cât despre aceia care se ajutã ºi izbândesc , dupã ce sunt nedreptãþiþi, împotriva acestora nu este drum [pentru dojanã];
42Ci drumul pentru dojanã este împotriva acelora care-i nãpãstuiesc pe [ceilalþi] oameni ºi sãvârºesc fãrãdelegi pe pãmânt , fãrã de dreptate. Aceºtia vor avea par
43Iar acela care rabdã ºi iartã, [sã ºtie cã] acesta este dintre lucrurile înalte .
44Acela pe care Allah îl duce în rãtãcire nu va avea, dupã El, nici un ocrotitor. ªi îi vei vedea pe cei nelegiuiþi zicând, când vor vedea osânda: “Oare este vreo cale pentru întoarcere [pe pãmânt]?”
45ªi-i vei vedea cum stau înaintea lui , smeriþi de umilinþã, privind cu un ochi pe furiº, în vreme ce vor zice aceia care au crezut: “Cei pierduþi sunt aceia care s-au pierdut pe ei înºiºi ºi [&o
46ªi nu vor avea ei nici un fel de ocrotitori care sã-i ajute afarã deAllah, iar acela pe care Allah îl duce în rãtãcire nu va avea nici undrum [spre cãlãuzire]"
47Ascultaþi de Domnul vostru înainte de a veni o Zi de la Allah, [Zi] pentru care nu este amânare! În Ziua aceea nu va fi pentru voi nici scãpare, nici tãgãduire .
48Dacã ei se îndepãrteazã, Noi nu te-am trimis la ei ca pãzitor peste ei , ci tu nu eºti dator decât numai cu vestirea. Când îi dãm Noi omului sã guste îndurare din partea Noastrã, atunci se
49A lui Allah este stãpânirea cerurilor ºi a pãmântului. El creeazã ceea ce voieºte ºi dãruieºte El copile cui voieºte ºi dãruieºte El bãieþi cui voieºte,
50Sau dã El ºi bãieþi ºi copile ºi-l face sterp pe cel pe care El voieºte. El este Atoateºtiutor [ºi] Atotputernic [´Alim, Qadir].
51Unui om nu i se cuvine ca Allah sã-i vorbeascã decât numai printr-o revelaþie, sau din spatele unui vãl , sau [prin] trimiterea unui trimis care reveleazã, cu Voia Sa, ceea ce El voieºte. Cu adevã
52Astfel, þi-am revelat Noi un Duh , la porunca Noastrã. Tu nu aiºtiut [mai înainte] ce este Cartea ºi ce este credinþa, însã Noi am fãcut-o luminã cu care cãlãuzim pe cine voim dintre robii N
53Pe drumul lui Allah, ale cãruia sunt cele din ceruri ºi de pre pãmânt . ªi cãtre Allah se îndreaptã [toate] lucrurile .
Chapter 43 (Sura 43)
1Ha´, Mim.
2Pe Cartea cea limpede!
3Noi l-am fãcut un Coran arab, pentru ca voi sã pricepeþi.
4El este la Noi, în Mama Cãrþii , preaînalt ºi plin de înþelepciune.
5Oare sã îndepãrtãm Noi Îndemnarea de la voi, pentru cã voi sunteþi un neam de pãcãtoºi?!
6ªi câþi profeþi le-am trimis Noi neamurilor celor dintâi!
7Însã nu a venit nici un profet la ei fãrã sã-l ia în derâdere!
8ªi i-am nimicit Noi [pe alþii] mai puternici decât ei ºi a umblat pilda înaintaºilor dintâi!
9ªi dacã-i întrebi pe ei "Cine a fãcut cerurile ºi pãmântul?", rãspund ei: "Le-a fãcut Cel Puternic [ºi] Atoateºtiutor [Al-´Aziz, Al-´Alim]!"
10[El este] Acela care v-a fãcut vouã pãmântul ca un pat ºi v-a fãcut vouã pe el cãrãri pentru ca voi sã fiþi cãlãuziþi .
11ªi El este Acela care a fãcut sã pogoare apa din cer, cu mãsura cuvenitã , ºi cu ea am dat Noi viaþã unei þãri moarte . Astfel veþi fiºi voi scoºi [din morminte] .
12ªi El este Acela care le-a creat pe toate soiurile ºi v-a fãcut vouã corãbiile ºi dobitoacele pe care le cãlãriþi ,
13Ca sã vã aºezaþi pe spinãrile lor ºi sã pomeniþi îndurareaDomnului vostru, când ºedeþi pe ele , zicând: "Slavã Celui care nile-a supus nouã pe acestea pe care noi nu am
14ªi noi la Domnul nostru ne vom întoarce!"
15ªi ei I-au fãcut dintre robii Sãi parte . Omul este nemulþumitor învederat!
16Sau ªi-a luat El copile din cele pe care le-a creat ºi v-a dat numai vouã bãieþi"!
17ªi când i se vesteºte unuia dintre ei ceea ce el a dat ca pildã pentru Cel Milostiv [Ar-Rahman] , atunci faþa sa devine întunecatã ºi el este plin de mânie.
18Oare pe cineva care este crescut în podoabe ºi care într-o ceartã nu este în stare sã se apere, cu dovadã limpede?
19ªi-i fac ei pe îngerii, care sunt robii Celui Milostiv [Ar-Rahman],copile! Au fost ei martori la facerea lor? Mãrturisirea lor se va scrie ºi vor fi ei întrebaþi.
20ªi zic ei: "Dacã ar fi voit Cel Milostiv [Ar-Rahman], noi nu i-am fiadorat pe ei!" Însã ei nu au nici o ºtiinþã despre aceasta, ci numai nãscocesc.
21Sau le-am dãruit Noi o Scripturã mai înainte de el ºi ei se þin strâns de ea?
22Ba ei zic: "Noi i-am gãsit pe pãrinþii noºtri într-o credinþã ºi noi ne cãlãuzim dupã urmele lor" .
23Tot astfel nu am trimis Noi în nici o cetate un prevenitor mai înainte de tine, fãrã ca cei îmbuibaþi din ea sã nu zicã: "Noi i-am gãsit pe pãrinþii noºtri într-o religie ºi noi
24A zis : "Chiar dacã eu v-aº aduce vouã o cãlãuzire mai bunã decât aceea în care i-aþi gãsit pe pãrinþii voºtri?" I-au rãspuns: "Noi nu credem în cele cu care aþ
25ªi Noi Ne-am rãzbunat pe ei ºi priveºte care a fost sfârºitul acelora care au tãgãduit!
26ªi când a zis Avraam tatãlui sãu ºi neamului sãu: "Eu mã dezic de aceia la care vã închinaþi voi,
27Afarã de Cel care m-a fãcut pe mine ºi care mã va cãlãuzi!"
28ªi el [Avraam] a fãcut-o [aceastã afirmaþie] un cuvânt care sã rãmânã pentru urmaºii sãi. Poate cã ei se vor întoarce .
29ªi Eu le-am dãruit acestora ºi pãrinþilor lor bucurie, pânã ce a venit la ei Adevãrul ºi un Trimis care sã facã lucrurile desluºite.
30ªi când a venit Adevãrul la ei, au zis ei: "Aceasta este vrãjitorie ºi noi nu credem în ea!"
31ªi au zis ei: "De ce nu a fost trimis acest Coran unui om de vazã din cele douã cetãþi?"
32Oare ei împart îndurarea Domnului tãu? Noi le-am împãrþit lor cele spre trebuinþã în viaþa din aceastã lume ºi i-am ridicat pe ei unii deasupra altora, în trepte, pentru ca unii dintre ei sã-i pun
33ªi de n-ar fi oamenii o singurã comunitate , am fi fãcut Noipentru casele celor care-L tãgãduiesc pe Cel Milostiv [Ar-Rahman]acoperiºuri ºi scãri de argint, pe care ei sã urce,
34ªi uºi pentru casele lor ºi divanuri pe care sã stea rezemaþi,
35ªi podoabe de aur. Dar toate acestea nu sunt decât bucurie trecãtoare din viaþa din aceastã lume, în vreme ce Viaþa de Apoi se aflã la Domnul tãu, pentru cei cu fricã .
36Cât despre acela care se întoarce de la Îndemnarea Celui Milostiv[Ar-Rahman] , aceluia îi vom orândui Noi un ºeitan care-i va fitovar㺠nedespãrþit.
37ªi ei îi vor abate pe ei de la drum, în vreme ce ei vor socoti cã sunt bine cãlãuziþi.
38Astfel încât el, când va veni la Noi, va zice tovarãºului sãu :"Vai! De ce nu este între mine ºi tine distanþa dintre cele douã rãsãrituri! Ce rãu tovar㺠ai fo
39ªi nu vã va fi vouã de nici un folos în Ziua aceea - de vreme ce voi aþi fost nelegiuiþi - cã veþi fi voi împreunã la osândã!
40ªi oare tu poþi sã-i faci sã audã pe cei surzi ºi-i poþi cãlãuzi pe cei orbi ºi pe cel care se aflã în rãtãcire învederatã?
41Fie cã Noi te vom lua pe tine ºi Ne vom rãzbuna pe ei,
42Fie cã îþi vom arãta þie ceea ce le-am fãgãduit lor , cãci Noi avem putere asupra lor.
43Tu þine-te cu putere de ceea ce þi-a fost revelat , cãci tu eºti pe drum drept.
44El este doarã îndemnare pentru tine ºi pentru neamul tãu ºi voi veþi fi întrebaþi.
45Întreabã-i pe trimiºii Noºtri, pe care i-am trimis înainte de tine , dacã am fãcut Noi alte divinitãþi, afarã de Cel Milostiv [Ar-Rahman], ca sã fie adorate!
46ªi l-am trimis Noi pe Moise cu semnele Noastre la Faraon ºi la dregãtorii sãi ºi a zis el: "Eu sunt Trimisul Stãpânului lumilor!"
47Dar când le-a arãtat lor semnele Noastre, au râs ei de ele.
48ªi nu le-am arãtat Noi nici un semn care sã nu fi fost ºi mai mare decât sora lui . ªi i-am apucat Noi cu chinul, în nãdejdea cã ei se vor întoarce [la Noi].
49ªi au zis ei: "O, vrãjitorule! Roagã-te pentru noi Domnului tãu,pentru legãmântul ce l-a fãcut cu tine ºi noi vom urma calea ceadreaptã!"
50ªi când Noi am îndepãrtat chinul de la ei, atunci iatã-i pe ei cumºi-au cãlcat fãgãduinþa.
51ªi Faraon a strigat cãtre neamul sãu, zicând: "O, neam al meu! Oare nu sunt ale mele împãrãþia Egiptului ºi aceste pâraie care curgla picioarele mele? Oare voi nu vedeþi?
52Oare nu sunt eu mai bun decât acesta care este umilit ºi abia de poate grãi?
53De ce nu i se aruncã lui brãþãri de aur sau de ce nu vin cu el îngerii pentru a-l însoþi?"
54ªi astfel l-a amãgit el pe neamul sãu ºi ei s-au supus, fiindcã ei erau un neam de nelegiuiþi.
55ªi când Ne-au supãrat pe Noi, Ne-am rãzbunat Noi pe ei ºii-am înecat pe toþi.
56ªi i-am fãcut Noi [printre cei] trecuþi ºi pildã pentru cei de dupã ei .
57ªi când a fost dat fiul Mariei ca pildã, atunci neamul tãu s-a veselit,
58Zicând ei: "Oare zeii noºtri sunt mai buni sau el?" ªi nu þi l-au datþie ca pildã, decât pentru ceartã. Ba ei sunt un neam [de oameni]gâlcevitori.
59El nu este decât un rob, asupra cãruia Noi ne-am revãrsat harul Nostru ºi din care am fãcut o pildã pentru fiii lui Israel.
60ªi de am fi voit Noi, am fi fãcut în locul vostru îngeri care sã vã urmeze pe pãmânt .
61ªi el va fi un semn pentru Ceas; deci nu vã îndoiþi în privinþa luiºi urmaþi-mã pe mine, cãci aceasta este o cale dreaptã!
62ªi sã nu vã abatã pe voi ªeitan , cãci el vã este duºman învederat!
63ªi când a venit Isus cu semnele limpezi, a zis el: "Am venit la voi cu înþelepciunea, pentru a vã limpezi vouã unele [din lucrurile] în care voi sunteþi deosebiþi . Fiþi cu fricã de Allah ºi daþ
64Allah este Stãpânul meu ºi este Stãpânul vostru, aºadar adoraþi-L pe El! Aceasta este calea cea dreaptã!"
65Dar sectele s-au certat între ele . ªi vai acelora care au fost nedrepþi pentru chinul unei Zile dureroase!
66Oare aºteaptã ei altceva decât sã vinã asupra lor Ceasul, deodatã, fãrã ca ei sã-ºi dea seama?
67Prietenii îºi vor fi în Ziua aceea duºmani unii altora, afarã de cei cu fricã .
68"O, robii Mei! Fiþi fãrã teamã în Ziua aceasta ºi nu vã întristaþi,
69Aceia care credeþi în semnele Noastre ºi sunteþi musulmani!
70Intraþi în Rai, voi ºi soaþele voastre, ºi vã veþi bucura voi!"
71Se va trece printre ei cu tipsii de aur ºi cupe; în el se va afla tot ceea ce poftesc sufletele ºi place ochilor . "ªi în veci veþi rãmâne voi în el,
72Cãci acela este Raiul ce vi s-a dat ca moºtenire pentru ceea ce aþi împlinit ,
73ªi în el veþi avea multe roduri din care veþi mânca".
74Iar nelegiuiþii vor petrece în veci în chinurile Gheenei,
75Care nu se vor potoli pentru ei ºi vor fi fãrã de nãdejde în ele.
76ªi Noi nu i-am nedreptãþit pe ei , ci s-au nedreptãþit .
77ªi ei vor striga : "O, Malik! Sã ne piardã Domnul tãu!" Iar el le va rãspunde: "Voi veþi rãmâne astfel [veºnic]!"
78Noi am venit la voi cu Adevãrul, însã cei mai mulþi dintre voi urãsc Adevãrul!
79Au luat ei vreo hotãrâre? Vom hotãrî ºi Noi!
80Sau cred ei cã Noi nu auzim taina lor ºi discuþia lor în ºoaptã? Ba da! Iar trimiºii Noºtri la ei scriu .
81Spune: "Dacã ar avea Cel Milostiv [Ar-Rahman] un fiu, eu aº fi primul dintre adoratori!
82Mãrire Stãpânului cerurilor ºi pãmântului, Stãpânul Tronului! El este mai presus de ceea ce ei vorbesc [despre El]!
83Lasã-i pe ei sã se afunde ºi sã se joace, pânã ce se vor întâlni cuZiua lor , care le-a fost fãgãduitã!
84El este Cel care este Domn în cer ºi care este Domn pe pãmânt; El este Cel Înþelept [ºi] Atoateºtiutor [Al-Hakim, Al-´Alim]!
85Binecuvântat este Cel a cãruia este împãrãþia cerurilor ºi apãmântului ºi a celor dintre ele. La El este ºtiinþa despre Ceas ºi la El vã veþi întoarce.
86ªi nu au putere aceia pe care îi cheamã în afarã de El, ca sã mijloceascã, ci numai aceia care fac mãrturie despre Adevãr ºi careºtiu .
87ªi dacã îi întrebi cine i-a creat pe ei, vor rãspunde: "Allah!" Atunci cum de se întorc ei?
88ªi la El este ºtiinþa despre graiul lui : "Doamne, aceºtia sunt un neam [de oameni] care nu cred!"
89Deci, îndepãrteazã-te de ei ºi spune: "Pace!" , cãci ei vor afla [în curând]
Chapter 44 (Sura 44)
1Ha´, Mim.
2Pe Cartea cea limpede!
3Noi am trimis-o într-o noapte binecuvântatã - cãci Noi am fost cu adevãrat prevenitori -,
4În care se hotãrãsc toate rânduielile înþelepte,
5Printr-o poruncã de la Noi, cãci Noi suntem Cel care trimite ,
6Ca îndurare de la Domnul tãu Cel Care Aude Totul [ºi este] Atoate-ºtiutor [As-Sami´, Al-´Alim],
7Stãpânul cerurilor ºi al pãmântului ºi al celor ce sunt între ele, dacã voi sunteþi cu credinþã.
8Nu existã altã divinitate afarã de El; El dã viaþã ºi dã moarte ºi El este Stãpânul vostru ºi Stãpânul pãrinþilor voºtri cei dintâi.
9Însã ei sunt în îndoialã ºi râd .
10Deci, aºteaptã o zi în care cerul va veni cu un fum învederat ,
11Care-i va învãlui pe oameni. Aceasta va fi o osândã dureroasã.
12“Doamne, îndepãrteazã osânda de la noi, cãci noi [acum]credem!”
13De unde le-a venit lor aceastã îndemnare, când a venit la ei unTrimis limpede,
14Iar ei s-au întors de la el ºi au zis: "El este om învãþat [de cãtre alþii], un nebun!"
15Noi vom îndepãrta puþin osânda, iar voi veþi reveni [tot aºa] .
16Dar într-o Zi vom lovi cu asprimea cea mai mare ºi atunci NoiNe vom rãzbuna.
17Mai înainte de ei am încercat Noi neamul lui Faraon, când a venit la ei un trimis nobil
18[ªi le-a zis lor]: "Aduceþi-i la mine pe robii lui Allah, cãci eu sunt un trimis vrednic de încredere
19ªi nu vã ridicaþi cu semeþie împotriva lui Allah, cãci eu vã aduc dovadã limpede
20ªi eu caut apãrare la Domnul meu ºi Domnul vostru pentru ca voi sã nu mã loviþi cu pietre, [pentru a mã ucide],
21Iar dacã nu voiþi sã mã credeþi, staþi departe de mine!"
22ªi L-a chemat el pe Domnul lui, [zicând]: "Aceºtia sunt un neam de oameni nelegiuiþi!"
23"Deci, purcede noaptea împreunã cu robii Mei! Însã voi veþi fi urmãriþi!
24ªi lasã marea liniºtitã! Ei sunt oºteni sortiþi înecului!"
25Câte grãdini ºi izvoare au lãsat [în urma lor] ,
26Câte ogoare ºi locuri minunate
27ªi câte plãceri de care s-au bucurat ei!
28Aºa! ªi am lãsat Noi un alt neam care sã-i moºteneascã,
29ªi nu i-au plâns pe ei nici cerul, nici pãmântul ºi nu li s-a dat lor nici un rãgaz .
30ªi i-am mântuit Noi pe fiii lui Israel de osânda cea umilitoare ,
31De Faraon care era îngâmfat ºi întrecea mãsura.
32ªi Noi i-am ales pe ei cu bunã ºtiinþã peste [toate] lumile
33ªi le-am dat lor semne în care s-a aflat încercare limpede ,
34Iar aceºtia zic:
35"Nu este pentru noi decât prima noastrã moarte ºi nu vom mai fi noi readuºi la viaþã;
36Aduceþi-i [înapoi] pe pãrinþii noºtri, dacã grãiþi voi adevãr!"
37Oare sunt ei mai buni sau neamul lui Tubba´ ºi cei de dinainte de ei? Noi i-am fãcut sã piarã, pentru cã ei au fost nelegiuiþi.
38ªi nu am fãcut Noi cerurile ºi pãmântul ºi cele ce se aflã între ele, jucându-ne .
39Nu le-am fãcut Noi decât întru adevãr, însã cei mai mulþi dintre ei nu ºtiu.
40Ziua despãrþirii este timpul hotãrât pentru ei toþi,
41O Zi în care un aliat nu va putea fi de nici un folos unui [alt] aliatºi în care ei nu vor fi ajutaþi,
42Afarã de acela cãruia Allah îi va arãta îndurare, cãci El estePuternic ºi Îndurãtor [Al-´Aziz, Ar-Rahim].
43Fãrã îndoialã cã pomul Zaqqum
44Va fi hrana pãcãtosului.
45Ca smoala topitã va fierbe în pântece,
46Ca apa clocotitã.
47"Apucaþi-l ºi cãraþi-l pe el în mijlocul Iadului!
48Apoi turnaþi asupra capului sãu din chinul apei fierbinþi!”
49[ªi i se va zice]: "Gustã! Tu [care pretindeai cã eºti] puter nic ºi nobil!
50Aceasta este aceea de care vã îndoiaþi!"
51Cei cu fricã [de Allah] se vor afla într-un loc sigur,
52În grãdini ºi printre izvoare,
53Vor purta straie de mãtase ºi brocart, ºezând faþã în faþã.
54Întocmai aºa! ªi le vom da Noi ca soaþe hurii cu ochii mari.
55ªi în ele vor cere în deplinã liniºte tot felul de fructe.
56Nu vor gusta în ele moartea, afarã de moartea cea dintâi . ªiAllah îi va feri pe ei de chinul Iadului.
57Aceasta este ca îndurare de la Domnul tãu ºi aceasta este marea izbândã.
58ªi Noi l-am fãcut uºor [Coranul], în limba ta, astfel încât ei sã ia aminte!
59Aºteaptã ºi ia seama, aºadar, fiindcã ºi ei aºteaptã ºi iau seama !
Chapter 45 (Sura 45)
1Ha´, Mim.
2Revelarea Cãrþii este de la Allah Cel Puternic [ºi] Înþelept [Al-´Aziz, Al-Hakim].
3În ceruri ºi pe pãmânt sunt semne pentru cei care cred.
4ªi în propria voastrã fãpturã ºi în vietãþile pe care El le-a risipit se aflã semne pentru un neam de oameni care cred cu tãrie.
5ªi în schimbarea nopþii ºi zilei ºi în hrana pe care Allah a pogorât-odin cer ºi a înviat pãmântul cu ea, dupã ce el a fost mort, ºi în schimbarea vânturilor se aflã semne pentru un neam d
6Acestea sunt versetele lui Allah pe care Noi þi le recitãm în tot adevãrul. ªi în ce cuvânt ar mai putea ei sã creadã, dupã [cuvântul lui] Allah ºi dupã semnele Lui?
7Vai pentru tot mincinosul pãcãtos!
8Cine aude versetele lui Allah care i se recitã, apoi stãruie cuîngâmfare , de parcã nu le-ar fi auzit. Deci vesteºte-i lui osândãdureroasã!
9Iar dacã ºtie ceva din versetele Noastre, el le ia în râs. Aceºtia vor avea parte de osândã umilitoare;
10În urma lor se aflã Gheena ºi nu le vor fi lor de folos nimic dincele pe care le-au agonisit ºi nici ceea ce ºi-au luat ei ca aliaþi în locul lui Allah . ªi vor avea ei parte de mare chin.
11Aceasta este o cãlãuzã, iar aceia, care tãgãduiesc verseteleDomnului lor, vor avea parte de chinurile unei osânde dureroase.
12Allah este Acela care v-a supus vouã marea, ca sã pluteascãvasele pe ea, la porunca Sa, ºi pentru ca voi sã umblaþi în cãutarea harului Sãu . Poate cã voi veþi fi mulþumit
13ªi El v-a supus vouã toate cele care se aflã în ceruri ºi care seaflã pre pãmânt; toate sunt de la El. ªi întru aceasta se aflã semne pentru un neam de oameni care chibzuiesc .
14Spune acelora care cred sã-i ierte pe aceia care nu nãdãjduiesc înzilele lui Allah , în care El va rãsplãti [fiecare] neam [de oameni]dupã cele pe care le-au agonisit!
15Acela care împlineºte binele o face pentru sufletul sãu, iar acela care sãvârºeºte rãul [o face] împotriva lui. Apoi, la Domnul vostru veþifi aduºi.
16Noi le-am dat fiilor lui Israel Cartea , înþelepciunea, profeþia ºii-am înzestrat pe ei cu bunuri ºi i-am ales înaintea celorlalte lumi .
17Noi le-am dat semne limpezi asupra Poruncii , însã ei nu au fostîn neînþelegere decât dupã ce le-a venit ºtiinþa, din pricina nelegiuiriilor. Domnul tãu va judeca între ei în Ziua Învierii cu privire
18Apoi te-am aºezat Noi pe calea cea adevãratã a religiei . Urmeaz-o, aºadar, ºi nu ur ma poftelor celor care nu ºtiu!
19Ei nu-þi vor fi de nici un folos, în faþa lui Allah . Cei nedrepþi îºi sunt aliaþi unii altora, în vreme ce Allah este Ocrotitorul celor cu fricã.
20Acesta conþine dovezi limpezi pentru oameni, ocârmuire ºi îndurare pentru un neam de oameni care cred cu tãrie.
21Ori socotesc aceia care au sãvârºit fapte rele cã îi vom þine peei deopotrivã cu aceia care au fost cu credinþã ºi au împlinit fapte bune, atât în viaþa lor cât ºi dupã moart
22Allah a creat cerurile ºi pãmântul în adevãr ºi pentru ca fiecaresuflet sã fie rãsplãtit dupã ceea ce a agonisit. ªi ei nu vor fi nedreptãþiþi .
23Îl vezi tu pe acela care ºi-a luat pofta sa drept Dumnezeu al lui cu bunã ºtiinþã ºi pe care Allah îl duce în rãtãcire ºi-i pecetluieºteauzul sãu ºi inima sa ºi întin
24Ei zic: "Nu este decât viaþa noastrã pãmânteascã! Noi murim ºi trãim ºi nu ne face pe noi sã pierim decât numai timpul!" Însã ei nu auºtiinþã despre aceasta, ci ei doar î&
25Iar când li se recitã lor versetele Noastre cele limpezi, atunci nu au ei alt temei decât sã spunã: "Faceþi-i sã revinã pe pãrinþii noºtri, de grãiþi voi adevãr!"
26Spune: "Allah vã dã viaþã, apoi vã dã moarte, apoi vã va adunape voi în Ziua Învierii! Nu este îndoialã întru aceasta, însã cei mai mulþi oameni nu ºtiu.
27A lui Allah este împãrãþia cerurilor ºi a pãmântului , iar în Ziuacând va sosi Ceasul, în Ziua aceea vor pierde cei care o iau în deºert .
28ªi vei vedea fiecare comunitate cãzutã în genunchi . Fiecare comunitate va fi chematã la cartea sa. "Astãzi veþi primi voi rãsplatã pentru ceea ce aþi sãvârºit!
29Aceasta este cartea Noastrã , care vã grãieºte vouã adevãrul. Noi am scris [în ea] ceea ce aþi fãcut".
30În ce-i priveºte pe aceia care au fost cu credinþã ºi au împlinit fapte bune, pe ei Domnul lor îi va lãsa sã intre sub îndurarea Sa . Aceasta este izbânda învederatã.
31În ce-i priveºte pe aceia care nu au fost cu credinþã, [li se va zice lor]: "Oare nu vi s-au recitat vouã versetele Mele? Însã voi v-aþi þinut semeþi ºi aþi fost un neam de nelegiui
32ªi ori de câte ori s-a spus: "Fãgãduinþa lui Allah este adevãr ºi nu este îndoialã asupra Ceasului", atunci aþi zis voi: "Noi nu ºtim ce esteCeasul . Noi nu facem decât sã presupunem, î
33ªi li se vor arãta lor relele ce le-au sãvârºit ºi îi vor împresura peei cele pe care le-au luat în batjocurã .
34ªi li se va zice lor: "Astãzi vã uitãm Noi , întocmai aºa cum aþi uitat voi întâlnirea cu aceastã Zi a voastrã. Sãlaºul vostru va fi Focul ºi nu veþi avea voi sprijinitori.
35Aceasta este pentru cã voi aþi luat versetele lui Allah în derâdereºi v-a înºelat pe voi viaþa lumeascã!" În Ziua aceea, ei nu vor fi scoºi din el ºi nici nu vor fi ei primiþi cu îndurare.
36Slavã lui Allah, Stãpânul cerurilor ºi Stãpânul pãmântului, Stãpânul [tuturor] lumilor!
37A Lui este mãrirea în ceruri ºi pre pãmânt ºi El este CelPuternic [ºi] Înþelept [Al-´Aziz, Al-Hakim].
Chapter 46 (Sura 46)
1Ha’, Mim.
2Revelarea Cãrþii este de la Allah Cel Puternic [ºi] Înþelept [Al-’Aziz, Al-Hakim].
3Noi nu am creat cerurile ºi pãmântul ºi cele care se aflã între eledecât întru adevãr ºi [pentru] un termen hotãrât. Însã aceia care nu cred se întorc de la cele despre care au fost preveniþi
4Spune: “Ce credeþi voi despre acelea pe care le chemaþi în locul lui Allah? Arãtaþi-mi ce au creat ei pe pãmânt! Sau au ei vreo parte[alãturi de Allah] la ceruri? Aduceþi-mi mie o carte de dinaintea
5ªi cine este mai rãtãcit decât acela care invocã în locul lui Allah pe cineva care nu-i va rãspunde lui pânã în Ziua Învierii, cãci ei nu bagã în seamã chemarea acestora!
6Iar când oamenii vor fi adunaþi [pentru judecatã], ei le vor fi duºmani ºi vor tãgãdui adoraþia lor .
7ªi când li se recitã lor versetele Noastre cele limpezi, zic aceia carenu cred despre Adevãr, când vine la ei: “Aceasta este vrãjitorielimpede!”
8Sau zic ei: “El l-a plãsmuit!” Spune: “Dacã l-am plãsmuit, atunci voi nu aveþi nici o putere pentru mine împotriva [pedepsei] lui Allah! Însã El ºtie prea bine ceea ce vorbiþi voi împotriva lu
9Spune: “Eu nu sunt nou între trimiºi ºi nu ºtiu ce se va face cu mineºi nici cu voi . Eu nu urmez decât ceea ce îmi este revelat ºi nu suntdecât un prevenitor limpede!”
10Spune: “Ce ziceþi voi, dacã [se adevereºte cã el] este de laAllah ºi voi îl tãgãduiþi, în vreme ce un martor dintre fiii lui Israel face mãrturie cã este deopotrivã cu
11ªi cei care nu cred spun cãtre cei care cred: “De ar fi fost el bun,nu ne-ar fi luat-o ei înainte cu aceasta!” ªi cum nu se vor lãsacãlãuziþi de el , vor zice ei: “Aceasta este o minciunã vec
12Însã mai înainte de el a fost Cartea lui Moise, ca îndreptar ºi caîndurare, iar aceasta este o Carte care întãreºte, în limba arabã, pentru a-i preveni pe aceia care au fost nedrepþi ºi ca bun&ati
13Aceia care spun “Domnul nostru este Allah!” ºi urmeazã calea cea dreaptã nu au a se teme ºi nici nu vor fi ei mâhniþi.
14Aceia vor fi oaspeþii Raiului, veºnic sãlãºluitori în el, ca rãsplatã pentru ceea ce au sãvârºit.
15Noi i-am poruncit omului sã le arate bunãtate pãrinþilor sãi. Mama sa l-a purtat cu dureri ºi l-a nãscut cu dureri. Purtarea lui ºi[pânã la] înþãrcarea lui sunt
16Aceºtia sunt aceia de la care primim [faptele lor] cele bune pe care le-au împlinit ºi peste ale cãror fapte rele Noi trecem . [Ei vorfi] dintre oaspeþii Raiului: o fãgãduinþã adevãratã ce
17Dar [este ºi] acela care zice cãtre pãrinþii sãi: “Uff ºi voi! Îmifãgãduiþi cã voi fi scos [din mormânt la viaþã], dupã ce au trecut[atâtea
18Aceºtia sunt aceia cãrora li s-a cuvenit cuvântul [prescris] dintre neamurile de djinni ºi de oameni care au trecut mai înainte de ei cã ei vor fi pierduþi!
19ªi pentru fiecare sunt trepte, dupã cele pe care le-au sãvârºit, pentru ca [Allah] sã-i rãsplãteascã pe ei dupã faptele lor; ºi ei nu vorfi nedreptãþiþi.
20ªi în Ziua când aceia care nu au crezut vor fi daþi Focului, [li se vazice lor]: “Voi aþi risipit lucrurile voastre bune în viaþa cea pãmân- teascã ºi v-aþi bucurat pe deplin de ele! Astãz
21Adu-þi aminte de fratele lui ’Ad , când a prevenit el pe neamul sãu din Al-’Ahqaf - ºi au trecut prevenitori ºi mai înainte de el ºi dupãel - [zicând]: “Adoraþi-L voi numai pe Allah! Eu mã tem pentru voi de
22Au zis ei: “Ai venit la noi ca sã ne depãrtezi de la zeii noºtri? Adu-ne nouã cele cu care ne ameninþi , dacã eºti tu dintre aceia care grãiesc adevãr!”
23Le-a zis: “Dar ºtiinþa se aflã numai la Allah . Eu vã vestesc celecu care am fost trimis, însã vãd cã voi sunteþi un neam de oameni neºtiutori” .
24ªi când au vãzut un nor, venind cãtre vãile lor, au zis ei: “Acestaeste un nor care ne va da ploaie!” “Ba nu! El este ceea ce aþi cerut voi sã vinã mai degrabã : un vânt în care se aflã osând&at
25Care nimiceºte totul, la porunca Domnului sãu!“ ªi în dimineaþa[urmãtoare] nu s-au mai vãzut decât sãlaºurile lor. Astfel am rãsplãtitNoi neamul de nelegiuiþi.
26ªi i-am întãrit Noi pe ei cu ceea ce nu v-am întãrit pe voi . ªii-am dãruit pe ei cu urechi, cu ochi ºi cu inimi, dar nu le-au fost lor de nici un folos nici urechile lor, nici ochii lor, nici inimile lor, fiindc&atil
27Noi am nimicit cetãþile din jurul vostru ºi am tâlcuit semnele în fel ºi chip, în nãdejdea cã ei se vor întoarce .
28De ce nu i-au ajutat pe ei aceia pe care i-au luat ei, în locul lui Allah, ca zei ca sã-i apropie . Însã ei i-au pãrãsit ºi aceasta a fost doar o minciunã a lor ºi ceea ce ei au plãsmuit .
29ªi [adu-þi aminte] când am abãtut Noi cãtre tine o ceatã dedjinni ca sã asculte Coranul . ªi când s-au adunat ei, au zis:"Ascultaþi cu luare-aminte!". Iar când s-a terminat ,
30ªi au zis ei: “O, neam al nostru! Noi am auzit o Carte, care a fosttrimisã dupã Moise, întãrind ceea ce a fost înainte de ea. Ea cãlãu- zeºte cãtre Adevãr ºi cãtre o cale dreapt&atild
31O, neam al nostru! Rãspundeþi celui care cheamã la Allah ºi credeþi în El, cãci El vã va ierta din pãcatele voastre ºi vã va apãra pe voi de o osândã dureroasã!”
32Acela care nu va rãspunde celui care cheamã la Allah nu va scãpa de puterea [lui Allah] pe pãmânt ºi nu va avea ocrotitori în locul Lui . Aceia se aflã în rãtãcire învederatã.
33Oare nu vãd ei cã Allah care a creat cerurile ºi pãmântul ºi nu afost neputincios la facerea lor este în stare sã-i aducã la viaþã pe morþi? Ba da, El este cu putere peste toate!
34ªi în Ziua când vor fi aduºi la Foc aceia care nu au crezut, [li se vazice lor]: “Oare nu este acesta adevãrul?” Vor zice ei: “Ba da, peDomnul nostru!” Va zice: “Gustaþi chinul pentru ceea ce aþi tãgã
35Deci rabdã, aºa cum au rãbdat cei statornici dintre trimiºi ºi nu cere sã vinã degrabã asupra lor ! ªi în Ziua când vor vedea ce li se promite , atunci li se va pãrea cã nu au rã
Chapter 47 (Sura 47)
1Acelora care nu cred ºi opresc de la calea lui Allah, El le va zãdãr nici faptele lor,
2Iar acelora care cred ºi sãvârºesc fapte bune ºi cred în ceea ce i-a fost trimis lui Muhammed - ºi acesta este Adevãrul de la Domnul lor! -, El le va ºterge faptele lor cele rele ºi va îndrepta starea lor.
3Aceasta pentru cã aceia care nu cred urmeazã deºertãciunea ºipentru cã aceia care cred urmeazã Adevãrul [venind] de la Domnul lor. Astfel face Allah pilde pentru oameni.
4Atunci când îi întâlniþi [în luptã] pe aceia care nu cred, loviþi gâturilelor, iar când îi slãbiþi pe ei, legaþi-i straºnic în lanþuri! Apoi, fie îndurare, fie rãscumpãrare, pân&at
5El îi va cãlãuzi ºi va îndrepta starea lor
6ªi îi va face pe ei sã intre în Raiul pe care El li l-a fãcut cunoscut .
7O, voi cei care credeþi! Dacã voi veþi face sã triumfe cauza luiAllah, vã va sprijini ºi El pe voi ºi va întãri picioarele voastre .
8Iar aceia care nu cred vor avea parte de nenorocire ºi Allah va lãsa faptele lor sã fie în deºert.
9Aceasta fiindcã ei au pizmuit ceea ce a pogorât Allah ºi, de aceea, El a zãdãr nicit faptele lor.
10Oare nu au purces ei prin lume pentru ca sã vadã cum a fost sfârºitul celor de dinainte de ei? Allah i-a nimicit . ªi asemenea[soartã] vor avea cei care nu cred .
11Aceasta pentru cã Allah este Ocrotitorul celor care cred ºi pentru cã aceia, care nu cred, nu au nici un ocrotitor.
12Allah îi duce pe aceia care cred ºi sãvârºesc fapte bune în grãdinipe sub care curg pâraie, în vreme ce aceia care nu cred se vorbucura [în aceastã lume] ºi vor mânca aºa cum m&atild
13ªi câte cetãþi mai puternice decât cetatea ta , care te-a alungat, am fãcut Noi sã piarã, fãrã sã aibã ei nici un ajutor!
14Oare acela care se þine de o dovadã limpede [venitã] de la Domnul sãu este ca acela cãruia i s-a înfrumuseþat fapta sa rea ºi a urmat poftelor lor?
15Iatã descrierea Raiului care le-a fost fãgãduit celor cu fricã de Allah: în el sunt râuri cu apã care nu este stricatã ºi râuri cu lapte al cãrui gust nu se stricã ºi râuri de v
16ªi printre ei sunt unii care ascultã la tine, însã numai ce ies dela tine ºi le zic ei acelora cãrora li s-a dãruit cunoaºterea : “Ce aspus el adineauri?” Aceºtia sunt cei cãrora
17Acelora care se aflã pe calea cea bunã, El le sporeºte cãlãuzireaºi le dãruieºte lor evlavie.
18ªi oare aºteaptã ei altceva decât Ceasul, sã vinã asupra lor pe neaºteptate? Semnele lui au ºi venit! ªi cum sã mai fie prevenirea lor, când va veni asupra lor?
19Deci sã ºtii cã nu existã altã divinitate afarã de Allah ºi cere iertare pentru pãcatele tale ºi pentru dreptcredincioºi ºi dreptcredincioase! Allah cunoaºte umbletul vostru [p
20Aceia care cred zic: “De-ar fi trimisã o Surã !” Dar când este revelatã o surã limpede, în care este pomenitã lupta , îi vezi pe cei care au o boalã în inimile lor privind spre tine cu privirea aceluiacare este
21Ascultarea ºi vorba cuviincioasã. Apoi, când lucrul este hotãrât , ar fi mai bine pentru ei dacã ar trudi pentru Allah .
22ªi dacã vã întoarceþi voi , nu s-ar putea sã semãnaþi voi stricãciune pe pãmânt ºi sã rupeþi legãturile voastre de rudenie?
23Aceºtia sunt cei pe care i-a blestemat Allah ºi i-a fãcut pe ei surzi ºi le-a orbit vederile lor.
24Oare ei nu cugetã la Coran sau peste inimile lor sunt lacãte?
25Pe aceia care întorc spatele , dupã ce drumul cel drept li s-a arãtat cu limpezime, îi ispiteºte ªeitan ºi-i înºealã .
26Aceasta pentru cã ei le zic acelora care pizmuiesc ceea ce trimite Allah: “Noi voim sã dãm ascultare la o parte a poruncilor voas- tre!” Însã Allah cunoaºte ceea ce tãinuiesc ei .
27ªi cum [va fi] când îi vor lua îngerii ºi-i vor lovi peste feþele ºi peste spatele lor?
28Aceasta pentru cã ei urmeazã ceea ce Îl mâniazã pe Allah ºipizmuiesc ceea ce este mulþumire a Lui ºi, de aceea, El va facezadarnice faptele lor.
29Ori îºi închipuie aceia care au boalã în inimile lor cã Allah nu va scoate la ivealã ura lor ascunsã?
30Dacã am voi Noi, þi i-am arãta þie ºi tu i-ai recunoaºte pe ei dupã semnele lor . Dar o sã-i cunoºti tu dupã tonul vorbei lor . Iar Allah cunoaºte faptele voastre.
31ªi vã vom încerca pânã ce îi vom cunoaºte pe cei care luptã[pentru cauza lui Allah] dintre voi ºi pe cei statornici ºi vom încercaveºtile despre voi .
32Aceia care nu cred, împiedicã de la calea lui Allah ºi se împo- trivesc Trimisului, dupã ce li s-a arãtat lor limpede calea cea dreaptã, nu-i vor pricinui lui Allah nimic rãu ºi El va zãdãr nici
33O, voi cei care credeþi! Fiþi cu ascultare faþã de Allah ºi fiþi cu ascultare faþã de Trimis ºi nu faceþi ca faptele voastre sã fie în deºert!
34Pe aceia care nu cred ºi împiedicã de la calea lui Allah, iar apoi mor fiind necredincioºi, Allah nu-i va ierta .
35Nu slãbiþi ºi nu chemaþi la pace , pentru cã voi sunteþi dea-supra , cãci Allah este alãturi de voi ºi nu vã va lãsa niciodatã sãpierdeþi rãspl
36Iarã viaþa pãmânteascã este numai joacã ºi glumã . ªi de veþi crede voi ºi de veþi fi cu fricã [de Allah], vã va dãrui El rãsplata voas- trã ºi n
37ªi de vi le-ar cere El ºi v-ar stânjeni pe voi, aþi fi voi zgârciþi ºi El ar scoate la ivealã rãutãþile voastre .
38Iatã cã voi sunteþi chemaþi sã cheltuiþi pe calea lui Allah . ªi uniidintre voi sunt zgârciþi , iar acela care este zgârcit este zgârcit numai spre paguba lui însuºi. Allah este deajuns p
Chapter 48 (Sura 48)
1Noi þi-am dat þie o biruinþã învederatã ,
2Pentru ca Allah sã-þi ierte pãcatele tale, cele care au fost ºi celecare vor veni, sã-ºi împlineascã binefacerea Sa asupra ta ºi sã te cãlãuzeascã pe un drum drept.
3ªi pentru ca Allah sã-þi dea un mare ajutor.
4El este Cel care a trimis liniºtea în inimile dreptcredincioºilor, pentru a spori credinþa lor cu credinþã - ºi ale lui Allah sunt oºtirile dinceruri ºi de pre pãmânt , iar Allah este A
5Pentru a-i face sã intre pe dreptcredincioºi ºi pe dreptcredincioase în grãdini pe sub care curg pâraie ºi în care ei vor fi veºnic sãlãºluitoriºi pentru ca sã le ierte pãcatele lor
6ªi pentru ca sã-i chinuiascã pe cei fãþarnici ºi pe cele fãþarnice, pe politeiºti ºi pe politeiste, care nutresc gând rãu despre Allah. Asupralor se va abate cercul rãului .
7Ale lui Allah sunt oºtirile din ceruri ºi de pre pãmânt, iar Allah estePuternic [ºi] Înþelept [´Aziz, Hakim].
8Noi te-am trimis pe tine ca martor, vestitor de bine ºi prevenitor ,
9Pentru ca voi sã credeþi în Allah ºi în Trimisul Sãu ºi pentru ca sã-l sprijiniþi ºi sã-l cinstiþi [pe Profet] ºi sã-L preamãriþi dimineaþa ºi seara[pe Allah
10Cei care fac jurãmânt de credinþã faþã de tine fac jurãmânt decredinþã faþã de Allah ; mâna lui Allah este deasupra mâinilor lor.Acela care calcã [jur&atild
11Aceia dintre arabii beduini care au rãmas în urmã îþi vor spune:"Am fost ocupaþi cu averile noastre ºi cu familiile noastre, deci roagã-te de iertare pentru noi!" Rostesc cu limbile lor ceea ce nu este î
12Voi vã închipuiþi cã Trimisul ºi dreptcredincioºii nu se vor mai întoarce nicicând la familiile lor. ªi aceasta a fost împodobitã în inimile voastre . Însã aþi gândit voi gând r&atil
13Iar acela care nu crede în Allah ºi în Trimisul Sãu [sã ºtie cã] Noi am pregãtit pentru necredincioºi flãcãrile .
14A lui Allah este împãrãþia cerurilor ºi a pãmântului. El iartã cui voieºte El ºi îl pedepseºte pe acela care voieºte El. Allah este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
15Cei care rãmân de obicei în urmã vor zice atunci când voi purcedeþi la prãzi ca sã le luaþi: "Lãsaþi-ne pe noi sã vã urmãm!" Ei voiesc sã schimbe cuvântul lui Al
16Spune arabilor beduini care rãmân de obicei în urmã: “Voi sunteþi chemaþi împotriva unui neam de oameni cu mare putere ºi vã veþi lupta cu ei sau se vor supune ei. ªi dacã veþi asculta, v&atil
17Nu este nici un pãcat pentru cel orb, nici pentru cel ºchiop nueste pãcat ºi nici pentru cel bolnav nu este pãcat . Însã pe acelacare ascultã de Allah ºi de Trimisul Sãu îl va fa
18Allah a fost mulþumit de dreptcredincioºi, când ei au fãcut legãmânt cu tine [acolo] sub pom [sã moarã în lupta pentru cucerireaMekkãi] . El a ºtiut ce a fost în inimile lor ºi
19Ca ºi cu prãzi numeroase , pe care ei le vor aduna. Allah estePuternic [ºi] Înþelept [´Aziz, Hakim].
20Allah v-a fãgãduit vouã [alte] prãzi numeroase pe care voi le veþidobândi ºi a grãbit aceasta pentru voi . ªi a îndepãrtat El mâinileoamenilor de la voi, pentru ca sã fie un semn pentru dre
21ªi alte [prãzi mai sunt] asupra cãrora voi nu aveþi putere, dar pe care Allah le-a cuprins , cãci Allah este cu putere peste toate.
22ªi dacã aceia care nu cred ar fi luptat împotriva voastrã, ar fi întors spatele ºi atunci nu ar mai fi aflat nici ocrotitor ºi nici ajutor.
23[Aceasta este] Legea lui Allah, care a fost ºi mai înainte ºi nu vei afla schimbare pentru Legea lui Allah.
24El este Cel care a îndepãrtat mâinile lor de la voi ºi mâinilevoastre de la ei, în Valea Mekkãi , dupã ce v-a dat vouã izbândãasupra lor. ªi Allah vede bine ceea ce faceþi voi.
25Ei sunt aceia care nu au crezut ºi care v-au oprit pe voi de la Moscheea Al-Haram ºi jertfa a fost împiedicatã sã ajungã la locul de junghiere. Dacã nu ar fi fost [în Mekka] bãrbaþi credin
26ªi când cei care nu credeau purtau în inimile lor furia - furia neºtiinþei -, Allah a pogorât liniºtea Sa asupra Trimisului Sãu ºi asupra credincioºilor ºi i-a obligat pe ei la cuvântul evlaviei, pentru c&atild
27Allah o va face adevãratã viziunea prin care El i-a vestit TrimisuluiSãu cu tot adevãrul: Veþi intra în Moscheea cea Sfântã, cu voia luiAllah, în siguranþã, cu pãrul ras º
28El este Cel care l-a trimis pe Trimisul Sãu cu îndreptare ºi cureligia Adevãrului pentru ca sã o facã sã triumfe asupra întregii religii . ªi Allah este de ajuns ca Martor.
29Muhammed este Trimisul lui Allah. Iar aceia care stau alãturi deel sunt aspri faþã de necredincioºi ºi sunt îndurãtori între ei . Îi vezi pe ei aplecaþi ºi prosternându-se, cãutând mila lui Al
Chapter 49 (Sura 49)
1O, voi cei care credeþi! Nu o luaþi înaintea lui Allah ºi a Trimisului Sãu ºi fiþi cu fricã de Allah! Allah este Cel care Aude Totul [ºi este] Atoateºtiutor [Sami´, ´Alim].
2O, voi cei care credeþi! Nu ridicaþi glasurile voastre peste glasul Profetului ºi nu strigaþi când vorbiþi cu el, aºa cum strigaþi voi unii la alþii , pentru ca faptele voastre sã nu fie în
3Aceia care coboarã glasurile lor înaintea Trimisului lui Allah sunt aceia ale cãror inimi le-a încercat Allah pentru evlavie; ei vor avea parte de iertare ºi de rãsplatã mare,
4Aceia care te cheamã din afara odãilor tale , cei mai mulþi dintreei nu au judecatã .
5Dacã ar avea ei rãbdare pânã ce tu ieºi la ei, ar fi mai bine pentru ei. Însã Allah este Iertãtor, Îndurãtor [Ghafur, Rahim].
6O, voi cei care credeþi! Dacã vine la voi un nelegiuit cu o veste,chibzuiþi cu [mare] bãgare de seamã , ca sã nu pricinuiþi rãu unuineam, din neºtiinþã, ºi sã
7ªi sã ºtiþi cã Trimisul lui Allah este printre voi. Dacã el v-ar da ascultare vouã în multe lucruri , aþi cãdea voi în pãcat, însã Allah v-a fãcut pe voi sã
8Un har de la Allah ºi o îndurare. Iar Allah este Atoateºtiutor [ºi] Înþelept [´Alim, Hakim].
9ªi dacã douã cete de dreptcredincioºi se ceartã între ele, voi împã- caþi-le! Dacã una dintre ele este nedreaptã cu cealaltã, atunci luptaþi împotriva celei care este nedreaptã
10Dreptcredincioºii sunt fraþi. Deci împãcaþi-i pe cei doi fraþi ai voºtri ºi fiþi cu fricã de Allah! Poate cã veþi afla îndurare!
11O, voi cei care credeþi! Sã nu râdã un neam de alt neam, care s-ar putea sã fie mai bun decât el, nici muierile [sã nu râdã] de alte muieri, care s-ar putea sã fie mai bune decât ele! Nu vã
12O, voi cei care credeþi! Feriþi-vã cu strãºnicie de bãnuieli, cãci unele bãnuieli sunt pãcat ! Nu vã iscodiþi ºi nu vã ponegriþi unii pe alþii! Oar
13O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bãrbat ºi o muiereºi v-am fãcut pe voi popoare ºi triburi, pentru ca sã vã cunoaºteþi. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre vo
14Au zis arabii beduini : "Noi credem!" Spune: "Voi nu credeþi! Ci ziceþi: "Noi suntem supuºi!", fiindcã nu a intrat credinþa încã în inimile voastre! ªi de veþi arãta ascultare lui Allah º
15Dreptcredincioºi sunt numai aceia care cred în Allah ºi în Trimisul Sãu, care apoi nu s-au mai îndoit ºi au luat parte la luptã cu averile lor ºi cu sufletele lor, pe calea lui Allah . Aceºtia sunt cei sinceri.
16Spune : "Oare voiþi sã-I vorbiþi lui Allah despre credinþa voastrã, când Allah ºtie ce este în ceruri ºi ce este pre pãmânt ºi când Allah este a toate ºtiutor?"
17Ei îþi amintesc cã þi-au fãcut cinste îmbrãþiºând Islamul. Spune:"Nu-mi faceþi nici o cinste cu Islamul vostru! Dimpotrivã, Allah v-a fãcutvouã cinste prin aceea cã v-a c&atild
18Allah ºtie Necunoscutul din ceruri ºi de pre pãmânt ºi Allah vede bine ceea ce faceþi voi.
Chapter 50 (Sura 50)
1Qaf. Pe Coranul cel glorios!
2Însã ei se mirã cã le vine ca prevenitor unul dintre ei ºi cei necre- dincioºi zic: "Acesta este lucru ciudat!
3Oare dupã ce am murit noi ºi ne-am fãcut þãrânã [vom mai fi noi readuºi la viaþã]? Aceasta este o întoarcere depãrtatã!"
4Noi ºtim ce mistuie pãmântul din ei. Noi avem o carte pãstrã-toare .
5Însã ei au socotit Adevãrul drept minciunã, când a venit la ei. ªiei sunt într-o stare încurcatã.
6Oare nu se uitã ei spre cerul de deasupra lor cum l-am înãlþatNoi ºi l-am înfrumuseþat ºi cum nu are el nici un fel de crãpãturi?
7Iar pãmântul l-am întins Noi ºi am aruncat pe el munþi neclintiþi ºi am fãcut sã creascã pe el din fiecare soi minunat,
8Spre dovadã ºi îndemnare pentru fiecare rob care se cãieºte.
9ªi Noi trimitem din cer apã binecuvântatã cu care facem sã creascã grãdini ºi grâne pentru seceriº.
10ªi palmieri semeþi, cu ciorchini rânduiþi unii peste alþii,
11Ca hranã pentru robi. ªi cu ea Noi dãm viaþã unui þinut mort . Astfel va fi ºi ieºirea [din morminte].
12Înainte de ei , au învinuit de minciunã neamul lui Noe, locuitorii din ar-Rass, Thamud ,
13’Ad , Faraon, fraþii lui Lot,
14Locuitorii din Al-Ayka ºi neamul lui Tubba´ . Toþi i-au învinuit pe trimiºi de minciunã ºi ameninþarea Mea s-a adeverit.
15Oare am ostenit Noi la creaþia cea dintâi? Însã ei sunt în îndoialã cu privire la o nouã creaþie .
16Noi l-am creat pe om ºi Noi ºtim ce-i ºopteºte sufletul sãu , cãciNoi suntem mai aproape de el decât vâna gâtului,
17Când cei doi primitori primesc, stând [unul] în dreapta ºi[celãlalt] în stânga,
18ªi el nu va rosti nici un cuvânt, fãrã sã aibã lângã el un supraveghetor pregãtit [sã scrie] .
19ªi vine agonia morþii cu adevãrat: "Aceasta este cea de care tu te-ai ferit!"
20Se va sufla în trâmbiþã : Aceasta este Ziua ameninþãrii .
21ªi va veni fiecare suflet împreunã cu un mânãtor ºi un martor.
22"Tu ai fost nepãsãtor faþã de aceasta. ªi Noi am îndepãrtat vãlul tãu ºi privirea ta este astãzi pãtrunzãtoare"
23ªi însoþitorul sãu va zice: "Iatã ce se aflã la mine pregãtit!"
24Aruncaþi în Gheena pe tot necredinciosul îndârjit,
25Care împiedicã binele , nelegiuit ºi bãnuitor ,
26Care a aºezat alãturi de Allah ºi un alt dumnezeu! . Aruncaþi-l peel la chinul cel aspru!”
27Însoþitorul sãu va zice: "Doamne, eu nu l-am oropsit, ci el s-a aflat în rãtãcire adâncã!".
28El le va zice: "Nu vã certaþi în faþa Mea! Eu v-am trimis ameninþarea mai înainte!
29La Mine vorba nu se schimbã ºi Eu nu sunt nedrept cu robii!"
30În Ziua aceea, îi vom zice Gheenei: "Te-ai umplut?" Iar ea va rãs- punde: "Mai sunt încã [de venit]?"
31ªi va fi Raiul adus aproape de cei care se tem [de Allah].
32"Aceasta este ceea ce s-a fãgãduit fiecãrui om care se cãieºte, pãzitor al legãmântului,
33Care a fost cu teamã de Cel Milostiv [Ar-Rahman], fãrã ca el sã-Lvadã, ºi care a venit [cãtre El] cu inima plinã de cãinþã.
34Intraþi în el cu pace! " Aceasta este Ziua veºniciei!
35În el vor avea tot ceea ce vor voi. ªi la Noi este ºi mai mult .
36ªi câte neamuri am nimicit Noi mai înainte de ei , care erau ºi mai puternice decât ei. ªi au purces ei prin þarã, [cãutând]. Oare este vreo scãpare?
37Întru aceasta este o îndemnare pentru cel care are inimã sau ascultã ºi este martor.
38Am creat Noi cerurile ºi pãmântul ºi ceea ce se aflã între ele înºase zile ºi nu Ne-a cuprins pe Noi nici cea mai micã ostenealã!
39Deci rabdã ceea ce spun ei ºi preamãreºte-L cu laudã peStãpânul tãu, înainte de rãsãritul soarelui ºi înainte de asfinþit;
40ªi în timpul unei pãrþi din noapte laudã-L pe El! ªi dupã prosternãri [Rugãciuni]!
41ªi ascultã în Ziua în care cel care cheamã va chema dintr-un loc apropiat,
42În Ziua când vor auzi strigãtul cu adevãrat! Aceasta va fi Ziua ieºirii [din morminte].
43Noi dãm viaþã ºi dãm moarte ºi la Noi va fi întoarcerea ,
44În Ziua când se va crãpa pãmântul [lãsându-i] pe ei [sã iasã]grãbiþi! Aceasta este o adunare uºoarã pentru Noi.
45Noi ºtim bine ce spun ei . Tu nu eºti pus siluitor peste ei. ªi îndeamnã-l prin Coran pe acela care se teme de ameninþarea Mea!
Chapter 51 (Sura 51)
1Pe cele care risipesc, împrãºtiind
2ªi pe cele care poartã povarã
3ªi pe cele care lunecã uºor
4ªi pe cele care împart dupã poruncã!
5Ceea ce vi se promite este adevãrat,
6Iar rãsplata este hotãrâtã!
7Pe cerul cel bine întocmit!
8Voi vã aflaþi în vorbã învrãjbitã ,
9Prin care este þinut departe de el cel care a fost îndepãrtat .
10Sã fie blestemaþi mincinoºii
11Care stau nepãsãtori într-un potop!
12Ei întreabã: "Când va fi Ziua Judecãþii?"
13În Ziua aceea, ei vor fi încercaþi prin Foc!
14"Gustaþi încercarea voastrã! Aceasta este ceea ce voi aþi cãutat sã grãbiþi!"
15Cei ce se tem [de Allah] vor fi în grãdini ºi [printre] izvoare,
16Primind ceea ce le dãruieºte Domnul lor; înainte de aceasta ei doarã au fost de bine fãcãtori;
17Ei nu dormeau decât puþin în timpul nopþii ,
18Iar înainte de ivirea zorilor ei se rugau de iertare
19ªi în averea lor se afla un drept pentru cerºetor ºi pentru cel nevoiaº.
20Pe pãmânt se aflã semne pent